Garda de Fier

Cazut în lupta împotriva comunismului

    Acum 30 de ani în urmă, în anul 1952, în tranşeele de luptă din Coreea şi-a pierdut viaţa un tânăr compatriot român de 22 de ani, Gheorghe Gheorghescu, unul din acei români exilaţi care pentru Ţara şi Neamul crucificat, s’au oferit voluntar să lupte cu arma în mână împotriva acelora care urmăreau şi aici, în această parte a lumii, să răpună drepturi şi libertăţi existente.

    El se născuse la Bârlad, la 17 Septembrie 1930 şi se refugiase împreună cu tatăl lui în Statele Unite spre a scăpa de comunism. In ţară îi rămăsese mama, “în ghearele călăilor”, -cum spunea el. Cu gândul la ea, cu dor adânc de ţară, cu nopţi chinuitoare şi şoapte gemute care îi tremurau somnul, pentru a lupta împotriva acelora care îi terorizau mama, se înrolează în anul 1951 în cadrul trupelor O.N.U. (more…)

 Ziarul “Cuvântul”, Anul XVII, (Serie Nouă) Nr. 51, Marţi 3 Decembrie 1940

   …să te gândeşti cu ce ai greşit, a spus Căpitanul.

   A spus-o gandindu-se la toata miselia care ne impresoara, la toata miselia cu care dusmanii nostri vor sa ispiteasca sufletele noastre. Mai cu seama acele suflete care nu-si gasesc reazãmul in ele – ci îl cauta in afara.

   Si intr’un fel si in celalalt, sufletul tau se inmoaie si credinta isi schimba calea ei cea dreapta…

   Azi ne pandesc dusmanii din toate ascunzisurile.

   Ne ies in cale la toate colturile.

   Nu ne pot lovi direct si de aceea incearca sa ne adoarma.

   Si ei stiu bine ca lauda adoarme judecata si intuneca mintea.

   De aceea: atentie, înzecita atentie.

   Sub haina netrebnica a lingusirii, sub ispita laudei, impingandu-ne la pacatul trufiei, cei ce nu mai au alta putere voiesc sa ne nimiceasca. (more…)

Gravură de Simion Lefter, ziarul “Buna Vestire”, Anul IV, Nr. 13, 22 Sept. 1940

Ziarul “Buna Vestire”, 22 Septembrie 1940

22 Septembrie 1939

În Constanța

Preotul Chivu Ion din Vilșoara-Cobadin, a fost împușcat de șeful postului de jandarmi pe șoseaua Constanța – Cobadin. Rănit numai, a încercat să fugă dar plutonierul l-a doborât cu lovituri de pat și apoi cu focuri de revolver. Apoi l-a jefuit de bani și îmbrăcăminte.

Îl plâng soția și doi copii.

Preotul Secăreanu din comuna Dulgheru a fost trecut telefonic pe lista de împușcare. Șeful de post ezitând executarea ordinului, maiorul P.M. a venit personal cu mașina să-l ucidă. Între timp șeful postului se decisese…

Îl plâng soția și copiii.

Preotul Mocanu, tot din județul Constanța a fost ucis în aceleași condiții.

Toți au fost expuși în șosea cu placardele de trădători de neam.

Au fost înmormântați fără popă și fără sicrie.

Tot în Constanța, în suburbana Brătianu a fost omorât în condițiuni necunoscute până astăzi studentul Chiriazi Constantin, secretarul sediului legionar. A fost și el expus în margine de drum. (more…)

Ziarul Curentul, Joi 12 Septembrie 1940

(more…)

Legionareşte au privit moartea în faţă...

CUM AU FOST EXECUTAŢI CAMARAZII POP ŞI LESCANU DIN CLUJ, IN FAŢA MORMÂNTULUI CĂPITANULUI

La Cluj fuseseră condamnaţi la moarte studenţii Pop şi Lescanu.
Aceştia au fost aduşi de la Cluj la Jilava şi executaţi chiar în faţa mormântului Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor.
Ei au cerut să vadă mormântul.
Camaradul Pop, care avea o pâine la el, a cerut colonelului Brusescu, comandantul de atunci al Jilavei, să le fie amânată executarea cu o oră pentru a-şi mânca pâinea şi pentru a se reculege în faţa mormântului Căpitanului. Le-a fost admisă cererea.
(more…)

“Cu drag aşteptăm ziua cea mare…”

Inalt, bine legat, cu ochii vii, privirea blanda, de o energie rara, era de suflet, intelegator si drept. Asa l-am cunoscut pe camaradul comandant Sergiu Florescu, in vara anului 1933, la Chisinau, cand am intrat in Miscarea Legionara.
Român din Bucovina, cu doruri romanesti, a luptat de copil la L.A.N.C., pentru ca dupa rupturã sa-si reia activitatea alaturi de Capitan. La semnalul dat, incepe organizarea in Basarabia, alaturi de Iulian Sarbu si parintele Tederacki si continua cu perseverenta lupta pentru legiune.
Il aruncase vitregia vremurilor in Basarabia, ca functionar de Stat, de unde pentru singurul merit de a fi inscris si militand in Garda de Fier, a fost indepartat din serviciu. Atunci, descurajat si ingrijorat pentru existenta zilei de maine, scrie Capitanului, care îi raspunde: “Fii darz camarade, ca abia suntem la inceputul luptei si multe ai inca sa vezi. O bucata de mamaliga s’o gasi si pentru d-ta, caci in tara romaneasca, inca nimeni n’a murit de foame”.
Acest talisman a servit mult in viata camaradului Florescu si la multi altii care au avut dupa el aceiasi soarta. (more…)

Un grupaj de interviuri realizate cu ocazia Congresului “Vetrei Romanesti” din America, în anul 1987 de colaboratorul ziarului Libertatea, Doru Popescu.
Interviu cu Pr. Marin Mihalache si Pr. Moldovan

 Interviu cu Pr. George Gage – 1987

Ziarul “Buna Vestire”, Anul II, Nr. 287, Duminică 13 Februarie 1938

Sufletul se poate odihni întotdeauna în poiana istoriei ardelene. Oridecâteori coboară svon de îngrijorare, îndoielile si chinurile se risipesc dacă privesti, drept în fată, icoana însângerată a Ardealului.
Ardealul n’a crescut din petrecere si din întâmplare ci din frângere pe roată.
Inima pământului, acolo, în Ardeal, a svâcnit româneste dintru început.
Muresul si-a purtat prin veacuri unda bătută în jale iar Oltul, spintecând muntii, si-a trimis revolta si protestul pe drumul Dunării bătrâne.
Maghiarii l-au dumicat pe Horia, i-au împrăstiat sângele si oasele.
Maghiarii i-au dat lui Iancu fluier de nebunie.
Memorandistilor li s’au împărtit celule. Popii Lucaciu vacz-uri si seghedinuri.
Ardealul a fost dus în fata tuturor tribunalelor, condamnat de toti procurorii si închis în toate închisorile.
Un sir nesfârsit de martiri i-au străbătut istoria.
O mare de sânge i-a stropit tarina. Temnitele i-au furat libertatea si gloantele i-au străpuns pieptul.
La Belis, Motii au fost transformati în uriase ruguri.
Dar din toate astea, Ardealul s’a ridicat biruitor, s’a desprins din mileniul catuselor si a privit, senin, mai dârz, mai tânăr si mai viu, spre soare, – asa cum a pornit Invierea Domnului din chinurile Golgothei.
Sângele si oasele lui Horia au cerut dreptate peste 3 veacuri. Iancu si Buteanu si năpraznicul Axente Sever si-au rostit cuvântul la Alba Iulia.
Iluminatii vlădici si dascalii de carte românească au tras clopotele toate într’o zi de 1 Decembrie.
Iar Bărnutii a vorbit, tot asa ca la 48, pentrucă, dacă au trecut anii, au rămas jertfele si idealul nu s’a clintit.
Ungurii n’au priceput niciodată Minunea si nici azi nu vor s’o cunoască. Pentrucă ei gândeau ex categra si depe fotoliile dregătoriilor.
Mâna lor n’a frământat niciodată o bucată de humă ardeleană, mâna lor n’a simtit niciodată cum se preling picăturile de sânge românesc din pumnul de pământ.
Ei n’au întrezarit pasii Mântuitorului prin lanurile furate si n’au auzit cum încep si pietrele să grăiască, în grai sfânt si nou, în grai românesc.

Valeriu CÂRDU