MOŞ CRĂCIUN
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
La casa de om sărac
S’a gătat făina ‘n sac
Si n’avem să-ţi dăm colac…
Moş Crăciun!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Pe toate răzoarele,
Pe toate ogoarele
Ne-am trudit picioarele…
Moş Crăciun!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Toate săptămânile
Ne-am ostenit mânile
Si-am adunat grânele…
Moş Crăciun!
(more…)
“Cu cât ştiu că gospodarul este mai darnic, cu atât şi colinda este mai frumoasă şi mai lungă. Adeseori se întâmplă că în timpul colindului vin câte unul sau două grupuri de colindători, care aşteaptă rândul; şi atunci începe o adevărată întrecere…”
Se apropie Crăciunul. La colţul casei o droaie de copii cască gurile. Din piepturile lor iese o voce mlădioasă şi subţire: ei învaţă colinda. Este bucuria lor cea mare, când se apropie timpul ca să-şi arate vocea mlădioasă.
In ajunul de Crăciun toată lumea forfoteşte. Preotul umblă dela casă la casă şi vesteşte Naşterea Domnului. Casa nu se încuie în această zi, chiar dacă cineva lipseşte; altfel, de va veni preotul şi nu va putea intra în casă cu vestea mare, va fi un mare păcat.
Gospodinele umblă cu “împărţituri”, dela casă la casă, făcute din “turtă” subţire şi un colac împletit în două viţe. Coptura este făcută din făină albă numai.
Turta se pune pe colac iar pe ea, perje (prune) fierte, găluşce (sarmale), băbane, ganfeturi (bomboane), turte dulci, coarne alune, nuci moldoveneşti şi alte mâncăruri dulci făcute de femeia moldoveancă. Cu aceste merinde, învelite într’un tulpan, un copil, sau tânăra se duce la casa unei cumetre, naşe, sau alte rude ori cunoştinţă.
In ordinea firească copiii merg la părinţi, finii la naşi, cumătrii mici la cumătrii mari, cei tineri la cei mai în vârstă şi aşa mai departe. (more…)
Colindăm, colindăm…
Colo’n josu mai în josu
Florile dalbe,
Este-un Mănăstir frumosu,
Da’n Mănăstir cine şade
Florile dalbe.
Sade, şade Maica sfântă
C’un păr galben despletit
Cu lacrimi până’n pământ.
Vine-o dalbă păsărea.
Păsărea sufleta mea
Ce veste mi-aduci din ţară
Veste bună, nu prea bună
Că Fecioara Maria
Tăt umblă din casă’n casă
Că i-o vint vremea să nască.
Si-o născut un fiu frumos
L-o numit Domnul Cristos.
Si-o născut un fiu curat
Ce-i peste lume ‘mpărat.
Pe cel câmp cu flori frumoase.
Grea turmă de oi se lasă,
Corinda mi-i Domn
Dar la oi cine-i păstor?
Dumnezeu cu soţul său
Cu toporu ‘ncolţura
Toate oile ‘ntruna
Cu flueru şuera
Numai pe una mioară
Si-aceea mai târzioară,
“Mânce-vă focu de oi,
“Pe cine-aş d’afla la voi,
“Bună plată i-aş plăti :
“La Crăciun un colac bun
“La Ispas un mieluţ gras.
“De când sunt pe-aici prin munţi
“Barba-mi bate la genunţi,
“Musteţile-mi rump braţele
“Să le bată pe vâlcele
“Ca să pască agârcee
“Să le bată pe ogoare
“Ca să pască tămâioare.
“Rămâi gazdă sănătoasă
“Să plăteşti corinda noastră
“C’un colac mândru, frumos,
“Din pieliţa lui Cristos.
“Rămâi gazdă vesel bun
“Cum îi ziua lui Crăciun.”
La naşterea lui Iisus…
După dealul cel mai mare
Răsărit-a mândrul soare.
Mândrul soare nu era,
Ci era o mânăstire,
Cu pereţii de-alămâie
Si cu uşa de tămâie.
Dar într’însa cine şade?
Moş Crăciun cu Moş Ajun
Cu barba de ibrisim,
Cu mustăţile de fân.
Moş Ajun îi tot spunea:
“Mergi, Crăciun, la împărat,
Că-i târziu şi-a înnoptat”.
Ce ne-aduce Moş Crăciun?
Tot ce e frumos şi bun.
(Colind din Moldova)
Magii…
Suflă crivăţul a jale peste satu ‘ndepărtat,
Trei copii sărmani plecat-au spre oraş la colindat.
Erau mici numai de-o şchioapă, de păreau că sunt pitici,
Când prin nea scânteietoare drumul şi-l croiau voinici.
Au plecat cu traista’n spate pe drum greu şi buclucaş,
Să ajungă până ‘n ziuă ‘ntr’un apropiat oraş…
Şi-au ajuns copiii noştri, când cocoşii au cântat.
Incepu Ionel să plângă că e mic şi-a înghețat,
Niculae, cel mai mare, îl trimite înapoi
„Lasă că şi pentru tine vom colinda numai noi !”
Il privea Marin cu jale şi cu ochii ‘nlăcrămați,
Că micuții de trei zile, se culcau tot nemâncați. (more…)
