{"id":9892,"date":"2017-04-11T07:31:14","date_gmt":"2017-04-11T13:31:14","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=9892"},"modified":"2017-04-11T12:18:07","modified_gmt":"2017-04-11T18:18:07","slug":"duhul-sarbatorii-de-vasile-bancila","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=9892","title":{"rendered":"DUHUL S\u0102RB\u0102TORII de Vasile B\u0103ncil\u0103"},"content":{"rendered":"
\"Grafica:<\/a>

\u201eS\u0103pt\u0103m\u00e2na luminat\u0103”…<\/span><\/strong> Grafica: Demian<\/em><\/span><\/p><\/div>\n

Dac\u0103 se arunc\u0103 o privire de ansamblu asupra istoriei vie\u0163ii vegetale \u015fi animale pe p\u0103m\u00e2nt, de la alge \u015fi bacterii \u015fi de la protozoare p\u00e2n\u0103 la omul alb, se poate vedea u\u015for c\u0103 unui spor de diferen\u0163iere l\u0103untric\u0103 \u00eei corespunde, cel mai adesea, o acomodare la un spa\u0163iu mai \u00eendep\u0103rtat sau la un spa\u0163iu mai diferen\u0163iat. Chiar \u00een cazurile contrare, cum ar fi exemplul algelor albastre, cari tr\u0103esc \u00een mediuri foarte felurite, se poate spune c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi simplicitatea organismului respectiv transform\u0103 diversitatea exterioar\u0103 \u00eentr’un mediu omogen. Putin\u0163a de acomodare la un spa\u0163iu mare e dat\u0103 sau de o enorm\u0103 simplitate sau de o enorm\u0103 diferen\u0163iere, \u00eens\u0103 acomodarea nu se face \u00een acela\u015f sens. \u00cen cazul dint\u00e2iu, e al acelora cari spun c\u0103 via\u0163a a ap\u0103rut \u00eent\u00e2ia oar\u0103 \u00een m\u0103ri, ar trebui s\u0103 ad\u0103ug\u0103m c\u0103 aceasta s’a \u00eent\u00e2mplat \u015fi fiindc\u0103 apa marin\u0103 garanta un mediu mai omogen. P\u0103s\u0103rile, pe de alt\u0103 parte, cari c\u0103l\u0103toresc \u00een \u0163\u0103ri str\u0103ine, fac aceasta tocmai pentru a-\u015fi p\u0103stra mediul asem\u0103n\u0103tor de via\u0163\u0103. Omul \u00een schimb, \u015fi \u00een special omul alb, e singura fiin\u0163\u0103 care, din proprie ini\u0163iativ\u0103 \u015fi prin puteri proprii, poate tr\u0103i pe tot globul, lu\u00e2nd atitudine activ\u0103 \u015fi acomod\u00e2ndu-se fa\u0163\u0103 de diversit\u0103\u0163ile \u00eent\u00e2lnite. Diferen\u0163ierea \u00eei d\u0103 putin\u0163a ubicuit\u0103\u0163ii. Ceeace e \u00eens\u0103 mai \u00eensemnat, e altceva. Omul nu numai c\u0103 a luat \u00een st\u0103p\u00e2nire tot spa\u0163iul p\u0103m\u00e2ntesc, nu numai c\u0103 s’a acomodat la spa\u0163iul ca atare, dar a trecut mai departe.<\/p>\n

Spa\u0163iul vizibil, spa\u0163iul fizic, nu l-a mai mul\u0163umit. \u015ei atunci, chiar \u00eenainte de a epuiza spa\u0163iul fizic, a trecut dincolo, \u00een sfera invizibilului \u015fi a misticului. El s’a acomodat deci cu realitatea general\u0103 \u00een ceeace ea are integral \u015fi ca realitate ad\u00e2nc\u0103, ultim\u0103. Aceasta a f\u0103cut-o fie plec\u00e2nd de la cosmosul vizibil \u015fi ad\u00e2ncindu-l mai mult, prin virtu\u0163i mistice, ca \u015fi c\u00e2nd manifest\u0103rile naturii ar fi fost ca ni\u015fte clape de pian, a c\u0103ror atingere f\u0103cea s\u0103 r\u0103sune acorduri ad\u00e2nci din alt\u0103 lume \u2014 fie concep\u00e2nd deadreptul ideia de transcendent. Via\u0163a pe p\u0103m\u00e2nt s’a acomodat la o realitate din ce \u00een ce mai mare sau mai bogat\u0103. Omul a urmat aceia\u015fi lege \u015fi s’a acomodat la cea mai mare realitate sensibil\u0103. Dar\u00a0<\/em>el a f\u0103cut un salt suprem:\u00a0saltul <\/em>\u00een transcendent. <\/em>\u00cen aceasta const\u0103 toat\u0103 puterea \u015fi toat\u0103 m\u0103re\u0163ia omului.<\/p>\n

\u00cen adev\u0103r, caracteristica omului st\u0103 \u00een aceast\u0103 putin\u0163\u0103 de \u00eencadrare spiritual\u0103 \u00een realitatea general\u0103. Fie c\u0103 am considera transcendentul ca intim lumii vizibile, fie c\u0103 am considera lumea vizibil\u0103 ca plutind \u00een realitatea transcedental\u0103, fie c\u0103 am considera transcendentul \u00een afar\u0103 de lume dar conduc\u00e2nd-o, \u00een fond, pentru ceeace vrem s\u0103 sus\u0163inem aici, nu are nici o importan\u0163\u0103. Raportarea la transcendent, la un plan de via\u0163\u0103 profund, tainic \u015fi care dep\u0103\u015fe\u015fte tot ceeace poate oferi universul sim\u0163urilor, e faptul uman prin excelen\u0163\u0103, care-l deosebe\u015fte pe om de restul vie\u0163uitoarelor. S’au propus multe defini\u0163ii, prin cari omul s\u0103 fie deosebit de animale. Toate \u00eens\u0103 au dat gre\u015f, fiindc\u0103 s’au f\u0103cut \u00een cadrul exclusiv al \u015ftiin\u0163elor naturale ori \u00een cadrul societ\u0103\u0163ii. S’a spus c\u0103 omul e un animal care vorbe\u015fte ori un animal ra\u0163ional, av\u00e2nd putin\u0163a g\u00e2ndirii prin no\u0163iuni, ori un animal care poate pl\u00e2nge, sau care poate r\u00e2de, ori un animal care munce\u015fte sau, \u00een sf\u00e2r\u015fit, un animal social. Dar \u015fi animalele au graiul lor uneori destul de bogat. \u015ei animalele g\u00e2ndesc, g\u00e2ndirea lor, e adev\u0103rat, fiind \u00een leg\u0103tur\u0103 pe deoparte cu instinctul, pe de alta cu legea asocia\u0163iei de idei. S’ar putea \u00eens\u0103 afirma c\u0103 unele animale au un fel de preno\u0163iuni \u015fi de prera\u0163ionamente atunci c\u00e2nd, de exemplu, ele fug de orice om pe care-l \u00eent\u00e2lnesc sau c\u00e2nd \u00eenva\u0163\u0103 foarte repede ceva din experien\u0163\u0103. In ceeace prive\u015fte pl\u00e2nsul \u015fi r\u00e2sul, sunt animale cari au foarte expresiv corespondentul interior al acestora. Dac\u0103 animalele nu se ridic\u0103 p\u00e2n\u0103 la r\u00e2sul comic, oprindu-se la corespondentul celui de simpl\u0103 bucurie, apoi acesta e adev\u0103rat \u015fi despre foarte mul\u0163i dintre semenii no\u015ftri, cari se opresc la r\u00e2sul de bucurie \u015fi de p\u0103c\u0103leal\u0103. Pe urm\u0103, omul munce\u015fte, dar at\u00e2tea animale muncesc \u015fi ele, \u015fi \u00eenc\u0103 mai mult dec\u00e2t noi \u00een at\u00e2tea cazuri. Animalele nu muncesc din convingere \u015fi de pl\u0103cere, dar e at\u00e2t de sigur, pe c\u00e2t se spune, c\u0103 omul munce\u015fte din aceste cauze ? Munca devine o convingere \u015fi o pl\u0103cere la om atunci c\u00e2nd aceasta devine joc: dar jocul \u00eel au \u015fi animalele. Iar c\u00e2t despre afirma\u0163ia c\u0103 omul e animal social, indiferent de adev\u0103rul ei, sunt animale cel pu\u0163in tot at\u00e2t de sociale c\u00e2t \u015fi omul. Acolo \u00eens\u0103 unde nici un animal nu se poate compara, nici pe departe cu omul, este \u00een putin\u0163a de a concepe, \u015fi eventual de a adora, transcendentul.<\/p>\n

Transcendentul, intui\u0163ia realit\u0103\u0163ii ad\u00e2nci \u015fi complexe, e ceeace face \u015fi caracteristica culturii. Omul se mai poate defini \u015fi prin cultur\u0103, iar ideia transcendentului este s\u00e2mburele acesteia. Valoarea unei culturi depinde de felul \u00een care capteaz\u0103, organizeaz\u0103 \u015fi valorific\u0103 viziunea realit\u0103\u0163ilor ad\u00e2nci, ultrasensibile. F\u0103r\u0103 aceasta nu avem cultur\u0103, ci cel mult virtuozit\u0103\u021bi, cunostin\u021be, tehnic\u0103, rafinamente, – civiliza\u021bie. Oarecare civiliza\u021bie pot avea si animalele. Castorii au tehnic\u0103, ursul arunc\u0103 cu bolovani sau cu lemne – ceeace ar fi un fel de unelte ocazionale \u2014 c\u00e2ntecul unor p\u0103s\u0103ri are o rafinare ne\u00eentrecut\u0103. Dar animalele n’au nimic din ceeace s’ar putea numi cultur\u0103. Pe c\u00e2nd societ\u0103\u0163ile omene\u015fti, chiar cele mai primitive, au elemente culturale. \u201ePrimitivii”, de altfel, nu sunt at\u00e2t de primitivi, pe c\u00e2t \u00eei \u00eenchipue suficien\u0163a noastr\u0103. Cultura lor poate fi chiar numit\u0103 o cultur\u0103 autentic\u0103, numai c\u0103 e o cultur\u0103 inferioar\u0103. Primitivii au foarte multe cuno\u015ftin\u0163e referitoare la plantele, animalele \u015fi toate fenomenele, care-i \u00eenconjoar\u0103: un elev de-al nostru, care a absolvit patru clase primare, nu are mult mai multe cuno\u015ftin\u0163e dec\u00e2t un primitiv de v\u00e2rsta lui \u015fi \u00een orice caz nu le are at\u00e2t de solid organizate. Apoi senza\u0163iile la primitivi sunt ceva nealterat \u015fi ad\u00e2nc, constituind poate singurul argument, care d\u0103 \u00een parte dreptate teoriilor filosofilor empiri\u015fti ; senza\u0163ia e pentru primitiv ca un ghioc ce-i aduce, de fiecare dat\u0103, din lume \u015fi referitor la lume, c\u00e2te o melodie de revela\u0163ii \u015fi incanta\u0163ii. Cine nu cunoa\u015fte acele conferin\u0163e libere, c\u0103tre studen\u0163i, ale lui William James, \u00een cari vorbe\u015fte at\u00e2t de sugestiv despre valoarea senza\u0163iilor la oamenii cari tr\u0103esc \u00een \u201estarea de natur\u0103”? Dar mai important e c\u0103 prin toate acestea primitivul se \u00eencadreaz\u0103 \u00een cosmosul lui, \u00een fenomenele naturii lui, \u00eentre idolii \u015fi zeii lui \u015fi indirect, prin ei, tr\u0103ie\u015fte esen\u0163a realit\u0103\u0163ii \u015fi realitatea ca atare, ad\u00e2nc\u0103, nefalsificat\u0103. Adesea primitivul concepe ideia altei lumi, adic\u0103 ideia propriu zis\u0103 a transcendentului. Primitivul e barbar, desigur, este egoist \u015fi crud, de\u015fi nu \u00eentotdeauna. In privin\u0163a aceasta \u00eens\u0103, poate fi comparat cu copilul. \u015ei copilul a fost acuzat, de g\u00e2nditori gr\u0103bi\u0163i, c\u0103 e egoist, crud, \u00een raport cu omul mare. Ceeace-l face s\u0103 par\u0103 a\u015fa, at\u00e2t el c\u00e2t \u015fi primitivul, e mai ales sinceritatea. Civilizatul \u015fi adultul sunt, \u00een fond, tot at\u00e2t de egoi\u015fti \u015fi de cruzi c\u00e2t primitivul \u015fi copiii \u2014 dac\u0103 ace\u015ftia sunt \u00een adev\u0103r at\u00e2t de r\u0103i, pe c\u00e2t se zice \u2014 \u00een schimb sunt mult mai superficiali, mai nefire\u015fti \u015fi, mai cu seam\u0103, mai ipocri\u0163i. Ceeace face gloria \u015fi frumuse\u0163ea raselor istorice este existen\u0163a oamenilor excep\u0163ionali, cari contempl\u0103 armonia existen\u0163ei generale, a deriv\u0103rii ei din inteligibilul suprem, cari tr\u0103esc drama bun\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi a sacrificiului, \u00een cari se creiaz\u0103 cultura \u00eenainte de a deveni bunul celorlal\u0163i oameni, iar nu omul obi\u015fnuit, care nu s’a schimbat mult dealungul secolelor \u015fi mileniilor, de\u015fi el are meritul de a ad\u0103posti \u00een el misterul crei\u0103rii omului mare.<\/p>\n

Umanismul specific \u015fi \u00eenalt e deci legat de faptul \u00eencadr\u0103rii \u00een realitatea general\u0103, \u00een ad\u00e2ncul existen\u0163ei, ideia de transcendent fiind forma cea mai precis\u0103 \u015fi mai valabil\u0103 a acestei \u00eencadr\u0103ri. Chiar dac\u0103 aparent transcendentul duce la ie\u015firea din realitate, cum ar fi la asce\u0163i, de fapt e tocmai pentru a introduce \u015fi mai ad\u00e2nc \u00een aceasta. Omul valorificat de transcendent se leap\u0103d\u0103 de realit\u0103\u0163i, pentru a intra \u00een realitate. Singularul e marea vraj\u0103 a vie\u0163ii lui. G\u00e2ndurile sale zboar\u0103 la \u00een\u0103l\u0163imi ame\u0163itoare pentru pedestra\u015fii vie\u0163ii spiritului \u015fi constitue noble\u0163ea \u015fi salvarea speciei noastre. Aceast\u0103 specie, pentru a vorbi \u00een terminologia naturali\u015ftilor, se spune c\u0103 nu descinde, prin intermediari, din p\u0103s\u0103ri, cum se credea la un moment dat, ci din reptile. E o idee, cu care n’avem nimic comun, cel pu\u0163in \u00een forma lipsit\u0103 de transparen\u0163a metafizic\u0103 a naturali\u015ftilor. Dar cit\u00e2nd-o, pentru necesit\u0103\u0163i de atmosfer\u0103, vom spune c\u0103 dac\u0103 spiritul a trebuit s\u0103 treac\u0103 prin stadiul reptilelor pentru a ajunge la forma uman\u0103, \u00een schimb omul s’a r\u0103zbunat \u00een cel mai splendid chip, care se putea concepe: de la ipoteticii \u015fi \u00een fond exteriorii s\u0103i str\u0103mo\u015fi geologici, cari se t\u00e2rau pe p\u0103m\u00e2nt, el a ajuns, printr’un zbor unic \u00een lumea exemplarelor vie\u0163ii, \u00een regiunile de azur ale transcendentului!<\/p>\n

Cultura e o flor\u0103 spiritual\u0103, \u00een care se desvolt\u0103 proteic \u015fi de at\u00e2tea ori fastuos, o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 cu caracter mai mult sau mai pu\u0163in transcendental. Manifest\u0103rile culturii, acelea care formeaz\u0103 con\u021binutul si trupul ei, nu sunt \u00eens\u0103 \u00een primul r\u00e2nd operele individuale, c\u0103r\u021bile, tablourile, statuile, monumentele, asa cum gresit se crede. Cultura e o fiin\u021b\u0103 aerian\u0103 <\/span>\u015fi v\u00e2njoas\u0103, iar operele individuale sunt numai ni\u015fte ochi de lumin\u0103 ai ei. Cultura \u015fi manifest\u0103rile ei ad\u00e2nci sunt reprezentate de atmosfera organic\u0103, \u00een care r\u0103sar operele individuale. Cultura e ceva colectiv \u015fi unitar, \u00een orice caz ceva cu caracter general, manifest\u0103rile individuale put\u00e2nd ulterior s\u0103 influen\u0163eze asupra ei, \u00eens\u0103 \u00eentr’un raport de intim\u0103 \u015fi parc\u0103 prev\u0103zut\u0103 adecuare reciproc\u0103. Dar veacul \u00een care tr\u0103im azi, fiind un veac violent personalist, a v\u0103zut \u00een cultur\u0103 mai ales operele individuale. C\u00e2t e de nevalabil\u0103 aceast\u0103 concep\u0163ie, se poate vedea din faptul c\u0103 azi nu lipsesc operele individuale, \u00een literatur\u0103, art\u0103, filosofie, dar cultura modern\u0103 se prezint\u0103 cu sc\u0103deri \u00eengrijor\u0103toare, fiindc\u0103 lipse\u015fte acel corp spiritual din\u0103untru al ei, fiin\u0163a organic\u0103 \u015fi major\u0103 care s\u0103 se proiecteze peste lume \u015fi s\u0103 dea un stil suveran de via\u0163\u0103. \u015ei atunci dac\u0103 nu operele individuale constituesc \u00eenainte de toate atributele culturii, acestea trebue c\u0103utate \u00een alt\u0103 parte. Ele sunt moravurile. <\/em>Ad\u00e2ncimea \u015fi func\u0163ionarea armonioas\u0103 a moravurilor formeaz\u0103 constitu\u0163ia organic\u0103 a unei culturi. Dac\u0103 ast\u0103zi cultura e \u00een criz\u0103, e fiindc\u0103 moravurile sunt \u00een disolu\u0163ie sau sunt babilonice, de\u015fi operele individuale sunt mai numeroase ca oric\u00e2nd. Din nefericire, ceeace r\u0103m\u00e2ne \u00een urma unei culturi defuncte, nu sunt moravurile, nu e cunoa\u015fterea moravurilor, ci a operelor individuale, cari, f\u0103r\u0103 moravuri, devin ni\u015fte documente \u00een esen\u0163\u0103 aproape ininteligibile, de\u015fi fiecare epoc\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenchipue c\u0103 le-a \u00een\u0163eles prin faptul c\u0103 le pune \u00een mediul ei propriu.<\/p>\n

Moravurile sunt a\u015fa dar corpul viu al culturii. Pentru a fi astfel, trebue s\u0103 le \u00een\u0163elegem \u00een sensul lor cel mai larg \u015fi mai ad\u00e2nc, ca un ansamblu coerent de atitudini fa\u0163\u0103 de lume \u015fi via\u0163\u0103, v\u0103dite \u00een practici colective mai mult sau mai pu\u0163in pitore\u015fti, dar \u00eentotdeauna \u00een concordan\u0163\u0103 cu sensul lor spiritual. Considerate astfel, moravurile sunt \u00eens\u0103\u015f via\u0163a spiritului, sunt caden\u0163a culturii \u00een istorie, sunt ritmul existen\u0163ei generale trec\u00e2nd prin om \u015fi structur\u00e2ndu-se specific \u00een om. Moravurile, vorbim de cele \u00een stare pur\u0103, sunt, pe deoparte, o prelungire a substan\u0163ei \u015fi armoniei vitale din realitatea cosmic\u0103 \u2014 de unde caracterul lor monumental at\u00e2t de frecvent\u2014 pe de alta, o organizare \u015fi fructificare a intui\u0163iilor con\u015ftiin\u0163ei umane referitoare la existen\u0163a ca atare \u015fi la conduita oamenilor. Instinctul e cosmic, de aceea e de o barbar\u0103 m\u0103re\u0163ie, atunci c\u00e2nd nu e diluat : dar moravurile au \u015fi ele aceia\u015fi m\u0103re\u0163ie fiindc\u0103, cel pu\u0163in \u00een parte, ele sunt instinctele de pe un plan superior, ele au \u00eenlocuit sau \u015fi-au subordonat dinamica instinctelor. Moravurile n’au fost \u00eens\u0103 \u00een\u0163elese a\u015fa nici de c\u0103tre oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103, cari au c\u0103utat s\u0103 construiasc\u0103 o teorie a eticei pe baza studierii moravurilor \u2014 ne referim la o \u015fcoal\u0103 sociologic\u0103 francez\u0103 prea bine cunoscut\u0103 \u2014 \u015fi nici de cei ce au comb\u0103tut aceast\u0103 \u015fcoal\u0103, \u00een special eticienii teologi. Cei dint\u00e2i, au crezut c\u0103 pot face din etic\u0103 o \u015ftiin\u0163\u0103 pozitiv\u0103, studiind formele variabile ale moravurilor \u00een diferitele societ\u0103\u0163i omene\u015fti, dispens\u00e2ndu-se astfel de ceeace este element aprioric \u00een moral\u0103, de absoluturi \u015fi principii, \u015fi alc\u0103tuind o \u015ftiin\u0163\u0103 \u00een felul \u00een care\u00a0procedeaz\u0103 naturalistul. Dar proced\u00e2nd astfel, ace\u015fti sociologi morali\u015fti n’au b\u0103gat de seam\u0103\u00a0c\u0103 au presupus ca existent tocmai lucrul de care voiau s\u0103 fac\u0103 abstrac\u0163ie : absolutul moral.\u00a0C\u0103ci a\u015fa cum intui\u0163ia spa\u0163iului \u015fi a timpului, de exemplu, nu poate rezulta numai din\u00a0experien\u0163\u0103, iar filosofii, cari au \u201escos-o” din experien\u0163\u0103, n’au observat c\u0103, de fapt, au\u00a0implicat \u00eentotdeauna preexisten\u021ba ei \u00eentr’un fel, tot a\u015fa, moravurile nu pot avea un con\u0163inut\u00a0moral, adic\u0103 acest absolut nu a trecut \u00een moravuri dintr’o realitate sau dintr’o con\u015ftiin\u0163\u0103\u00a0mai ad\u00e2nc\u0103 dec\u00e2t forma lor \u015fi afirma\u0163iile lor pozitive. Moravurile sunt realitate important\u0103\u00a0\u00een moral\u0103, sunt chiar cea mai important\u0103 realitate a ei, dar pentru aceasta trebue\u00a0s\u0103 se restitue moravurilor caracterul lor de integralitate \u015fi ad\u00e2ncime, pe care l-au avut\u00a0alt\u0103dat\u0103. In epoca noastr\u0103, moravurile s’au meschinizat \u015fi anemiat, de aceea nu mai\u00a0un aprioric intrat \u00een lume. Gre\u015fala sociologilor aminti\u0163i e deci \u00eendoit\u0103: au s\u0103r\u0103cit moravurile\u00a0de ceeace e realitate ad\u00e2nc\u0103 \u00een ele, de seva lor metafizic\u0103, \u015fi, pe urm\u0103, au c\u0103utat\u00a0s\u0103 fundeze \u015ftiin\u0163a moralei pe astfel de moravuri, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie c\u0103 ei aduceau de acas\u0103\u00a0intui\u0163ia faptului moral pur, pe care n’aveau cum s’o degajeze din simple forme. Etica\u00a0viitorului va trebui s\u0103 \u0163in\u0103 seama de moravuri ca de realitatea cea mai serioas\u0103, care poate garanta morala, c\u0103ci omenirea nu va reveni la moralitate dec\u00e2t c\u00e2nd va beneficia iar\u0103\u015f de un sistem armonios \u015fi profund de moravuri, dar pentru aceasta trebue s\u0103\u2014\u015fi dea seama de caracterul cosmic \u015fi metafizic al moravurilor. De acest caracter trebue s\u0103-\u015fi dea seama \u015fi filosofii teologi. Morali\u015ftii pozitivi\u015fti n’au dreptate, nu at\u00e2t fiindc\u0103 au bazat morala pe moravuri, ci fiindc\u0103 n’au \u00een\u0163eles natura ad\u00e2nc\u0103 a moravurilor. De fapt, moralul \u015fi religiosul nu pot func\u0163iona mai efectiv pe lume, dec\u00e2t dac\u0103 sunt organizate \u00eentr’un corp de moravuri. A recunoa\u015fte rolul moravurilor \u00een religie \u015fi moral\u0103, nu \u00eenseamn\u0103 a introduce perspectiva pozitivist\u0103, ci a recunoa\u015fte c\u0103 via\u0163a r\u0103m\u00e2ne metafizic\u0103 sub toate formele ei.<\/p>\n

Societatea \u00een care moravurile au atins nivelul maxim de intensitate \u015fi puritate armonioas\u0103, este societatea patriarhal\u0103. \u00eenc\u0103 nu ne d\u0103m seama cumsecade de \u00eensemn\u0103tatea societ\u0103\u0163ii patriarhale ca tip de societate. Patriarhalismul social reprezint\u0103 epoca cea mai viu echilibrat\u0103 \u015fi, am spune, mai ontologic\u0103, a istoriei societ\u0103\u0163ii: societatea armonizat\u0103 \u00een\u0103untrul ei \u015fi \u00een corela\u0163ii robuste cu realitatea general\u0103. Dac\u0103 a fost vreodat\u0103 un clasicism de durat\u0103, care s\u0103 se m\u0103soare, \u00eentr’o profund\u0103 deferen\u021b\u0103, cu eternitatea, care s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 firesc categoria eternului \u00een fiecare tact al s\u0103u, apoi a fost \u00een societatea patriarhal\u0103. Clasicismul, de care vorbesc manualele de istorie sau de istorie literar\u0103, a \u0163inut \u00eentotdeauna foarte pu\u0163in \u015fi a avut neajunsul c\u0103 a adus dup\u0103 el artificializarea. Clasicismul patriarhal a fost durabil \u015fi a fost viu, fiindc\u0103 avea \u00een el un suflu puternic de romantism sever, care era \u00eens\u0103 cristalizat \u00eentr’un echilibru cu caracter clasic. Cele dou\u0103 principii, romantismul \u015fi clasicismul, care numai \u00eempreun\u0103 dau adev\u0103rata via\u0163\u0103 a spiritului, erau realizate \u00een starea patriarhal\u0103, de atunci \u00eencoace aceste dou\u0103 principii c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 se realizeze oarecum separat \u015fi alternativ. Ca form\u0103, societatea patriarhal\u0103 era clasic\u0103 \u015fi r\u0103m\u00e2ne \u015fi ast\u0103zi un model de echilibru social. Desigur, erau atunci naivit\u0103\u0163i \u015fi chiar diferite primitivit\u0103\u0163i \u015fi erau p\u0103cate, cari de cele mai multe ori \u00eenso\u0163esc omul. Dac\u0103 nu ca realizare material\u0103 \u015fi ca subtilitate critic\u0103, dar ca sens de via\u0163\u0103 \u015fi ca echilibru vital, faza patriarhal\u0103 are s\u0103 ne \u00eenve\u0163e multe taine. Una din aceste taine este s\u0103rb\u0103toarea.<\/p>\n

Dac\u0103 moravurile sunt esen\u0163a structural\u0103 a culturii, s\u0103rb\u0103toarea este esen\u0163a \u015fi \u00een orice caz apogeul moravurilor. Pentru aceasta, s\u0103rb\u0103toarea, realitatea s\u0103rb\u0103toreasc\u0103, sim\u0163ul festiviz\u0103rii vie\u0163ii, devine un principiu, pe care caut\u0103 s\u0103-l introduc\u0103 \u00een ordinea existen\u0163ei c\u00e2t mai mult cu putin\u0163\u0103. Chiar moravurile cari se refer\u0103 la ocupa\u0163iile strict biologice, la corvada vie\u0163ii, cap\u0103t\u0103 un nimb de s\u0103rb\u0103toresc. Cele mai bune zile ale s\u0103rb\u0103torii ca atare au fost \u00een societatea patriarhal\u0103, \u00een care s’au n\u0103scut \u015fi au tr\u0103it marile religii asiatice \u015fi antice, dar mai ales \u00een societatea patriarhal\u0103 care a fost \u00eenobilat\u0103 de cre\u015ftinism. In s\u0103rb\u0103torile p\u0103g\u00e2ne erau \u015fi multe excese, merg\u00e2nd uneori p\u00e2n\u0103 la spectacole de falagogii, c\u0103ci natura uman\u0103 caut\u0103 se se serveasc\u0103 de orice pretext, chiar \u015fi de cele auguste, pentru a-\u015fi plasa toate instinctele !\u00a0Dar trebue ad\u0103ugat c\u0103 atunci aceste spectacole n’aveau sensul pe care l-ar avea ast\u0103zi \u015fi c\u0103, \u00een afar\u0103 de cazurile de excese, omul asiatic \u015fi antic tr\u0103ia, \u00een s\u0103rb\u0103toare, o ad\u00e2nc\u0103 bucurie \u015fi o armonie \u00eenalt\u0103. S\u0103rb\u0103torile erau \u00eenchinate zeilor, eroilor, evenimentelor periodice ale naturii, anivers\u0103rilor… \u00centruc\u00e2t erau \u00eenchinate zeilor \u015fi naturii, ele erau deci direct cosmice \u015fi angajau transcendentul. Iar dac\u0103 \u0163inem seama c\u0103 \u015fi celelalte s\u0103rb\u0103tori erau aproape \u00eentotdeauna patronate de religie, se \u00een\u0163elege c\u0103 s\u0103rb\u0103toarea era ziua care valorifica realitatea transcendent\u0103 sau cosmic\u0103. S\u0103rb\u0103torile \u00een general erau, prin urmare, momente de tr\u0103ire spiritual\u0103 maxim\u0103. Dar pentru a \u00een\u021belege toat\u0103 bucuria, pe care s\u0103rb\u0103toarea o introduce \u00een lume, s\u0103 ne referim mai ales la s\u0103rb\u0103torile patriarhal cre\u015ftine.<\/p>\n

In adev\u0103r, \u00een existen\u0163a obi\u015fnuit\u0103, nes\u0103rb\u0103toreasc\u0103, mai ales trei sunt leit \u2014 motivele de suferin\u0163\u0103 ale con\u015ftiin\u0163ei: este ideia limitelor, contradic\u0163iilor \u015fi tuturor mizeriilor eului propriu\u00a0este conflictul cu societatea, concuren\u0163a cu semenii ; \u015fi este ideia raportului dintre noi \u015fi natur\u0103 sau realitatea ca atare, raport \u00een care uneori suntem noi contrazi\u015fi, alteori noi contrariem realitatea \u015fi \u00een care adesea avem sentimentul c\u0103 nu \u00een\u0163elegem nimic din sensul acestei realit\u0103\u0163i generale. E aici un \u00eentreit blestem care formeaz\u0103 r\u0103ul con\u015ftiin\u0163ei. Dar tocmai acest blestem cu trei fe\u0163e dispare \u00een s\u0103rb\u0103toare !\u00a0C\u0103ci s\u0103rb\u0103toarea e sentimentul comuniunii depline cu societatea \u015fi cu cosmosul sau cu realitatea general\u0103, fiind, pe deasupra, \u015fi sentimentul absolutei coincid\u0103ri a ta cu tine \u00eensu\u0163i f\u0103r\u0103 contradic\u0163ii \u015fi artificialit\u0103\u0163i, f\u0103r\u0103 limite \u015fi mizerii. S\u0103rb\u0103toarea este sentimentul luminos al \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii tuturora din acela\u015f sens, care ajunge s\u0103 umple toat\u0103 realitatea conceput\u0103 ca o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 ordine providen\u0163ial\u0103. S\u0103rb\u0103toarea este\u00a0existen\u0163a unificat\u0103 \u015fi transfigurat\u0103. Durerea de a\u00a0\u00eemp\u0103r\u021bi existen\u0163a \u00een dou\u0103 \u2014 c\u0103ci o asemenea durere exist\u0103 \u2014 \u00een lumea de aici \u015fi lumea\u00a0invizibil\u0103, care s’a precizat \u00een dualitatea fenomen-numen din filosofia kantian\u0103, dispare\u00a0\u00eensf\u00e2r\u015fit \u00een mare parte \u00een s\u0103rb\u0103toare \u015fi \u00een orice caz nu mai e un chin. In paranteza magic\u0103\u00a0a s\u0103rb\u0103torii, transcendentul se coboar\u0103 si se arat\u0103 oarecum \u00een lume, f\u0103c\u00e2ndu-i pe\u00a0muritori s\u0103-i simt\u0103 prezen\u0163a, s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 f\u00e2lf\u00e2itul inefabil de aripi al marelui duh nev\u0103zut.\u00a0Sau, dimpotriv\u0103, lumii istorice i se d\u0103 privilegiul de a fi ridicat\u0103, printr’o transla\u0163ie\u00a0spiritual\u0103, c\u0103tre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia luminii extatice a transcendentului. In timpul s\u0103rb\u0103torii,\u00a0cre\u015ftinul simte p\u0103m\u00e2ntul boltindu-se spre cer sau i se pare c\u0103-i \u00eenregistreaz\u0103 largi palpit\u0103ri spirituale. Din cauza aceasta, s\u0103rb\u0103toarea realizeaz\u0103 o atenuare a for\u0163ei gravita\u0163iei\u00a0universale. Legea individu\u0103rii \u00ee\u015fi domole\u015fte \u015fi ea aplicarea, odat\u0103 cu sl\u0103birea gravita\u0163iei,\u00a0\u015fi toate lucrurile se spiritualizeaz\u0103. In s\u0103rb\u0103toare, orice obiect, orice fragment de realitate\u00a0are semnifica\u0163ie, nu mai e nimic opac, nici o solu\u0163ie de continuitate, totul intr\u0103 \u015fi particip\u0103\u00a0la feeria generalului. Sentimentul densit\u0103\u0163ii, al plenitudinii existen\u0163ei, se une\u015fte cu\u00a0acela al degaj\u0103rii ei de gravitare teluric\u0103 \u015fi de cantonare local\u0103. S\u0103rb\u0103toarea devine un\u00a0moment de finalitate, f\u0103r\u0103 a fi totu\u015f un sf\u00e2r\u015fit, e ca un ideal realizat, c\u0103ruia nu i se ridic\u0103\u00a0farmecul, e o tendin\u0163\u0103 de fuziune a realului prezent cu idealul. Cre\u015ftinul simte\u00a0s\u0103rb\u0103toarea ca pe o victorie continu\u0103 \u015fi calm\u0103, ca pe o trecere sub arcul de triumf al\u00a0cosmosului, \u00een bun\u0103 tov\u0103r\u0103\u015fie cu geniile bune ale existen\u0163ei \u015fi sub raza patern\u0103 a Divinit\u0103\u0163ii.\u00a0Iat\u0103 de ce s\u0103rb\u0103toarea apare ca existen\u0163a ra\u0163ionalizat\u0103. <\/em>Nu ra\u0163ionalizare \u00een sens\u00a0\u015ftiin\u0163ific, ci \u00een sens spiritual. In s\u0103rb\u0103toare, nu mai e nevoie s\u0103 se caute ra\u0163iuni de via\u0163\u0103\u00a0c\u0103ci existen\u0163a prin ea \u00eens\u0103\u015f ofer\u0103 o suprem\u0103 ra\u0163iune. S\u0103rb\u0103toarea e mijlocul pitoresc prin\u00a0care se comunic\u0103 o asemenea ra\u0163iune. Cunoa\u015fterea prin lumina s\u0103rb\u0103torii \u00eel face pe om\u00a0s\u0103 se simt\u0103 totodat\u0103 anonim \u015fi ad\u00e2nc personal, s\u0103 se simt\u0103 ridicat la poten\u0163a maxim\u0103 a\u00a0omeniei lui. Dac\u0103 misticul \u015fi \u00een\u0163eleptul sunt ferici\u0163i sau cel pu\u0163in plini de sens, e pentruc\u0103\u00a0ei au g\u0103sit secretul s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 realitatea sub perspectiva unei permanente s\u0103rb\u0103tori.\u00a0Ceilal\u0163i nu pot avea aceast\u0103 viziune dec\u00e2t cu intermiten\u0163e. S\u0103rb\u0103torile \u00eei ajut\u0103 \u00een acest\u00a0scop. Atunci \u00eenceteaz\u0103 concuren\u0163ele, limit\u0103rile, problematiz\u0103rile, cerul devine marea fresc\u0103\u00a0a vie\u0163ii, omul cap\u0103t\u0103 zelul de a \u00eenf\u0103ptui acordul complect cu Creatorul, cu existen\u0163a\u00a0general\u0103, cu el \u00eensu\u015f, cu ob\u015ftea vie\u0163ii. S\u0103rb\u0103toarea e o deschidere c\u0103tre transcendent,\u00a0ceeace aduce vie\u0163ii harul unei bl\u00e2nde \u015fi prestigioase sublim\u0103ri. Ea este o anticipare p\u0103m\u00e2ntean\u0103\u00a0a raiului.<\/p>\n

Am luat cazul de limit\u0103 ideal\u0103 a realiz\u0103rii s\u0103rb\u0103torescului. Dar, chiar realizat \u00eentr’o form\u0103 mai mediocr\u0103, oamenii \u015fi-au dat seama de importan\u0163a lui.<\/span> Revolu\u0163ionarii desfiin\u0163eaz\u0103\u00a0adesea s\u0103rb\u0103torile, dar au grij\u0103 s\u0103 institue altele. Budi\u015ftii, cari au pornit la \u00eenceput\u00a0contra s\u0103rb\u0103torilor, au sf\u00e2r\u015fit prin a le avea ei \u00een\u015fi\u015fi. Protestan\u0163ii au recunoscut cu timpul\u00a0mai multe s\u0103rb\u0103tori, dec\u00e2t ar fi vrut ini\u0163iatorii. C\u0103ci spiritul respir\u0103 prin s\u0103rb\u0103tori. Acestea\u00a0sunt indispensabile \u00een via\u0163a eului individual, \u00een via\u0163a culturii, \u00een sf\u00e2r\u015fit \u00een via\u0163a comunit\u0103\u0163ii\u00a0sociale \u00een forma ei cea mai tipic\u0103:\u00a0<\/strong>etnicul. Pentru eu, s\u0103rb\u0103toarea e desrobirea din\u00a0r\u0103ul existen\u0163ei. Pentru cultur\u0103, s\u0103rb\u0103toarea este ra\u0163iunea de a fi c\u0103ci ea \u00eei ofer\u0103 ceeace-i\u00a0face esen\u0163a: transcendentul. Pentru etnic, ansamblul s\u0103rb\u0103torilor este \u00eens\u0103\u015f fiin\u0163a lui. S\u0103rb\u0103torile\u00a0\u00een sens larg creiaz\u0103 \u00een mare parte substan\u0163a etnicului ca atare. Pornind de la\u00a0realitatea s\u0103rb\u0103torilor, s’ar putea face filosofia etnicului. Un istoric spune, vorbind de\u00a0vechii Evrei, c\u0103 Moise a \u00eentrebuin\u0163at doar zece porunci pentru a fixa legea, dar a avut\u00a0nevoie de o carte pentru a fixa s\u0103rb\u0103torile, cari au adus at\u00e2t farmec \u00een via\u0163a social\u0103,\u00a0\u00eenc\u00e2t poporul evreu s’a devotat cu pasiune s\u0103rb\u0103torilor \u015fi aceasta i-a salvat firea p\u00e2n\u0103\u00a0\u00een ziua de azi.<\/p>\n

Poporul rom\u00e2n \u00eensu\u015fi a dovedit o mare aptitudine de a creia moravuri \u015fi o impresionant\u0103\u00a0voin\u0163\u0103 de s\u0103rb\u0103toare. \u015ei fiindc\u0103 acum suntem \u00een zona temporal\u0103 a Pa\u015ftilor \u015fi cu\u00a0deosebire \u00een P\u0103resimi, al c\u0103ror r\u00e2u de foc l\u0103untric curge c\u0103tre marea eflorescent\u0103 festiv\u0103\u00a0a \u00eenvierii, s\u0103 men\u0163ion\u0103m c\u00e2teva s\u0103rb\u0103tori \u015fi obiceiuri rom\u00e2ne\u015fti din acest timp, ca o\u00a0concretizare a considera\u0163iilor de p\u00e2n\u0103 aici. Unele din aceste s\u0103rb\u0103tori sunt consacrate\u00a0naturii prim\u0103v\u0103ratece; altele deadreptul transcendentului cre\u015ftin, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 ca ordinea naturii\u00a0\u015fi ordinea divinului s\u0103 fie vreodat\u0103 separate deplin \u00een concep\u0163ia poporului. \u00a0Acum\u00a0\u00een pragul prim\u0103verii, e povestea cu multe variante a babei Dochia, care d\u0103 zilelor ei\u00a0pigmen\u0163i de festivitate juc\u0103u\u015f\u0103. Tot acum e legenda \u015fi ziua sf\u00e2ntului Toader \u015fi a cailor\u00a0s\u0103i n\u0103zdr\u0103vani. \u015ei cum prim\u0103vara pornesc toate s\u0103 creasc\u0103, se crede c\u0103 vor cre\u015fte \u015fi\u00a0cosi\u0163ele fetelor \u201ec\u00e2t cozile iepelor”, dac\u0103 va fi invocat sf\u00e2ntul cu cai. Apoi, ziua c\u00e2nd\u00a0apar cele dint\u00e2i flori \u015fi c\u00e2nd se crede c\u0103 p\u0103s\u0103rile se \u00eenso\u0163esc pentru o nou\u0103 via\u0163\u0103, tineretul\u00a0glume\u015fte \u015fi petrece idilic, pentru a fi \u00een armonie cu natura \u015fi a-\u015fi asigura un rost\u00a0potrivit legilor ei. C\u00e2nd \u0163\u0103ranii \u00eencep aratul, plecarea plugului se face cu un adev\u0103rat\u00a0alaiu de ceremonii, la cari ia parte \u00eentreaga familie \u015fi chiar tot satul. Pentru timpul c\u00e2nd\u00a0g\u00e2ng\u0103niile ies iar\u0103\u015f \u00een lume din ascunzi\u015furile lor de iarn\u0103, poporul a creiat legenda lui\u00a0Alexe, pref\u0103cut apoi \u00een cocost\u00e2rc \u015fi condamnat s\u0103 adune toat\u0103 via\u0163a lui g\u00e2ng\u0103nii, fiindc\u0103\u00a0odinioar\u0103 le-a risipit din l\u0103cri\u0163a \u00een care le adunase Dumnezeu ca s\u0103 scape lumea de\u00a0ele. C\u00e2nd vine Buna-Vestire, ea nu e numai ceva religios, ci \u015fi o s\u0103rb\u0103toare a naturii:\u00a0poporul vede toat\u0103 existen\u0163a transfigurat\u0103 \u00een acea zi, \u00eentr’o tres\u0103ltare ad\u00e2nc\u0103 si atunci toat\u0103\u00a0vegeta\u0163ia o ia repede din loc, limba p\u0103s\u0103rilor \u201ese deschide”, c\u0103ci atunci s’a vestit parc\u0103\u00a0\u015fi naturii Domn nou! Iar \u00een ziua de Pa\u015fti e, \u00een unele \u0163inuturi, un obiceiu grav \u015fi \u00eenc\u00e2nt\u0103tor,\u00a0obiceiul sc\u0103ldatului \u00eentr’un r\u00e2u apropiat, dis-de-diminea\u0163\u0103, pentru purificare. Apa\u00a0r\u00e2ului e considerat\u0103 ca \u201ene\u00eenceput\u0103” \u015fi ca av\u00e2nd virtu\u0163i spirituale. Astfel natura e asociat\u0103\u00a0la \u00een\u0103l\u0163area omului \u015fi e cu at\u00e2t mai mult respectat\u0103. Acest sentiment se vede \u00een\u00a0aceste c\u00e2teva versuri, pe cari fl\u0103c\u0103ul sau fata, f\u0103r\u0103 ca s\u0103-i vad\u0103 ori s\u0103-i aud\u0103 nimeni,\u00a0le spun, \u00een timp ce-\u015fi fac cruce, \u00eenainte de a p\u0103\u015fi spre undele r\u00e2ului :<\/p>\n

Bun\u0103 diminea\u0163a,
\n<\/em>R\u00e2u mare,
\n<\/em>Domn mare !<\/em><\/span><\/p>\n

versuri at\u00e2t de fraged t\u00e2lcuitoare \u015fi \u00een cari se arat\u0103, ca un lujer de floare, toat\u0103 \u00eenalta\u00a0cuviin\u0163\u0103 a adora\u0163iei \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti. \u00a0\u00cen ceeace privesc s\u0103rb\u0103torile \u015fi obiceiurile dominate de\u00a0intui\u0163ia transcendentului, ele pornesc mai \u00eent\u00e2iu dela ideia postului mare, care le unific\u0103\u00a0pe toate \u00een acela\u015f \u00een\u0163eles. Acest post era \u00een mare vaz\u0103 ascetic\u0103 la Rom\u00e2ni. In unele zile nu se m\u00e2nca nimic, ori numai lucruri reci, ori era stabilit numai s\u0103 se spele blidele care fuseser\u0103 de frupt.<\/span> La practica postului, poporul ad\u0103oga \u015fi practica muncii \u00eencordate, nu\u00a0numai pentru scopuri utilitare, dar \u015fi pentru meritarea vie\u0163ii \u00een transcendent: \u00een acest\u00a0timp femeile \u00eencepeau negre\u015fit \u0163esutul p\u00e2nzei pentru toate nevoile casei \u015fi ea trebuia\u00a0terminat\u0103 odat\u0103 cu postul. \u00cenvierea lui Iisus trebuia primit\u0103 \u00een straie noi \u015fi \u00een albituri\u00a0f\u0103cute \u00een timpul postului. Apoi ideia comunic\u0103rii cu lumea cealalt\u0103 era puternic \u00eentre\u0163inut\u0103\u00a0de cultul mor\u0163ilor. Pomenirea lor se f\u0103cea nu numai \u00eentr’o S\u00e2mb\u0103t\u0103, ci \u00een toate\u00a0S\u00e2mbetele P\u0103resimilor, afar\u0103 de cea din urm\u0103. In Joia mare, se ducea ap\u0103 la morminte,\u00a0\u015fi \u00een cur\u0163i se aprindeau focuri, ca s\u0103 se \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 umbrele mor\u0163ilor scumpi, cari obi\u015fnuesc\u00a0\u00een acest timp s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la vechile lor gospod\u0103rii. Mor\u0163ii erau atunci pentru\u00a0popor ca ni\u015fte tovar\u0103\u015fi duio\u015fi \u015fi invizibili. Cimitirul nu era exilat din sat ca azi, ci \u00eentre\u00a0oameni, \u00een curtea bisericii, care, \u00een acest chip c\u0103p\u0103ta o \u00eendoit\u0103 vraj\u0103. \u00cen \u00eent\u00e2ia sau a doua\u00a0zi de Pa\u015fti, \u0163\u0103ranii no\u015ftri luau chiar masa, \u00een unele locuri, \u00een cimitire, deasupra mormintelor,\u00a0pe velin\u0163e, fe\u0163e de mas\u0103, \u015ftergare, a\u015fezate frumos, astfel ca s\u0103 se bucure \u00eempreun\u0103\u00a0cu cei du\u015fi \u015fi s\u0103 nu-i lase singuri \u00eentr’o zi at\u00e2t de mare. Ideia comunic\u0103rii cu o alt\u0103\u00a0lume, care transced\u0103 lumii noastre, era at\u00e2t de vie \u00een popor, \u00eenc\u00e2t intra p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een obiceiul\u00a0ciocnirii ou\u0103lor \u2014 care de altfel se f\u0103cea dup\u0103 anume reguli bine fixate \u2014 cei ce\u00a0ciocneau \u00eempreun\u0103 \u00eenchipuindu-\u015fi c\u0103 se vor \u00eent\u00e2lni \u015fi pe lumea cealalt\u0103. Dar adev\u0103rata\u00a0invazie a transcendentului \u00een via\u0163a de aici, era atunci c\u00e2nd \u0163\u0103ranii credeau c\u0103 cei ce\u00a0mor \u00een Vinerea mare, odat\u0103 cu M\u00e2ntuitorul, se bucur\u0103 de cea mai mare cinste \u015fi fericire, pe\u00a0cari le poate avea un om, ei fiind oarecum anexa\u0163i suferin\u0163ei \u015fi \u00eenvierii lui Iisus. Iar\u00a0imediat dup\u0103 Pa\u015fti, \u00eencepea \u201es\u0103pt\u0103m\u00e2na luminat\u0103”, a\u015fa cum e numit\u0103 \u015fi ast\u0103zi, \u00een care\u00a0\u201ecerul e deschis” \u015fi cei ce se sting \u00een acest timp merg deadreptul \u00een raiu. Ideia de a\u00a0concepe o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u201eluminat\u0103”, \u00een care toate lucrurile s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 de o lumin\u0103 care nu pleac\u0103 din lumea aceasta, este exemplul cel mai pur de s\u0103rb\u0103toare. \u015ei dac\u0103 la\u00a0acestea ad\u0103og\u0103m s\u0103rb\u0103toarea Pa\u015ftilor Blajinilor sau Rocmanilor, cari sunt ni\u015fte oameni\u00a0angelici ce locuesc pe alt t\u0103r\u00e2m \u015fi c\u0103rora cre\u015ftinii de aici le dau de veste c\u0103 a venit\u00a0Pastile prin cojile de ou\u0103, pe cari le arunc\u0103 pe r\u00e2uri ca s\u0103 mearg\u0103 \u00een \u0163ara lor, atunci se\u00a0vede c\u00e2t e de prezent la poporul nostru sentimentul unui alt plan de existen\u0163\u0103, cu care\u00a0prin s\u0103rb\u0103tori ne punem \u00een leg\u0103tur\u0103. \u00cen afar\u0103 de aceste s\u0103rb\u0103tori, \u0163\u0103ranul rom\u00e2n a ad\u0103ogat\u00a0o sum\u0103 de nenum\u0103rate obiceiuri \u015fi momente festive grupate \u00een jurul s\u0103rb\u0103torilor religioase\u00a0sau a creiat versiuni ale istoriilor biblice, unele, cum ar fi povestea lui Laz\u0103r cel s\u0103rac,\u00a0prezent\u00e2ndu-se cu nuan\u0163e de genialitate. In sf\u00e2r\u015fit, copiii sunt \u00een popor un factor creator\u00a0de s\u0103rb\u0103toare. La tabloul s\u0103rb\u0103torilor celor mari, ei ad\u0103ogau pitorescul \u015fi gra\u0163ia lor de\u00a0mici \u015f\u0103galnicii, \u00een cari sacrul se une\u015fte cu nu \u015ftiu ce picanterie pur\u0103. Intr’o parte de\u00a0\u0163ar\u0103, copiii umblau \u201ecu toaca” prin sat \u00een Joia mare \u015fi vesteau :<\/p>\n

Toaca toc\u0103nelele,
\n<\/em>Joi Joim\u0103relele,
\n<\/em>Pa\u015fte popa vacile
\n<\/em>Pe toate oga\u015fele,
\n<\/em>Pe toate socacile,
\n<\/em>Duminic\u0103-s Pastile !<\/em><\/span><\/p>\n

Acest g\u00e2lg\u00e2it de bucurie cuprins \u00een \u201eDuminic\u0103-s Pastile”, arat\u0103 c\u0103 nimeni nu a\u015fteapt\u0103\u00a0mai mult s\u0103rb\u0103torile pascale dec\u00e2t copiii \u015fi pe ei satul \u00eei primea ca pe vestitorii\u00a0cei mai buni. C\u0103ci societatea \u00een care copilul a fost cel mai ad\u00e2nc pus \u00een valoare, a fost\u00a0societatea patriarhal\u0103\u00b9<\/strong>)<\/span>.<\/p>\n

S\u0103rb\u0103torile folclorice rom\u00e2ne\u015fti au un puternic suflu cosmic \u015fi religios, c\u0103ci \u00een popor\u00a0nu s’ar putea \u00een\u0163elege f\u0103r\u0103 suflul doctrinar dat de s\u0103rb\u0103torile teologice. S\u0103rb\u0103torile biserice\u015fti\u00a0ale ciclului pascal au fuzionat ori s’au \u00eempletit cu cele creiate de popor, d\u00e2nd o\u00a0izvodire complex\u0103 \u015fi jubilant sever\u0103. Timpul prepascal \u015fi Pastile \u00eense\u015fi alc\u0103tuiesc ceeace\u00a0e mai pre\u0163ios \u00een cre\u015ftinism. Acum mai mult ca oric\u00e2nd se introduc \u00een lume sensuri \u015fi\u00a0funigei biblici. Apoi, odat\u0103 cu postul, \u00eencepe marea campanie de purificare, pe care cre\u015ftinul\u00a0o a\u015fteapt\u0103 cu o sete anticipat\u0103. In acest timp el tr\u0103ie\u015fte mai mult pentru Dumnezeu\u00a0dec\u00e2t pentru el, ceva \u00eenalt lunatic \u015fi totu\u015fi ad\u00e2nc realist intr\u0103 \u00een via\u0163a lui. Acum se poate\u00a0vedea cum plasma uman\u0103, inspirat\u0103 de cre\u015ftinism, caut\u0103 s\u0103 evadeze din p\u0103m\u00e2ntescul\u00a0trec\u0103tor \u015fi s\u0103 se trag\u0103 c\u0103tre dumbr\u0103vile duhului, printr’un proces care atinge o expresivitate\u00a0de revolu\u0163ie quasi-geologic\u0103. Acum cre\u015ftinul se \u00eenchin\u0103 \u00een fa\u0163a tainelor luminii\u00a0ve\u015fnice, cum alunec\u0103 apa la vale si acum sufletul s\u0103u e torturat de nevoia cur\u0103\u0163irii, care-l\u00a0zguduie, a\u015fa cum v\u00e2ntul puternic r\u0103suce\u015fte arborii; acum n\u0103dejdea lui cat\u0103 spre cer, ca\u00a0florile spre soare. Nu exist\u0103 p\u0103cat c\u00e2t de groaznic, pe care cre\u015ftinul s\u0103 nu-l recunoasc\u0103\u00a0\u00een vremea aceasta: \u201e…f\u0103r\u0103 de legea mea eu o cunosc \u015fi p\u0103catul meu \u00eenaintea mea este\u00a0pururea… \u00eentru f\u0103r\u0103 de legi m’am z\u0103mislit \u015fi \u00een p\u0103cate m’a n\u0103scut maica mea” (Psalm\u00a050). \u201ePierdut-am frumuse\u0163ea, cu care am fost zidit \u00eent\u00e2iu, \u015fi nevinov\u0103\u0163ia mea; \u015fi acum\u00a0zac gol \u015fi m\u0103 ru\u015finez”. \u201eCu lut mi-am amestecat g\u00e2ndul eu tic\u0103losul. Spal\u0103-m\u0103, St\u0103p\u00e2ne,\u00a0\u00een baia lacrimilor mele” (Triod). Dar recunoa\u015fterea zbuciumat\u0103 a p\u0103catelor e \u00eenso\u0163it\u0103 de\u00a0o n\u0103dejde profund\u0103. C\u0103ci umilin\u0163a cre\u015ftin\u0103 \u00ee\u015fi are corelatul \u00eentr’o mare demnitate, dup\u0103\u00a0cum se vede \u00een aceste cuvinte ad\u00e2nci \u015fi sintetice ale sf\u00e2ntului Simeon Metafrastul:\u00a0\u201emilue\u015fte-m\u0103, Doamne, c\u0103 nu sunt numai neputincios, ci \u015fi zidirea Ta sunt”. N\u0103dejdea\u00a0cre\u015ftin\u0103 principiar motivat\u0103 e \u00eens\u0103 sus\u0163inut\u0103 de fapte bune, post (\u00abs\u0103 ne r\u0103stignim m\u0103dularele\u00a0prin postire”. Triod) \u015fi rug\u0103ciuni. In vremea aceasta, biserica \u00eenal\u0163\u0103 c\u0103tre cer\u00a0cele mai frumoase \u015fi mai puternice rug\u0103ciuni, ca ni\u015fte fl\u0103c\u0103ri ve\u015fnice ce-\u015fi ard inima\u00a0s\u00e2nger\u00e2nd\u0103, cum ar fi rug\u0103ciunea sf\u00e2ntului Efrem \u015eirul sau aceast\u0103 rug\u0103ciune: \u201e\u00cenvrednice\u015fte-ne, Doamne, \u00een ziua aceasta, f\u0103r\u0103 de p\u0103cat s\u0103 ne p\u0103zim noi. Bine e\u015fti cuv\u00e2ntat\u00a0Doamne Dumnezeul p\u0103rin\u0163ilor no\u015ftri \u015fi l\u0103udat \u015fi preasl\u0103vit este numele T\u0103u \u00een veci…\u00a0Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum am n\u0103d\u0103jduit \u00eentru Tine. Bine e\u015fti cuv\u00e2ntat,\u00a0Doamne, \u00eenva\u0163\u0103-m\u0103 \u00eendrept\u0103rile Tale. Bine e\u015fti cuv\u00e2ntat, St\u0103p\u00e2ne, \u00een\u0163elep\u0163e\u015fte-m\u0103 cu \u00eendrept\u0103rile\u00a0Tale. Bine e\u015fti cuv\u00e2ntat, Sfinte, lumineaz\u0103-m\u0103 cu \u00eendrept\u0103rile Tale. Doamne,\u00a0mila Ta este \u00een veac, lucrurile m\u00e2inilor Tale nu le trece cu vederea. \u0162ie se cuvine laud\u0103,\u00a0\u0162ie se cuvine c\u00e2ntare, Tie slav\u0103 se cuvine” (Ceaslov). Cre\u015ftinul se roag\u0103 ca s\u0103 se lumineze\u00a0\u201eochii g\u00e2ndurilor noastre, ca nu cumva s\u0103 adormim \u00een p\u0103cate spre moarte” \u015fi\u00a0se roag\u0103 chiar ca s\u0103 fie \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 se roage \u201ec\u0103ci a ne ruga, precum se cuvine nu \u015ftim\u00a0de nu ne vei \u00eendrepta Tu, Doamne” (Liturghier). \u2014 Iar c\u00e2nd se apropie \u015fi se arat\u0103 Pastile\u00a0apare taina necuprins\u0103, care e la temelia cre\u015ftinismului. Dac\u0103 Pastile e cea mai \u00eensemnat\u0103\u00a0s\u0103rb\u0103toare, nu e numai fiindc\u0103 a \u00eenviat Iisus, nu e numai fiindc\u0103 aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare cade\u00a0\u00een prim\u0103var\u0103, ci e mai ales fiindc\u0103 Iisus a suferit. <\/em>Suferin\u0163a lui, mai ales cea sufleteasc\u0103,\u00a0n’a fost atins\u0103 de nici o alt\u0103 fiin\u0163\u0103 \u015fi tocmai prin imensitatea acestei suferin\u0163e s’a \u00eenvins\u00a0p\u0103catul omenesc. Taina suferin\u0163ei \u015fi \u00eenvierii lui Iisus constitue esen\u0163a cre\u015ftinismului. Mai\u00a0mult e chiar serviciul religios \u00een orice s\u0103rb\u0103toare a omului nu e, sub forma ceremoniilor\u00a0religioase, dec\u00e2t repetarea sacrificiului M\u00e2ntuitorului \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea cu El. Dar nu numai\u00a0at\u00e2t. Ins\u0103\u015fi biserica a fost \u00eentemeiat\u0103 \u015fi oarecum organizat\u0103 de Iisus, \u00een epoca timpului\u00a0pascal. La Cina cea de tain\u0103, M\u00e2ntuitorul a dat apostolilor s\u0103i la m\u00e2n\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia, a\u015fa cum Tat\u0103l o daduse Lui (Luca, 22, 29), iar c\u00e2nd s\u2019a ar\u0103tat \u00eent\u00e2ia oar\u0103 ucenicilor, dup\u0103 \u00cenviere, i-a trimes \u00een lume s\u0103 prop\u0103v\u0103duiasc\u0103 adev\u0103rul, asa cum fusese trimes si El (Ioan, 20, 21). Esen\u0163a doctrinar\u0103 \u015fi organizarea cultural\u0103 a cre\u015ftinismului sunt deci \u00een leg\u0103tur\u0103 cu s\u0103rb\u0103toarea Pa\u015ftilor. Aceste adev\u0103ruri au fost cunoscute \u015fi \u00een orice caz ad\u00e2nc b\u0103nuite de c\u0103tre poporul nostru, mult mai mult dec\u00e2t se \u00eent\u00e2mpl\u0103 azi la intelectuali. De aceea sensurile cre\u015ftine au p\u0103truns \u00een zona cea mai \u00eenalt\u0103 a spiritului \u0163\u0103r\u0103nesc \u015fi i-au \u00een\u0103l\u0163at viziunea \u015fi tr\u0103irea s\u0103rb\u0103torii.<\/p>\n

Ceeace a realizat poporul rom\u00e2n prin s\u0103rb\u0103tori e incomensurabil. Aceasta se poate\u00a0vedea dac\u0103 ne oprim un moment la ideia de timp. S’a spus, \u015fi cu drept cuv\u00e2nt, c\u0103 principala\u00a0categorie, asupra c\u0103reia trebue s\u0103 se aplice medita\u0163ia filosofic\u0103, e timpul. Mai\u00a0mult dec\u00e2t \u00eentinderea spa\u0163iului, problemele puse de trecerea timpului au de\u015fteptat g\u00e2ndul\u00a0filosofic. Ecleziastul, de exemplu, e impresionat de spectacolul petrecerii lucrurilor, ceeace\u00a0l-a f\u0103cut s\u0103 intoneze acea elegie filosofic\u0103 at\u00e2t de contagioas\u0103, care a p\u0103truns \u00een veacuri.\u00a0Nu e deci o \u00eentreprindere u\u015foar\u0103 s\u0103 corectezi timpul, care duce \u00een nimicnicie toate dorin\u0163ele\u00a0noastre, sau s\u0103-\u0163i faci despre el alt\u0103 concep\u0163ie. Dar tocmai acest lucru l-a realizat\u00a0poporul nostru. \u015ei anume, prin s\u0103rb\u0103tori. El a aplicat o metod\u0103, care s’a dovedit\u00a0valabil\u0103 \u015fi \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri: atunci c\u00e2nd vrei s\u0103 \u00eenvingi o realitate, \u00een loc s\u0103 o comba\u0163i,\u00a0prime\u015fte-o, dar d\u0103-i o valorificare mai ad\u00e2nc\u0103 \u015fi mai vital\u0103. Astfel, \u0163\u0103ranul a\u00a0acceptat trecerea timpului, dar a punctat-o cu s\u0103rb\u0103tori, cari sunt momente de absolut.\u00a0Omul din popor \u015ftie profund c\u0103 totul trece, cunoa\u015fte \u00een\u0163elepciunea Ecleziastului, dar \u015fi-a\u00a0integrat-o \u00eentr’o atitudine mai vital\u0103 \u015fi mai diferen\u0163iat\u0103. \u0162\u0103ranul tr\u0103ie\u015fte trecerea timpului\u00a0\u00eens\u0103 o tr\u0103ie\u015fte vital \u015fi armonios, fiindc\u0103 a f\u0103cut din via\u0163\u0103 o punte de s\u0103rb\u0103tori, \u015fi c\u00e2nd\u00a0dep\u0103\u015fe\u015fte timpul, e pentru a intra \u00een eternitate. Or\u0103\u015fanul cele mai adesea caut\u0103 s\u0103 uite\u00a0timpul, \u201es\u0103-l omoare”, se revolt\u0103 contra lui, \u015fi c\u00e2nd \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte, e pentru a intra \u00een neant. Prin crearea \u015fi tr\u0103irea puternic\u0103 a s\u0103rb\u0103torii, care e un moment luminos de punere\u00a0\u00een leg\u0103tur\u0103 cu existen\u0163a general\u0103 \u015fi absolut\u0103, cu transcendentul sau m\u0103car cu direc\u0163ii\u00a0spre transcendent, poporul a \u00eenvins ori a valorificat timpul. \u00cenvingerea \u00een acest sens a\u00a0timpului devine de fapt o valorificare maxim\u0103 a lui. C\u0103ci timpul e acela care, \u00een trecerea\u00a0lui fatal\u0103, aduce o s\u0103rb\u0103toare dup\u0103 alta. \u00cen locul categoriei absurde \u015fi du\u015fm\u0103noase\u00a0nou\u0103, el se arat\u0103 mai degrab\u0103 ca dispozitivul ce reveleaz\u0103 cu intermiten\u0163e absolutul.\u00a0Timpul e ceva ce trece, dar care are din loc \u00een loc explozii festive. Astfel, el cap\u0103t\u0103\u00a0un caracter de respectabilitate \u015fi organicitate. Timpul nu mai e o \u00een\u015firare de clipe de\u015farte,\u00a0aduc\u0103toare de casne sau distrug\u0103toare de bucurii, ci e \u00een\u0103l\u0163at la rangul de maiestate,\u00a0fiindc\u0103 pe f\u0103ga\u015ful lui sunt prinse s\u0103rb\u0103torile. Acum, se \u00een\u0163elege u\u015for de ce poporul nostru\u00a0a creat ori \u015fi-a \u00eensu\u015fit at\u00e2tea s\u0103rb\u0103tori. N’a f\u0103cut-o din \u201elene”, cum au crezut unii.\u00a0Aceasta a putut fi cel mult o cauz\u0103 cu totul secundar\u0103, cum tot cauz\u0103 secundar\u0103 a fost\u00a0mo\u015ftenirea noastr\u0103 bogat\u0103 de la alte popoare sau fantezia vie a Rom\u00e2nului sau chiar\u00a0mijlocul de a mai sc\u0103pa de \u00eempilatorii sociali ai trecutului, cari \u00eei cereau prea multe zile\u00a0de munc\u0103. Cauza principal\u0103 a fost nevoia spiritual\u0103 de a colora \u015fi valorifica timpul. De\u00a0aici a rezultat pentru poporul nostru o mare densitate s\u0103rb\u0103toreasc\u0103, <\/em>care d\u0103 vie\u0163ii un\u00a0pre\u0163 \u00eenalt. Aceast\u0103 \u00eenvingere sau valorificare a timpului prin s\u0103rb\u0103tori, are o valoare filosofic\u0103\u00a0demn\u0103 de a fi luat\u0103 \u00een considera\u0163ie. Poporul nostru dac\u0103 a ajuns la ea, \u00eempreun\u0103\u00a0cu celelalte popoare, nu a f\u0103cut-o deliberat, ci mai mult instinctiv. Dar instinctul puternic\u00a0\u015fi just orientat dovede\u015fte gradul \u00een care un individ sau o colectivitate particip\u0103\u00a0la misterul armonios al existen\u0163ei generale. A\u015fa c\u0103 s\u0103rb\u0103torile, \u00een ultima analiz\u0103, sunt\u00a0crea\u0163ia acestei particip\u0103ri. S\u0103rb\u0103torile sunt voin\u0163a ad\u00e2nc\u0103 de a tr\u0103i a popoarelor, manifestat\u0103\u00a0prin \u00eenl\u0103turarea z\u0103d\u0103rniciei timpului \u015fi cobor\u00eerea \u00een efemer a sensurilor ad\u00e2nci \u015fi luminoase ale existen\u021bei.<\/p>\n

Vasile B\u0102NCIL\u0102
\n<\/strong>Revista “G\u00e2ndirea”<\/strong>, Anul XV, Nr. 4, Aprilie 1936<\/span>
\n<\/strong><\/span><\/p>\n

1) ____<\/em><\/span>
\n– Cultura noastr\u0103 posed\u0103, din fericire, o literatur\u0103 folcloric\u0103 bogat\u0103 referitoare la obiceiurile \u015fi s\u0103rb\u0103torile poporului rom\u00e2n. Pentru majoritatea faptelor citate aici, s\u0103 se vad\u0103 L. Bodn\u0103rescul, \u00abC\u00e2teva datini de Pa\u015fti la Rom\u00e2ni\u00bb \u015fi, mai ales, S. FI. Marian, \u00abS\u0103rb\u0103torile la Rom\u00e2ni\u00bb, vol. II \u015fi III.<\/em><\/span>
\n<\/strong><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dac\u0103 se arunc\u0103 o privire de ansamblu asupra istoriei vie\u0163ii vegetale \u015fi animale pe p\u0103m\u00e2nt, de la alge \u015fi bacterii \u015fi de la protozoare p\u00e2n\u0103 la omul alb, se poate vedea u\u015for c\u0103 unui spor de diferen\u0163iere l\u0103untric\u0103 \u00eei corespunde, cel mai adesea, o acomodare la un spa\u0163iu mai \u00eendep\u0103rtat sau la un spa\u0163iu mai […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[5,37],"tags":[],"class_list":["post-9892","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-la-ordinea-zilei","category-restituiri"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-2zy","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9892","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9892"}],"version-history":[{"count":21,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9892\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11861,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9892\/revisions\/11861"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9892"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9892"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9892"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}