Garda de Fier

Copiii Legiunii în tabăra dela Carmen Sylva…

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940

Răul din lume trebuia să fie biruit. O promisese Tatăl în clipa primei victorii a Răului, în momentul păcătuirii lui Adam. Cum avea să fie învins ? Prin venirea şi jertfirea Fiului. Prin moartea şi învierea Lui, boldul mortii s’a nimicit, puterea iadului a încetat. Aşa învată, aşa cîntă Biserica si aşa este. Ce însemnează aceasta ? Că omul a devenit beneficiarul gratuit al jertfei şi expierii Fiului ? Că nu mai există Răul ? Nicidecum. Dacă Răul nu ar mai fi trebuit să existe, nu i s’ar fi dat dela început posibilitatea de existentă. (more…)

Carte poştală – Ada-Kaleh

“O, Ada-Kaleh! Insula cu nume ciudat şi încântător, cine m’a pus să te vizitez! Iată-mă mai săracă în iluzii! Din frumoasa Orşova, un antedeluvian vapor cu palete mă poartă pe apele Istrului bătrân. Excursionistii fotografiază, fotografiază… Inofensiv viţiu izvorît din vechea iluzie umană. Dar între douăzeci-treizeci de poze am ajuns. Vaporul face un ocol, o ia cu botul, iar la deal pe lângă ruini rosii de primitive fortificaţii, năpădite de buruieni, şi ancorează la un ponton şi mai primitiv încă.

Desculta seminţie a lazaronilor turci, cu aspect de ţigănuşi, ne şi ia în primire, să ne piloteze pe unica stradă a faimoasei insule. (more…)

Alexandru Bassarab

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 7, 1 Decemvrie 1940

In armata de luptători şi factori de creaţie, Legiunea numără şi un important mănunchiu de arhitecţi, sculptori şi pictori, crescuţi în spiritul de ecumenicitate al trăirii legionare. Şi această echipă în paşii biruitori ai Legiunii, îşi are un trecut legat de momenteie ce i-au fost hărăzite, în a le împodobi răscrucile istorice. Acest mănunchiu şi-a avut dela început viaţa lui, viaţa de cuib. Creaţiunile sale sunt normal creaţiunile la care poate ajunge un organism desvoltat organic. Intre ei s’a ajuns la acea noţiune care e firesc deosebită; una e a fi artist plastic şi alta e a fi artist plastic legionar. Noţiunea de artist plastic legionar vrea să fie satisfăcută pe lîngă tot ce-i cere unei consfinţiri şi acea transformare totală într’un om nou, într’un artist plastic nou. Un artist plastic legionar trebue ca se dăruiască în totul Legiunii. El nu mai cunoaşte în creatia sa, decît Legiunea şi Neamul. El îşi construeşte măreţele înfăptuiri pe piatra de unghiu a jertfei legionare şi’ntocmai Mesterului din legendă, meşterului Manole, el se smulge din dragostea omenească şi pentru Invierea neamului său, în orice clipă stă gata de moarte. (more…)

Ing. Eugen Ionică

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940

I

Un trecut recent de îngenunchiere, de silnicie şi de crimă s’a închis pentru totdeauna în paginile înroşite de sînge ale istoriei contemporane şi un elan de viaţă nouă pentru o nouă rodire sufletească a prins să pulseze cu putere în piepturi tinereşti. Peste mormintele uitate – lipsite de cruci, lipsite de flori, lipsite pînă şi de nume – cîntări de pioasă amintire au psalmodiat nestinsa durere a color rămaşi în urmă. Bat năvalnic aducerile aminte la porţile conştiinţei pînă mai eri încătuşate. Marii dispăruţi, răpuşi mişeleşte în urgia ultimilor doi ani, – urgie unică prin întinderea şi cruzimea ei în istoria poporului romîn – se ridică din adîncimi de suflet şi se întruchipează aevea înaintea ochilor minţii. Din lumea umbrelor, în care au
 coborît înainte de vreme, fără prihană, se înalţă în toată frumuseţea făpturii lor de odinioară. Îi simţim printre noi. Îi vedem. Le putem vorbi. Ne putem însfîrşit aduce aminte de ei. (more…)

Concepţia legionară pune accentul pe neam, pe naţiune, ca forme organice şi integrale de viaţă” – Traian Herseni

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940
Istoria doctrinelor sociale ne înfăţişeazã numeroase concepţii care s’au însumat în chip arbitrar sub aceeaşi denumire cu toate cã purced din principii cu totul deosebite şi practic duc la o completã desbinare. Este şi soarta naţionalismului. Sub termenul acesta se înţeleg azi concepţii de viaţă cu totul diferite, care stîrnesc adeseori nedumerirea celor neobişnuiţi cu mînuirea nuanţelor.
Cîţi oameni de treabă nu dădeau pînă eri sfatul că toti naţionaliştii trebue să se strîngă şi să lucreze laolaltă pentru propăsirea ţării. Si cîţi nu se declarã singuri naţionalişti, fără să priceapă de ce nu sunt consideraţi ca atare şi nu sunt lăsaţi să intre în rînduri.
S’ar putea ca unii sã fie de rea credinţă, dar cei mai mulţi sunt naivi şi străini de realitate.
De fapt există mai multe feluri de concepţii naţionaliste. Cele răspîndite pînă la revoluţiile totalitare din Germania şi Italia erau concepţiile naţionaliste reacţionare, care se opuneau cu înverşunare transformãrilor ivite în structura socială a lumii moderne, naţionalismul conservator, adică al marilor proprietari, al moştenitorilor de titluri şi privilegii nobilitare, – apoi concepţiile naţionaliste de clasã, mai cu seamã concepţiile liberale şi ţărăniste, care tindeau să valorifice în noua rînduială europeană fortele clasei burgheze sau ale clasei ţărăneşti. (more…)

“Problema fundamentală, în schimbarea generaţiilor, este de a asigura buna funcţionare a societăţii în slujba naţiunii” (Tr. Brăileanu)

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940
I

Viata poate fi asemuită unui teatru unde fiecare om îsi joacă rolul său, bine sau rãu, cum îl ajută talentul si pregătirea. Dar viata nu este simplu joc, pentru distractia sau instruirea unor spectatori, ci este luptă aprigă, iar actorul care nu-si joacă bine rolul e scos de pe scenã sau strivit în învălmăseala încăerării.
Trebue însă deosebită si lămurit viata în ordinea biologică de viata în ordinea socialã. Cele mai multe si, uneori, foarte grele conflicte, se ivesc din neluarea în seamă a acestei deosebiri. Intrarea pe scena vietii biologice nu coincide cu intrarea pe scena vietii sociale, care, aceasta din urmă, cuprinde numai o fază, faza de mijloc a celei dintîiu.
Copilul intră, ce-i drept, chiar la nasterea sa biologică în contact cu viata socială si e influentat în desvoltarea sa de ea. (more…)

Revista “DREAPTA”

„Porunca Vremii“, Nr. 324, 10 Februarie 1936
EFTIMIE HORESCU

Domaşnea, din granita Banatului, plânge, şi cu ea toti „grănicerii”… A murit un copil bun, chinuit de gânduri si de boală. A murit departe de satul lui natal, dar sufletul lui se ridică din provincia lui Aurel Popovici, spunând lumii: am voit! Prieten din copilărie şi coleg de liceu, apoi prieten de grănicereşti năzuinti, ştim ce a voit: să-şi dăruiască gândul şi să vadă o Românie dreaptă.
Condeiul lui, punct de întretăiere între chemările idealului şi între atâtea realităti meschine, arăta frumos ceea ce trebuie, cu acea bogătie de lumină pe care a cules-o din comoara lui Eminescu, din masivitatea lui Aurel Popovici şi de la săgetile peste adânc ale acelei inteligente autentice care este Nae Ionescu. (more…)

Desenul: George Stănescu

“Legionarii“, Anul IV, Nr. 4, 1 Februarie 1936
Biserica este a lui Dumnezeu, prin binecuvântarea Lui şi poate fi a oamenilor, prin vointa lor de a se mântui.
Numai acei oameni meritã numele de creştini, care iubesc Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că se pot elibera de păcat şi se pot desăvârsi prin ea. Ei dovedesc aceasta prin sinceritate şi căldură în rugãciuni şi prin curătenie şi eroism în fapte.
Toti ceilalti oameni, care cutează să se apropie şi să se intereseze de Biserică cu alte intentii, nu merită numele de creştini. Ei sunt mincinoşi şi pângăritori ai celor sfinte.
In toate vremurile şi în toate locurile unde cheamă Biserica la mântuire, oamenii intrã în ea: cu smerenia vameşului, creştinii adevărati; cu orgoliul fariseului, crestinii mincinosi.
Cei smeriti, fie săraci ori bogati, fie învătati ori neînvătati, au râvnă pentru zidirea duhovnicească a lumii; cei mândrii dărâmă şi întunecă viata lumii prin umbrele compromitătoare pe care le aruncă prezenta lor asupra Bisericii.
Garantia că lucrul duhovnicesc va aduce omenirea din progres în progres nu poate fi decât clerul, adică ierarhia bisericească. Atât învătătura, cât şi fapta ierarhiei trebuie să confirme neîncetat adevărul creştin. (more…)

Insemnări Sociologice

Revista “Insemnări Sociologice”, Anul IV, Nr. 4, 15 Oct 1940

I. – Nevoia unui spirit dinamic, călăuzitor al Romînismului. Valoarea specificului romînesc. Forma din trecut a spiritului romînesc poate satisface necesităţile prezente? Potenţialul sufletesc modern.

II. – Experienţa altor popoare si a poporului romin. Deosebirea între legionar si nationalistul Romîniei politicianizate.
III. – De ce are nevoie astăzi Romînia ? – Romînismul legionar. – Armata luptă şi pentru o ordine morală, socială şi politică. – Credinţa şi puterea de jertfă.

IV. – Omul cerut de vremurile actuale de grea încercare. – Selecţionarea valorilor pe temeiul capacităţei individuale şi a muncii productive. – Omul nou isvorît din procesul de interiorizare. Biruinţa asupra fiecăruia si asupra întregului suflet romînesc. – Omul nou soldat al credinţei si al muncii legionare.

I

Nevoia unui spirit veghetor şi călăuzitor pentru Romînime s’a făcut simțită îndată ce idealul secular al unirii se împlinise. Credinţa în puterea Romînismului ar fi trebuit neîncetat întărită, folosind o largă contribuţie a spiritualităţii latine, a cărei ramură trebue să ne considerăm în permanenţă. Ani dearîndul tineretul legionar s’a străduit să împletească specificul romînesc cu spiritui vremii, grăbind astfel închegarea unei doctrine naţionaliste. (more…)