Garda de Fier

Cântecul recrutului

Gândul meu de-acum e pentru țară
Dă-mi obrazul să-l sărut că plec,
Să m’aşez cu pieptul la hotară
Floare nouă’n caldă primăvară,
Mângâiată noaptea d’un culbec.
Căci mă chiamă frații să-i răzbun
Camarazii ce-au căzut departe.
Lângă jertfa lor şi lângă tun.
Pentru neam şi visul meu străbun
Eu mă duc cu dragoste la moarte,
Şi pe unde-oi trece voi striga:
Țară mai frumoasă ca a mea
Nimeni n’are, şi nu va mai fi
Cât va creşte şirul alb de ani.
Pe duşman cumplit îl voi lovi
Prăvălindu-l peste bolovani.
Şi voi trage brazdă mare’n plug
Anii mei să-i semăn cu mândrie,
Peste luncile de lângă Bug;
Şi-am s’aprind pe ceru’nalt făclie
De credință – aşa cum tu mi-ai spus,
– Tânăr brad al stelelor de sus.
Şi nu voi uita măicuță, nu,
Că pe-aici duşmanul de trecu,
Scrum lăsă şi urme de strigoi,
Copilaşi nemângâiați şi goi,
Drumuri pustiite şi ogoare
Fără iarbă, fără pic de soare.
Şi-o să te mândreşti cu mine mamă
Când vei auzi de ce-s în stare.
Cum voi prinde bolşevicii’n ghiare,
Şi cum le voi frânge os cu os.
…Vei căta ca’n basme în năframă…
Şi’ntr’o zi din săptămâna mare
O să’nalți o rugă la altare:
– Adă-mi-l acasă sănătos.
Caporal T.R. Constantin SALCIA
Revista “Sentinela”, București. Anul IV, Nr. 4, 24 Ianuarie 1943. (more…)

Câtă jale-i pe pământ
–Nu e jale ca la noi,
Unde plânge-o țară ‘ntreagă
După scumpii săi eroi.

Tot ce-i sfânt în astă țară
Azi se zbuciumă cumplit,
Îmbrăcând haina cernită,
Căci i-e sufletul zdrobit.

Plâng azi clopotele toate,
Ca s ‘aducă sfânt prinos,
Pentru cei căzuți cu cinste
În credința lui Hristos.

Prapori mulți astăzi se’nchină
Prin morminți pe la răscruci,
Pentru jertfa cea adusă
Ca prinos al sfântei cruci.

Preamăriți fie eroii
Ce dorm azi sub lespezi reci,
Veşnic îi va plânge țara
Şi-i va preamări în veci.

I. Stanca

Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. II). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.

Freamătul de frunză
Şopteşte duios:
– Dintre noi plecat’a
Moța ‘ntru Hristos…

Florile ascultă
Ce le spune-un crin:
-Ştiți voi surioare,
C’a murit Marin?

Triste-şi pleacă capul
Toate spre pământ, –
Suspinul ia locul
Vechiului lor cânt.

Dar nu mult mai plâns’am,
Căci sosi în zbor
Îngeraş din ceruri
Şi le zise lor:

“Nu vă pierdeți firea
În plâns şi oftat,
Ei o mare pildă
Lumii ‘ntregi au dat!

Ci chiar preamăriți-i
Şi-i cântați duios,
Că frumos muriră
Ei, pentru Hristos”.

Olga POPESCU

Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (Vol. II). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.

Tu Moța, spadă vie şi limpede vioară
În care-şi plânge toată durerea un popor,
Mai pură ți-e ființa ca apa de izvor,
Ca lacrima picată din ochii de fecioară.

Tu sunet ce alină şi fulger ce’nfioară,
Cu viața luminată de cer ca un pridvor,
Ne-ai învățat că numai acele crezuri mor,
Acele pentru care nu-i nimenea să moară!

Pe creştetul pe care l-ai logodit cu chinul
O aripă de înger şi-a scuturat seninul,
Pe fruntea ta destinul svârlise într’o toană,

Lumină depe chipul lui Dumnezeu de sus,
Şi te-a trimis în lume să mori pentru Isus
Semeț ca un arhanghel, curat ca o icoană.

Ianuarie 1937
G. URSU

Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. III). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.

Prea plină de trudă, de umblet,
S’a cam stâlcit opinca mea,
Dar căuta-voi s’o dreg iară
Sărmană-i şi-o voi curăța!
                    *
Am curățat de cu-aseară.
Da, şi nojița şi obdeala,
Poate veni-va Niculae
Să-mi dea hodina, pentru Țară.

Poate!?
De-aş fi curat ca în pruncie
Un vis frumos eu aş visa
Cum Moşul vine pe-a mea prispă
Şi-ăst Dar mi’ar pune, El, în ea!

Poate!?
Noi ce purtăm obida şi opinca,
În suflet de am fi curați
Ar şti El, Moşul, să ne facă
Să ne iubim! Doar suntem frați!

Poate!?
Văzând cum noi, Talpă, Opincă,
Nu ne sfădim ci ne iubim,
Ar înălța Moşul o Rugă,
Spre Domnul, liberi ca să fim!

Poate!?
M’or înțelege (poate) Frații
Suflet şi-opinci să îşi primească.
Să’ntoarcă iară Domnul Fața
Spre-Opinci, spre Țara românească!

(more…)

țară a mea, cu brațe pustii,
de m’oi prăbuşi, într’o zi,
în vălmăşagul oarbei bătălii,
c’un glonț în frunte,
în piept
ori în rărunche, –
pe drumurile tale de peste mîine.
cin’va rămîne
să stea, printre fulgere, drept
şi neclintit ca un munte
strîmbătatea s’o ‘nfrunte
şi crîncen s’o ‘ngenunche?!

cin’va rămîne
cu gînd deslegat
de pat
şi de pîine
cu visul-uriaş curcubeu peste mîine
să te frămînte
să te’nfierbînte
şi ca un prooroc,
cu vorbe de foc,
sbuciumul surd, furtunos să ți-l cînte,
țară cu brațe frînte,
țara mea făr’de noroc?!

Lisabona
Aron COTRUŞ

– Din antologia de versuri legionare “De ici, de colo…” (vol. III), în curs de apariție. 

Corneliu Zelea Codreanu

Neînfricat ca marea, ca Dunărea şi munții
Cu gându ‘mbrățişare cât Dacia străbună —
Pentru hainii țării te-ai ridicat: furtună
Şi ‘mpărătească țară aveau să vadă crunții.

Te pogorai din cronici, din fulger şi baladă
Şi ‘n pumnul Tău năvalnic se deşteptau străbunii
Şi se porneau vitejii sub semnele minunii
Şi tâlcuiau ereții ce nu puteau să vadă.

Atunci peste Ceahlăuri se abătură corbii,
Prin zările domneşti ne răstigneau avântul,
Cu litere de sânge s’a ‘ncondeiat pământul
Şi unde-au fost haiducii se ‘ncoronară orbii.

Ce neagră miazănoapte ți-a pregătit mormântul,
Ce horă de tâlhari batjocori învierea.
Ce slugi te căutară ca să-ți sugrume vrerea.
Dar fără de întoarceri, noi ți-am tot dus cuvântul.

De-acuma — peste vreme — te cântă orice fată;
În tulnicu ‘nserării te-aduni cu Apusenii,
Te duc în neapuneri flăcăii Cosânzenii
Şi-Ți prăznuim veleatul în țara luminată.

ION APOSTOL POPESCU

“Gazeta Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 106 (serie nouă), 25 Decembrie 1940.

Nicolae Niță – “De ici, de colo…”, vol. II. Ed. “Libertatea”, Jax., 2018