Garda de Fier

Fragment dintr'o grafică mai amplă de Simion Lefter apărută în ziarul "Buna Vestire"

Cimitirul din Predeal, Septembrie 1940: Reînhumarea legionarilor cazuti în timpul prigoanei carliste

Ziarul “Buna Vestire”, 22 Septembrie 1940

22 Septembrie 1939 

In Constanta

Preotul Chivu Ion din Vilsoara-Cobadin, a fost impuscat de seful postului de jandarmi pe soseaua Constanta – Cobadin. Ranit numai, a incercat sa fuga dar plutonierul l-a doborât cu lovituri de pat si apoi cu focuri de revolver. Apoi l-a jefuit de bani si imbracaminte.

Il plang sotia si doi copii.

Preotul Secareanu din comuna Dulgheru a fost trecut telefonic pe lista de impuscare. Seful de post ezitand executarea ordinului, maiorul P.M. a venit personal cu masina sa-l ucida. Intre timp seful postului se decisese…

Il plang sotia si copiii.

Preotul Mocanu, tot din judetul Constanta a fost ucis in aceleasi conditii.

Toti au fost expusi in sosea cu placardele de tradatori de neam.

Au fost inmormantati fara popã si fara sicrie.

Tot in Constanta, in suburbana Bratianu a fost omorat in conditiuni necunoscute pana astazi studentul Chiriazi Constantin, secretarul sediului legionar. A fost si el expus in margine de drum. (more…)

Vaslui, Joi 24 Octombrie 1940: Slujbă religioasă în memoria zecilor de legionari ucişi în noaptea de 21-22 Sept. 1939 în lagărul din acest oraş...

„Aceasta este de când lumea soarta ostaticului; el poate fi sacrificat oricând. De aceea, decât ostatic, mai bine luptă şi mori dacă trebuie…”

 

Era ziua de 21 Septembrie. Soarele coborâse aproape de apus, în acea zi frumoasă de toamnă, la Vaslui. Cum priveam pe fereastră spre câmpul care se întindea imediat dincolo de şoseaua Vaslui-Negreşti şi dealurile care, în depărtare, închideau orizontul, observ un mic avion că aterizează la o mică depărtare de noi, după ce făcuse câteva rotiri ca să găsească cel mai potrivit loc pentru aterizare. Vasluiul nu avea nici un fel de aeroport şi nici nu văzusem vreodată să aterizeze vreun avion de când mă aflam în această localitate. (more…)

La schitul Izbuc, legionarii pregătesc pământul pentru cărămidă. (Colecţia Fănică Anastasescu)

Unii-s de dreapta. Alţii, de stînga. Sau centru-stînga. Sau centru-dreapta. Ăştia-s extremişti. De stînga. Sau de dreapta. Ăilalţi – ultranaţionalişti. Ăia – moderaţi. Unii vor să taie. Alţii – să dea. Unii, nenorociţii, vor să pună laba pe sare şi pe poştă. Alţii, cumsecade, au luat, cam pe degeaba, marmura, pădurile, fabricile. Unii vor să ne vîndă ruşilor. Alţii, ne-au vîndut deja americanilor. O gargară nesfîrşită. Ce înţelege mujicul din toate astea? Mai nimic. Se lasă dus de val. Şi de impresii. Şi de ipocrizie. Şi de promisiuni. Dă cu căciula de pămînt, rade un vinars şi înjură. Sau laudă, după cum îi vine.

Uite, de pildă, ce-am învăţat eu la şcoală despre legionari. Că erau răi. Cei mai răi. Că omorau oameni. Şi astăzi, dacă-i spui cuiva că-i legionar, e mai nasol decît dacă l-ai înjura de mamă. Mai degrabă acceptă să-l faci comunist. Copilul care eram o trăgeam de limbă pe buna, să-mi spună cum erau legionarii. Auzisem eu că în Valea Bradului fusese un cuib de d-ăştia. Ei, şi mi-a spus într-o seară: (more…)

Căpitanul Legiunii îngenunchiat în faţa osemintelor eroilor din războiul pentru întregirea neamului. Aceste oseminte au fost adunate de legionari în anul 1937 de pe crestele Carpaţilor unde vreme de 20 de ani stătuseră -fără cruce- în bătaia vântului, ploilor... şi a indiferenţei generale. Aşa îngenunchem şi noi în faţa eroilor bihoreni...

Un cercetator din Oradea a descoperit documente unice despre ultimele cuiburi de rezistenta anticomunista din Bihor, acte ce fusesera, iresponsabil, destinate distrugerii.

Bihorul a fost unul dintre ultimele cuiburi de rezistenta anticomunista din tara. Lucru confirmat de documente dosite, zeci de ani, cu mare grija in arhivele fostei nomeclaturi.

La un deceniu si jumatate dupa caderea regimului care a aruncat Romania in poate cea mai neagra perioada a intregii sale istorii si in care cultul indobitocirii societatii a atins repere inimaginabile, valul tacerii care s-a asternut nemeritat peste aceste adevaruri istorice a fost rupt.

Gratie constinciozitatii unui arhivist, o parte din istoria Bihorului a fost salvata de la distrugere. (more…)

"Cine era sortit să fie dus cu Black Maria trei-patru zile consecutiv în plină vară, era absolut sigur că, dacă va mai trăi, nu o va uita niciodată, niciodată."

 Era a treia oară că mă aflam din nou în Black Maria. Acesta e numele oficial definit în Webster’ Dictionary astfel: un vehicul, de obicei vopsit negru, folosit să ducă persoanele arestate la şi de la puşcărie. Definiţia este atât de nevinovată, plăcută chiar. Chiar şi în realitate, în America şi într-o ţară civilizată o fi şi în fapt tot aşa. Adică nimic neobişnuit. Un vehicol. Dar ce înseamnă el în comunism?În comunism, Black Maria este iadul adevărat. Am fost transportat la distanţe lungi de cel puţin opt ori. Iarna, înainte de a fi conectată la garnitura de tren destinată pentru aceasta, deţinuţii sufereau de frig. Vara însă era mult mai groaznic, pentru că nu exista nici o posibilitate de aerisire şi împrospătare a aerului. Cine era sortit să fie dus cu Black Maria trei-patru zile consecutiv în plină vară, era absolut sigur că, dacă va mai trăi, nu o va uita niciodată, niciodată. Frigul din timpul iernii se termina o dată cu conectarea la garnitura de tren, dar căldura şi năduşeala verii nu se termina pe tot traseul şi tot timpul cât va dura călătoria.

Am spus că Black Maria este o temniţă pe roate, o temniţă mobilă, un vagon împărţit în două părţi principale, una pentru temniceri cu întregul arsenal de arme, lanţuri, cătuşe sau alte instrumente de tortură, folosite în caz de necesitate, plus câteva încăperi mai mici pentru alimente şi apă. Partea a doua este pentru bieţii deţinuţi şi care se compune din două încăperi, foarte reduse în mărime, plus celulele de pedeapsă. Ce paradox şi ce ridicol, parcă îţi mai trebuie altă pedeapsă decât cea de a te afla băgat într-o astfel de închisoare pe roate? (more…)

Mă aflam în biroul domnului Cor­neliu Cornea, secretarul Asociaţiei foştilor Deţinuţi Politici, filiala Arad, cu care discutam despre pă­timirile domniei sale prin închisorile comuniste când uşa de la in­trare se deschide larg şi intră precipitat un domn în vârstă, dar care manifesta destulă vigoare fizică. Îmi este prezentat apoi, Ioan Ţă­rău, şi domnul Cornea mă întrea­bă câţi ani îi dau intempestivului vizitator. Chipul arăta, ce-i drept, un om în vârstă, dar mişcările, vocea puternică şi hotărâtă spuneau altceva, aşa că nu am riscat şi am în­trebat direct: „spuneţi-mi în ce an v-aţi născut şi vă spun vâr­sta”. „În 1917”, veni repede răs­pun­sul. În momentul acela am ră­mas surprins pentru că, să numeri peste 92 de ani şi să fii încă în vi­goare nu le este dat multora. A­tunci am şi ho­tărât să ne întâlnim pentru a afla povestea unui om care a văzut şi trăit multe la viaţa lui. Aşa s-a şi întâmplat în ziua de 30 decembrie 2009 când am stat de vorbă în casa dumnealui din Aradul Nou, ocazie cu care iată ce am aflat:  (more…)

Ziarul Curentul, Joi 12 Septembrie 1940

(more…)

,,Pentru a ne iubi ţara, acea ţară trebuie să fie demnă de a fi iubită“.  Edmund Burke

Argument :  

          România e o ţară ca oricare alta.  E un pământ ce are o istorie şi peste care mulţi calcă în fiecare clipă.  Nu putem spune că toţi suntem fericiţi aici, dar nici nu putem da vina pe România.

      Eu iubesc România pentru că dincolo de răutatea oamenilor văd şi bunăvoiniţa lor, dincolo de străzi “dezacordate” zăresc peisajele ce mă pot băga în reverie, ascult inculţii şi ştiu că există şi minţi geniale, la final sunt satisfăcut din simplu’ fapt că înca exist. 

      Cât de legaţi suntem noi românii de România, şi cât de conştienţi suntem de această legatură ?

      Este o întrebare, ce mă îndeamnă să privesc la România, şi să văd imaginea acesteia, cu , câmpiile,  dealurile, munţii, râurile, şi marea . (more…)

"Il vãd cu pletele lui de plães si cu ochii ca jarul..."

“Curentul”, Luni, 11 Noembrie 1940

  • S’au împlinit 9 ani de când un mare luptator nationalist, Tudose Popescu, a murit. Amaraciunile si suferintele îndurate în anii de miscare studenteasca l-au doborît mai înainte de a-si vedea visul cu ochii, prea de timpuriu pentru cauza romaneasca.

    Tudose Popescu a fost vestitorul vremurilor noi la Cernauti. S’a alaturat din primul moment la actiunea de redesteptare nationala si el a fost cel dintâiu care a rãscolit Bucovina cotropita de dusmanul din nauntru. Ca presedinte al societatii “Arboroasa”, Tudose era idolul studentimii bucovinene. Mereu în neobosita activitate, mereu pe drumuri pentru a mentine viu, printre români, spiritul ce se nascuse, mereu în închisori. (more…)

Legionareşte au privit moartea în faţă...

CUM AU FOST EXECUTAŢI CAMARAZII POP ŞI LESCANU DIN CLUJ, IN FAŢA MORMÂNTULUI CĂPITANULUI

La Cluj fuseseră condamnaţi la moarte studenţii Pop şi Lescanu.
Aceştia au fost aduşi de la Cluj la Jilava şi executaţi chiar în faţa mormântului Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor.
Ei au cerut să vadă mormântul.
Camaradul Pop, care avea o pâine la el, a cerut colonelului Brusescu, comandantul de atunci al Jilavei, să le fie amânată executarea cu o oră pentru a-şi mânca pâinea şi pentru a se reculege în faţa mormântului Căpitanului. Le-a fost admisă cererea.
(more…)