Garda de Fier

Săptămânalul “Bunavestire de Duminică”, Anul I, Nr. 1, 1 Decembrie 1940

(more…)

Troiţa dela Tâncăbeşti

Partidul “Totul pentru Țară” anunță că va participa la marșul omagial și la ceremonia în memoria lui Corneliu Zelea Codreanu care se vor desfășura în ziua de Vineri 30 Nov. 2012 (zi nelucrătoare prin lege).
Chemăm pe membrii și simpatizanții noștri să participe la această comemorare a uneia dintre cele mai negre zile din istoria poporului român, în care tocmai reprezentanții statului condus dictatorial de Carol al II-lea și clica sa de politicieni aserviți, l-au ucis mișelește, la doar 39 de ani, pe întemeietorului Mișcării Legionare, alături de alți 13 camarazi. Vom fi alături de toți cei care simt românește pentru a cinsti memoria lor și pentru a aminti tuturor românilor că asemenea crime politice nu trebuie să se mai întâmple niciodată.

Pentru cei interesați, precizăm că programul manifestărilor este următorul:
(more…)

Troiţa legionară dela Sâmbureşti

Peste astăzi, peste mâne,
trece Neamul mucenic,
peste vifor fără frâne,
peste freamăt venetic…
— Neamu’, unde-a stat, rămâne:
cremene pe plai voinic.

Trişte tremură, cernită,
Neam — izbit de veac barbar:
suflet sur de dinamită,
inimă de-azur şi jar —
frânt-ai pâne, ‘n plâns stropită,
cinei sfântului hotar.

Facla-şi poartă sumbru geniu:
drum Istoria ‘ntoarce iar,
Se cutremură mileniu.
Vii, martirii mii răsar.
— Trece astăzi, trece mâne….
— Neamul, unde-a stat, rămâne.
(more…)

De ce să’ncheie veacul cu litanii?
Cine-a răpus oştenii, căpitanii?
Ce duh a trâmbiţat a răsvrătire
şi pentru care vină-i pustiire?
Nevrednic neam şi-a sugrumat profeţii
şi-acum boceşte ruinele cetăţii?…

Arată zarul faţa-i dinspre moarte:
s’ardică vânturi tari din miazănoapte
şi pun în cumpeni apele cu carul;
noroade plâng şi Crai ascut hangerul.
De ropote se nărueşte drumul,
prin cinuri paşte flacăra şi fumul;
arhangheli taie zodiile’n săbii,
cârmacii trag limanele’n corăbii.

Se scoală morţii frământând în mână
bucăţi de cremene şi de ţărână:
proptesc pe temelii cetate dacă
cum n’a mai fost în ţara lor săracă…

Să se sfârşească veacul cu litanii:
aicea sunt oştenii, căpitanii…

Ion DORU
(more…)

Castelul lui Iancu de Hunedoara

(more…)

Valea Crişului – tinere în costume populare

(more…)

Alexandra Svet

”Căpitane, Căpitane, neamul plânge cu amar…
Căpitane, Căpitane, ţara mi te cheamă iar…”

“…In prezenţa lui, nu poţi gândi decât mare. Şi nu poţi decât să vrei să creşti. Să dai Totul. Să Fii. Un Om Nou. El dă veşniciei un sens, suferinţei un rost, chemării o responsabilitate şi credinţei o întruchipare…
…Cămaşa lui albă, de un alb ireal de curat, mă duce cu gândul la imaginea unei mame din poveşti, ce frânge pâinea albă în cerdac, aşteptându-şi copiii, îmbrăcaţi în port popular. Şi pe cerdac sunt muşcate. In casă miroase a cozonac şi a sarmale şi se aude o Doină. In cămaşa lui albă citesc ca într-o carte credinţa lui absolută într-un ideal, pentru care ar merge, cu inima deschisă, până la moarte. E cămaşa albă a lui Mihai Viteazul, e cămaşa albă a lui Horia, e cămaşa albă a ţăranului român… E cămaşa albă de sărbătoare a moşului meu… Şi pe ea văd urme de sânge… Nu. Mi se pare. Ce ştiu eu ce înseamnă jertfa? Cât de departe aş fi dispusă eu să merg pentru idealul meu? Aş fi oare în stare să mor pentru el? Aş fi oare în stare să rabd umilinţe, nedreptăţi, chinuri, torturi… cum au facut ei? Sunt întrebări pe care nu le rosteşte. Dar le ghicesc în zâmbetul lui trist. Şi în lacrima ce i se prăvăleşte de prea multă durere pe obrazul luminos. Cămaşa lui albă e cămaşa mirelui pregătit pentru ”cea mai scumpă dintre nunţi.” Pentru moarte. Aş fi eu în stare să o port? (more…)

(more…)