Garda de Fier

“Cum, Doamne-oiu putea trăi”…

Câtu-i lumea dealungul,
Nu-i copil ca Românul,
Tălhar ca şi Ungurul,
Blăstămat ca şi Neamţul
Şi cealău ca şi Jidul.
Românu ‘n pământ munceşte,
Cu grea sudoare trăeşte
Şi pe mulţi flămânzi hrăneşte.
Ungurul tot îţi minţeşte,
Până ce te prăpădeşte.
Neamţul te duce ‘n cătane
Şi te hrăneşte de foame.
Jidul îţi iea moşia
Şi se urcă pe dânsa,
C’a cuprins-o cu mâzda.
Cum, Doamne-oiu putea trăi
Cu duşmanii aceşti tri?
Fără-i musai a-i pocni,
Cu lemnul stejarului
Din vârful Pietrarului,
Până-i vei da dracului
Să şi-i ducă ‘n ţara lui.

Tit Bud – “Poezii populare din Maramureş”, 1908

Hazu’ cu Necazu’…

„Pe vremea lui Ceauşescu un tip intră într’un magazin.
− Nu vă supăraţi, nu aveţi peşte aici?
− Aici nu avem carne, peşte nu au alături…”

♦ ♦ ♦

„Pe scările gării, badea Gheorghe se loveşte de un individ cu ochii ‘n pieziş:
− De ce nu te uiţi pe unde mergi? îl apostrofează insul.
La care badea Gheorghe zice indignat:
− Da’ tu de ce nu mergi pe unde te uiţi?”

♦ ♦ ♦

(more…)

     La cumpăna dintre ani, se cuvine să arătăm palmaresul și să sperăm în mai bine pentru Noul An…

     Câteva evenimente de interes au survenit până acum în România anului 2014, evenimente care se detașează din ritualul cu care am fost deja obișnuiți în ultimii 25 de ani. Senzația de speranță în mai bine, în adjudecarea dreptății și schimbarea morală prin alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de Președinte al României, dovedește multă maturitate din partea alegătorilor, ea reprezentând un prim pas în mersul spre bine de care avem atâta nevoie. Țara a fost văduvită în ultimul sfert de veac de binele pentru care atâția tineri s’au jertfit.

     Întotdeauna a existat o suprastructură care, din unghere misteroase, i-a ocrotit pe sângeroșii călăi ai poporului nostru, o suprastructură invizibilă, rămășiță a vechii puteri care a făcut atâta rău Țării. Proteguitorii acestei structuri sunt depășiți de limitele fizice ale vârstei, iar un eșalon de rezervă al ei, sperăm că nu mai există.

     Satisfacția că după 25 de ani putem să respirăm liber, e comparabilă poate doar cu aceea care a cuprins populația în 1989 când a sperat cu sinceritate în alungarea și prăbușirea totală a comunismului atât de dăunător. De aceea, Președintele a reparat o greșeală care se cerea reparată, o restituire morală necesară prin decorarea unuia dintre supraviețuitorii sistemului carceral comunist în persoana D-lui Octavian Bjoga, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (A.F.D.P.R), și prin aceasta, a tuturor celor ce au avut de suferit. Prin acest fapt, Președintele a scutit victimele care au îndurat suplicii nenumărate în lungii ani de închisoare, recunoscându-le suferința trăită. Avem speranța că torționarii care se mai află în viață vor fi trași la răspundere și cerem condamnarea oficială a comunismului, a tuturor celor care l-au propagat și au instigat zecile și sutele de mii de arestări. Și, mai sperăm că dezastrul care a ruinat țara în ultimul sfert de veac și făptuitorii acestui dezastru, vor fi la rândul lor investigați și puși în fața tribunalelor, pentru a da socoteală!

     În al doilea rând, prin faptul că au fost vizitați doi copii ai căror părinți sunt la muncă în afara țării, Președintele recunoaște eșecul guvernelor anterioare care nu au reușit să asigure locuri de muncă populației, mare parte fiind nevoită să se împrăștie în alte țări pentru a suplini necesitățile de trai ale familiilor lor.

     Recunoașterea, sperăm că este și ea un prim pas în rezolvarea acestei probleme stringente pe plan intern, noul conducător al țării urmând a-și concentra toate eforturile în direcția cea bună, înconjurat de speranța întregului popor.

     Cât adevăr va constitui această speranță, rămâne de văzut în viitor, când măsurile de redresare vor căpăta contur. Altfel, dacă se va neglija ca și până acum acest aspect, poporul se va vedea odată în plus înșelat în așteptările lui de mai bine, iar omul ales, un fiasco în plus, adăugat listei celor ce ne-au înșelat orice rază de speranță de-a lungul ultimilor 25 de ani.

Intr’un colţ îndepărtat din curtea închisorii, sub un planşeu de beton, au fost îngropate trupurile sfârtecate ale Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor

Planşeul de beton care a fost fixat deasupra corpurilor neînsufleţite ale Căpitanului, Decemvirilor şi Nicadorilor

♦ In cursul zilei de ieri au continuat la Jilava lucrările pentru deshumarea osemintelor Căpitanului, ale Decemvirilor şi ale Nicadorilor.
Ura conducătorilor trecutelor regimuri, deslănţuită contra elementului naţionalist i-a determinat pe călăi să ia unele măsuri deadreptul uluitoare.
Astfel:
După ce Căpitanul şi ceilalţi 13 fruntaşi legionari au fost ucişi mişeleşte, trupurile lor fără viaţă au fost îngrămădite într’o groapă, departe în curtea închisorii Jilava.
A fost greu până s’a dat de mormântul eroilor legionari, dar tot atât de greu este să se pătrundă în el, pentrucă din ordinul asupritorilor, peste groapa cu cadavrele sfinte ale martirilor, guvernanţii de atunci au pus să se toarne un planşeu de beton, a cărui grosime are 70 cm. si o suprafaţă de 75 m. p. (lung de 15 m. şi lat de 5 m.).
La perforarea acestui planşeu s’a lucrat ieri cu asiduitate. Până aseară, rezultatele încă nu se cunoşteau.
Comandanţii legionari, care au condus aceste lucrări au înaintat un memoriu detaliat d-lui Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, care urmează să avizeze asupra celor în consecinţă. (more…)

Biserica de lemn din Ulmeni (cca. 1700)

Cine n-are prieteni, să-și facă rost! Cine are, să le trăiască! Eu aș zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulți și buni, dar și că… numărul lor crește – îmi spune… cineva… Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă și să-l ”vând”, ceea ce… nu se cade.
Ca și în alte dăți, am fost invitat de Vasile al lui Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș la o mare sărbătoare, Zilele orașului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iași ninsoarea se rostogolea și văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, așa s-a întâmplat și acum, când îl așteptam la Ulmeni în fața școlii, pe ”fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinței străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigașul pe care-l plătim, ne zorea și trebuia să mergem la gară să-l așteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoșteam) pe justițiarul, dar și pe scriitorul Ioan Scorobete – membru al U.S.R. (more…)

Afişul manifestării…

Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Românesc din Jacksonville, Florida, desfăşurat pe parcursul celor două zile de 25 – 26 Octombrie, şi-a încheiat porţile.
Devenit de acum un eveniment tradiţional anual, Festivalul Românesc se înscrie în hronicul comunităţii drept un moment de seamă pentru toţi cei ce, înfruntând vicistitudinile anilor, şi-au găsit aşezarea în această depărtare a lumii. Români dragi si mândri care nu şi-au uitat pământul de unde au plecat, tradiţiile şi întreg specificul lor, cu toţii reuniţi într’o frumoasă atmosferă emblematică de simţire menită să le întărească dragostea, cadrul spiritual de conservare, de unire şi mândrie românească.
Cu regretul absenţei din terţe motive dela precedentele manifestări care au avut loc pe acest fundal, nu sunt surprins de fel să găsesc pe feţele fraţilor mei Români destindere şi bună voie, să-i văd radioşi şi însufleţiţi în schimburi de cuvinte de complezenţă, unde nu există bariere; cunoscuţi sau necunoscuţi, oamenii sunt apropiaţi unii de alţii, ca fraţi de sânge ai aceluiaşi Neam. Se regăsesc cu toţii la un loc, se privesc cu drag şi se îmbrăţişează cu multă căldură unii pe alţii. Laolaltă, tineri feţi frumoşi şi cosânzene, alături de bătrâni cu feţele scrijelite de lungul anilor, petrec cu toţii la unison momentul care le uneşte sufletele. (more…)

După 25 de ani de la căderea unui regim blamat de întreaga ţară, Făgăraşul are în sfârşit un Monument al Rezistenţei Anticomuniste în memoria oponenţilor dictaturii apuse.

Publicul prezent la inaugurarea Monumentului Rezistentei din Făgăras

A fost inaugurat duminica trecută, începând cu ora 17.00, o inaugurare care a adunat laolaltă oficialităţi, primari, preoţi din toate cultele, istorici, supravieţuitori ai închisorilor comuniste, urmaşi ai lor şi simpli cetăţeni.

Pe frontispiciul Monumentului, amplasat pe malul lacului la intrarea în cetate, stau scrise cu litere de aur următoarele: ,,Morţi sfinţi în temniţe şi prigoane/Morţi sfinţi în lupte şi furtuni/Noi ne-am făcut din voi icoane/Şi vă purtăm pe frunţi cununi…”
(more…)

Monumentul Rezistenţei din Făgăraş

Duminică, 28 Septembrie, este ziua inaugurării Monumentului Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului. Dorit imediat după evenimentele din Decembrie 1989, dar realizat abia acum, la 25 de ani de atunci, Monumentul Rezistenţei din Făgăraş va rămâne de acum înainte un reper posterităţii. El va rămâne ca un semn în timp, ce va aminti de cei care s-au opus regimului comunist sau de cei care i-au susţinut pe aceştia.
Inaugurarea va începe la ora 17.00, când soldaţii de la Centrul de Infanterie din Făgăraş vor da onorul şi se va intona imnul de stat. Oficialităţile prezente, printre care primarul Făgăraşului, vor dezveli monumentul, iar un sobor de preoţi va oficia o slujbă de sfinţire.
Toţi cei prezenţi vor fi invitaţi la o expoziţie dedicată evenimentului în Turnul Temniţă al Cetăţii, organizată de Muzeul „Valer Literat”. La final, în curtea interioară va avea loc un concert de nai, dedicat eroilor neamului, susţinut de Nicolae Voiculeţ, cunoscut pentru astfel de evenimente patriotice.
Alexandru Socaciu
BZF

P R E Z E N T !

Acolo în împărăţia brazilor, a munţilor, a seninului, a liniştei, acolo stau aliniate cu braţele deschise spre cer crucile Lor, crucile Sf. noştri mucenici dela Miercurea Ciucului, dela Vaslui; acolo în biserică, acoperită de flori şi brad este cenuşa celor mistuiţi în focul crematoriului: Cam. Nicoleta, Lt. Dumitrescu, Vasile Christescu, V. Dumitrescu, V. Dragomirescu, cei nouă fulgerători ai satanei din Călinescu.
Măreaţă şi fără egal este această cetate a Predealului care, adăposteşte atâtea moaşte…
Duminică ne-am plecat din nou genunchii în faţa crucilor, în faţa crucilor Lor… Si erau aşa de frumos împodobite aceste cruci. (…)
… Si-au venit Legionari şi legionare să se roage, să aprindă lumânări şi tămâie, să ceară întărire în luptă…
M’am apropiat de Crucea Bădiţei Iordache Nicoară. Bunătate, dragoste, dăruire radia faţa lui. Ultima dată l-am întânit în timpul prigoanei în apropiere de A.N.E.F., neobosit, neînfricat… Pe umerii lui se aprinseseră aurori şi bădiţa s’a înălţat biruitor la cer.
… La câţiva paşi crucea lui Nicolae Strungaru, moldoveanul despre care vorbesc multe colţuri din tară.
… A început parastasul… Pentru cei din Predeal, pentru cei din celelalte colţuri de ţară… Rugăciunile noastre i-au chemat şi ei au venit…, ne-au binecuvântat, au cântat cu noi şi ne-au întărit sufletele întru neclintita credinţă legionară.
Cornelia NOVAC
Ziarul “Cuvântul”, 9 Decembrie 1940.