Puiu Răducan: O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!
Cine n-are prieteni, să-și facă rost! Cine are, să le trăiască! Eu aș zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulți și buni, dar și că… numărul lor crește – îmi spune… cineva… Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă și să-l ”vând”, ceea ce… nu se cade.
Ca și în alte dăți, am fost invitat de Vasile al lui Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș la o mare sărbătoare, Zilele orașului Ulmeni.
Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iași ninsoarea se rostogolea și văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, așa s-a întâmplat și acum, când îl așteptam la Ulmeni în fața școlii, pe ”fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinței străbune.
Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigașul pe care-l plătim, ne zorea și trebuia să mergem la gară să-l așteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoșteam) pe justițiarul, dar și pe scriitorul Ioan Scorobete – membru al U.S.R. (more…)