Garda de Fier

*) Pentru aceastã fabulã şi cea următoare, autorul a avut să ‘ndure mult între anii 1933-1940.

“Dar, la nunta lor, sub soare,
N’au fost cerbi, nici căprioare”

Vulpea, la o sindrofie, pe covorul verde-al ierbii,
Cunoscând un cerb ferice, – Impărat peste toţi cerbii, –
L’a privit, ca o vicleană,
Cu-atât foc şi-atâta dor, –
Incât, cerbul din poiană
S’a’ndrăgit nebun de vulpe şi-a fost zis: – Poate să mor,
Adorata mea aleasă,
Ca să nu fii, lângă mine, peste cerbi Impărăteasă!…

Vulpea i-a răspuns în lacrămi, prin suspine’ntretăiate:
– Adorate Impărate,
Inima-mi, de tine plină, numai pentru tine bate!…
Du-mă’n brazii tăi, la munte,
Cerb frumos cu stea pe frunte,
Şi-ai să vezi că tot poporul cerbilor ce ţi-se’nchină
In a munţilor grădină,
Fericit peste măsură, va veni, săltând, să pună
Pe-a mea frunte nepătată cea mai fără preţ cunună,
(more…)

Straje neclintită…

Pentru Dumnezeu, pentru ţara lui
Legea este sfântă, grija orişicui,
Nu mai este vreme, nu vrem împrumut
Apărăm  cu cinste tot ce am avut.

Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar
Stropii cu otravă întind în pahar,
Copii îi adună de pe străzi, din case
Mame privesc jalea, plâng neputincioase.

Soarele nu-i soare, raze pârjolesc
S’a întins prea mult pustiul grotesc,
Bucăţi din ţarină s’au vândut bizar
Lacrimi, umilinţă, secetă, amar.

Până când se strânge lanţul umilinţei
Până când se întinde timpul neputinţei,
Până când cu toţii în genunchi vom sta
Până când, o Doamne, mai putem răbda?
(more…)

"Te vreau tăcut şi dârz, cu sigur pas..."

Nu vreau să plângi pământul ce în luptă
N’ai ştiut să-l ţii cu moartea, nici părtaş
Să chemi din Putna legendar arcaş
La bocet muieresc cu faţa suptă

Ci te înalţ, privind moşia ruptă,
Păstor proptit pe armă de ostaş.
Vezi sat cu sat, oraş după oraş,
Din turma ta duşmanul cum se’nfruptă.

Nu rob plecat sub jug şi sub cătuşe
Prea bucuros că zile i-au rămas,
Nici funerară urnă cu cenuşe.

Plugarule, ce ieşi după furtună,
Te vreau tăcut şi dârz, cu sigur pas
Trăgând sub cer o brazdă ce adună.
Ion PILLAT
Revista “Gândirea”, Anul XIX, Nr. 7, Septembrie 1940

"Şi lupta se’ncinge, orbeşte, / Şi geme şi urlă, şi creşte.."

Lumină şi miros de floare
E’n codrul cu rece isvoare,
Cu vrajă de privighitoare
Şi’n codru, sub lună, sub soare
Haiducii ţin tainic sobor.

E dajdie mare pe sate
Şi moare românu’n nevoi:
Ciocoiul îl scuipă şi’l bate
Şi nimeni nu’i face dreptate,
Că ţara e’n mâini de ciocoi… (more…)

Grafica: Demian

Din Vinţ pân’n Tebea, din Ciucea’n Inău,
O gloată ’ncruntată coboară prin vreme
Si’n ochii ei aşpri cu-adâncuri de hău
Ardealul străbunilor geme.

Cu munţii pe frunte şi ceru’n desagi,
Durerea de moarte în scrâşnet şi-o poartă
Şi’n pasul nepoţilor dârji de iobagi
Ardealul se’ncruntă sub soartă.

Sub ţundrele aspre se sbate cumplit
O inimă grea de venin să nu geamă.
Pe cruce de veacuri hain răstignit,
Ardealul stă frânt şi blesteamă.

In umbrele serii, coboară din cer,
Din cerul ciuntit, fără zări de lumină,
Un vaer de-adâncuri de plumb şi de fer:
Ardealul robit se închină. (more…)

RUGĂCIUNE LEGIONARĂ

Cu inima, mijiri de vis şi toamne,
Ne-am împletit cu sârg, destinele,
Si-am sângerat sub mâini nedrepte, Doamne,
Să ţi le-aducem Ţie, – ţine-le,

Si ne trimite’n taină, să ne poarte,
Arhanghelii de fulger şi de nea,
Când vom porni prin prigoniri şi moarte,
S’aprindem peste ţară câte-o stea.
(more…)

"Pe Drumul-Robilor făptura noastră sue..."

UN PIERSIC M’A CĂUTAT ACASĂ *)

Veni, din nou, o altă primăvară
şi s’a uitat pe geamuri somnoroasă…
— Un piersic, domnule, vă caută afară
şi’ntreabă de-l puteți primi în casă.

Dar nimeni nu răspunse. Praf, uitare.
Şi prourul albastru de la uşă,
în zi de Sfântul Gheorghe pus în soare,
s’a prefăcut în flamuri de cenuşă.

Numai fereastra a oftat,
rămasă cu brațele deschise îngereşte…
Un piersic alb m’a căutat acasă
şi-a plâns, la geam, că nu mă mai găseşte.

Stins de tăceri, bătut de ploi haine,
pluteam departe’n fum, ca o nălucă…
De-atuncia, orice prour se usucă
şi’n van întreabă piersicii de mine.

*) Poezie care trebuia să apară în numărul de Paşte din 24 Aprilie  1938 al “Universului Literar” şi care a fost oprită de cenzură în urma arestărilor de legionari din 17 Aprile, acelaş an. (more…)

Sorcova

S O R C O V A

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-înfloriţi
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.

Ca merii, ca perii,
In mijlocul verii,
Ca viţa de vie
La Sfânta Marie.

Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oţelul.
(more…)