Garda de Fier

Naşterea Mântuitorului

Mai sunt câteva zile, până când vom prăznui, încăodată, Naşterea Mântuitorului lumii.
Cu acest prilej mă gândesc, cât de înstreinaţi de adevăratul duh creştinesc, sunt oamenii timpurilor de azi.
Sărbătorile – oricare ar fi ele – nu sunt ceiace ar trebui să fie: popasuri de reculegere sufletească!
Momente, în care să uităm tot ceiace este “grijă pământească” şi să lăsăm sufletul să-şi trăiască viaţa lui.
Adevărata viaţă a omului, prin trăirea căreia devenim şi oşteni ai Impărăţiei cerului şi ne găsim şi rostul existenţei noastre pământeşti.
Impotriva acestei vieţi, se ridică însă, toate poftele şi instinctele sădite în noi, odată cu materia.
In conflictul acesta de viaţă, ne abatem uşor dela drumul cel adevărat şi pornim pe cel al pieirii sufleteşti, uitând de suflet şi de rostul sărbătorilor, care trebuie să fie oazele de reconfortare şi reîmprospătare a puterilor sufleteşti pentru marele deşert al vieţii care îi stă înainte.
Aşa am ajuns, ca să nu mai privim marile praznice, decât ca prilejuri de vacanţă, de petrecere fără noimă, mâncare, băutură şi veselie.
(more…)

COLINDĂM LUI DUMNEZEU

Trei pui de români cu steaua
Am pornit să colindăm,
Prin noaptea albă ca neaua,
Pe Iisus să-l venerăm.

Ne rugăm lui Dumnezeu,
Să nu mântuie de rău.
Să nu fim de veci tot robi,
La păgâni si la neghiobi.

Trei copii din Tara Sfântă,
Colindăm casă cu casă,
Colindăm si Cerul cântă,
Steaua bine ne cuvântă.

Colindăm cu dor de Tară,
Colindăm ca în pustiu,
In această sfântă seară,
Doamne! Tu ne pari ca viu.
(more…)

Intr’un colţ îndepărtat din curtea închisorii, sub un planşeu de beton, au fost îngropate trupurile sfârtecate ale Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor

Planşeul de beton care a fost fixat deasupra corpurilor neînsufleţite ale Căpitanului, Decemvirilor şi Nicadorilor

♦ In cursul zilei de ieri au continuat la Jilava lucrările pentru deshumarea osemintelor Căpitanului, ale Decemvirilor şi ale Nicadorilor.
Ura conducătorilor trecutelor regimuri, deslănţuită contra elementului naţionalist i-a determinat pe călăi să ia unele măsuri deadreptul uluitoare.
Astfel:
După ce Căpitanul şi ceilalţi 13 fruntaşi legionari au fost ucişi mişeleşte, trupurile lor fără viaţă au fost îngrămădite într’o groapă, departe în curtea închisorii Jilava.
A fost greu până s’a dat de mormântul eroilor legionari, dar tot atât de greu este să se pătrundă în el, pentrucă din ordinul asupritorilor, peste groapa cu cadavrele sfinte ale martirilor, guvernanţii de atunci au pus să se toarne un planşeu de beton, a cărui grosime are 70 cm. si o suprafaţă de 75 m. p. (lung de 15 m. şi lat de 5 m.).
La perforarea acestui planşeu s’a lucrat ieri cu asiduitate. Până aseară, rezultatele încă nu se cunoşteau.
Comandanţii legionari, care au condus aceste lucrări au înaintat un memoriu detaliat d-lui Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, care urmează să avizeze asupra celor în consecinţă. (more…)

“Şi înalţă din puterea gliei / Chipul cel rotund al României.”

Nu dă Doamne, nici unui duşman
Suferinţa noastră dintr’un an
Si ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.

Pâinea noastră coaptă’n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca şi pân’ acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe’noptate.

Lasă ‘ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi, ca o zăpadă
Si pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi’ndurare.

Dintr’un cap în celălalt al zării
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe cruce,
Zace’n lacrimi trupul rupt al Tării.
(more…)

După 25 de ani de la căderea unui regim blamat de întreaga ţară, Făgăraşul are în sfârşit un Monument al Rezistenţei Anticomuniste în memoria oponenţilor dictaturii apuse.

Publicul prezent la inaugurarea Monumentului Rezistentei din Făgăras

A fost inaugurat duminica trecută, începând cu ora 17.00, o inaugurare care a adunat laolaltă oficialităţi, primari, preoţi din toate cultele, istorici, supravieţuitori ai închisorilor comuniste, urmaşi ai lor şi simpli cetăţeni.

Pe frontispiciul Monumentului, amplasat pe malul lacului la intrarea în cetate, stau scrise cu litere de aur următoarele: ,,Morţi sfinţi în temniţe şi prigoane/Morţi sfinţi în lupte şi furtuni/Noi ne-am făcut din voi icoane/Şi vă purtăm pe frunţi cununi…”
(more…)

Monumentul Rezistenţei din Făgăraş

Duminică, 28 Septembrie, este ziua inaugurării Monumentului Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului. Dorit imediat după evenimentele din Decembrie 1989, dar realizat abia acum, la 25 de ani de atunci, Monumentul Rezistenţei din Făgăraş va rămâne de acum înainte un reper posterităţii. El va rămâne ca un semn în timp, ce va aminti de cei care s-au opus regimului comunist sau de cei care i-au susţinut pe aceştia.
Inaugurarea va începe la ora 17.00, când soldaţii de la Centrul de Infanterie din Făgăraş vor da onorul şi se va intona imnul de stat. Oficialităţile prezente, printre care primarul Făgăraşului, vor dezveli monumentul, iar un sobor de preoţi va oficia o slujbă de sfinţire.
Toţi cei prezenţi vor fi invitaţi la o expoziţie dedicată evenimentului în Turnul Temniţă al Cetăţii, organizată de Muzeul „Valer Literat”. La final, în curtea interioară va avea loc un concert de nai, dedicat eroilor neamului, susţinut de Nicolae Voiculeţ, cunoscut pentru astfel de evenimente patriotice.
Alexandru Socaciu
BZF

P R E Z E N T !

Acolo în împărăţia brazilor, a munţilor, a seninului, a liniştei, acolo stau aliniate cu braţele deschise spre cer crucile Lor, crucile Sf. noştri mucenici dela Miercurea Ciucului, dela Vaslui; acolo în biserică, acoperită de flori şi brad este cenuşa celor mistuiţi în focul crematoriului: Cam. Nicoleta, Lt. Dumitrescu, Vasile Christescu, V. Dumitrescu, V. Dragomirescu, cei nouă fulgerători ai satanei din Călinescu.
Măreaţă şi fără egal este această cetate a Predealului care, adăposteşte atâtea moaşte…
Duminică ne-am plecat din nou genunchii în faţa crucilor, în faţa crucilor Lor… Si erau aşa de frumos împodobite aceste cruci. (…)
… Si-au venit Legionari şi legionare să se roage, să aprindă lumânări şi tămâie, să ceară întărire în luptă…
M’am apropiat de Crucea Bădiţei Iordache Nicoară. Bunătate, dragoste, dăruire radia faţa lui. Ultima dată l-am întânit în timpul prigoanei în apropiere de A.N.E.F., neobosit, neînfricat… Pe umerii lui se aprinseseră aurori şi bădiţa s’a înălţat biruitor la cer.
… La câţiva paşi crucea lui Nicolae Strungaru, moldoveanul despre care vorbesc multe colţuri din tară.
… A început parastasul… Pentru cei din Predeal, pentru cei din celelalte colţuri de ţară… Rugăciunile noastre i-au chemat şi ei au venit…, ne-au binecuvântat, au cântat cu noi şi ne-au întărit sufletele întru neclintita credinţă legionară.
Cornelia NOVAC
Ziarul “Cuvântul”, 9 Decembrie 1940.

 Revista “Glasul Strămoşesc”, Sibiu. Anul VI, Nr. 1, 8 Nov. 1940.

“Să rup din mine bucuriile pământeşti… şi în orice clipă să fiu gata de moarte”…

La Predeal, în ziua reîntoarcerii în pământul strămoşesc a martirilor dela Vaslui, n’a vorbit nimeni şi s’a cântat puţin. Au cântat doar preoţii prohodul iar legionarii: “Cântecul legionarilor căzuţi” şi “Drapelul sus”. Ne-au sfâşiat inima bocetele mamelor istovite, însoţite de dangătul înfiorător al clopotelor şi urletul sinistru al sirenei. Si dacă n’a vorbit nimeni dintre cei vii, au vorbit mult, mult de tot, crucile verzi.
Au vorbit crucile verzi strămoşilor, lui Ionel Moţa, Vasile Marin, Căpitanului şi tuturor celor căzuţi “pentru lupta sa cea dreaptă”, nouă celor de faţă şi de pe întreg cuprinsul românesc, precum şi întregii viitorimi.
Le-au spus strămoşilor că cei pe care-i străjuiesc ele le-au ascultat, le-au înteles şi le-au urmat glasul. I-au spus lui Horia, lui Cloşca, lui Crişan, lui Tudor Vladimirescu, lui Avram Iancu şi tuturor marilor noştri nebuni pentru Neam şi Lege, care şi-au semănat sângele pentru o biruinţă pe care nu nădăjduiau s’o trăiască, dar pe care o vedem profilându-se măret în zarea îndepărtată a viitorului, că sfânta lor nebunie n’a murit, că legionarii le-au purtat torţele biruitoare prin cele mai groaznice întunecimi de răutate, de ură, de trădare, de cruzime, de bestialitate satanică. Simţeam şi parcă vedeam cum se liniştea somnul strămoşilor, în pământul frământat cu atâta sânge, mândri de crucile verzi.
(more…)

“Unde umbrează darul tău, Arhanghele, de acolo se goneşte puterea diavolului”… – Desenul: N. Brana

“Glasul Strămoşesc”, Sibiu. Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940
După treisprezece ani de lupte cumplite, după nesfârşite umiliri a demnităţii româneşti, după temniţe grele, după bătăi şi schingiuiri barbare, după săvârşirea celor mai grozave fărădelegi şi a celor mai oribile crime, dupăce călăii neamului au văduvit în cea mai mare parte generaţia tânără de oastea neînfricaţilor luptători, în frunte cu Căpitanul, dupăce neamul a fost stors şi adus la “sapă de lemn”, după ce ţara a fost sfârticată şi milioane de Români lăsaţi în jugul greu al robiei, dupăce s’a consumat cel mai blăstămat capitol din istoria neamului nostru, a sosit clipa sorocită să pună pentru totdeauna sfârşit domniei netrebnicilor, a sosit ceasul biruinţei legionare.
Biruinţa legionară? Toată lumea spune aşa, toţi afirmă la fel. Adevărul este însă că a sosit numai ziua începutului de biruinţă legionară, dar adevărata biruinţă legionară este încă departe, ea n’a fost încă şi nu poate fi realizată decât cu eforturi uriaşe şi într’un timp mai îndelungat de muncă şi abnegaţiune a neamului întreg. Testamentul Căpitanului este un pisc înalt, veşnic luminat de soare, este o culme de ideal pe care neamul va reuşi s’o atingă numai dupăce va fi desbrăcat cu totul haina mişeliei, a trădării şi a tuturor păcatelor, care ne-au adus unde suntem.  (more…)

Anul I, Nr. 2

Mulţi duşmani, în neputinţa lor au aruncat împotriva noastră fel de fel de calificaţiuni. Cu asta nu ne-au făcut nici un rău şi nici n’au spus un lucru nou. Oamenii cu greutate ai zilei când şi-au dat osteneala să aprecieze mişcarea noastră, au dezaprobat-o, în aceiaşi larmă şi lipsită de măsură: ne-au judecat simplist, considerându-ne un caz patologic al vieţii sociale, primejdios prin proporţiile ce le-ar putea lua şi necesar a fi îngrădit cu asprime şi la timp. Verdictul atât de des n’a impresionat nicicând şi cu atât mai puţin astăzi. E soarta tuturor acţiunilor, eroice ca, în primele începuturi să fie atacate pe căi lăturalnice. Adversarul puternic, neavând la îndemână argumente oneste, refuză să stea de vorbă omeneşte, şi recurge la metoda cea mai comodă a batjocorei, insinuaţiei perfide şi a falsei prezentări. A pretinde, în epoca aceasta de mârşave socoteli politice, restaurarea cinstei în viaţa de Stat şi a neamului românesc în drepturile uzurpate, e un act de pură nebunie, neînţeles de spiritul zeflemist al timpului şi de cuminţenia colectivă a cluburilor politice. (more…)