Garda de Fier

Desenul: George Stănescu

“Legionarii“, Anul IV, Nr. 4, 1 Februarie 1936
Biserica este a lui Dumnezeu, prin binecuvântarea Lui şi poate fi a oamenilor, prin vointa lor de a se mântui.
Numai acei oameni meritã numele de creştini, care iubesc Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că se pot elibera de păcat şi se pot desăvârsi prin ea. Ei dovedesc aceasta prin sinceritate şi căldură în rugãciuni şi prin curătenie şi eroism în fapte.
Toti ceilalti oameni, care cutează să se apropie şi să se intereseze de Biserică cu alte intentii, nu merită numele de creştini. Ei sunt mincinoşi şi pângăritori ai celor sfinte.
In toate vremurile şi în toate locurile unde cheamă Biserica la mântuire, oamenii intrã în ea: cu smerenia vameşului, creştinii adevărati; cu orgoliul fariseului, crestinii mincinosi.
Cei smeriti, fie săraci ori bogati, fie învătati ori neînvătati, au râvnă pentru zidirea duhovnicească a lumii; cei mândrii dărâmă şi întunecă viata lumii prin umbrele compromitătoare pe care le aruncă prezenta lor asupra Bisericii.
Garantia că lucrul duhovnicesc va aduce omenirea din progres în progres nu poate fi decât clerul, adică ierarhia bisericească. Atât învătătura, cât şi fapta ierarhiei trebuie să confirme neîncetat adevărul creştin. (more…)

Insemnări Sociologice

Revista “Insemnări Sociologice”, Anul IV, Nr. 4, 15 Oct 1940

I. – Nevoia unui spirit dinamic, călăuzitor al Romînismului. Valoarea specificului romînesc. Forma din trecut a spiritului romînesc poate satisface necesităţile prezente? Potenţialul sufletesc modern.

II. – Experienţa altor popoare si a poporului romin. Deosebirea între legionar si nationalistul Romîniei politicianizate.
III. – De ce are nevoie astăzi Romînia ? – Romînismul legionar. – Armata luptă şi pentru o ordine morală, socială şi politică. – Credinţa şi puterea de jertfă.

IV. – Omul cerut de vremurile actuale de grea încercare. – Selecţionarea valorilor pe temeiul capacităţei individuale şi a muncii productive. – Omul nou isvorît din procesul de interiorizare. Biruinţa asupra fiecăruia si asupra întregului suflet romînesc. – Omul nou soldat al credinţei si al muncii legionare.

I

Nevoia unui spirit veghetor şi călăuzitor pentru Romînime s’a făcut simțită îndată ce idealul secular al unirii se împlinise. Credinţa în puterea Romînismului ar fi trebuit neîncetat întărită, folosind o largă contribuţie a spiritualităţii latine, a cărei ramură trebue să ne considerăm în permanenţă. Ani dearîndul tineretul legionar s’a străduit să împletească specificul romînesc cu spiritui vremii, grăbind astfel închegarea unei doctrine naţionaliste. (more…)

"Destinul e un curent de continuă modelare a vieţii..."

Revista “Gândirea”, Anul XVI, Nr. 4, Aprilie 1937
Elementele gândirii omeneşti, întrucât există o gândire care-şi merită numele, sunt în fond comune tuturor timpurilor şi locurilor. Ceeace face să varieze profilul logic este, afară de ciudata pasiune pe care o au adesea oamenii de a se amputa în chip provizoriu, felul cum se structurează aceste elemente şi accentul care se pune mai mult pe unele decât pe altele, după interesele spirituale diferite ale culturilor considerate fiecare în ansamblul ei. Deaceea o reformă a logicei nu este, şi aceasta mai mult decât în oricare alt domeniu, afară de cel al ştiinţei moralei, o întreprin­dere personală. In fizică, o mare descoperire sau o teorie mult mai convenabilă, poate să răstoarne, la un moment dat, situaţia ştiinţei. Chiar în religie, care e atât de tradiţională, se pot ivi reformatori cu mână tare, cari să instaleze o nouă cre­dinţă. (more…)

Bătrânul zeu Zalmoxis, tăria şi mângăerea „Geţilor nemuritori”...

Revista “Gândirea”, Anul XX, Nr. 1, Ianuarie 1941
Bătrânul zeu Zalmoxis, tăria şi mângăerea „Geţilor nemuritori” şi a altor populaţii trace de acum 2500 de ani este o figură extrem de eterică în literatura şi ştiinţa românească. Miile de ani l-au învăluit în pânza de aur a mitului şi ameninţă să-l îngroape ca pe o mumie. Dumnezeul unui neam este însă isvorul nesecat al civilizaţiei şi al tuturor aspiraţiunilor sale către ideal. Zalmoxis n’a fost nici un fetiş şi nici un idol efemer ca la multe dintre popoarele primitive şi sălbatice. El a fost încarnarea celei mai înalte şi mai pure forţe divine la neamurile traco-getice şi a impus cel mai superb stil de viaţă morală şi religioasă unui mare număr de oameni de pe o întindere considerabilă de pământ. Aceşti oameni erau strămoşii noştri Daco-Geţii. Dacă Roma nemuritoare ne-a dat mândria, asprimea şi disciplina legiunilor sale, reînviate azi atât de fericit în legiunea nesfârşită a cămăşilor verzi — fasciile României moderne — Geţia strămoşească a turnat în sufletele noastre setea după desăvârşire şi credinţa caldă în nemurire.
 (more…)

Revista "Insemnări Sociologice"

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 8, 15 Decemvrie 1940
Ştiinţa, pentru a-şi da roadele ce se aşteaptă dela ea, trebue să-şi îngrădească domeniul de cercetare cît se poate de lămurit. Unele ramuri ale “ştiinţei”, sau cum se obişnueşte a se spune, unele ştiinţe, au reuşit să izgonească din cîmpul lor orice amestec de opiniuni, prejudecăţi şi preocupări în stare să tulbure teoria pură, înaintarea spre descoperirea adevărului. Matematica e considerată în primul rînd ca ştiinţă pură, despărţită de tot ce este părere sau credinţă. Adevărurile matematice sînt sau nemijlocit evidente sau pot fi demonstrate. Celelalte ştiinţe, aşa se zice, sînt ştiinţe în măsură ce se apropie de tipul ştiinţei matematice, deci în măsură ce şi adevărurile lor sînt demonstrabile.
Aceste consideraţiuni au făcut să fie scoase din sfera ştiinţei toate teoriile cari nu împlinesc condiţiunile cerute pentru adevărata ştiinţă. Pe de altă parte, cînd domeniul ştiinţei se lărgi tot mai mult, divizîndu-se după obiect în numeroase ştiinte, postulatul matematizării îşi pierdu puterea. Ştiinţele empirice cuceriră tot mai mult teren şi metoda inductivă ocupă un loc cu drepturi egale alături de cea deductivă. Astăzi constatăm chiar o colaborare rodnică între ştiinţele deductive şi cele empirice, astfel că unitatea ştiintei, cel puţin după metodă, e pe cale să se înfăptuiască din nou. (more…)

Insemnãri Sociologice

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 8, 15 Decemvrie 1940
Foarte puțini văd si înțeleg în ceiace se cheamă Biserică ceiace trebue să se vadă si să se înțeleagã, cu adevãrat. Dar si mai puțini trăesc ceiace trebue să se trăiască în Bisericã.
Facem aceste două constatări pe cari desigur le-au fãcut si le fac împreunã cu noi, toți aceia cari si-au pus problema Bisericii si a rosturilor ei, fie din rîvnã sfîntă pentru Hristos, fie din nevoia de a-si găsi un reazim, o axă stabilă în vîrtejul vieții sau al speculațiilor filosofice. Cãci în mod serios numai aceste categorii de oameni îsi pot pune asemenea probleme.
In miscarea legionarã s’au întîlnit îngenunchind pe lespezile sfintelor altare, rîvnitorii si „nebunii pentru Hristos” cu aceia pe cari naufragiile vieții comune si ale cugetării, i-au împins spre căutarea unui suport si a unei axe pe care sã-si reazime viața spre a-i putea da un sens definit ce nu-l avea pentru ei viața de pînă aci. (more…)

Cuvintele — materia primă a poeziei — au o biografie secretă care nu se consumă prin des­făşurare cronologică aparentă, în văzul tutu­ror, ca faptele oamenilor în istorie. Indiferent dacă poetul pleacă dela „efectul final” pe care vrea să-l provoace la cititor — cum pretindea Poe — sau dela expresia revelatoare a unei in­tuiții profunde a poemului — acel inexplicabil vers donné recunoscut de Paul Valéry, — ca o fulgurație brusc apărută în haosul aşteptării în­ frigurate, cuvintele exercită asupra conținutu­ lui ideale şi sufleteşti pe care le exprimă o ne­istovită putere modelatoare. (more…)