Garda de Fier

“Cu drag aşteptăm ziua cea mare…”

Inalt, bine legat, cu ochii vii, privirea blanda, de o energie rara, era de suflet, intelegator si drept. Asa l-am cunoscut pe camaradul comandant Sergiu Florescu, in vara anului 1933, la Chisinau, cand am intrat in Miscarea Legionara.
Român din Bucovina, cu doruri romanesti, a luptat de copil la L.A.N.C., pentru ca dupa rupturã sa-si reia activitatea alaturi de Capitan. La semnalul dat, incepe organizarea in Basarabia, alaturi de Iulian Sarbu si parintele Tederacki si continua cu perseverenta lupta pentru legiune.
Il aruncase vitregia vremurilor in Basarabia, ca functionar de Stat, de unde pentru singurul merit de a fi inscris si militand in Garda de Fier, a fost indepartat din serviciu. Atunci, descurajat si ingrijorat pentru existenta zilei de maine, scrie Capitanului, care îi raspunde: “Fii darz camarade, ca abia suntem la inceputul luptei si multe ai inca sa vezi. O bucata de mamaliga s’o gasi si pentru d-ta, caci in tara romaneasca, inca nimeni n’a murit de foame”.
Acest talisman a servit mult in viata camaradului Florescu si la multi altii care au avut dupa el aceiasi soarta. (more…)

"Acest soi de borfaşi ne-au cercetat, anchetat şi interogat..."

Cu excepţia percheziţiilor care tot timpul anilor de temniţă s-au efectuat aproape invariabil de brutal şi inuman, cercetările, anchetele şi interogatoriile au variat atât în raport de anii când au avut loc şi de multe ori în funcţie şi de locul unde se execută pedeapsa. Uneori variau şi în raport de persoanele anchetate, cercetate sau interogate.

Primul lucru ce trebuie să ştie cititorul este faptul că totul se făcea cu o încălcare absolută a legii şi a pricipiilor de drept penal.

La început de tot, din anul 1945 până prin 1950, o perioadă qvasi-primară de formare a noilor cadre de partid în toate sectoarele vitale ale statului, aşa şi în cele trei ramuri de activitate statală: legislativ, executiv, judecătoresc, partidul s-a servit de idioţii utili, de cadrele anteriore de pe vremea partidelor politice şi a regalităţii când, într-o oarecare măsură se putea spune că există o aparentă idee de democraţie, adică de guvernare democratică. (more…)

Mărturiile unui torţionar comunist

Reportaj la împlinirea a 68 de ani dela înfiintarea Legiunii “Arhanghelul Mihail”:
La mormântul lui Radu Mironovici din satul Tiganesti

Tinerii si Miscarea Legionara1 
Tinerii si Miscarea Legionara2

Un grupaj de interviuri realizate cu ocazia Congresului “Vetrei Romanesti” din America, în anul 1987 de colaboratorul ziarului Libertatea, Doru Popescu.
Interviu cu Pr. Marin Mihalache si Pr. Moldovan

 Interviu cu Pr. George Gage – 1987

"Este oprit de a împrumuta goimilor fără a-i cămătări..."

Morala iudaică în mod fatal, cuprinde două morale din cauza aceleiaşi dogme fundamentale a religiei jidanilor, considerându-se pe sine ca «popor ales» – iar pe toţi ceilalţi oameni ca «goimi», necredincioşi, fiinţi inferioare, fără drepturi şi de o potrivă cu animalele.
Rezultă de aici, că aproapele, pentru jidan, e numai jidanul, cătră care numai el are îndatoriri morale, pe când faţă de cei de altă credinţă – nici una.
Această concepţie o găsim lămurit formulată în Biblie, în cele cinci cărţi ale lui Moise, care nu sunt decât răsfrângerea ei. Şi ne vom mărgini a cita numai câteva texte:
«Esod. 12. 35. Şi fii lui Izrael făcură după cuvântul lui Moise, şi împrumutară dela Egipteni vase de argint şi vase de aur şi veştminte. Şi Iahve făcu ca poporul său să afle har la Egipteni şi ei li împrumutară lor; şi aşa ei despoiară pre Egipteni».
Va să zică: Dumnezeul lor, Iahve, prin Moise li porunceşte să prade pe Egiptenii de altă credinţă – faţă de care dar nu aveau nici o îndatorire morală. Acesta este modelul, după care jidanii urmează până în zilele noastre, şi care este întărit prin numeroase texte, încă şi mai precise. Cităm: (more…)

Lupul Împărat…

Împărat fiind pe vremuri, lupul, -fire înțeleaptă
Si milos cu toți supusii, – a făcut o lege dreaptă,
Prin a cărui rânduire, -pentru foarte bun cuvânt,
O livadă înflorită, cum nu-i astăzi pe pământ,
Hotărât a fost să fie socotită ca loc sfânt,
Pentru ca ‘napoia vremii cu trei veacuri si mai bine,
Ar fi fost pe-acea livadă mânăstire de albine…

Astfel, -era scris în lege, ca ‘n acea livadă verde
Cine intră, viața ‘si pierde:
Fie miel sau fie ied,
N’avea drept să-i calce iarba nici picior de patruped…
Cel ce va ‘ndrăsni s’o facă, -hotărât era prin lege,
Să primească pe spinare, nu mai stiu câte ciomege,
Iar apoi, – ca pildă vie, –
Jupuit pe loc să fie…
(more…)