Garda de Fier

Foto: ziarul "Buna Vestire", 1 Oct. 1937

 Se vorbeste mult de tinerete de la o vreme încoace. Atât de mult încât ne cuprinde oarecum teama ca frequenta însãsi de circulatie a acestei idei sã nu fie tocmai simptomul lipsei de întelegere a noimei adânci închise in acest magic cuvânt.
   Sã fie oare vorba numai de tineretea “cronologicã”, de aceea care se mãsoarã dupã actul de nastere?
   Desigur cã nu. E vorba aici, mai presus de toate, de puterea de intuire, de prospetimea de trãire a actualului. Iar aceasta, desi legatã de primul înteles, depãseste limitele – adeseori complet irevelante – ale acelei „tinereti” ce se mãsoara cu anul sau ceasul. (more…)

Purta coif, azi, poartã cascã...

  S’a oprit din scris si pana.
Toate, de înmãrmurire,
Las’ sa picure din rana
Fiului, dumnezeire.

„Iartã-l Doamne cã nu stie
Ce-a fãcut sau ce doreste,
Azi s ‘a lepãdat de iie
Si-a uitat de pâini si peste.

A uitat sa-si oglindeascã
Ceru’n mila si iertare.
Purta coif, azi, poartã cascã
Si mereu ceva nu are.

Strânge ‘ntruna ca’n blesteme,
Strânge depãsind mãsura,
Si visând tot diademe
A ‘ncurcat mila cu ura.
(more…)

Dimineaţa, mama fãcea o cruce frumoasã pe grâul fiert din ajun...

  Ciresele coapte … Poate nu ar trebui sã spun decât atât: „ciresele coapte”. Gustul cireselor foarte coapte din vremea sfârsitului de scoalã – adio profesori si lectii si griji! – gustul cireselor coapte din Sâmbãta mortilor, nu stiu de ce, dar ciresele coapte din Sâmbata mortilor aveau un gust deosebit, cu totul deosebit, pentru mine era gustul împlinirii depline, concentrând, parcã, în sine, miezul deplin al vietii prezente.
Dimineata, mama fãcea o cruce frumoasã pe grâul fiert din ajun, apoi pleca la bisericã – noi trebuia sã strângem cirese, cât mai multe cirese, sã aibã mama de ajuns de’mpãrtit. In familia noastrã erau multi morti si atunci – ne spuneam – trebuie sã strângem cirese cât mai multe, ne suiam bucurosi în prietenul nostru, ciresul, era o zi deosebitã si mâncam cirese pânã nu mai puteam, gândindu-ne cu poftã la coliva, brânza, colacii si mai ales gogosile ce aveam sã le mâncãm dupã ce femeile vor termina cu’mpartitu’. (more…)

Facsimil

Oamenii generatiei care a trait  in plin entuziasm razboiul intregirii si toate nazuintele ce-au incalzit momentele lui grele, stau in majoritatea lor neintelegatori in fata fenomenului legionar.
Generatia aceasta a adus totus jertfe mari in acel razboi care ne-a dat o tara visata numai de cei mai indrazneti dintre precursori. A cultivat ganduri nobile, a purtat pe umerii idealismului ei marile reforme ale improprietaririi si ale votului universal; atunci cand izvoarele unui nationalism regenerator se aratau amenintate, a luptat pentru restabilirea drepturilor unui rege al gandurilor si aspiratiilor ei, tradate mai apoi si inecate in sange.
(more…)

Căpitan cu verde stemă de’mpărat
Trece, mari, ţara’n nou descălecat…

Creşte-mi, Doamne, veacurile’n nouă Ţară
Cer aprins de biruinţă legionară.

Lângă porţile de soare şi de-aramă
Unde bat Carpaţii basmelor din coamă,
Colo’n raiul ţării sărutat de Tise
Lângă pragul unei alte lumi deschise,
Liturghii de rugă’n mânăstiri de pară,
Vredniceşte-mi, Doamne, cântecul de ţară.
(more…)

Codreanu - "Il popolo d'Italia", 1940

 Te-ai ridicat uriaş, peste veac,
Privirile de fulger geto-dac,
Mâna cu porunci de buzdugan,
Peste codri, peste deal şi bărăgan,
Răzbunare pentru scrâşnet de ţăran,
Trăsnet pentru vrere de duşman,
Pentru Rumânime, aprig Căpitan.

 Te-a trimis istoria: să’nţelegi,
Să ridici, să pedepseşti şi s’alegi,
Cu aspre viscoliri de furtună,
Destinul de împlinire străbună,
In ţara ce’ cântec ţi-adună
Stejari din Cosmin de Cordună,
Pentru Dumnezeu şi Neam, verde cunună. (more…)

Fraţilor, scăzută-i ziua bună
şi plopii dau cu frunţile de lună.

Nici flintele, nici fluer nu răsună…

Cu-azurul sprijinit în mână,
falanga desluseşte cerul din ţărână

şi’n rugă îngenunche ca cerbii:
Stăpânul pădurilor şi ierbii,

să trimită’n închisoare
camarazilor fărâmi de soare.

 Ei zidesc din munţi de suflet şi alean
neamul nou daco-roman.

Gh. A.
Revista “Iconar”, Cernăuţi. Anul II, Nr. 8, 1937

Cazut în lupta împotriva comunismului

    Acum 30 de ani în urmă, în anul 1952, în tranşeele de luptă din Coreea şi-a pierdut viaţa un tânăr compatriot român de 22 de ani, Gheorghe Gheorghescu, unul din acei români exilaţi care pentru Ţara şi Neamul crucificat, s’au oferit voluntar să lupte cu arma în mână împotriva acelora care urmăreau şi aici, în această parte a lumii, să răpună drepturi şi libertăţi existente.

    El se născuse la Bârlad, la 17 Septembrie 1930 şi se refugiase împreună cu tatăl lui în Statele Unite spre a scăpa de comunism. In ţară îi rămăsese mama, “în ghearele călăilor”, -cum spunea el. Cu gândul la ea, cu dor adânc de ţară, cu nopţi chinuitoare şi şoapte gemute care îi tremurau somnul, pentru a lupta împotriva acelora care îi terorizau mama, se înrolează în anul 1951 în cadrul trupelor O.N.U. (more…)

 Ziarul “Cuvântul”, Anul XVII, (Serie Nouă) Nr. 51, Marţi 3 Decembrie 1940

   …să te gândeşti cu ce ai greşit, a spus Căpitanul.

   A spus-o gandindu-se la toata miselia care ne impresoara, la toata miselia cu care dusmanii nostri vor sa ispiteasca sufletele noastre. Mai cu seama acele suflete care nu-si gasesc reazãmul in ele – ci îl cauta in afara.

   Si intr’un fel si in celalalt, sufletul tau se inmoaie si credinta isi schimba calea ei cea dreapta…

   Azi ne pandesc dusmanii din toate ascunzisurile.

   Ne ies in cale la toate colturile.

   Nu ne pot lovi direct si de aceea incearca sa ne adoarma.

   Si ei stiu bine ca lauda adoarme judecata si intuneca mintea.

   De aceea: atentie, înzecita atentie.

   Sub haina netrebnica a lingusirii, sub ispita laudei, impingandu-ne la pacatul trufiei, cei ce nu mai au alta putere voiesc sa ne nimiceasca. (more…)