Garda de Fier

“C’aşa-i legea din bătrâni…”

Soare ‘n cer, soare ‘n pământ,
Soare ‘n curte-a răsărit,
Şi Domnul mi-e adormit,
Cu gutui,
La căpătâi,
Cu işlice prinse’n cui.
Iar pe bolta cerului,
In bătaia soarelui,
Sunt stoluri de porumbei,
Trăsei cu săgeata ‘n ei!
Şi sburară,
Şi săltară,
Cu doi nori s’amestecară,
Şi ca ploaia coborîră,
Lăsându-se ‘n prundul mării.
Şi pietricele luară
Şi pe casă le lăsară.
Pietricele răsunară
Şi pe boieri deşteptară…
Iar pe noi ne dăruiră
Cu ‘n colac
De grâu curat.
Pe faţa colacului
Jumătatea sfântului,
C’aşa-i legea din bătrâni,
Din bătrâni, din oameni buni!
(more…)

Maica Sfântă cu pruncul Iisus

Ici în zori, ici în grădină,
      Mere cu florile dalbe.*)
Sunt doi meri într’o tulpină
La tulpină depărtaţi,
La vârfuri încornoraţi,
Iar în vârful merilor,
Este-un leagăn de mătase,
Impletit în viţe şase,
Dar în el cine se vede,
Pruncul sfânt cu maica şede,
Ici în zori, ici în grădină,
      Mere cu florile dalbe.

(Din judeţul Dâmbovita)
________
*) – Se repetă după fiecare vers.
(more…)

 ♦    „Iată, fecioara va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23).

Icoană pe sticlă: Naşterea lui Iisus Hristos – Muzeul Naţional al Ţăranului Român – București

În această Evanghelie este prezentată genealogia Domnului Iisus Hristos, Cel care trebuia să se nască la timpul stabilit de Dumnezeu. Despre faptul acesta se face referire încă în Cartea Facerii (3, 15), iar mai apoi, prorocii Vechiului Testament au întărit ideea venirii unui Izbăvitor care să reabiliteze omenirea căzută în păcatul neascultării protopărinților noștri, Adam și Eva. Semințiile care s-au perindat de la Avram până la Cel ce avea să se nască în peștera din Bethleem au purtat cu ele convingerea că împlinirea promisiunii unui Răscumpărător (făcută de Dumnezeu Tatăl) va aduce totodată și posibilitatea de mântuire a omului.
Nașterea Sa, la plinirea vremii, reprezintă timpul hotărât de Tatăl Ceresc pentru ca și noi să ne înălțăm, ca fii ai lui Dumnezeu. Sărbătoarea Crăciunului, de care ne despart puține zile, aduce prilej de bucurie sfântă, sentimente de bunătate, dragoste, liniște, dăruire și gânduri curate.
Deschidem larg ușile inimilor noastre pentru a lăsa încă o dată să intre Pruncul Iisus. Glasul colindelor trebuie să aducă în noi timpul împăcării, al gândului bun, al încrederii depline că acest eveniment poate reprezenta renașterea noastră în Hristos. (more…)

Colindători

Veni rândul iernii grele
Să ne-aducă rod din cer
Şi zăpezi pe drumuri rele
I-aşternură lăicer.

Şi-o adastă la răscruce
Clipa vieţii trecătoare
Să cadă ce i-o aduce
Rod din cer cu Caru Mare.

Cu făclii adastă’n umbră
Şi cu candeli la troiţă
Clipa vieţii care umblă
Cu văl de mironosiţă.

Adastă frunza pe cale,
Munţii toţi crapă de ger…
Numai vântul dă târcoale
Jos la stână… Lerui Ler.
Ion ŢOLESCU
(“Din nopţi cu Sânziene”, Madrid 1978)

Colindăm, colindăm…

Colindă, colindele:
La fereastră prinde-le
Că-ţi aduc să-ţi placă
Crengi cu promoroacă
Muguri de dantele
Visurile mele…

Colindă colindele:
Lumânări aprinde-le
Ca să intre’n casă
Dragoste aleasă
Svon alb de mărgele
Dorurile mele…

Colindă colindele:
Ca’n poveşti cuprinde-le
Să te-alinte unele
La icoane pune-le
Albe frângurele
Lacrimile mele…

Colindă colindele:
Braţe mici întinde-le
Să’nflorească iară
Ca în primăvară
Livezile albe…
Flori, Florile Dalbe.
D. IOV

“Într’o iesle’n rece scut
Domnul lumii s’a născut…”

Sus pe cerul înstelat
Mândră stea s’a arătat
Şi cu flori de măr în mână
Se coboară peste stână
Lerui Ler.

Într’un grajd sărac de lemn
Din cetatea Betleem
Într’o iesle’n rece scut
Domnul lumii s’a născut
Lerui Ler.

Celui care-adus lumină
Şi peste acest pământ
Pace de la Domnul Sfânt
Lăudând pe cel din cer
Lerui Ler.

Iar de către răsărit
Trei regi, trei magi au pornit
Lui Mesia de se’nchină,
Steaua Domnului lumină
Lerui Ler.

Colacul fetelor…

Ziarul “Cuvântul“, Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940
La poalele Munţilor Codrului din tara Silvaniei, sătenii au obiceiul să spună despre o fată bătrână: “Mulţi colaci a dat, săraca, în zadar”. Despre o fată măritată prea tânără, se spune: “A dat doi, trei colaci si gata”. Iar soţia dezamăgită zice soţului: “Mi-ai mâncat colacii şi viaţa”. Toate zicalele acestea şi altele multe, vin dela străvechiul obicei de Crăciun: Colacul fetelor, care se practică şi acum cu sfinţenie în acele părţi.
Fetele de măritat, precum şi acele care au terminat şcoala primară şi vor să intre în danţ (hora satului) după Crăciun – în câşlegi – se pregătesc să primească feciorii în seara de Ajun. In acest scop, fiecare se îngrijeşte de 6-12 sticle de ţuică îndulcită sau vin, prăjituri, mere şi vestitul colac.  Colacul este frământat cu lapte dulce, din cea mai fină făină şi e împodobit cu fel de fel de păsărele şi floricele modelate cu măestrie de către fata casei, din cocă de grâu, apoi pus cu gălbenuş de ou şi pus la cuptor să se coacă. Colacul se face în fiecare familie în cea mai mare taină, fiindcă fetele vecine îsi pun adevăraţi spioni ca să afle cum şi cât de mare este colacul rivalei. Din cauza acestei emulaţii, cele mai multe cuptoare din sat, se strică de Crăciun. Colacii fiind extrem de mari, după ce se coc nu pot fi scoşi din cuptoare şi gurile cuptoarelor trebuiesc astfel dărâmate. Intrucât toate familiile se aşteaptă la acest lucru, mamele iau măsuri ca pâinea, covrigii de dat colindătorilor si colacii destinaţi casei, să fie copţi întâi, iar colacul fetei rămâne ultimul. (more…)

“C’o stea mare s’a ivit
Sus, la mândrul răsărit…”

Toată ceata creştinească
Astăzi să se veselească
C’o stea mare s’a ivit
Sus, la mândrul răsărit.

Şi strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său

Să se nască’n Viflaem
Precum prorocit avem
Şi să-i facă mântuire
De la veşnica pieire.

Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu-a Lui celui cel sfânt
Următori a lui nepoţi.

Mântuirea se vesteşte
Precum steaua străluceşte,
Sus la sfântul răsărit
Sfânta lege s’a ivit.
(more…)