“Fapta celor căzuți în lupta contra comunismului, în trecut și acum, este de o nespusă măreție. Rodirea acestei fapte, în care tineretul și-a zidit visurile și bucuria vieții lui clocotitoare, va crește bogată veacuri dearândul.
Amintirea celor jertfiți nu poate fi cinstită altfel decât prețuind drept fapta lor; iar prețuirea dreaptă implică ea însăși un fel de jertfă din partea celor rămaşi. Căci o moștenire strălucită nu însemnează totdeauna risipire de griji; de cele mai multe ori ea reprezintă un început de griji, tot atât de mari pe cât de strălucită este moștenirea.
Primim, prin fapta celor căzuți, o moștenire și o misiune, cari, dacă par a fi pe linia tradiției românești, nu-i mai puțin adevărat că depășesc în proporții experiențele trecute. Problema, pentru noi, nu este numai de a păstra, ci de a corespunde. Trebuie să corespundem înălțimii celor jertfiți, trebuie să corespundem încrederii…, trebuie să corespundem geniului național, înflorit atât de măreț dealungul istoriei noastre. Iată o moștenire grea și glorioasă!
...Să înălțăm sufletele pe culmea acestui moment istoric; să dăm fiecărui român suportul interior al situației lui majore. Să identificăm, pe toată întinderea, conștiința națională cu puterea și misiunea națională! Să creiem o psihologie de cuceritori, cari nu mai sunt îngăduiți, ci îngăduitori. Să dăm sufletului românesc mândria și ambiția puterii creatoare de istorie nouă.
Am închinat (aceste rânduri) «celor căzuți în lupta contra comunismului». Este un modest semn al recunoştinței noastre pentru cei cari ne-au împlinit visuri atât de scumpe, atât de dureros aparate cândva. Ei nu mai simt nevoia unei lămuriri a temeiurilor jertfei făcute. Şi nici n’au simțit-o: ei reprezintă, poate, cea mai pregătită generație pentru jertfă…”
Alexandru Constant
(1941)
