Garda de Fier

…a semnat notele informative sub pseudonimul “Sanda”…

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis ieri că Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiţiei în guvernul Năstase, a colaborat cu securitatea. Stănoiu a fost condamnată să plătească 22.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată către Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS), pe care l-a târât ani de zile prin instanţe, în încercarea de a dovedi că dosarul său de colaborator cu securitatea ar fi fost fabricat.

Decizia Înaltei Curţi este definitivă şi pune capăt unui şir lung de procese începute în 2007, când Stănoiu a contestat în instanţă decizia emisă în 2006 de CNSAS, din care reieşea că fostul ministru a fost colaborator al fostei poliţii politice a lui Ceauşescu. Potrivit documentelor depuse de CNSAS în instanţă, Rodica Stănoiu ar fi dat informări despre colegii ei de la Institutul de Cercetări Juridice, inclusiv despre Adrian Năstase, cel care avea să devină ulterior Premier şi şef direct al ei. (more…)

“Decedatul” Lenin…

Duminică, pe la amiază, am rămas uluită de vestea primită de la un cunoscut din Tărăsăuţi: „Astă noapte la noi şi la Costiceni au fost răsturnate monumentele lui Lenin”. Adică, nu m-a mirat că a „căzut” Ilici, căci cu o zi înainte în Ucraina au fost distruse mai mult de o sută de monumente ale conducătorului „marii revoluţii din octombrie”, cum am învăţat cândva la şcoală despre rebeliunea proletară din 1917. M-a mirat, însă, faptul că în aceste două localităţi româneşti din zona basarabeană a ţinutului nostru se mai menţineau statuile acestui odios simbol al totalitarismului. Pe la începutul lui decembrie am fost la şcoala de acolo, însă nici n-am observat că în faţa casei de cultură stă neclintit şi grandios Vladimir Ilici. Aveam impresia că în regiunea noastră n-a rămas nici urmă de aceste monumente. „Gata am scăpat de comunism”, am auzit la telefon vocea bucuroasă a persoanei ce mi-a comunicat ştirea. Drept că „scăpatul” acesta, dorit de săteni de decenii, a fost înfăptuit de un grup de tineri pe ascuns, noaptea, aşa cum se comite o crimă. De ce nu s-ar fi putut realiza acest act de bună voinţă ziua, în mod civilizat, cu învoirea autorităţilor locale? Dar „revoluţia” îşi are legile ei, despre care îmi vine greu să judec. La drept vorbind, la Tărăsăuţi nimeni n-a plâns, nici n-a sărit să apere acest monument, care putea fi demontat şi mai înainte. (more…)

Sîngele vărsat pe străzile Kievului face parte din culisele tîrgului între imperiile care îşi dispută centrele de influenţă. Maica Rusia, Unchiul Sam şi Domnişoara Uniune Europeană, căreia, cu trei luni în urmă, Ianukovici i-a întors spatele, suspendînd negocierile pentru acordul de asociere. De atunci, „întîmplător”, protestele de stradă şi represaliile au luat amploare la Kiev, iar  Domnişoara U.E., anorexică din cauza crizei şi a euroscepticismului manifest, fără să privească în ochi războiul civil ucrainean, baletează egoist printre sondajele electorale ale lui 25 mai, numărînd procentele din sondaje, nu morţii şi răniţii din Ucraina.

Acuzat de finanţarea protestelor din Venezuela de către Evo Morales, Preşedintele Boliviei (care a declarat că protestele din Venezuela sînt finanţate de „imperialismul nord-american” şi oligarhii venezuelani, cu scopul de a pune capăt revoluţiei lui Nicolas Maduro), Unchiul Sam, după „Primăvara arabă”, din ambiţii geopolitice, dă un mare „ajutor” „Primăverii Europene”, versiunea 2014. Chiar de la debutul Jocurilor Olimpice de la Soci şi-a ancorat navele în Marea Neagră, motivînd protejarea sportivilor americani. Grijulie, Maica Rusia, afişînd acelaşi pretext, le ancorează la Odesa. Clişeul pare o copie a celui din Georgia anului 2008. Liderii planetei erau prezenţi la deschiderea jocurilor olimpice de la Beijing, iar armata georgiană, cu sprijin logistic de peste ocean, dădea lovitura în Osetia de Sud. Oare, Unchiul Sam n-a învăţat de la ora de istorie că de la Nevski pînă azi ruşii n-au permis invadatorilor să le supună teritoriul? Şi nu vor permite în veci. Strategia Rusiei presupune mai puţină defensivă şi ofensivă cît cuprinde. De la Petru cel Mare încoace aşa s-au purtat ruşii. (more…)

MONUMENTUL EROILOR LEGIONARI ION MOŢA ŞI VASILE MARIN
13 IANUARIE 1937 – 77 DE ANI DELA MAREA LOR JERTFĂ

(more…)

«Imi dau seama că puşca mitralieră rămăsese fără servanţi. Trec s’o întrebuinţez eu.

P R E Z E N T !

Inamicul, după primul asalt, se adăpostise într’o vâlcea şi trăgea cu mare risipă de muniţii. Bulgării de pământ, ridicaţi de obuze, mă loveau în obraz, fumul şi praful exploziilor îmi usturau ochii. Fac încercări zadarnice, nu pot pune în mişcare mitraliera.

Strig ofiţerului care se adăpostise şi el, culcându-se în transee, că mitraliera nu mai funcţionează, că suntem în toiul atacului inamic fără mitralieră. O detunătură doborîtoare mă forţează să închid ochii. Când îi deschid o clipă după aceea, privirea îmi cade la un metru şi jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa la pământ.

Ingenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel Moţa. Îi ţin capul în mâini, privindu-l îndelung pierdut în nu ştiu ce lume departe. La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele tranşeii. Mă întorc să urlu lui Clime şi părintelui Dumitrescu, peste vuetul gloanţelor şi al obuzelor: “Ionel şi Marin sunt morţi”. Peste haina cu stropi de sânge neînchegat, ceasul lui Ionel Moţa atârnă de lanţ, cu geamul spart. S’a oprit. E cinci fără un sfert.

Prin haina străpunsă şi sfârtecată a lui Ionel Moţa se văd culorile Drapelului Românesc. E drapelul nostru pe care era scris: Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, cu care ne-am prezentat Generalului Moscardo. Ionel Moţa era încins cu acest drapel, pe care îl luase ca să-l poarte cu el pentru a-l pune în vârful baionetei la atac sau la defilare când cuceream un oraş. Cu el speram să intrãm şi în Madrid. Desfac drapelul şi îl întind peste trupurile lor.»
Alexandru CANTACUZINO

M O Ţ A, Neamului acestuia nu i-au fost deajuns nici scrisul tău, nici suferinţele tale la care a privit nepăsător timp de 14 ani.

Ion Moţa şi Vasile Marin pe vaporul “Monte Olivia” în drum spre Spania, 1 Decembrie 1936

Acum ai vrut să-i faci dovada supremă: să-ţi verşi propriul sânge – sângele tău slabit de lovituri, de închisori şi de prigoane, într-o ţară în care tinereţea ta toată a avut parte numai de ele şi în care ai fost tratat permanent ca turburător al ordinei publice şi ca atentator la siguranţa Statului român.

Şi l-ai dat. L-ai dat într-un chip cutremurător. Noi stăm în genunchi şi-ţi sărutăm fruntea ta de viteaz şi de mucenic.

Neamului, care nu te-a crezut, îi trimitem acum din nou scrisul tau, sfinţit de data aceasta cu jertfa propriului tău sânge.

Dacă nici acum nu va înţelege suntem gata, până la cel din urmă, pentru jertfa supremă în slujba credinţei legionare.

Fii dar sigur şi dormi liniştit Moţa, – legionarii vor birui.

Corneliu
   Bucureşti 31 Ianuarie 1937

Membrii coralei “Harisma” în faţa publicului

Mărturisesc, poate ca mulţi alţi Români din oraşul nostru, că am trăit o seară deosebită, Marţi, 7 Ianuarie, în chiar ziua Soborului Sf. Ioan Botezătorul şi înaintemergătorul Domnului, seară prilejuită de un concert extraordinar de colinde susţinut în incinta Bisericii Ortodoxe Române “Sf. Ana” din Jacksonville. O seară deosebită spun, pentru că ne-am bucurat, cu inimile pline de cutremurătoare emoţie, de frumoasa prezenţă a coralei bărbăteşti “Harisma”, grup pornit să încălzească şi sufletele Românilor  pribegi de peste Ocean aflaţi atât de departe de Ţară.

In timpul spectacolului…

Un adevărat reviriment, pentru cei mai mulţi dintre noi, cei care ne-am despărţit de mulţi ani de vetrele părinteşti, parcă pentru a ne readuce în memorie clipele petrecute în iernile de altădată ale copilăriei noastre, cu Colinda, Pluguşorul sau Sorcova. Răsunau cântecele şi urăturile pe uliţele satului nostru, se opinteau caii cu plugul cel mare şi greu pornit pe la casele oamenilor în ziua Anului Nou, în trosnituri de bici care mai de care răsunătoare. (more…)

In urma scrisorii primite dela Magistraţii Judecătoriei Vaslui care au făcut publică, astăzi, motivarea în dosarul în care juristul în drept european, Simona Niculescu, a cerut emiterea unei ordonanţe preşedinţiale pentru ridicarea statutului de „zonă specială de siguranţă publică“ în comuna Pungeşti, D-na Simona Niculescu a înaintat astăzi o sesizare Biroului Iaşi al Avocatului Poporului, după cum urmează:

Sesizarea trimisă azi 16/12/2013 Biroului Iași al Avocatului Poporului :

În atenția doamnei Carla COSMA

Stimată doamnă,

urmare a convorbirii noastre telefonice de azi 16/12/2013, vă precizez următoarele :

În data de 8/12/2013 a fost întocmit la cererea mea un constat de executor judecătoresc privitor la situația de fapt din comuna Pungești, Vaslui (ce are conform prevederilor NCPC valoare de act autentic), anexat, ale cărui concluzii sunt clare: “Concluziile prezentei constatari: Dreptul la libera circulatie a persoanelor, dinspre satul Silistea spre resedinta comunei Pungesti (jud. Vaslui), pe drumul asfaltat, precum si exercitarea posesiei si folosintei terenului (n.n. proprietatea) lui Iosub Eugen, din dreptul terenului concesionat de „Chevron” este restrictionat, prin intermediul angajatilor Jandarmeriei si ai Politiei, pentru motive de ordine publica, prin legitimare si prin impunerea justificarii interesului legitim.” (more…)

Privim cu deosebită consternare cum, în ultimul timp, acţiunile totalitariste şi de-a dreptul teroriste ale guvernului, au  luat o amploare nemaivăzută până astăzi dela sângeroasele si monstruosele  “marşuri ale minerilor” în Bucureşti la începutul anilor ’90.

Acţiunile sunt menite să disipeze “proclamaţiile” sau “manifestele” noii generaţii, generaţie sătulă de-acum de situaţia critică în care a ajuns România şi pe care nu o mai poate tolera. Cele trei acţiuni sunt de-acum bine cunoscute opiniei publice care  înţelege să ia atitudine, deşteptându-se din “somnul   cel de moarte”.

Este generaţia care, în sfârşit, spune un NU hotărît ilegalităţilor de tot felul şi cere socoteală guvernului,  generatia care vine cu solutii viabile şi ia apărarea conservării pământului românesc. “Proclamaţia dela Câmpeni”,  “Proclamaţia dela Pungeşti” si “Manifestul dela Băiculeşti”, sunt tot atatea strigăte de alarmă care se cer recunoscute. Guvernul nu-şi mai apără cetăţenii, detaşându-se dela rolul său, dar în schimb oferă concernurilor străine pământurile oamenilor, trimiţând împotriva opozanţilor mii de jandarmi pentru a înăbuşi strigătele de revoltă. In cazul “Manifestului dela Băiculeşti”, oamenii vin cu soluţii pentru a se apăra împotriva mafiei fiscului care operează ca’n ţara lui Lobodă Vodă, solutii ce ar trebui urmate  si răspândite chiar la scară naţională. Se pare că, pentru guvern, oamenii au devenit o simplă masă de manevră, el eschivându-se a le lua apărarea atunci când nevoia o cere. (more…)

PUNGESTI, DECEMBRIE 2013

În timp ce Pungeştiul este în continuare o “zonă de siguranţă specială” unde oamenii trăiesc “păziţi” şi terorizaţi de jandarmi, copiii din altă comună vasluiană, Băceşti, se bucură de “generozitatea” Chevron, care le împarte rucsacuri cu rechizite, dulciuri şi scrisori, înainte să demareze lucrările de explorare a gazelor de şist lângă şcoala şi casele lor. Băceşti este una dintre cele trei comune unde Chevron a obţinut acordul de mediu pentru explorarea gazelor de şist.

Rucsacurile dăruite copiilor din localitatea Băceşti conţin o pungă cu dulciuri, caiete de limba română, matematică şi biologie, un penar, acuarele, precum şi o scrisoare în care compania americană susţine, printre altele, că “Chevron a fost întotdeauna un susţinător al educaţiei” şi este plăcerea companiei să ofere “o mână de ajutor în realizarea activităţilor şcolare de zi cu zi”, informează Mediafax. (more…)