Arhiva pentru ‘MĂRTURII’
Blestemul lui Ernest Maftei, legionarul…
,,Înghiţi-v’ar pământul, Gloabe!
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu’n patru labe,
Ajungă-v’ar blestemul biblic!
Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde’n lanţuri la tarabe.
Ei! Care ai nevoi de gloabe!
Să le’nhămaţi la câte-un dric?
Vreţi iar să ne târâm şoltâc?
Cu gândul şters şi priviri oarbe?
Orbecăind ca nişte zoabe?
Abia cerşind un firfiric?
Fire-aţi ai dracului de Gloabe!”
Fabule şi versuri “incomode” de Vasile Militaru
“Veniţi, români din larga zare,
Mereu să fim uniţi, mereu,
Să făurim o ţară mare,
Să placă şi lui Dumnezeu!
Şi când spre noi veni-vor iară
Vrăşmaşii care vin şi pier,
Noi să fim trăznet ce doboară
Stejari cu fruntea pân’ la cer!
Să ştie cei ce pradă vor
Că-aici va fi mormântul lor…”
.
Fabule şi versuri “incomode” de Vasile Militaru
.
AICI IN FORMAT PDF:
Vasile Militaru: Eroii de la Stalingrad
Sub vifor de stepă urlându-și mânia, e luptă grozavă și crâncenă foarte.
E luptă cumplită, pe viață și moarte:
De-o parte, nebune, sălbatice hoarde, barbarii ce vin ca năucii,
De alta, o mână de oaste vitează, – năpraznici Arhangheli ai Crucii.
Din toată cetatea spre care puhoiul orbește-acum vine,
Mai sunt în picioare doar niște ruine:
Doar ziduri crăpate, pe care stă cerul,
Și’n mijlocul căror își țipă urgia, zăpada și ghiața, și gerul…
Aici își găsi-vor mormântul oștiri înfrățite-a trei nații:
Românii, Germanii, Croații…
Dar, pân’or cădea, – în ruinele-acestea își au adăpost Cruciații…
PORTALUL MISCAREA.NET A FOST RESTABILIT
Revenim după o îndelungată și fortuită absență, datorată eminamente presiunilor externe transmise de „forurile înalte și competente” ale structurilor din țară, aceleași care de zeci de ani încearcă să ne suprime orice activitate informațională.
Câștig de cauză: portalul miscarea.net a fost, în sfârșit, restabilit. Facem acest anunț în speranța că cei interesați ne vor putea urmări în continuare activitatea, efort pe care îl punem – sacru și sacrosanct – numai în folosul și în sprijinul Adevărului.
Într’o societate care se autointitulează liberă, suntem omologați cu cele mai mișelnice, cele mai iresponsabile și infamante epitete, iar orice formă de răspuns rezonabilă, suprimată și condamnată în temeiul celei mai staliniste și sinistre ordonanțe care încuviințează ca libera exprimare a ideilor să fie aspru pedepsită, chiar și cu ani grei de închisoare! Ce poate fi mai josnic – și mai jalnic -, decât această măsură draconică care stabilește urbi et orbi, cine are dreptul să spună adevărul și cine nu?!
În condițiile aspre dictate de actuala cenzură, poziția noastră rămâne în continuare inflexibilă: suntem adepții dreptului fundamental la exprimare, iar îngrădirea acestui drept constituie – prin natura sa exclusivistă, extremă și profund irațională – un delict grav și un afront împotriva oricărei democrații autentice.
“Adevărul te face liber!” glăsuiește Evanghelia după Ioan, iar noi vrem să rămânem și de acum înainte pe creasta acestui Adevăr, fără să ne abatem!
“Din Arhiva Traian Golea”, ediția a 2-a, revizuită și adăugită – 2025
Ediția a 2-a revizuită și adăugită, 2025. O colecție de documente provenite din arhiva Traian Golea, cunoscut luptător pentru cauza Românismului în Exil, cu speranța că vom reuși întregirea lor într’un volum separat pe care să-l putem face public în viitorul cât mai apropiat. Tuturor celor interesați, le mulțumim…
Vă rugăm totuși să înțelegeți că ne confruntam cu o gamă întreagă de piedici, cu unele piese pe rol cărora trebuie să le facem față, chestiuni mărunte, dar care ne împiedică ritmul de lucru. Sperăm să răzbatem cu succes și să ajungem la liman…
Nicolae Niță – O călătorie spre Libertate
Drum spre Libertate – AICI IN FORMAT PDF
De la București către vest: jurnal de drum
În ziua de 14 August 1980, cu puține provizii de drum puse de-a valma într’o traistă de merinde militară (era la modă în lumea tinerilor), am pornit din București cu scopul clar, dar extrem de riscant: să trec frontiera fraudulos în Iugoslavia, ghidat de o determinare profundă și dorința acerbă de libertate. Ca plan final, de aici urma să mă îndrept către granița Austriei, să găsesc o cale propice de trecere clandestină într’un loc convenabil și astfel să ajung în Occident, părăsind pentru totdeauna lagărul comunist.
Prima etapă a fost Gara de Nord, locul de unde mi-am “cumpărat” cu 5 lei “biletul” de tren de la Nașu’, cu destinația Ploiești. Nașu’ nu era altul decât controlorul de bilete al trenului, care își mai rotunjea și el puțin veniturile, o practică comună în acel timp.
Oprirea la Ploiești
Ajuns la Ploiești, am coborât din tren și, aproape de Gara de Sud, mi-am întâlnit un prieten. În acea seară, am tras în apropierea gării, încercând să-mi adun gândurile și să mă pregătesc pentru următoarele etape ale călătoriei mele. Dimineața următoare, odată cu răsăritul, am luat un alt tren care avea să mă ducă la Predeal.
Predeal: printre turiști și muzică frenetică
Predealul mi s’a oferit ca o premieră absolută, un loc unde am petrecut o zi amestecându-mă printre turiști și localnici, încercând să nu atrag atenția asupra planurilor mele. În seara acelei zile, mi-am făcut drum către o discotecă din apropierea gării, unde muzica vibra cu intensitate frenetică. Ritmurile și atmosfera păreau să contrasteze puternic cu planurile mele interioare, dar am folosit acel moment pentru a mă integra și a-mi păstra discreția.
Din Predeal spre Brașov
În acea noapte, am pornit spre Brașov. Ajuns în orașul de sub Tâmpa, dimineața următoare m’a găsit pierdut pe străzile pline de istorie și farmec. Brașovul m’a primit cu un aer de mister și mi-a oferit momentul necesar pentru a reflecta asupra drumului parcurs până atunci. Aici, am simțit că mă apropii cu pași mici de următoarea etapă a călătoriei mele...
(vezi continuarea mai sus, în format PDF)
În celulă cu un turnător
În celulă cu un turnător
În timpul detenției mele la Securitate, după un “supliment de anchetă” (cum i se spunea), la final am fost escortat înapoi la subsol. Spre marea mea surpriză, am descoperit un nou coleg de celulă. Încă de la început, prezența lui mi-a trezit suspiciuni, iar instinctul nu m’a înșelat. Pretindea că se găsea în anchetă de circa un an de zile pentru niște nereguli ce-i erau imputate de nivel economic, era nevinovat, că până acum a stat singur în celulă și se bucură sincer de compania mea. Conversațiile lui trădau o intenție diferită. Punea întrebări ciudate, insistente, majoritatea având un aer dubios.
Mi-a povestit cum că, el cunoaște bine zona mea natală, descriind detalii care păreau prea precise pentru a fi întâmplătoare. Acest fapt m’a făcut să privesc cu scepticism toate intențiile lui. Deși încerca să mă tragă de limbă, i-am oferit doar lucruri evazive, câteva povești inventate fără nicio legătură cu realitatea. Cu toate acestea, am observat cum asculta cu mare atenție fiecare cuvânt.
Una dintre aceste întrebări și discuții ciudate, cam la câteva zile de la introducerea lui în celulă, după ce am vorbit despre “ce noutăți mai sunt pe-afară“, mi-a “destăinuit” că el înainte să fie arestat, când dorea să afle “știri”, asculta postul de radio “Europa Liberă”, că a vrut chiar să le trimită o scrisoare despre situația din România, dar că nu a știut cum să procedeze și s’a lăsat păgubaș. Că uneori discuta “știrile”, însă doar cu câțiva prieteni de încredere “din grup“. Am agreat că și eu ascultam câteodată muzică de la “Europa Liberă”, un fapt pe care îl declarasem, dar că de scris, n’am făcut-o niciodată. Că ascultam singur, doar când mergeam acasă la țară…
(more…)Grupul de rezistență anticomunistă din Codrii Vlăsiei – Constantin Rotaru (“Țârcodie”)
Un episod al opoziției împotriva regimului comunist
Istoric
Perioada colectivizării forțate în România, începută în anii 1949 și continuată până la începutul anilor 1960, a fost marcată de abuzuri masive, arestări și presiuni asupra populației pentru a se conforma sistemului așa zis de proprietate comună. Regimul comunist a avut ca obiectiv eliminarea proprietății private asupra terenurilor agricole și integrarea acestora în gospodării colective. Această transformare forțată a societății rurale a generat o opoziție semnificativă din partea țăranilor, preoților și altor membri ai comunității, care vedeau în colectivizare un atentat la libertatea lor și la tradițiile locale.
În acest context tumultuos, s’a dezvoltat și rezistența anticomunistă din Codrii Vlăsiei devenită la rândul ei sinonimă ca simbol al luptei pentru libertate. Codrii Vlăsiei, regiunea des împădurită din apropierea satului Vadul Anei și comunelor Brănești, Cernica, Fundeni, Tânganul și altele, au oferit un refugiu natural celor care se opuneau politicii nemiloase și represive a regimului.
(more…)
