Garda de Fier

Emil Cioran

Niciodată nu vom putea încorona România cu un nimb istoric, dacă fiecare din noi nu va trăi cu o pasiune vijelioasă şi dureroasă toate umilinţele cari au umplut trista noastră istorie. Dacă nu vom încerca subiectiv regresiunea în dezastrul şi tragedia istoriei noastre, pierduţi suntem pentru transfigurarea viitoare a acestui neam, fiindcă pierdut va fi el însuşi. Nu înţeleg cum există oameni cari dorm liniştiţi după ce se gândesc la exis­tenţa subterană a unui popor persecutat, la secolele de întunerec, de groază şi de io­băgie. Când văd Ardealul mi se desfăşoară o configuraţie plastică a unor dureri mute, a unei drame închise şi înăbuşite, a unui timp fără istorie. O mie de ani într’o mono­tonie sub-istorică, o mie de ani, ca o multiplicare monstruoasă a unui moment, a unui singur moment. Spectacolul invariabil al persecuţiei îmi dă fioruri reci; căci mă înspăi­mântă o dramă cu un singur motiv. Aceiaşi lipsă de libertate şi în celelalte provincii; numai că variaţiile peisajului dau iluzia unui joc istoric.

Îmi place ‘n clipele de tristeţe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depăr­tările neamului românesc şi să mă chinuesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate dealungul veacurilor de acest popor şi mă ‘nfioară resemnarea, gemetele şi toate jelaniile consumate ‘n umbră.

Nu aveţi momente când auziţi trecutul nostru, când tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi şi se subtilizează într’o muzică de monotone lungimi orientale, în tărăgăneala melancolică a melodiilor noastre populare? Nu vă arde uneori ca o otravă concentrată toată seria umilinţelor îndurate şi nu troznesc în voi toate dorinţele de răz­ bunare, acumulate în sute de ani?
(more…)

Revista “Vremea”, Crăciun, 1940 – Destinul României (ciclu istoric ilustrat). Pentru vizualizare optimă, apăsați pe imagine.

(more…)

Poetul Dumitru Paulescu

Dincolo de tradiţii, obiceiuri şi simboluri, împletit din raze de speranţă, Mărţişorul a fost şi a rămas întotdeauna un reper spiritual pentru zborul ancestral al aspiraţiilor noastre, o ramură a aceluiaşi copac ce-şi trage existenţa din rădăcina viguroasă a Neamului geto-dac, căruia Providenţa i-a predestinat nu puţine urcuşuri şi clătinări, dar, care s-a menţinut de-a lungul veacurilor graţie iubirii şi sacrificării în numele dăinuirii idealurilor şi fiinţei naţionale. Or, Mărţişorul, aceste două fire ale existenţei – roşu şi alb – ce întruchipează puritatea sufletească, împlinirea, dragostea, fidelitatea şi demnitatea, în pofida tuturor ostilităţilor şi vicisitudinilor timpurilor ce tot mai nesigure se aştern, înnegurând pomul existenţei noastre, ne întăreşte în crez şi aspiraţii, rămânând ca o întrupare a bucuriei de a trăi, a dragostei de viaţă, un semn divin prin care Arborele Românilor de pretutindeni se înalţă spre soarele Luminii şi Dăinuirii, spre Primăvara Patriei. De altfel, cu un asemenea soare al iubirii în suflet, cu dor de primăvara renaşterii şi reîntregirii Neamului Românesc, a trăit şi patriotul român, poetul, profesorul universitar şi publicistul Dumitru Paulescu, originar din Bucovina „răstignită”, după cum personal scria, din frumosul şi pitorescul leagăn al românităţii – Voloca pe Derelui, judeţul Adâncata (în prezent raionul Hliboca). (more…)

CASETA/ROLA NR: C 471
NR. DE INVENTAR: 1881
DOCUMENTUL NR: 1271
REALIZATOR: Virginia Călin
DATA ÎNREGISTRĂRII: 12.03.1997
DATA PRELUCRĂRII: 10.12.2000
TRANSCRIERE: Mihai Chioveanu
DACTILO PC: Mihai Chioveanu
OBSERVAŢII: la interviu participă şi soţia acestuia, care intervine permanent în discuţie; corectură Violeta Constanda
CONŢINUT: Interviu cu NICOLAE CRĂCEA

* 

Virginia Călin: Suntem în 12 martie 1997 şi înregistrăm în casa domnului Crăcea Nicolae, fost membru al Mişcării Legionare, comandant legionar, care… deţine o serie de informaţii, unele inedite, despre istoria Mişcării Legionare. Domnule Crăcea, v-aş ruga mai întâi să ne povestiţi în ce condiţii v-aţi apropiat dumneavoastră de Mişcarea Legionară?

Nicolae Crăcea: … Elev fiind la liceul din Turnu Măgurele… m-am împrietenit cu… un alt elev, venit din Bucureşti, care făcea sp… liceul la Turnu Măgurele pentru că avea o mătuşă acolo. Acest elev venit din Bucureşti era Theodor Craja, frate cu… comandantul legionar Paul Craja, care a fost şeful studenţimii… (întrerupere) Venind în Bucureşti, acest coleg al meu de liceu m-a prezentat fratelui său, Paul Craja, şi împreună cu ei, am fost la tabăra de la Bucureştii Noi, la Casa Verde, unde am cunoscut un grup de comandanţi legionari şi chiar pe Corneliu Codreanu, care stătea p-atunci în casă la… Stere Ciumeti, un macedonean, era secretarul Mişcării Legionare… acolo l-am găsit chiar pe Corneliu Codreanu, fiind găzduit de altfel de Stere Ciumeti. (more…)

CASETA/ROLA NR: C 472
NR. DE INVENTAR: 1882
DOCUMENTUL NR: 1271
REALIZATOR: Virginia Călin
DATA ÎNREGISTRĂRII: 12.03.1997
TRANSCRIERE: Mihai Chioveanu
DACTILO PC: Mihai Chioveanu
OBSERVAŢII: este continuarea C 471; la interviu participă şi soţia intervievatului; corectură Violeta Constanda
CONŢINUT: Interviu cu NICOLAE CRĂCEA

*

Virginia Călin: Deci văzuseţi în ziare?

Soţia: Da, o scenă din timpul procesului Căpitanului la Turnu Severin, în care Corneliu Codreanu avea cu… expresia mâinilor lui, arăta toată… cum să zic, neputinţa de a-i convinge pe duşmani, ştii… Se vedea că el deţine în aceste mâini adevărul, dar că nu poate să-i… aşa ceva era nu ştiu cum, expresia mâinilor spunea toată drama aceea care se petrecea în, în timpul acela în sufletul lui şi pentru România. Ştiam că e… un om care… providenţial, charismatic, cum aţi spus, pentru că şi bulgarii visau să-l facă şeful unei…

N.C.: Imperiu…

Soţia:  Nu, cum zicea, să fie toate state… federaţii balcanice, aşa s-a exprimat la venirea primilor legionari şeful poliţiei de la Plevna. Zice: ”Noi visam să-l facem şeful federaţiei balcanice, omul ăsta – zice – să… nu… Cum a spus? La o mie de ani -zice- nu se naşte un om ca acesta.” Ei, noi ştiam aşa, din auzite. Sora mea, după mine, a rămas la şcoală şi-a făcut liceul român. Ea ne-a adus acasă portretul lui Moţa şi l-aveam în perete, dar mare lucru nu ştiam. Atât ştiam, că elevii de la şcoală sunt organizaţi într-un cuib şi în ’40, da – în ’40, nu? – a fost rebeliunea… (more…)

În stânga, jos, casă distrusă de un incendiu si reclădită din temelii de legionari tot în Laz, 1935

(more…)

Arhanghel (sculptură pe edificiul Sediului legionar din Gutenberg 3, opera artistului legionar Dumitru Anastase – “Axa”, IX, Nr. 43, 1940)

Cădelnițând tămâe spre slava lui Isus
Legionarii Crucii, sub sfânta ei mireasmă,
Ca să-şi înalțe Neamul şi Țara cât mai sus, –
Sfințit-au temelia de grea catapeteasmă
Ce se durează astăzi din piatră şi din var,
Cu inimă, cu suflet şi braț legionar,
Să stingă pe vecie al Neamului calvar!…

Cântând, legionarii lui fierbinți,
Cu dreapta’n sus, cu foc în piept şi’n oase, –
Eu, fruntea le-am văzut-o, ca la sfinți,
Încununată’ n raze luminoase!…
Iar dreapta lor, cum goală’n fapt de seară
Spre Cer se ridica din trupul greu,
Închipuia pădurea unor făclii de ceară
Arzând măreț – prinos lui Dumnezeu!…

Si-atunci, din fapta brațului legionar,
Ce’n suflete trezea prelung ecou,
Am înțeles că Neamul, sub calvar, –
Cu Moța şi Marin sfinți în Altar, –
Îsi pune temelie de Veac nou!…
Vasile MILITARU
1 Iulie 1937
(Scrisă pentru punerea pietrei de temelie la Sediul legionar din str. Gutenberg 3, Bucureşti).
⇒  Aici, Sediul legionar la terminarea lucrărilor, unde se poate observa sculptura pe frontispiciul clădirii.
(more…)