TEODOR PÂCĂ – SCURTĂ DESPĂRȚIRE
Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul, sunt mai priceput,
Să pun din vreme șeile pe îngeri.
Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, d’abia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.
Când veți veni ‘n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
În cavalcadă, pân ‘la Dumnezeu
Descălecând la tronu-i, la picioare.