Garda de Fier

“O naţiune este naţiune numai fiind o comunitate morală…” (Traian Brăileanu)

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 4, 1 Octomvrie 1940

I. Introducere. II. „Puterile” la Aristotel, Locke şi Montesquieu. III. Cele şase puteri sociale. IV. Conflictul şi împăcarea puterilor sociale. V. Mecanism social şi comunitate. VI. Constituţia „ideală” a naţiunii.

I

Teoreticienii cari vreau să ne descrie care ar fi constitutia ideală, cea mai perfectă, a Statului nu pot face altceva decît să ne arate că ea ar trebui să fie asemănătoare celei a familiei unitate perfectă, dragoste şi simpatie între cetăteni şi conducere parintească. Aşa imaginea familiei patriarhale din antichitate i-a făcut pe Platon şi Aristotel să considere monarhia ca cea mai bună formă de guvernămînt, ca cea mai bună constituţie, croită după imaginea familiei patriarhale perfecte…
Dar aşa cum familiile concrete nu sînt perfecte, fie din cauza împrejurărilor sau a imperfectiunii naturii umane, aşa nici Statele concrete nu vor fi perfecte. Ceea ce vede bine Aristotel. Oamenii năzuesc spre perfecţiune, spre înfăptuirea idealului, dar operele lor rămîn totdeauna – omeneşti.
Aşa în viata familiilor, aşa şi’n cea a Statelor. Din năzuinta spre perfectiunea constituţiei Statului s’a născut doctrina “separatiunii puterilor”, care a avut un răsunet atît de mare în secolele 17, 18 şi 19. Formularea în care ea a  pătruns în constitutiile scrise ale Statelor civilizate este cea dată de John Locke si de Montesquieu, mai ales. (more…)

Victor Puiu Gârcineanu

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 4, 15 Octomvrie 1940

Un răgaz mai înalt va îngădui odată aşezarea într’o lumină cuprinzătoare a unuia dintre cei mai adînci deschizători de drumuri pe care i-a cunoscut miscarea legionară. Astăzi publicaţiile de dinaintea ultimei prigoane stau răvăşite de confiscări şi, în lipsa lor, vom încerca să evocăm, mai mult decît să definim, personalitatea lui Victor Gîrcineanu, unul din sufletele de elită, în care trăirea spiritualităţii creştine a culminat în realizări sublime pe plan omenesc şi sufletesc.
Latura creştină a mişcării legionare a avut în Gîrcineanu un interpret de pătrunzătoare viziune. Ca om a fost unul din puţinii aleşi să se încumete pe urcuşul greu care îl înalţă pe muritor dela conditia de pămîntean la cea de sfînt. Ne dăm bine seama de greutatea cuvîntului. Victor Gîrcineanu a adîncit, actualizînd în fiinţa lui umană, procesul mistic de desăvîrşire, în stare să ridice pe om mai aproape de divinitate. O lumină interioară i-a revoltat sensul Dumnezeirii şi el mereu a tins spre ea. (more…)

“Partidul nou este marea şcoală a Naţiunii.”

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 7, 1 Decemvrie 1940

Partidele politice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Imperiul roman, în special, le-a cunoscut sub toate aspectele posibile. Intre partidele politice din timpul republicei romane şi cele ale epocei liberalismului modern, nu există nici o deosebire ca mijloace de luptă şi ca finalitate.
Scopul ultim era acapararea puterii politice, care apoi era folosită, după cazuri şi oameni, fie în interesul comunitătii, fie mai ales în interesul celor ce conduceau. Mijloacele au variat şi ele, dela propaganda verbală pînă la revolutii sîngeroase. Antichitatea, ca şi timpurile mai noui, le-au folosit fără scrupule, numai să-şi ajungă tinta urmărită: stăpînirea puterei politice.
Există, însă, o deosebire mare de organizare şi de finalitate între partidele politice ale trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat şi cele ale regimurilor naţionaliste totalitare.
Intotdeauna s’a cerut o pregătire oarecare şi pentru îndeletnicirile cele mai uşor de deprins. Numai pentru îndeletnicirea cea mai grea şi mai delicată, aceea a conducerii Statului, epocile care s’au scurs ca şi reprezentantii lor nici nu s’au gîndit măcar să ceară vreo pregătire. (more…)

Copiii Legiunii în tabăra dela Carmen Sylva…

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940

Răul din lume trebuia să fie biruit. O promisese Tatăl în clipa primei victorii a Răului, în momentul păcătuirii lui Adam. Cum avea să fie învins ? Prin venirea şi jertfirea Fiului. Prin moartea şi învierea Lui, boldul mortii s’a nimicit, puterea iadului a încetat. Aşa învată, aşa cîntă Biserica si aşa este. Ce însemnează aceasta ? Că omul a devenit beneficiarul gratuit al jertfei şi expierii Fiului ? Că nu mai există Răul ? Nicidecum. Dacă Răul nu ar mai fi trebuit să existe, nu i s’ar fi dat dela început posibilitatea de existentă. (more…)

Carte poştală – Ada-Kaleh

“O, Ada-Kaleh! Insula cu nume ciudat şi încântător, cine m’a pus să te vizitez! Iată-mă mai săracă în iluzii! Din frumoasa Orşova, un antedeluvian vapor cu palete mă poartă pe apele Istrului bătrân. Excursionistii fotografiază, fotografiază… Inofensiv viţiu izvorît din vechea iluzie umană. Dar între douăzeci-treizeci de poze am ajuns. Vaporul face un ocol, o ia cu botul, iar la deal pe lângă ruini rosii de primitive fortificaţii, năpădite de buruieni, şi ancorează la un ponton şi mai primitiv încă.

Desculta seminţie a lazaronilor turci, cu aspect de ţigănuşi, ne şi ia în primire, să ne piloteze pe unica stradă a faimoasei insule. (more…)

Alexandru Bassarab

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 7, 1 Decemvrie 1940

In armata de luptători şi factori de creaţie, Legiunea numără şi un important mănunchiu de arhitecţi, sculptori şi pictori, crescuţi în spiritul de ecumenicitate al trăirii legionare. Şi această echipă în paşii biruitori ai Legiunii, îşi are un trecut legat de momenteie ce i-au fost hărăzite, în a le împodobi răscrucile istorice. Acest mănunchiu şi-a avut dela început viaţa lui, viaţa de cuib. Creaţiunile sale sunt normal creaţiunile la care poate ajunge un organism desvoltat organic. Intre ei s’a ajuns la acea noţiune care e firesc deosebită; una e a fi artist plastic şi alta e a fi artist plastic legionar. Noţiunea de artist plastic legionar vrea să fie satisfăcută pe lîngă tot ce-i cere unei consfinţiri şi acea transformare totală într’un om nou, într’un artist plastic nou. Un artist plastic legionar trebue ca se dăruiască în totul Legiunii. El nu mai cunoaşte în creatia sa, decît Legiunea şi Neamul. El îşi construeşte măreţele înfăptuiri pe piatra de unghiu a jertfei legionare şi’ntocmai Mesterului din legendă, meşterului Manole, el se smulge din dragostea omenească şi pentru Invierea neamului său, în orice clipă stă gata de moarte. (more…)

Ing. Eugen Ionică

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940

I

Un trecut recent de îngenunchiere, de silnicie şi de crimă s’a închis pentru totdeauna în paginile înroşite de sînge ale istoriei contemporane şi un elan de viaţă nouă pentru o nouă rodire sufletească a prins să pulseze cu putere în piepturi tinereşti. Peste mormintele uitate – lipsite de cruci, lipsite de flori, lipsite pînă şi de nume – cîntări de pioasă amintire au psalmodiat nestinsa durere a color rămaşi în urmă. Bat năvalnic aducerile aminte la porţile conştiinţei pînă mai eri încătuşate. Marii dispăruţi, răpuşi mişeleşte în urgia ultimilor doi ani, – urgie unică prin întinderea şi cruzimea ei în istoria poporului romîn – se ridică din adîncimi de suflet şi se întruchipează aevea înaintea ochilor minţii. Din lumea umbrelor, în care au
 coborît înainte de vreme, fără prihană, se înalţă în toată frumuseţea făpturii lor de odinioară. Îi simţim printre noi. Îi vedem. Le putem vorbi. Ne putem însfîrşit aduce aminte de ei. (more…)

Concepţia legionară pune accentul pe neam, pe naţiune, ca forme organice şi integrale de viaţă” – Traian Herseni

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940
Istoria doctrinelor sociale ne înfăţişeazã numeroase concepţii care s’au însumat în chip arbitrar sub aceeaşi denumire cu toate cã purced din principii cu totul deosebite şi practic duc la o completã desbinare. Este şi soarta naţionalismului. Sub termenul acesta se înţeleg azi concepţii de viaţă cu totul diferite, care stîrnesc adeseori nedumerirea celor neobişnuiţi cu mînuirea nuanţelor.
Cîţi oameni de treabă nu dădeau pînă eri sfatul că toti naţionaliştii trebue să se strîngă şi să lucreze laolaltă pentru propăsirea ţării. Si cîţi nu se declarã singuri naţionalişti, fără să priceapă de ce nu sunt consideraţi ca atare şi nu sunt lăsaţi să intre în rînduri.
S’ar putea ca unii sã fie de rea credinţă, dar cei mai mulţi sunt naivi şi străini de realitate.
De fapt există mai multe feluri de concepţii naţionaliste. Cele răspîndite pînă la revoluţiile totalitare din Germania şi Italia erau concepţiile naţionaliste reacţionare, care se opuneau cu înverşunare transformãrilor ivite în structura socială a lumii moderne, naţionalismul conservator, adică al marilor proprietari, al moştenitorilor de titluri şi privilegii nobilitare, – apoi concepţiile naţionaliste de clasã, mai cu seamã concepţiile liberale şi ţărăniste, care tindeau să valorifice în noua rînduială europeană fortele clasei burgheze sau ale clasei ţărăneşti. (more…)

“Problema fundamentală, în schimbarea generaţiilor, este de a asigura buna funcţionare a societăţii în slujba naţiunii” (Tr. Brăileanu)

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940
I

Viata poate fi asemuită unui teatru unde fiecare om îsi joacă rolul său, bine sau rãu, cum îl ajută talentul si pregătirea. Dar viata nu este simplu joc, pentru distractia sau instruirea unor spectatori, ci este luptă aprigă, iar actorul care nu-si joacă bine rolul e scos de pe scenã sau strivit în învălmăseala încăerării.
Trebue însă deosebită si lămurit viata în ordinea biologică de viata în ordinea socialã. Cele mai multe si, uneori, foarte grele conflicte, se ivesc din neluarea în seamă a acestei deosebiri. Intrarea pe scena vietii biologice nu coincide cu intrarea pe scena vietii sociale, care, aceasta din urmă, cuprinde numai o fază, faza de mijloc a celei dintîiu.
Copilul intră, ce-i drept, chiar la nasterea sa biologică în contact cu viata socială si e influentat în desvoltarea sa de ea. (more…)

Revista “DREAPTA”

„Porunca Vremii“, Nr. 324, 10 Februarie 1936
EFTIMIE HORESCU

Domaşnea, din granita Banatului, plânge, şi cu ea toti „grănicerii”… A murit un copil bun, chinuit de gânduri si de boală. A murit departe de satul lui natal, dar sufletul lui se ridică din provincia lui Aurel Popovici, spunând lumii: am voit! Prieten din copilărie şi coleg de liceu, apoi prieten de grănicereşti năzuinti, ştim ce a voit: să-şi dăruiască gândul şi să vadă o Românie dreaptă.
Condeiul lui, punct de întretăiere între chemările idealului şi între atâtea realităti meschine, arăta frumos ceea ce trebuie, cu acea bogătie de lumină pe care a cules-o din comoara lui Eminescu, din masivitatea lui Aurel Popovici şi de la săgetile peste adânc ale acelei inteligente autentice care este Nae Ionescu. (more…)