Garda de Fier

"Cine n'a cunoscut şi n'a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăţiei şi nici examenul credinţei, nu poate fi legionar". (C. Z. CODREANU)
Subscrie

O evocare: TUDOSE POPESCU

September 06, 2010 By: Garda Category: MĂRTURII

"Il vãd cu pletele lui de plães si cu ochii ca jarul..."

“Curentul”, Luni, 11 Noembrie 1940

  S’au împlinit 9 ani de când un mare luptator nationalist, Tudose Popescu, a murit. Amaraciunile si suferintele îndurate în anii de miscare studenteasca l-au doborît mai înainte de a-si vedea visul cu ochii, prea de timpuriu pentru cauza romaneasca.

    Tudose Popescu a fost vestitorul vremurilor noi la Cernauti. S’a alaturat din primul moment la actiunea de redesteptare nationala si el a fost cel dintâiu care a rãscolit Bucovina cotropita de dusmanul din nauntru. Ca presedinte al societatii “Arboroasa”, Tudose era idolul studentimii bucovinene. Mereu în neobosita activitate, mereu pe drumuri pentru a mentine viu, printre români, spiritul ce se nascuse, mereu în închisori.

    Il vãd cu pletele lui de plães si cu ochii ca jarul. Il aud vorbind în procesul complotului studentesc din Martie 1924, cu glasul lui cumpãtat, dar nesovãielnic. Il vad în capul manifestantilor, alaturi de Capitan, de Ionel Mota si de ceilalti camarazi dupa verdictul de achitare din acest proces, pe bulevardul Academiei. Il simt lângã mine, ca altadata, cu sfatul si întelepciunea lui. Il stiu lipsit de bani, îndurând mizeria. Il vãd îmbãrbãtând studentii la Iasi. Ii aud poruncile lui de potolire a furiei studentilor, la Oradea, în fata hotelului lui Weislovitch, cel care înjunghiase un camarad. Il vãd mire la nunta ce a facut-o în pavilionul din Crangul Buzaului. Ii simt respiratia calda, când, tatã fericit, a venit sa ma anunte ca Dumnezeu i-a daruit al doilea copil. Recitesc scrisoarea doamnei Popescu prin care ma vestea ca fratele Tudose a murit. A fost primul luptator cãzut.

    Pe atunci credeam ca aveam dreptul numai la viata, ca viata e cu noi. Nu pricepeam moartea. De aceea moartea lui Tudose ne-a uluit. Era cel dintâi contact al nostru cu realitatea.

    Pe vremea aceea socoteam ca moartea împutineaza rândurile, reduce din puterea de luptã si ne îndepãrteazã de sortii izbândei. Astãzi, cine mai concepe astfel moartea? Pãrerea de acum 9 ani este rãsturnatã. Astazi moartea sporeste numarul si taria luptatorilor si aduce biruinta.

    Tudose Popescu înfiintase în jud. Dâmbovita o societate culturala “Plãesul”. Societatea nu l-a uitat si-i face un parastas astazi Duminica, la Mãrcesti, satul natal al lui Tudose, unde este si îngropat.

    Bun gând au avut dâmbovitenii, de a face pomenirea fratelui Tudose Popescu. Astazi când ideea care era si a lui, a biruit, se cãdea sã fie amintit si Tudose Popescu.

    Astãzi o seamã de prieteni vor îngenunchia la mormântul primului învins de viatã dintre studentii dela 1922. Dar si cei care nu pot fi la Mãrcesti vor rosti o rugaciune pentru fratele Tudose.

    Prieten scump, anii n’au sters legatura sufleteasca si tu esti tot prezent în gândurile si în inimile noastre. Nu simti lacrimile iubitilor tãi frati de luptã si de aspiratii cum se prind în cununi pe bratele crucii tale?!

Lor. P.

1 Comments to “O evocare: TUDOSE POPESCU”


  1. Malos Florin says:

    Bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.Fie-i tarina usoara.Miscarea Legionara nu va muri niciodata,ci va veni vremea biruintei legionare.

    1

1 Trackbacks/Pingbacks

  1. 16 Noembrie: 80 de ani dela moartea lui Tudose Popescu | FRUNŢI SPRE CER 16 11 11

Lasă un răspuns