Garda de Fier

Selecții actualizate extrase din vol. “Presa Legionară”. 
Download: APĂSAȚI AICI – PDF

Ziarul “Libertatea”, New York. Anul IV, Nr. 41, Decembrie 1985.

   Bubuiturile repetate în ușă se întețeau din ce în ce, dându-i impresia că ușa va ceda din clipă în clipă. După un prim moment de ezitare, întrebă cu teamă:

– Cine e?

– Miliția, deschide…. îi răspunse o voce groasă.

Privi la acele ceasornicului agățat de perete, cu mult trecute de orele unu din noapte.

– Ce doriți la ora asta târzie? Ce s’a ‘ntâmplat?!

– Deschide…

Trase plapuma cu iuțeală peste pat, își puse papucii în picioare, închise unul din nasturii de sus ai pijamalei și se repezi spre ușă:

– Un moment, un moment… Deschid imediat, nu mai bateți…

Mai întâi, deschise vizorul și privi pe hol: trei siluete se conturau în lumina oarbă, drept în fața ușii. (more…)

Câtă jale-i pe pământ
–Nu e jale ca la noi,
Unde plânge-o țară ‘ntreagă
După scumpii săi eroi.

Tot ce-i sfânt în astă țară
Azi se zbuciumă cumplit,
Îmbrăcând haina cernită,
Căci i-e sufletul zdrobit.

Plâng azi clopotele toate,
Ca s ‘aducă sfânt prinos,
Pentru cei căzuți cu cinste
În credința lui Hristos.

Prapori mulți astăzi se’nchină
Prin morminți pe la răscruci,
Pentru jertfa cea adusă
Ca prinos al sfântei cruci.

Preamăriți fie eroii
Ce dorm azi sub lespezi reci,
Veşnic îi va plânge țara
Şi-i va preamări în veci.

I. Stanca

Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. II). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.

Freamătul de frunză
Şopteşte duios:
– Dintre noi plecat’a
Moța ‘ntru Hristos…

Florile ascultă
Ce le spune-un crin:
-Ştiți voi surioare,
C’a murit Marin?

Triste-şi pleacă capul
Toate spre pământ, –
Suspinul ia locul
Vechiului lor cânt.

Dar nu mult mai plâns’am,
Căci sosi în zbor
Îngeraş din ceruri
Şi le zise lor:

“Nu vă pierdeți firea
În plâns şi oftat,
Ei o mare pildă
Lumii ‘ntregi au dat!

Ci chiar preamăriți-i
Şi-i cântați duios,
Că frumos muriră
Ei, pentru Hristos”.

Olga POPESCU

Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (Vol. II). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.

Tu Moța, spadă vie şi limpede vioară
În care-şi plânge toată durerea un popor,
Mai pură ți-e ființa ca apa de izvor,
Ca lacrima picată din ochii de fecioară.

Tu sunet ce alină şi fulger ce’nfioară,
Cu viața luminată de cer ca un pridvor,
Ne-ai învățat că numai acele crezuri mor,
Acele pentru care nu-i nimenea să moară!

Pe creştetul pe care l-ai logodit cu chinul
O aripă de înger şi-a scuturat seninul,
Pe fruntea ta destinul svârlise într’o toană,

Lumină depe chipul lui Dumnezeu de sus,
Şi te-a trimis în lume să mori pentru Isus
Semeț ca un arhanghel, curat ca o icoană.

Ianuarie 1937
G. URSU

Din antologia de versuri legionare “DE ICI, DE COLO…” (vol. III). Ed. “Libertatea”, Jacksonville, 2018.

“Larg la inimă şi darnic, profesorul a crescut în jurul său nenumărați discipoli, pe care i-a introdus în tainele cinstei şi omeniei, oțelind luptători de mare folos biruinței legionare.”

     Ziariştii grupați în jurul „Cuvântului” au sărbătorit ieri, de Sfântul Nicolae, pe ctitorul acestui aşezământ de minte şi inimă românească, printr’un parastas la care au participat prietenii, colaboratorii şi cunoscuții “profesorului Mişcării Legionare”.

   Pentru tineretul aceasta care şi-a câştigat biruința cu neprețuite jertfe, Nae lonescu a fost camaradul mai bătrân, sfătuitor în toate împrejurările, pe care l-au iubit cu dragostea elevului pentru profesorul bun. Întruparea cinstei şi a omeniei, omul căruia i-au surâs toate măririle vieții, a renunțat la plăcerile tre­cătoare, dându-se cu toată ființa sa răbdării aspre, din care şi-a făcut un cult aşa cum evanghelică a fost neasemuita lui bunătate. Căci, pentru alții, pentru aproapele căzut în nenorocire, Nae Ionescu a fost ajutor în toate împrejurările. Nimeni nu a plecat din preajma sa fără o vorbă de mângâiere. Larg la inimă şi darnic, profesorul a crescut în jurul său nenumărați discipoli, pe care i-a introdus în tainele cinstei şi omeniei, oțelind luptători de mare folos biruinței legionare.

     Nae Ionescu credea în biruință cu toată puterea conştiinței lui.

     Din slova lui, biciuitoare pentru păcatele lumii acesteia, se vedea totuş dojana blândă a sufletului mare şi cu toate că o țară întreagă îl copleşise cu o dragoste imensă, Nae lonescu a pălmuit mândria cu toată puterea cuvântului său.

     În sbuciumata istorie a Mişcării Legionare, profesorul Nae Ionescu a fost doctrinarul sobru, care a suferit impilările şi necuviințele tuturor celor mici de suflet. Alături de Căpitan şi de toți mucenicii Biruinței, profesorul Nae lonescu a pus piatra de temelie la clădirea României Legionare.

“Gazeta Transilvaniei”, Brasov. Anul 103, Nr. 102 (serie nouă), 7 Decembrie 1940