Garda de Fier

“Şi înalţă din puterea gliei / Chipul cel rotund al României.”

Nu dă Doamne, nici unui duşman
Suferinţa noastră dintr’un an
Si ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.

Pâinea noastră coaptă’n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca şi pân’ acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe’noptate.

Lasă ‘ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi, ca o zăpadă
Si pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi’ndurare.

Dintr’un cap în celălalt al zării
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe cruce,
Zace’n lacrimi trupul rupt al Tării.
(more…)

“Biruinţa e floarea care creşte numai în ţara jertfei până la moarte”.

Codrule, Sfânt Voevod,
Prinde-mi sufletul în rod…

Vasile Pârvan

E demult de când pe-aici
Urcau stolnici şi vlădici,
Crai din cetina bătrână,
Bani cu buzduganu’n mână
Si domni aprigi de aramă
Cu baltagul sub dulamă.
Suiau vulturi rotitori
Către ei de prin vâltori,
Iar din muntele stâncos
Se rostogoleau în jos
Crişuri, Bistriţe şi Streiuri
Şerpuind prin văi şi cheiuri…
Din tărâm nestrăbătut
Cobora Menumorut.
Gelu, Glad şi Seneslau
Pe câmpii se’nviforau
Şi veneau din Bărăgane
Jii cu ochii de bulboane
în lumină să primească
Fruntea lor împărătească…
Venea umbră de dumbravă,
Limpezime de Moldavă
(more…)

Troiţă construită de legionari

– Frunză galbenă de vrej,
ce viermi te mănâncă?
– sus pe măguri, către Dej,
jalea e adâncă.
– Râule, de ce-ţi sbârleşti
coama nărăvaşă?
– Numai stârvuri rumâneşti
Someşul îngroaşă.
– Codrule dinspre Abrud,
de ce plângi sub zloată?
– Parcă iar şi iar aud
oasele pe roată.
– Vântule de ce tot sui
lacrimi pe obcine?
– De oftatul moţului
temniţele-s pline.
– Veacule de plumb ursuz,
de ce stai la pândă?
– Inc’o cruce ţi-am adus,
pentru grea osândă…
– Neamule, de ce tresari,
grindina când bate?
– Stau gemând pe piscuri tari
şi aştept dreptate.
Radu GYR
(more…)

…să pornim cu furci şi topoare,
şi să facem judecata cea mare…

Eu cânt pentru clipa dintâi
venită cu ziua în coarne;
când şipotul vremii începe
veac nou peste ţară să toarne.
Şi cânt pentru premeneala cea nouă
măsluită cu suflet de rouă.
Pentru ‘ncordările noastre de-acum
ce ară în oţele şi ghioage,
să taie Rumânului drum
de cremeni –
prin neguri oloage.
Pentru chiot şi fulger
sbucnite din funduri de veac,
s’aducă oftărilor leac.
Pentru rugă nouă,
pentru mers nou,
pentru fiecare plug şi fiecare bou,
pentru toţi câţi încep veacul nou.

Cânt pentru răsăritul de soare
care botează cătunele noastre
în ape albastre,
şi ne-aţâţă cu flăcări răsvrătitoare
să rupem zăvoarele ‘n două;
să pornim cu furci şi topoare
şi să facem judecata cea mare,
că suntem în zodie nouă.
Pan M. Vizirescu

Săptămânalul “Falanga”

Mi s’a pus pe plug rugina
şi-a crescut iarba ‘n ogoare,
de când am plecat din satu-mi,
dus de hoţi la închisoare.

In ogradă, buruiene
au crescut pân’ la ferestre,
şi furnicile pe prispă
strâng sub pietre vis şi zestre.

Singur stă pustiu ‘n casă,
Ţara toată ‘n lanţuri geme,
şi nu fulgeră vreo coasă
să ne scape de blesteme.

Zări se pleacă peste codri
mai săraci, mai fără viaţă,
şi nu cade niciun trăsnet,
nicio umbră nu se ‘nalţă.
(more…)

“Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie / Călcâiul, pe toată omida din glie…”

Sorcova vesela, măi frate Române,
Ce sameni de veacuri ogorul cu grâne,
Pe unde tot ară cu plugul voinicii,
Să aibă de toate, la târg, veneticii!

Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie
Călcâiul, pe toată omida din glie,
Când ea, pâinea albă, ţi-o fură din spice
Şi Neamul ţi-l bate cu-a foametei bice!…

Ca stânca, Române, să-ţi fie şi pieptul,
In luptă cu-aceia ce vor să-ţi ia dreptul,
Sau brazda străbună cu Vornici în ea,
Când toţi veneticii ar vrea să ţi-o ia!…
(more…)

O, Neamul meu cu plânsu ‘n gene şi vatra plină de suspine, –
Ceas mare, din eternitate, adânc azi bate pentru tine;
E poate ceasul cel mare prin care ţi-a fost dat să treci, –
Cu el venind: ori înălţarea, ori doborîrea ta pe veci!…
Amar de vremi, tu, Neam Român,
Ai încălzit năpârci la sân,
Şi n’ai ştiut că şerpii veniţi, încolăcindu-se pe tine,
Pe nesimţite – drept răsplată – ţi-or suge sângele din vine,
Şi’n ziua istovirii tale, – când ei vor fi puternici foarte,
Să-ţi curme răsuflarea toată, pe veci să te cufunde’n moarte!…
Azi te-ai trezit, dar ai în faţă
Un mare şi cumplit balaur
Ce vrea pieirea ta din viaţă, –
El stând pe-al ţării tale aur!…
Asemeni smeului din basme, – ca din a vijeliei surle,
Balaurul ce te pândeşte, azi a ‘nceput grozav să urle,
Să nu te mişti din amorţirea în care-i place să te vadă,
Ca, astfel, bestia să ‘nghită cât mai uşor plăcuta-i pradă!…
(more…)

Mâine anul se ‘noieşte,             Câte frunze în frunzar,
Pluguşorul se porneşte,            Atâţi bani în buzunar.
Pluguşorul cu doi boi                Câtă trestie pe casă,
Mânaţi măi, hăi,                         Atâţia galbeni pe masă.
Hăi hăi hăi.                                   Hăi hăi hăi.
(more…)

D’ale cui aceste case?
D’ale cui aceste case?
Florile dalbe
D’ale cui aceste case?
D’asa’nalte minunate (bis)
Prin afară văruite (bis)
Prin năuntru zugrăvite.
Zugrăvite visuri scrise (bis)
Visuri scrise, mese ‘ntinse.
Dar la masă cine şade (bis)
Sade gazda cestor case.
Nu şade ci mi se’nchină. (bis)
C’un pahar de vin în mână.
Mâna dreaptă pe-o găleată (bis)
Din găleată ce răsare?
Busuiocu popilor, (bis)
Izma creaţă’a babelor.
Şi rugii unchieşilor (bis)
Şi rugii unchieşilor.
Trandafir flăcăilor. (bis)
Şi scaeţii fetelor.
Florile dalbe.

Notă – După primul vers al fiecărei strofe, se zice: Florile dalbe