Garda de Fier

 Revista “Glasul Strămoşesc”, Sibiu. Anul VI, Nr. 1, 8 Nov. 1940.

“Să rup din mine bucuriile pământeşti… şi în orice clipă să fiu gata de moarte”…

La Predeal, în ziua reîntoarcerii în pământul strămoşesc a martirilor dela Vaslui, n’a vorbit nimeni şi s’a cântat puţin. Au cântat doar preoţii prohodul iar legionarii: “Cântecul legionarilor căzuţi” şi “Drapelul sus”. Ne-au sfâşiat inima bocetele mamelor istovite, însoţite de dangătul înfiorător al clopotelor şi urletul sinistru al sirenei. Si dacă n’a vorbit nimeni dintre cei vii, au vorbit mult, mult de tot, crucile verzi.
Au vorbit crucile verzi strămoşilor, lui Ionel Moţa, Vasile Marin, Căpitanului şi tuturor celor căzuţi “pentru lupta sa cea dreaptă”, nouă celor de faţă şi de pe întreg cuprinsul românesc, precum şi întregii viitorimi.
Le-au spus strămoşilor că cei pe care-i străjuiesc ele le-au ascultat, le-au înteles şi le-au urmat glasul. I-au spus lui Horia, lui Cloşca, lui Crişan, lui Tudor Vladimirescu, lui Avram Iancu şi tuturor marilor noştri nebuni pentru Neam şi Lege, care şi-au semănat sângele pentru o biruinţă pe care nu nădăjduiau s’o trăiască, dar pe care o vedem profilându-se măret în zarea îndepărtată a viitorului, că sfânta lor nebunie n’a murit, că legionarii le-au purtat torţele biruitoare prin cele mai groaznice întunecimi de răutate, de ură, de trădare, de cruzime, de bestialitate satanică. Simţeam şi parcă vedeam cum se liniştea somnul strămoşilor, în pământul frământat cu atâta sânge, mândri de crucile verzi.
(more…)

“Biserica Legionarilor” din Morenii Vechi

“Activitatea de propagandă, însoţită de acţiuni de ajutorare a populaţiei locale, s-a soldat cu constituirea unor organizaţii legionare („cuiburi”) în satele Morenii Vechi, Valea Mare, Costuleni, Prisăcani etc. La Morenii Vechi, bunăoară, şeful de cuib, preotul satului Leonid Miron, a reuşit să organizeze una dintre cele mai puternice organizaţii primare legionare din judeţul Iaşi. În 1935 aici exista o tabără de muncă alcătuită din 28 de studenţi ieşeni ai Facultăţii de Geografie de la Universitatea A. I. Cuza. Ca şi camarazii de la Ungheni, aceştia au înfiinţat o cărămidărie, fabricând 100.000 bucăţi din care, în anul următor, au ctitorit eleganta biserică în stil bucovinean, cu hramul „Sfânta Maria” (numită şi „Biserica Legionarilor”)…  Şi legionarii de la Moreni, ca mulţi alţi părtaşi ai Mişcării, au sfârşit tragic. La 21 septembrie 1939, legionarii l-au asasinat pe ministrul de Interne, Armand Călinescu. Ca măsură de reprimare, autorităţile au decis să opereze, în noaptea de 21 spre 22 septembrie, o serie de execuţii. În zorii zilei de 22 septembrie, în fiecare judeţ au fost expuse publicului cadavrele a trei legionari, pe care poliţia, în plină noapte, i-a ridicat din mijlocul familiilor, i-a scos în stradă şi i-a împuşcat. Trupurile acestora au fost lăsate în văzul lumii timp de trei zile. Printre cei trei legionari executaţi în judeţul Iaşi a fost şi Leonid Miron, preotul din Moreni. (more…)

Căpitanul, 1899-1938 (desen în creion, colecţia personală, 1980)

(more…)

“Unde umbrează darul tău, Arhanghele, de acolo se goneşte puterea diavolului”… – Desenul: N. Brana

“Glasul Strămoşesc”, Sibiu. Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940
După treisprezece ani de lupte cumplite, după nesfârşite umiliri a demnităţii româneşti, după temniţe grele, după bătăi şi schingiuiri barbare, după săvârşirea celor mai grozave fărădelegi şi a celor mai oribile crime, dupăce călăii neamului au văduvit în cea mai mare parte generaţia tânără de oastea neînfricaţilor luptători, în frunte cu Căpitanul, dupăce neamul a fost stors şi adus la “sapă de lemn”, după ce ţara a fost sfârticată şi milioane de Români lăsaţi în jugul greu al robiei, dupăce s’a consumat cel mai blăstămat capitol din istoria neamului nostru, a sosit clipa sorocită să pună pentru totdeauna sfârşit domniei netrebnicilor, a sosit ceasul biruinţei legionare.
Biruinţa legionară? Toată lumea spune aşa, toţi afirmă la fel. Adevărul este însă că a sosit numai ziua începutului de biruinţă legionară, dar adevărata biruinţă legionară este încă departe, ea n’a fost încă şi nu poate fi realizată decât cu eforturi uriaşe şi într’un timp mai îndelungat de muncă şi abnegaţiune a neamului întreg. Testamentul Căpitanului este un pisc înalt, veşnic luminat de soare, este o culme de ideal pe care neamul va reuşi s’o atingă numai dupăce va fi desbrăcat cu totul haina mişeliei, a trădării şi a tuturor păcatelor, care ne-au adus unde suntem.  (more…)

Simona Niculescu împreună cu fiul ei

♦ Simona Niculescu n-a putut ajunge la copil din cauza unui drum ajuns impracticabil, din cauza condițiilor de iarnă și astfel a ajuns să dea în judecată autoritățile din Băiculești. O scrisoare deschisă mai puțin obișnuită a fost depusă de curând la Prefectura Argeș. Petiționarul este Simona Niculescu, o persoană cu cetățenie franceză stabilită în județul nostru, la Băiculești. Simona este cunoscută, de altfel, la nivelul societății civile din România și ca inițiatoarea „Manifestului de la Băiculești”. Foarte important, Simona Niculescu marchează o premieră în județul Argeș și este primul cetățean care a obținut câștig de cauză în instanță, obligând administrația locală din Băiculești să reabiliteze un drum comunal. (more…)

Cruce din strămoşi…

“…Măi Române, măi bădie,
Arătare pământie, –
Smulge-ţi inima ce zace
Năbuşită în cojoace, –
Sue-ţi pieptul, măi neroade,
Din oftatul ce te roade…
Junghiul scutură-l din şele,
Frunţile să mi-le spele,
Şi fă-ţi braţul fier de coasă
Să reteze ‘n jur de casă
Până ‘n graniţe săracă
Buruiana ce ne seacă!…

George Gregorian (din vol. “Săracă Ţară Bogată”)

INVIEREA MÂNTUITORULUI

Christos a înviat, creştini!…
Din morţi, Christos a înviat!…
E zarea plină de lumini
Şi parcă Serafimi de crini
Străbat văzduhu ‘n lung şi’n lat:
Creştini, Christos a înviat!…

In toate, Duhul Lui cel sfânt,
Trimite har de viaţă nouă,
Şi tuturor de pe pământ
Le pune’n inimi câte-un cânt,
Şi râde’n bobu’ cel de rouă,
In care Cerul stă răsfrânt…

Surâsul Lui e-acel pe care
Il cerne salcia pe ape;
El toarce’n fiecare floare
Un fir de aur smuls din soare
Şi’n vadul milei Lui, încape
Chiar viermele, să se adape!…
(more…)