Garda de Fier

M O Ţ A, Neamului acestuia nu i-au fost deajuns nici scrisul tău, nici suferinţele tale la care a privit nepăsător timp de 14 ani.

Ion Moţa şi Vasile Marin pe vaporul “Monte Olivia” în drum spre Spania, 1 Decembrie 1936

Acum ai vrut să-i faci dovada supremă: să-ţi verşi propriul sânge – sângele tău slabit de lovituri, de închisori şi de prigoane, într-o ţară în care tinereţea ta toată a avut parte numai de ele şi în care ai fost tratat permanent ca turburător al ordinei publice şi ca atentator la siguranţa Statului român.

Şi l-ai dat. L-ai dat într-un chip cutremurător. Noi stăm în genunchi şi-ţi sărutăm fruntea ta de viteaz şi de mucenic.

Neamului, care nu te-a crezut, îi trimitem acum din nou scrisul tau, sfinţit de data aceasta cu jertfa propriului tău sânge.

Dacă nici acum nu va înţelege suntem gata, până la cel din urmă, pentru jertfa supremă în slujba credinţei legionare.

Fii dar sigur şi dormi liniştit Moţa, – legionarii vor birui.

Corneliu
   Bucureşti 31 Ianuarie 1937

Membrii coralei “Harisma” în faţa publicului

Mărturisesc, poate ca mulţi alţi Români din oraşul nostru, că am trăit o seară deosebită, Marţi, 7 Ianuarie, în chiar ziua Soborului Sf. Ioan Botezătorul şi înaintemergătorul Domnului, seară prilejuită de un concert extraordinar de colinde susţinut în incinta Bisericii Ortodoxe Române “Sf. Ana” din Jacksonville. O seară deosebită spun, pentru că ne-am bucurat, cu inimile pline de cutremurătoare emoţie, de frumoasa prezenţă a coralei bărbăteşti “Harisma”, grup pornit să încălzească şi sufletele Românilor  pribegi de peste Ocean aflaţi atât de departe de Ţară.

In timpul spectacolului…

Un adevărat reviriment, pentru cei mai mulţi dintre noi, cei care ne-am despărţit de mulţi ani de vetrele părinteşti, parcă pentru a ne readuce în memorie clipele petrecute în iernile de altădată ale copilăriei noastre, cu Colinda, Pluguşorul sau Sorcova. Răsunau cântecele şi urăturile pe uliţele satului nostru, se opinteau caii cu plugul cel mare şi greu pornit pe la casele oamenilor în ziua Anului Nou, în trosnituri de bici care mai de care răsunătoare. (more…)

In urma scrisorii primite dela Magistraţii Judecătoriei Vaslui care au făcut publică, astăzi, motivarea în dosarul în care juristul în drept european, Simona Niculescu, a cerut emiterea unei ordonanţe preşedinţiale pentru ridicarea statutului de „zonă specială de siguranţă publică“ în comuna Pungeşti, D-na Simona Niculescu a înaintat astăzi o sesizare Biroului Iaşi al Avocatului Poporului, după cum urmează:

Sesizarea trimisă azi 16/12/2013 Biroului Iași al Avocatului Poporului :

În atenția doamnei Carla COSMA

Stimată doamnă,

urmare a convorbirii noastre telefonice de azi 16/12/2013, vă precizez următoarele :

În data de 8/12/2013 a fost întocmit la cererea mea un constat de executor judecătoresc privitor la situația de fapt din comuna Pungești, Vaslui (ce are conform prevederilor NCPC valoare de act autentic), anexat, ale cărui concluzii sunt clare: “Concluziile prezentei constatari: Dreptul la libera circulatie a persoanelor, dinspre satul Silistea spre resedinta comunei Pungesti (jud. Vaslui), pe drumul asfaltat, precum si exercitarea posesiei si folosintei terenului (n.n. proprietatea) lui Iosub Eugen, din dreptul terenului concesionat de „Chevron” este restrictionat, prin intermediul angajatilor Jandarmeriei si ai Politiei, pentru motive de ordine publica, prin legitimare si prin impunerea justificarii interesului legitim.” (more…)

Privim cu deosebită consternare cum, în ultimul timp, acţiunile totalitariste şi de-a dreptul teroriste ale guvernului, au  luat o amploare nemaivăzută până astăzi dela sângeroasele si monstruosele  “marşuri ale minerilor” în Bucureşti la începutul anilor ’90.

Acţiunile sunt menite să disipeze “proclamaţiile” sau “manifestele” noii generaţii, generaţie sătulă de-acum de situaţia critică în care a ajuns România şi pe care nu o mai poate tolera. Cele trei acţiuni sunt de-acum bine cunoscute opiniei publice care  înţelege să ia atitudine, deşteptându-se din “somnul   cel de moarte”.

Este generaţia care, în sfârşit, spune un NU hotărît ilegalităţilor de tot felul şi cere socoteală guvernului,  generatia care vine cu solutii viabile şi ia apărarea conservării pământului românesc. “Proclamaţia dela Câmpeni”,  “Proclamaţia dela Pungeşti” si “Manifestul dela Băiculeşti”, sunt tot atatea strigăte de alarmă care se cer recunoscute. Guvernul nu-şi mai apără cetăţenii, detaşându-se dela rolul său, dar în schimb oferă concernurilor străine pământurile oamenilor, trimiţând împotriva opozanţilor mii de jandarmi pentru a înăbuşi strigătele de revoltă. In cazul “Manifestului dela Băiculeşti”, oamenii vin cu soluţii pentru a se apăra împotriva mafiei fiscului care operează ca’n ţara lui Lobodă Vodă, solutii ce ar trebui urmate  si răspândite chiar la scară naţională. Se pare că, pentru guvern, oamenii au devenit o simplă masă de manevră, el eschivându-se a le lua apărarea atunci când nevoia o cere. (more…)

PUNGESTI, DECEMBRIE 2013

În timp ce Pungeştiul este în continuare o “zonă de siguranţă specială” unde oamenii trăiesc “păziţi” şi terorizaţi de jandarmi, copiii din altă comună vasluiană, Băceşti, se bucură de “generozitatea” Chevron, care le împarte rucsacuri cu rechizite, dulciuri şi scrisori, înainte să demareze lucrările de explorare a gazelor de şist lângă şcoala şi casele lor. Băceşti este una dintre cele trei comune unde Chevron a obţinut acordul de mediu pentru explorarea gazelor de şist.

Rucsacurile dăruite copiilor din localitatea Băceşti conţin o pungă cu dulciuri, caiete de limba română, matematică şi biologie, un penar, acuarele, precum şi o scrisoare în care compania americană susţine, printre altele, că “Chevron a fost întotdeauna un susţinător al educaţiei” şi este plăcerea companiei să ofere “o mână de ajutor în realizarea activităţilor şcolare de zi cu zi”, informează Mediafax. (more…)

(75 de ani – celor 14 legionari ucişi în noaptea de 29/30 Nov. 1938)

Pe mine şi pe Cojocaru ne’a lăsat duba jandarmeriei lângă Casa Regală. Nu mi’e ruşine să mărturisesc că mi’era frică să rămân singur. Şi de alţii îmi era frică, dar frica cea mare ce’mi dădea târcoale era să nu rămân singur cu gândurile mele.

Trupurile celor asasinati

– Hai la mine, Mitică, i’am zis lui Cojocaru, că am nişte cârnaţi olteneşti de dai cu căciula’n câini.

– Din ce crezi tu că s’a prins Căpitanu’? m’a întrebat Mitică îngândurat, când am ajuns acasă.  Unde ţii muştaru’?

– In buzunarul frigiderului. A pus totul cap la cap, am zis eu. Nu era greu.

– Ce’a pus cap la cap?

– Păi, întâi de toate cum erau legaţi. Nu aşa se leagă deţinuţii pentru  transport. Şi pe urmă s’a scăpat dobitocul de Dinulescu. (more…)

Prietenului meu, col (r) Gavril Babiciu

În buchetul cu frumuseţi  al vieţii mele, a apărut, de vreo 3 ani de zile, o floare rară, „Doina lui Lucaciu”,  în interpretarea Andreiei  Botiş, fata frumoasă şi şcolită într-ale muzicii a consăteanului meu, părintele Radu Botiş din Chelinţa. Este remarcabil că tânăra generaţie perpetuează cântecele noastre istorice. Doina mi s-a pus la suflet  de cum am auzit-o şi nu mă voi putea despărţi de ea niciodată.

Pr. Vasile Lucaciu

Sunt privilegiat de faptul că pot înţelege aceste cântece, că ştiu multe despre epoca în care au apărut şi rolul lor în realizarea idealurilor neamului. Puţini  dintre noi pot conştientiza  forţa lor mobilizatoare extraordinară, faptul că pot conduce naţiunile la victorie. Să ne gândim doar la avântul emoţional stârnit de Marseieza (La Marseillaise) lui Rouget de Lisle, care i-a condus pe francezi la victorie în 1792. Şi Doina lui Lucaciu a stârnit uragane de durere şi revoltă faţă de starea de robie în care s-a  aflat naţiunea română din Ardeal secole în şir. Conştiente de acest lucru, autorităţile austro-ungare au considerat-o ca un semn al răzvrătirii. Purtarea tricolorului şi chiar folosirea limbii române stârneau represiuni aspre. Cântarea sau chiar fredonarea  Doinei putea fi motiv de întemniţare,  deoarece simboliza  rezistenţa activă şi aderenţa la scopurile propovăduite de părintele Vasile Lucaciu. Interesant mi se pare şi faptul că dintre toate marile personalităţi care au condus lupta românilor din Ardeal pentru dezrobirea  şi întregirea neamului, „Leul de la Şişeşti” a devenit cel mai popular. (more…)

Căpitanul la Carmen Sylva (1935)

Ne spunea odată Căpitanul: “Când voi muri, aş vrea să fiu îngropat în pământ. Să strâng la pieptul meu pământul drag al ţării. Să simt în pieptul meu toată căldura acestui pământ românesc”.
Din fundul mormântului. Ne răsare un Căpitan asemenea lui Iisus Hristos, un Căpitan înălţat deasupra Cerului românesc şi mereu Căpitan al destinului legionar.
Cine ar putea spune cum arată?
Sunt forme ale Dumnezeirii care n’au cuvânt.
Să ne smulgem şi să ne reîntoarcem la realitate. Să părăsim extazul şi să încercăm a înţelege.
Filmul acesta de imagini ni s’a desfăşurat înaintea minţii. Mai mult însă în faţa sufletului. Dar ajuns aici gândul meu s’a oprit pe loc. Mă sbat şi ies din meditaţia melancolică care mă cuprinsese. Drumul a fost lung, dar numai această lungime va putea uşura înţelegerea.
Gonesc toate celelalte sentimente şi rămân numai la ceeace îmi pusese stăpânire şi-mi pătrunsese sufletul… Rămân astfel numai cu sentimentul remuşcării.
Ce înseamnă el?
Ce vrea el să-mi spună?…
Fragment – “Căpitanul martir”, ziarul “Cuvântul”, Ianuarie 1941.