Garda de Fier

Afisul manifestării

Miercuri 18 aprilie la sediul Jockey club din Str. Episcopiei nr. 9 s-a desfăşurat evenimentul “Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”.

Manifestarea, organizată de Institutul Ellie Wiessel (prin prezenţa lui Alexandru Florian) împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (Dinu Zamfirescu şi alţii) s-a ţinut într-o sală plină până la refuz, ticsită cu foşti deţinuţi politici, simpatizanţi legionari, membri ai comunităţii evreieşti, istorici şi ziarişti într-o atmosferă cel puţin bizară, încărcată de tensiune.

A luat cuvântul din partea organizatorilor în principal controversatul istoric Wiliam Totok, cu o prelegere de 40 de minute, al cărei scop a părut că este demitizarea dlui Ion Gavrilă Ogoranu (sau poate a luptei anticomuniste în munţi, sau poate a mişcării legionare, nu mi-e clar încă), unul dintre cei mai cunoscuţi luptători anticomunişti, acuzat în mai multe rânduri de apartenenţa sa la mişcarea legionară.

Evenimentul mi-a ridicat mai multe semne de întrebare.

Portretul lui Vasile Posteucă realizat de pictorul bucovinean Alexandru Timciuk

La  sediul Societăţii  «Mihai Eminescu» din regiunea Cernăuţi  (Piaţa Centrală, nr. 9) a avut loc duminică, 24 martie 2013,   lansarea  cărţii lui  VASILE POSTEUCĂ (1912-1972) – «POEME PRIGONITE», ediţie  îngrijită şi  prefaţată  de  ION  CREŢU.
Intr’o scrisoare adresată realizatorilor acestui eveniment de scriitoarea Lucia Olaru Nenati, şi în special autorului acestui volum antologic, Ion Creţu, exprimându-şi regretul că nu a putut fi prezentă la această frumoasă manifestare culturală din capitala Bucovinei, se spune: “Mă bucur mult şi-l felicit pe Ion Creţu pentru perseverenţa sa de-a continua să aducă la lumină opera valoroasă a marelui prigonit care a fost Vasile Posteucă… Ingheţul istoric care a căzut peste viaţa noastră naţională şi culturală a determinat tragedii precum a fost aceasta a lui Posteucă… L-am promovat şi propagat oriunde am avut posibilitatea, în ţară si departe de ea, pe drumurile dragi lui şi oricum a fost posibil, în scris şi în rostire, şi voi continua s-o fac şi de-acum înainte, căci nici o laudă nu e prea mare pentru a răsplăti jertfa de sine a acestei înalte conştiinţe împreunate cu un talent ieşit din comun…”
Ne exprimăm, la rândul nostru, mulţumirea pentru această frumoasă apariţie editorială de cinstire a poetului Vasile Posteucă, în speranţa că vom avea parte şi în viitor de astfel de evenimente care să repună pe soclul cultural personalităţile de seamă ale Tării de Sus.
Mai multe detalii legate de această manifestare puteţi găsi AICI.

ION MOȚA

“Din îndepărtatele vremuri dinainte de întemeierea mişcării legionare, mi-aduc aminte ca prin vis de chipul lui Ion Moţa. Eram elev la Galaţi când a trecut pe acolo, inspectând Frăţia de Cruce recent înjghebată.
L-am văzut apoi la cărămidăria dela Ungheni, în vara anului 1928. Lucra din zori şi până în noapte, ca un inspirat, văzând parcă aievea “Cetatea Arhanghelului Mihail”, ce trebuia să se ridice la Iaşi, după planul Căpitanului, devenind centru de educaţie al tineretului românesc din toate provinciile.
Cu mutarea lui Moţa la Bucureşti, l-am văzut mai des. Dar oricât de des l-aş fi văzut, apariţia lui totdeauna aducea ceva nou. Legionarii dela sediu îl semnalau “A venit Moţa”, îi urmăreau gesturile şi mişcările şi îi sorbeau cuvintele.
Când am aflat de plecarea lor, nu-mi venea să cred că nu-l voi mai vedea niciodată. Dusmanii, gloanţele nu se pot atinge de acest om. Si totuşi aşa a fost voia Domnului”…

VASILE MARIN

“…Nu l-am cunoscut mai deaproape, căci el a făcut salturi în Legiune. Abia intrat înaintea prigoanei din 1933 şi era considerat printre fruntaşii Legiunii.
Avea o inteligenţă scăpărătoare. Un spirit viu, ironic şi de o putere de expresie uluitoare.
(more…)

(more…)

(more…)

Troiţa dela Tâncăbeşti

Partidul “Totul pentru Țară” anunță că va participa la marșul omagial și la ceremonia în memoria lui Corneliu Zelea Codreanu care se vor desfășura în ziua de Vineri 30 Nov. 2012 (zi nelucrătoare prin lege).
Chemăm pe membrii și simpatizanții noștri să participe la această comemorare a uneia dintre cele mai negre zile din istoria poporului român, în care tocmai reprezentanții statului condus dictatorial de Carol al II-lea și clica sa de politicieni aserviți, l-au ucis mișelește, la doar 39 de ani, pe întemeietorului Mișcării Legionare, alături de alți 13 camarazi. Vom fi alături de toți cei care simt românește pentru a cinsti memoria lor și pentru a aminti tuturor românilor că asemenea crime politice nu trebuie să se mai întâmple niciodată.

Pentru cei interesați, precizăm că programul manifestărilor este următorul:
(more…)

Alexandra Svet

”Căpitane, Căpitane, neamul plânge cu amar…
Căpitane, Căpitane, ţara mi te cheamă iar…”

“…In prezenţa lui, nu poţi gândi decât mare. Şi nu poţi decât să vrei să creşti. Să dai Totul. Să Fii. Un Om Nou. El dă veşniciei un sens, suferinţei un rost, chemării o responsabilitate şi credinţei o întruchipare…
…Cămaşa lui albă, de un alb ireal de curat, mă duce cu gândul la imaginea unei mame din poveşti, ce frânge pâinea albă în cerdac, aşteptându-şi copiii, îmbrăcaţi în port popular. Şi pe cerdac sunt muşcate. In casă miroase a cozonac şi a sarmale şi se aude o Doină. In cămaşa lui albă citesc ca într-o carte credinţa lui absolută într-un ideal, pentru care ar merge, cu inima deschisă, până la moarte. E cămaşa albă a lui Mihai Viteazul, e cămaşa albă a lui Horia, e cămaşa albă a ţăranului român… E cămaşa albă de sărbătoare a moşului meu… Şi pe ea văd urme de sânge… Nu. Mi se pare. Ce ştiu eu ce înseamnă jertfa? Cât de departe aş fi dispusă eu să merg pentru idealul meu? Aş fi oare în stare să mor pentru el? Aş fi oare în stare să rabd umilinţe, nedreptăţi, chinuri, torturi… cum au facut ei? Sunt întrebări pe care nu le rosteşte. Dar le ghicesc în zâmbetul lui trist. Şi în lacrima ce i se prăvăleşte de prea multă durere pe obrazul luminos. Cămaşa lui albă e cămaşa mirelui pregătit pentru ”cea mai scumpă dintre nunţi.” Pentru moarte. Aş fi eu în stare să o port? (more…)