Pregătirile de dinainte de plecare
Pe langa imbracamintea donata de comunitatea romaneasca,
Ingrid a apelat si la
un depozit plin cu ajutoare adunate in timpul campaniei de ajutorare a celor
afectati de Tzunami, ajutoare ce nu au mai ajuns sa fie distribuite. Din
depozitul respectiv s-au luat 150 de paturi, cateva zeci de kilograme de
prosoape si 100 de uniforme de munca noi.
Au fost ambalate cu grija si trimise cu ajutorul companiei aeriene amintite in
tara. De aici si-a intrat in rol Asociatia "Prezent!". Hainele au fost
transportate la casa unuia dintre membri si au fost sortate pe categorii, munca
ce a durat trei zile. Intre timp am reusit sa mai adunam cativa zeci de saci cu
imbracaminte de la diversi cunoscuti din capitala.
Am telefonat la Chiselet sa vedem care e situatia, cati sinistrati sunt, ce
nevoi au. Ni s-a raspuns cu cea mai mare amabilitate. Cu ajutorul mai multor
prieteni am reusit sa luam in final cantitatea de alimente de care oamenii aveau
nevoie: 700 de paini, 150 de kg de fasole, 100 kg de orez, 50 de kg de ceapa, 50
de kg de zahar si 25 de kg de sos de tomate. Am urcat totul intr-un camion si am
pornit cu emotii catre Chiselet.
Drumul prin satele inundate
Drumul prin satele inundate a fost pur si simplu ireal. Imaginile difuzate de
televiziuni, zecile de articole din ziare nu te pregatesc pentru cosmarul cu
care dai piept in acele zone. Realitatea pare mult mai crunta, durerea oamenilor
mult mai apasatoare. Cu toata buna organizare a autoritatilor, un iz de mizerie,
saracie lucie si resemnare pluteste in aer.
O forfota anormala o intalnim atat in Spantov, cat si in Chiselet. Militari care
incearca cu disperarare sa mai inalte diguri din saci de nisip si oameni ce
formeaza cozi interminabile pe langa primarii. Totul in jur pare mazgalit cu
noroi. Tantarii sunt la ei acasa.
Ulitele acoperite de ape par niste canale extrem de mizerabile si, vazand atata
mizerie in jur, te intrebi cum de nu a izbucnit deja o epidemie.
Chiselutul, satul de corturi
Ajunsi in Chiselet, intram stingheri printre multimea de oameni inerta in
primarie. Ne prezentam si secretarul ne primeste cu efuziune. Cu toata agitatia
din jur si cu multimea de treburi ce-i asteapta, oamenii sunt in continuare
ospitalieri. In Chiselet sunt peste 650 de sinistrati. In jur de 400 sunt cazati
intr-o tabara, 150 in alta tabara, iar restul stau pe la rude.
"Ce bine ca ati venit! Tocmai aveam nevoie mare de paturi. A plouat zilele
acestea si apa a trect prin corturile de panza udand tot ceea ce oamenii aveau
in ele! A venit si Crucea Rosie si ne-a adus azi paturi si saci de dormit, dar i-am
distribuit pe toti intr-o singura tabara.
Numai bine acum, ceea ce ati adus dumneavoastra vom distribui si sinistratilor
din cealalta tabara", ne spune dl Dumitru, secretarul primariei.
Pana sa descarcam totul in depozitul improvizat ad-hoc, stam de vorba cu oamenii.
Incertitudinea e mare. Unii spun ca statul ii va ajuta sa-si refaca locuintele,
altii spun ca n-au nici o speranta, fiindca statul vrea sa faca totul din
sponsorizari. Sunt impresionati ca lumea se gandeste la ei si-i ajuta.
Sunt dezamagiti ca imediat dupa dezastru au aparut speculantii care le-au
cumparat animalele la preturi de nimic. Cum pasunea era inundata si nu mai aveau
unde le tine si cum hrani, au fost nevoiti sa accepte sumele mizere oferite de
acesti traficanti de suferinta. Intre timp, autoritatile au incropit un tarc
pentru animale, insa situatia ramane tot grea.
Am descarcat alimentele si am plecat apoi insotiti in tabara mare de sinistrati.
Imaginile te izbesc cu forta unui baros. Copii desculti, corturi ude, o multime
de caini, sarme intregi pline de rufele udate de ploaie cu o seara inainte.
Chiar daca hrana le e asigurata, de bine de rau, chiar daca au asistenta
medicala 24 de ore din 24, chiar daca pentru multi situatia e mai buna decat
inainte, toti stau cu gandul la perioada ce urmeaza si cum or sa-si refaca
gospodariile. Am ramas placut impresionati de calmul si intelegerea de care dau
dovada autoritatile (personalul primariei, politie, armata, medici etc) fata de
acesti oameni.
Am plecat de acolo cu sentimentul ca tot ceea ce a depins de autoritati s-a
facut pe cat posibil, ca sinistratii sunt ingrijiti si sunt pe maini bune.
Totusi am plecat hotarati sa reluam cat de curand un astfel de transport cu
ajutoare, fiindca nevoile sunt mari, mult mai mari decat poate oferi statul sau
cateva asociatii.
Cum
îi putem ajuta pe acesti oameni
Am constatat la fata locului ca cea mai mare parte a ajutorului este oferita de
asociatii sau grupuri de oameni. Fiecare face cate putin, iar impreuna fac mult.
Unii sapa santuri, altii aduna ajutoare, altii se ingrijesc de copii etc. Acolo,
la Chiselet, am invatat ca fiecare ajutor, cat de mic, conteaza enorm. Micul tau
dar poate insemna la fel ca un camion de ajutoare.
Daca doar cinci prieteni se unesc si cumpara cateva zeci de paini si merg cu ele
acolo (sunt doar 100 de km de parcurs) au asigurat hrana de baza pentru acel
numar de persoane. Daca nu puteti sa va deplasati pana intr-o astfel de zona
afectata de inundatii, contactati-ne pe noi, Asociatia "PREZENT!", si
impreuna vom reusi mai mult. Mai mult pentru alinarea celor aflati in suferinta.
Pentru contact: Asociatia "Prezent!", nr. tel. 0726 384 375
E-mail: cezarinaioana@yahoo.com
sau ionut.baias@hotnews.ro
Ionut
Băias
HotNews.ro