{"id":7988,"date":"2014-03-02T09:24:17","date_gmt":"2014-03-02T15:24:17","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=7988"},"modified":"2014-03-03T04:29:20","modified_gmt":"2014-03-03T10:29:20","slug":"oameni-din-exil-traian-popescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=7988","title":{"rendered":"Oameni din Exil: TRAIAN POPESCU"},"content":{"rendered":"

Septembrie, 1981<\/em><\/span>
\n<\/span><\/span><\/p>\n

\"D-nul<\/a>

D-nul Traian Popescu \u00eempreun\u0103 cu D-na Chiriachi\u0163a Popescu<\/span><\/p><\/div>\n

L-am vizitat pe editorul \u015fi jurnalistul Traian Popescu, la Madrid, \u00een apartamentul s\u0103u de pe Calle Conde de Penalver, nu departe de r\u0103scrucea arterelor Narvaez, Goya \u015fi Alcala. Vechi bog\u0103ta\u015fi \u015fi aristocra\u0163i, ca familia March, bancheri din Palma de Mallorca, familia Salamanca etc. \u015fi-au cheltuit averea pentru construirea cartierului. Salamanca a fost ministru de finan\u0163e \u015fi conspirator, al\u0103turi de generalul Torrijos, care s’a distins ca om politic liberal \u015fi a participat la r\u0103sboiul pentru independen\u0163\u0103 \u00een secolul trecut. Torrijos a fost revolu\u0163io\u00adnar, a rezistat la Cartagena \u00eenfrunt\u00e2ndu-l pe ducele de Anquilem, apoi s’a refugiat la Gibraltar, unde a continuat s\u0103 conspire. Debarc\u00e2nd la Malaga, a fost prins \u015fi executat. Participarea la conspira\u0163ie a marchizului de Salamanca i-a atras exilul.<\/span><\/p>\n

Traian Popescu s’a instalat \u00een aceast\u0103 zon\u0103 a ora\u015fului \u00een Septembrie 1965, l\u0103s\u00e2nd un somptuos apartament pe Calle Villa Nueva, nu departe de parcul Retiro, unde \u00eens\u0103 nu exista vad comercial \u015fi nu se putea ocupa de filatelie. Aici a g\u0103sit spa\u0163iu potrivit pentru un magazin filatelic, l-a renovat \u015fi s’a apucat de negustoria de timbre. Din c\u00e2\u015ftigurile realizate cu timbrele, Traian Popescu sus\u0163ine activitatea editurii \u015fi a revistei Carpa\u0163ii<\/em>. Prezentat de unele cercuri politice \u00een culorile cele mai sumbre, calificat drept criminal, cu m\u00e2inile<\/i> p\u0103tate de s\u00e2nge\u00a0<\/em>p\u00e2n\u0103 <\/em>la coate, terorist care are pe suflet sute de victime nevinovate, odios fabricant de propa<\/i>gand\u0103 totalitar\u0103<\/em> etc., sunt surprins a vedea un b\u0103rbat prietenos \u015fi harnic, lucr\u00e2nd fie \u00een micul lui spa\u0163iu filatelic, unde-\u015fi prime\u015fte prietenii sau colaboratorii, fie \u00een apartamentul din acela\u015fi corp de cl\u0103dire, care ad\u0103poste\u015fte biblioteca, redac\u0163ia \u015fi depozitul de carte al editurii. Convenim f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere s\u0103 discut\u0103m despre obiectivele ce le urm\u0103re\u015fte \u015fi despre comunitatea rom\u00e2neasc\u0103 de la Madrid.<\/p>\n

– Unde ave\u0163i tipografia?<\/p>\n

– \u00cen afara Madridului. Apar\u0163ine unor preo\u0163i catolici, care cunosc greut\u0103\u0163ile materiale pe care te \u00eenfrunt\u0103m, ne p\u0103suiesc c\u00e2nd \u00eent\u00e2rziem cu plata unor lucr\u0103ri \u015fi ne sprijin\u0103.<\/p>\n

– \u015etiu c\u0103 \u00een anii 1935-1941 a\u0163i fost vicepre\u015fedintele Asocia\u0163iei Filatelice din Rom\u00e2nia. V\u0103 mai pute\u0163i \u0163ine la zi cu studiile \u015fi cercet\u0103rile \u00een acest domeniu?<\/p>\n

– Sunt obligat de exercitarea comer\u0163ului. Am avut ghinionul c\u0103, \u00een Spania, \u00een anul 1947, filatelia s\u0103 fie considerat\u0103 o pasiune copil\u0103reasc\u0103. Exista un fel de oprobiu pentru cei mai \u00een v\u00e2rst\u0103 care se dedicau acestei \u00eendeletniciri. Am organizat printre primii licita\u0163ii publice, am promovat expozi\u0163ii la care, \u00eencet-\u00eencet, i-am convins pe marii filateli\u015fti s\u0103-\u015fi arate colec\u0163iile. Am editat cataloage cu tema Fecioarei Maria sau a Europei. Am emis \u00een Spania vignete de propagand\u0103 european\u0103, parodiind emisiunile originale cu sloganul: \u00abO Europ\u0103 nu poate fi construit\u0103 f\u0103r\u0103 participarea \u0163\u0103rilor din Est\u00bb. \u015ei, ca un protest pentru inadecvate norme ortografice, care f\u0103ceau ca Rom\u00e2nia s\u0103 se scrie cu \u00e2 din i, am emis o serie de timbre-vignete care au circulat ca anexe pe scrisorile trimise de rom\u00e2nii din diferite p\u0103r\u0163i ale lumii, al\u0103turi de francatura original\u0103 a \u0163\u0103rii de expedi\u0163ie. Aceasta este una din ini\u0163iativele comunit\u0103\u0163ii noastre din Madrid. Am zeci de scrisori astfel circulate, adic\u0103 venind prin po\u015ft\u0103, \u015fi unele au fost expuse \u00een mari expozi\u0163ii din Madrid \u015fi din alte localit\u0103\u0163i.<\/p>\n

– A\u0163i avut expozi\u0163ii personale?<\/p>\n

– Da, cu prilejul centenarului timbrului Moldovei, la Palatul Po\u015ftei Centrale din Madrid, \u00een Plaza Cibeles, unde colec\u0163ia mea, \u00eempreun\u0103 cu cele ale altor rom\u00e2ni din Spania, a completat 54 de vitrine mari. Expozi\u0163ia a fost inaugurat\u0103 \u00een 1959 de Regina Mam\u0103 a Bulgariei, \u015fi s’a bucurat de mare succes de vizitatori. S’a scris \u00een pres\u0103. Despre catalogul mariologic, cu cultul Fecioarei Maria, Osservatore Romano, <\/i>gazeta Vaticanului, mi-a dedicat jum\u0103tate de pagin\u0103 de elogii. Cred c\u0103 o am pe undeva. Pot sus\u0163ine cu m\u00e2ndrie c\u0103 acest catalog st\u0103 la baza oric\u0103rei colec\u0163ii sistematice de timbre postale cu chipul Fecioarei sau cu scene din via\u0163a ei. Tot a\u015fa, cataloagele cu tema Europei stau la baza scrierilor de specialitate ap\u0103rute ulterior pe aceast\u0103 idee mai \u00eent\u00e2i politic\u0103, apoi filatelic\u0103. Europeismul \u00ee\u015fi are r\u0103d\u0103cini \u00een Imperiul Roman, \u00een viziunea lui Carol cel Mare, a lui Napoleon Bonaparte.<\/p>\n

La Virgen Maria y su culto en los sellos de coreos. <\/i>Catalog Mariano, 1964. \u00cen format de buzunar, cu coperta colorat\u0103, cartea este un cataloga mariano especializado, <\/i>con\u0163ine 230 de pagini \u015fi 1500 de timbre, cu tot felul de date tehnice, formule, cifre, ca \u015fi cum ar reproduce ni\u015fte partide de \u015fah. Traian Popescu arat\u0103 c\u0103 primele emisiuni marianos au fost scoase \u00een 1867, \u00een insulele Virgine, din arhipelagul aflat la sud-vest de Porto Rico, dar c\u0103 tema a fost introdus\u0103 relativ recent \u00een filatelie. Se citeaz\u0103 emisiuni ap\u0103rute \u00een Baviera, \u00een Ungaria, \u00een Sarre, mai toate invoc\u00e2nd protec\u0163ia divin\u0103 a Mariei. Drumul i-a fost deschis lui Popescu de reverendul Ismael Bengoechea, care publicase \u00een revista Miriam <\/i>un amplu studiu consacrat temei. Tot a\u015fa, Gerardo Jacob \u015fi Jose Garcia Corredor au \u00eentreprins cercet\u0103ri utile \u00een acest domeniu. Autorul sugereaz\u0103 \u015fi sec\u0163iunile care trebuie s\u0103 fie cuprinse \u00eentr’o colec\u0163ie de acest fel: Virgen Nifia, La Anunciacio, Nacimiento de Jesucristo, Estrella de Belen, Adoracion de los pastores, Adoracion de los Reyes Magos, Huida a Egipto, Nuestra Senora de los Dolores-Piedad, Muerte de la Virgen, Asuncion de Maria, Coronacion de Maria, Aparicion y naciones, Maria en el arte: pintura, frescos, mosaicos, vidrios, esculturas, Miniaturas marianas, Heraldica mariana, Culto de Maria: basilicas, templos, santuarios, iglesias, etc. <\/i><\/p>\n

Dup\u0103 ce Traian Popescu a \u00eenchis u\u015fa \u015fi a pus grilajul la vitrin\u0103, m\u0103 preg\u0103team s\u0103 plec, el \u00eens\u0103 m’a invitat s\u0103 urc la etaj, pentru a-i vedea apartamentul \u015fi biblioteca. \u00centr’adev\u0103r pitoresc. Un birou pe st\u00e2nga, cu o mas\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103 de manuscrise \u015fi un birou \u00eengropat \u00een c\u0103r\u0163i. Un car cu boi de Grigorescu (perioada Barbizon, trecerea de la coloritul obscur francez spre cerul rom\u00e2nesc, limpede, senin). Pictorul Macedonski a apreciat aceast\u0103 lucrare, una din operele importante ale maestrului. Traian Popescu a cump\u0103rat-o cu o mie de franci vechi, cu vreo dou\u0103 decenii \u00een urm\u0103. O fran\u0163uzoaic\u0103, guvernant\u0103 la copiii unor boieri din Rom\u00e2nia, primise acest tablou \u00een dar. O alt\u0103 lucrare de Eusta\u0163iu Stoenescu reprezent\u00e2nd-o pe nepoata lui, moart\u0103 nu de mult \u00een \u0163ar\u0103, la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163e. O rud\u0103 a lui B\u00e2zu Cantacuzino a recunoscut persoana care servise de model, doamna Yvonne Stoenescu. Tabloul a fost cump\u0103rat de la un anticar la Paris cu opt sute de franci (nimica toat\u0103, spune gazda, fa\u0163\u0103 de valoarea unui pictor de renume \u00een deceniul al IV-lea, care a tr\u0103it \u015fi a murit la Paris). Yvonne este \u00een tablou o adolescent\u0103 cu obrajii \u00eempurpura\u0163i \u015fi buze senzuale. Alte picturi: un B\u0103l\u0163atu, un peisaj de Cornescu, o lucrare de Beria, Insulele San Giorgio v\u0103zute de sub arcadele Palatului Dogilor, cu transparen\u0163ele \u015fi noble\u0163ea lor. Beria avusese o expozi\u0163ie la Madrid, v\u00e2nduse multe lucr\u0103ri cu pre\u0163uri mari, acesta a fost d\u0103ruit. Traian Popescu \u00ee\u015fi aminte\u015fte de tat\u0103l s\u0103u, care fusese\u00a0pasionat de art\u0103 \u015fi avusese o frumoas\u0103 colec\u0163ie, azi disp\u0103rut\u0103. \u00cenainte de a pleca la Istanbul, ca atasat comercial,\u00a0\u00abmama a presim\u0163it c\u0103 ne vom desp\u0103r\u0163i pe mult\u0103 vreme \u015fi a \u0163inut mor\u0163i\u015f s\u0103 ne facem portretele \u015fi s\u0103 i le l\u0103s\u0103m. Cum ea \u00eel cuno\u015ftea pe pictorul Ghimpa\u0163i, care f\u0103cuse portretul surorii mele, artist\u0103 la Teatrul Na\u0163ional din Bucure\u015fti, a insistat s\u0103-i poz\u0103m. Era \u00een anul 1942\u00bb. Un alt tablou \u00eei reprezint\u0103 pe so\u0163i: Chiriachi\u0163a \u015fi Traian. Privesc o pictur\u0103 \u00een ulei reprezent\u00e2nd Acropolea, de Carol Bohm, cump\u0103rat\u0103 la Viena \u00een 1944. Trec cu privirile peste bibliotec\u0103, cer \u00eeng\u0103duin\u0163a de a scoate din raft unele volume.<\/p>\n

\n

Nu este o bibliotec\u0103 de erudit, nici m\u0103car una de specialitate. Reprezint\u0103 ceea ce a putut str\u00e2nge dintr’un pustiu un om destul de \u00eempov\u0103rat.<\/p>\n

– Ce c\u0103r\u0163i de mare valoare ave\u0163i?<\/p>\n

– Una din edi\u0163iile originale ale lui Bonfinus, Istoria Ungariei<\/em>, \u00een care se recunoa\u015fte apartenen\u0163a Transilvaniei la principatele rom\u00e2ne, lumii daco-romane. Gion, Istoria Bucure\u015f\u00adtilor<\/em>, Iorga, Istoria Rom\u00e2nilor<\/em> \u00een nu mai \u015ftiu c\u00e2te volume, Letopise\u0163ele<\/em> lui Kog\u0103lniceanu, operele lui Eminescu \u00een edi\u0163ia lui A.C.Cuza, enciclopedii moderne, enciclopedia american\u0103 \u00een 34 volume, colec\u0163ia de \u015ftiin\u0163\u0103 a editurii Salvat \u00een 16 volume, picturile religioase din Bucovina \u015fi Moldova, edi\u0163ia de bibliofil a lui Vlahu\u0163\u0103, Pictorul N.I. Grigorescu<\/em>, Evolu\u0163ia picturii religioase \u00een Bucovina \u015fi Moldova<\/em> de I.D.\u015etef\u0103nescu, Paris, 1928, \u00een francez\u0103, albumul Bisericile din Moldova de Nord<\/em> de Paul Henry, tot \u00een francez\u0103, Arta bizantin\u0103<\/em> de Iorga \u015fi Bal\u015f, M\u00e2n\u0103stirea Curtea de Arge\u015f<\/em> publicat\u0103 de Cultura Na\u0163ional\u0103 \u015fi Comisia Monumentelor Istorice. Foarte multe c\u0103r\u0163i am la munte, la Navacerrada, c\u0103r\u0163i de istorie, politic\u0103. Le \u0163in acolo ca s\u0103 pot lucra S\u00e2mb\u0103ta-Duminica.<\/p>\n

– Dintre c\u0103r\u0163ile pe care le-a\u0163i publicat \u00een editura dvs, cu ce v\u0103 m\u00e2ndri\u0163i mai mult?<\/p>\n

– Ca s\u0103 vorbesc cinstit, toate \u00eemi dau o mare mul\u0163umire sufleteasc\u0103 \u015fi m\u0103 bucur c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 le tip\u0103resc \u015fi c\u0103 am dat prilejul rom\u00e2nilor din exil s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 de originea \u015fi de m\u0103re\u0163ia neamului din care se trag. Editura nu are scop lucrativ, nu este surs\u0103 de venituri personale. Am c\u0103utat, prin alegerea titlurilor, s\u0103 ajungem la recuperarea investi\u0163iilor \u015fi, astfel, s\u0103 putem facilita tip\u0103rirea altor lucr\u0103ri. Acum sunt peste o sut\u0103 de titluri ap\u0103rute (c\u0103r\u0163i, bro\u015furi, colec\u0163ii), pe care le-am distribuit la toate bibliotecile importante din Apus. \u00cen special, \u00een Germania, Fran\u0163a, Spania \u015fi apoi \u00een Statele Unite.<\/p>\n

– Ave\u0163i ecouri, primi\u0163i mul\u0163umiri din partea cititorilor?<\/p>\n

– Sunt multe scrisori \u00een arhiv\u0103, de la \u00eenceput, \u015fi continu\u0103 s\u0103 ne soseasc\u0103. Laude, \u00eencuraj\u0103ri. Dar activitatea editurii \u00eencepe s\u0103 fie st\u00e2njenit\u0103 oarecum de anii subsemnatului, de schimb\u0103rile survenite \u00een lumea exilului. Pre\u0163urile noastre sunt ridicate din cauza tirajului extrem de redus, de la 400 la 1000 de exemplare maximum. Ceea ce implic\u0103 sacrificii din partea cititorilor. Cercul sprijinitorilor no\u015ftri s’a redus \u015fi din pricina prigoanei la care au fost supu\u015fi legionarii, \u00een general Mi\u015fcarea Legionar\u0103. Mul\u0163i se tem s\u0103 nu fac\u0103 r\u0103u familiilor din \u0163ar\u0103 prin simpatia ce arat\u0103 cultului nostru pentru unitatea na\u0163ional\u0103 a Rom\u00e2nilor. Eu \u00eensumi, dup\u0103 cum bine a\u0163i remarcat, sunt calificat uneori de asasin, criminal de r\u0103sboi, bestie setoas\u0103 de s\u00e2nge. De ce? Pentru c\u0103 nu m’am lep\u0103dat de vechile mele credin\u0163e \u015fi de dragostea pentru \u0163ara mea?<\/p>\n<\/div>\n

Ajung\u00e2nd \u00een dreptul biroului, Traian Popescu m\u0103 previne:
\n– S\u0103 nu te sperii!
\n– Nu sunt sperios din fire, dar de ce?
\n– P\u0103i, uite, portretul C\u0103pitanului.<\/span><\/p>\n

Nu-mi amintesc s\u0103 fi v\u0103zut acest portret. \u00cel privesc cu aten\u0163ie. Arat\u0103 ca un actor de cinema, cu fa\u0163a prelung\u0103, b\u0103rbie viguroas\u0103, ochi severi dar calzi, gura bine t\u0103iat\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 z\u00e2mbet, p\u0103rul tuns simplu, \u00een valuri. \u00cembr\u0103cat \u00een suman \u015fi bondi\u0163\u0103, cu c\u0103ma\u015f\u0103 \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, are ceva modern \u015fi voevodal totodat\u0103. Evoc\u00e2nd mitul C\u0103pitanului, Popescu vorbe\u015fte despre bl\u00e2nde\u0163e, iertare, idealuri na\u0163ionale \u015fi vitejie, suferin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103r\u0103cie. Spune c\u0103 legionarii au vrut dreptate pentru muncitori, c\u0103 n’au f\u0103cut progromuri, c\u0103 la Nurenberg legionarii n’au fost condamna\u0163i, de\u015fi din cupletul de judecat\u0103 majoritatea erau evrei. Legionarii au stat \u00een lag\u0103r cu evreii, la Buchenwald. \u00cen Spania, legionarii rom\u00e2ni \u00abn’au fost clinti\u0163i de la locul lor\u00bb, nu au fost persecuta\u0163i nici dup\u0103 moartea lui Franco. Ei continu\u0103 s\u0103 se \u00eentruneasc\u0103, s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 publice. Multe c\u0103r\u0163i sunt consacrate drepturilor istorice ale Rom\u00e2nilor pentru teritorii disputate de marile imperii. \u015ei, pentru a epuiza acest capitol, Traian Popescu m\u0103 invit\u0103 s\u0103 ascult un discurs al C\u0103pitanului. Glasul reprezint\u0103 exact figura, un glas baritonal, care pune accente retorice cu m\u0103sur\u0103, vorbind despre biruin\u0163\u0103 \u015fi despre tr\u0103dare. Vocea C\u0103pitanului a fost \u00eenregistrat\u0103 pe disc, dup\u0103 un jurnal documentar UFA.<\/p>\n

– \u00cen continuare, o s\u0103 auzi c\u00e2teva c\u00e2ntece: Garda, <\/i>C\u0103pitanul<\/em>, Cu noi este Dumnezeu, C\u00e2ntecul eroilor<\/i> Mo\u0163a-Marin<\/em>, Imnu<\/i>l tinere\u0163ii legionare<\/em>…<\/p>\n

Ne a\u015fez\u0103m la mas\u0103, Chiriachi\u0163a ne serve\u015fte sandviciuri \u015fi bere. Atmosfer\u0103 de gospod\u0103rie tradi\u0163ional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, de oameni cumsecade. Sunt evoca\u0163i Radu Gyr \u015fi N.I.Manzzati, autorii versurilor \u015fi melodiilor tip\u0103rite \u00een colec\u0163ia Europa <\/i>din Munchen. Legionarii dau o valoare aparte c\u00e2ntecului: \u00abPentru a putea s\u0103 c\u00e2n\u0163i – spunea C\u0103pitanul – \u00ee\u0163i trebuie o anumit\u0103 stare sufleteasc\u0103. O armonie \u00een sufletul t\u0103u. Cel ce merge s\u0103 fure pe cineva, acela nu poate c\u00e2nta. Nici cel ce merge s\u0103 fac\u0103 o nedreptate. Nici cel al c\u0103rui suflet e ros de patimi \u015fi de vr\u0103jm\u0103\u015fie fa\u0163\u0103 de camaradul s\u0103u. \u015ei nici acela al c\u0103rui suflet e sterp de credin\u0163\u0103. De aceea, voi legionari de azi sau de m\u00e2ine, de c\u00e2te ori ve\u0163i avea nevoie de a v\u0103 orienta \u00een spiritul legionar, s\u0103 v\u0103 re\u00eentoarce\u0163i la aceste patru linii de \u00eenceput, care stau Ia baza vie\u0163ii noastre. Iar c\u00e2ntecul v\u0103 va fi un \u00eendreptar. De nu ve\u0163i putea c\u00e2nta, s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 este o boal\u0103 care v\u0103 roade \u00een ad\u00e2ncul fiin\u0163ei voastre suflete\u015fti sau c\u0103 vremea v’a turnat p\u0103cate peste sufletul curat; iar dac\u0103 nu le ve\u0163i putea vindeca, s\u0103 v\u0103 da\u0163i la o parte \u015fi s\u0103 l\u0103sa\u0163i locul vostru celor ce vor c\u00e2nta…\u00bb<\/p>\n

C\u0103pitanul a avut spirit normativ, a\u015fa cum au profe\u0163ii, a \u00eentocmit \u015fi el cele zece porunci legionare, a c\u0103utat s\u0103 f\u0103ureasc\u0103 \u00abun om nou\u00bb. M\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 ace\u015fti oameni m\u0103 primeau\u00a0ca ni\u015fte legionari forma\u0163i \u00een spiritul lui Codreanu, ori se purtau astfel f\u0103r\u0103 a-\u015fi putea ascunde sentimentele \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pun\u0103 la \u00eencercare propriile convingeri. Codreanu spunea: \u00abD\u0103-\u0163i bine seama pe cine ai \u00een fa\u0163\u0103. \u015ei c\u00e2nt\u0103re\u015fte-l cum trebuie \u015fi c\u00e2nd este un inamic, care vrea s\u0103 te \u00een\u015fele, \u015fi c\u00e2nd este un prieten prost, pe care l-a \u00een\u015felat mai \u00eenainte un inamic… P\u0103ze\u015fte-te ca de o mare nenorocire de omul str\u0103in, care te \u00eendeamn\u0103 s\u0103 faci ceva. El are un interes \u015fi voie\u015fte sau s\u0103-\u015fi fac\u0103 interesul prin tine, sau s\u0103 te compromit\u0103 \u00een fa\u0163a celorlal\u0163i legionari\u00bb etc.<\/p>\n

Am sentimentul c\u0103 am p\u0103truns \u00eentr’un muzeu viu, cu oameni care s’au conservat \u00een tipare demult disp\u0103rute. \u00cen \u0163ar\u0103 legionarii s’au schimbat, s’au adaptat altor cerin\u0163e ale vie\u0163ii, iar cei care au ie\u015fit din \u00eenchisori adesea continu\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr’o stare de conspirativitate. Convingerile, dac\u0103 nu \u015fi le-au modificat, nici nu le mai afirm\u0103 deschis \u015fi ofensiv. Traian Popescu, so\u0163ia sa, oaspetele lor de la Paris fac parte dintr’o lume politic\u0103 \u00eenc\u0103 vie, tr\u0103iesc pentru a p\u0103stra intact\u0103 amintirea trecutului, vegheaz\u0103 aici, la Madrid, pentru a dovedi lumii un adev\u0103r al celor \u00eenvin\u015fi pe plan politic, dar nu pe plan moral \u015fi spiritual. Ei reprezint\u0103 un fragment din Rom\u00e2nia Mare, \u00eentr’o coloratur\u0103 ce bate spre verde. Se m\u00e2ndresc cu martirii lor, au construit un monument lui Mo\u0163a \u015fi Marin la Majadahonda, \u00een fiecare an de 13 Ianuarie se reunesc acolo b\u0103tr\u00e2ni fanatici, care \u0163in discursuri \u015fi repet\u0103 jur\u0103minte, tot mai pu\u0163ini, tot mai c\u0103run\u0163i. Nici un pistol, nici un pachet cu dinamit\u0103, nici o coche-bomba sau ac\u0163iune de comando, nimic nu se poate atribui acestui grup care s’a consacrat culturii \u015fi a f\u0103urit uneori opere durabile.<\/p>\n

\u00cemi propun s\u0103 revin pe Calle Conde de Penalver peste c\u00e2teva zile, pentru a continua convorbirea.<\/p>\n

– Ce urm\u0103ri\u0163i cu publicarea c\u0103r\u0163ilor rom\u00e2ne\u015fti?<\/p>\n

– Ideea de baz\u0103 pentru mine \u015fi primul colaborator, Nicolae \u015etef\u0103nescu-Govora, a fost s\u0103 d\u0103m posibilitatea copiilor care se nasc \u00een exil, s\u0103 cunoasc\u0103 adev\u0103rata istorie a Rom\u00e2nilor, istoria literaturii noastre, pove\u015ftile care au alinat tinere\u0163ea, copil\u0103ria noastr\u0103. S\u0103 d\u0103m posibilitatea noilor genera\u0163ii de a se afirma pe calea scrisului. De aici am pornit \u015fi, cum Govora venise din Fran\u0163a, i-am sugerat s\u0103 traduc\u0103 cele dou\u0103 volume ale lui Xenopol: Histoire des Roumains, <\/i>1896, Paris, editura Ernest Leuroux. N’am g\u0103sit dec\u00e2t pe Xenopol, pe Mur\u0103ra\u015fu cu istoria literaturii. O f\u0103ceam speria\u0163i de efectele cenzurii din \u0163ar\u0103, care elimina textele originale de istorie \u015fi falsifica adev\u0103ruri de noi cunoscute.<\/p>\n

– \u00cen ce an se petreceau toate acestea?<\/p>\n

– \u00cen 1954. Am scos patru volume. Am reprodus edi\u0163ia II-a a primului volum din Xenopol, prin cli\u015fee zincografice. Ajutor material ne-a acordat Luis Beneyto Marti.<\/p>\n

– Cine este?<\/p>\n

– Fost consul onorific al Spaniei la Bucure\u015fti, \u00eentre 1936-1946. El tr\u0103ise \u00eens\u0103 \u00een Rom\u00e2nia din 1921, mi se pare. Un om\u2026 Tr\u0103ise \u00een \u0163ara noastr\u0103, era c\u0103s\u0103torit cu o rom\u00e2nc\u0103, \u00ee\u015fi apropiase felul de via\u0163\u0103 rom\u00e2nesc, mai ales c\u0103 g\u0103sise o similitudine \u00eentre firea valencienilor \u015fi firea Rom\u00e2nilor. Iat\u0103 cum scrie Luis Beneyto Marti: \u00abAu trecut opt ani de la abandonarea Rom\u00e2niei molohului sovietic. O perdea de nep\u0103truns s’a cobor\u00eet asupra acestei \u0163\u0103ri \u015fi la ad\u0103postul ei se consum\u0103 cea mai \u00eengrozitoare dram\u0103 pe care poporul rom\u00e2n a fost nevoit s\u0103 o tr\u0103iasc\u0103 \u00een cursul lungii lui existen\u0163e etc.\u00bb A murit acum c\u00e2\u0163iva ani. Nu era un om de litere, avea cultura lui, dac\u0103 a ajuns s\u0103 fie consul, dar nu era nici scriitor, nici ziarist. A avut mari \u00eentreprinderi comerciale, un om cu multe parale. Suma pe care ne-a \u00eemprumutat-o i-am restituit-o integral, contravaloarea a jum\u0103tate de milion de pesetas de azi. El m’a ajutat, banii nu-i foloseam dec\u00e2t pentru tip\u0103rituri.<\/p>\n

– Pe cine interesa istoria lui Xenopol?<\/p>\n

– Dou\u0103 edi\u0163ii, ceva peste o mie de exemplare. Cel mai mare tiraj al nostru. Ni se cere \u015fi acuma! intervine N.S.Govora. Noi nu putem s\u0103 scoatem o carte de Giurescu. Ar fi nevoie s\u0103 pl\u0103tim drepturi de autor \u015fi nu avem. Apoi e nevoie de aprobare. Iorga ni se pare greoi. L-am ales pe Xenopol \u015fi nimeni nu ne-a cerut socoteal\u0103. A fost distribuit la toate bibliotecile spaniole, la bibliotecile importante din Apus, \u00een USA, la Biblioteca Senatului.<\/p>\n

– A fost comentat\u0103 \u00een pres\u0103?<\/p>\n

– Atunci nici nu exista o pres\u0103 \u00een exilul rom\u00e2nesc. Chemarea <\/i>a ie\u015fit la Paris, \u00een 1949. A scos-o Govora \u015fi c\u0103pitanul Al.Cristescu, dar cu colaborarea lui Pamfil Seicaru. Era o revist\u0103 care ap\u0103rea de trei ori pe lun\u0103, tras\u0103 la gestetner. \u00cemprejur\u0103ri foarte grele. Eram s\u0103raci,refugia\u0163i, toate apelurile f\u0103cute la Rom\u00e2ni au avut mai mult efecte morale. Omul p\u00e2n\u0103 nu vede nu crede. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd n’au v\u0103zut c\u0103r\u0163ile nu \u015fi-au dat seama c\u0103 noi muncim serios. Pe urm\u0103 au venit \u015fi sus\u0163inerile. C\u00e2nd au ap\u0103rut primele volume din Istoria Rom\u00e2nilor <\/i>\u015fi din Istoria literaturii rom\u00e2ne, <\/i>au \u00eenceput criticile. \u00cen primul r\u00e2nd, de ce-am ales textul lui Xenopol, care se oprea la anul 1896. De ce-am f\u0103cut coper\u0163i verzi (ca s\u0103 vezi mentalitate!). Noi le-am f\u0103cut verzi nu pentru c\u0103 aceasta era culoarea legionar\u0103, ci pentru c\u0103 era o culoare mai rezistent\u0103 dec\u00e2t albul.<\/p>\n

Traian Popescu dispare printre zidurile de c\u0103r\u0163i. Aprinde o lumin\u0103 \u00een mica \u00eenc\u0103pere folosit\u0103 de birou, unde lucreaz\u0103 de obicei Govora, vine cu un bra\u0163 de c\u0103r\u0163i \u015fi le a\u015feaz\u0103 pe mas\u0103.<\/p>\n

– A\u0163i g\u0103sit?<\/p>\n

– Da; ce mi-a r\u0103mas din edi\u0163ia de bibliofil. Edi\u0163ii care nu au avut succes, pentru c\u0103 Rom\u00e2nii nu \u015ftiau ce-i bibliofilia. \u00cen 1954, deci, a ie\u015fit Istoria<\/em> literaturii rom\u00e2ne <\/i>de Mur\u0103ra\u015fu, la 1 Decembrie. Toate edi\u0163iile Carpa\u0163ilor<\/em> au date istorice importante sau de protest, cum e data de 23 August sau… Iat\u0103 cuv\u00e2ntul l\u0103muritor la Xenopol: \u00abExilul se prelunge\u015fte \u015fi rugina uit\u0103rii \u00eencepe s\u0103 atace \u015fi amintirile. \u00cen ceea ce prive\u015fte cuno\u015ftin\u0163ele, mai ales \u00een domeniile pe care str\u0103in\u0103tatea nu ne permite s\u0103 le re\u00eemprosp\u0103t\u0103m, constat\u0103m fiecare, atunci c\u00e2nd avem ocazia, c\u0103 am uitat multe\u00bb.<\/p>\n

– A\u0163i avut satisfac\u0163ii.<\/p>\n

– Morale enorme, b\u0103ne\u015fti o ruin\u0103 permanent\u0103! exclam\u0103 cu umor Traian Popescu. Fiind oltean de origine \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat, dac\u0103 intru \u00eentr’o treab\u0103 m\u0103 \u0163in p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Am scos-o. Scoteam parte de cheltuieli, toate dedicate editurii. Govora avea un mic stipendiu, nu-i ajungea, nu aveam at\u00e2ta c\u0103 s\u0103 facem fa\u0163\u0103. Eu am tr\u0103it exclusiv din nego\u0163ul de timbre. Dup\u0103 aceea, \u00een ordine cronologic\u0103, a venit reeditarea pove\u015ftilor lui Creang\u0103, \u00een 1955, dup\u0103 o edi\u0163ie scoas\u0103 de Municipiul Bucure\u015fti, sub \u00eengrijirea lui Rebreanu, cu ilustra\u0163ii de Kiriakoff. A urmat Na\u0163ionalismul<\/em> lui Eminescu, Dacia <\/i>lui P\u00e2rvan, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ultimele s\u0103p\u0103turi, conferin\u0163ele \u0163inute la Londra, mi se pare, cu o prefa\u0163\u0103 de Radu Vulpe. Lucrare g\u0103sit\u0103 de mine la Paris. Radu Vulpe o tradusese \u00een rom\u00e2ne\u015fte dar a r\u0103mas inedit\u0103. Am \u015fi textul acesta, conferin\u0163ele \u0163inute \u00een 1926 la Cambridge.<\/p>\n

– Erau b\u0103tute la ma\u015fin\u0103?<\/p>\n

– Un volum tip\u0103rit \u00een francez\u0103. Ba nu, \u00een rom\u00e2ne\u015fte era. Era tip\u0103rit pare-mi-se la Cultura Na\u0163ional\u0103, o c\u0103r\u0163ulie de format mic… Nu mai \u015ftiu unde este. Pe urm\u0103 vine prima carte scris\u0103 din exil: Poeme f\u0103r\u0103 \u0163ar\u0103<\/em> de V.Posteuc\u0103, N.Novac \u015fi N.S.Govora, foarte bine primit\u0103. Cei trei poe\u0163i consacra\u0163i sunt cunoscu\u0163i. Din p\u0103cate, cel aici prezent nu mai scrie. Cartea s’a epuizat.<\/p>\n

– Nu o mai g\u0103se\u015fti \u00een tot exilul rom\u00e2nesc! adaug\u0103 Govora.<\/p>\n

– Adu-mi \u015fi cartea Pove\u015fti f\u0103r\u0103 \u0163ar\u0103<\/em>, tot de ei trei. Ba nu, e Novac, e Govora, e Stan Popescu, nu-mi mai aduc aminte. Sunt lucruri de acum treizeci \u015fi ceva de ani. O s\u0103-\u0163i ar\u0103t o edi\u0163ie de bibliofil, pu\u0163ini rom\u00e2ni o au.<\/p>\n

Govora sose\u015fte din coridorul miraculos cu un volum de nuvele semnat de Faust Brascu, Nicolae Novac, N.S.Govora, \u015fi spune:
\n– Unele din nuvele reflect\u0103 dorul de \u0163ar\u0103, situa\u0163ia din \u0163ar\u0103. Amintiri. A fost greu s\u0103\u00a0g\u0103sim liter\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, s\u0103-i obi\u015fnuim pe tipografi s\u0103 culeag\u0103 texte rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

– Acum ave\u0163i tipografi specializa\u0163i?
\n– Lucr\u0103m cu ei de dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de ani. Unul a ie\u015fit la pensie. Culegea foarte bine,\u00a0dar s’a format altul. Pe cel vechi \u00eel chema Barcenas, tipograf la Marsiera.<\/p>\n

– Barcenas a v\u0103zut cum scriem \u00een rom\u00e2ne\u015fte. La un moment dat, am tip\u0103rit o carte veche, dinainte de 1900, cu u<\/em> final. El vine la mine: \u00abDomnule, am \u00eenv\u0103\u0163at rom\u00e2ne\u015fte sau nu? De unde apare litera asta? am cules zeci de c\u0103r\u0163i, n’am v\u0103zut aceste semne\u00bb. A trebuit s\u0103-i explic, era o referire la un text medieval. Acesta era Barcenas care a cules majoritatea\u00a0c\u0103r\u0163ilor noastre.<\/p>\n

– Greu s\u0103-\u0163i povestim toat\u0103 aventura noastr\u0103 cultural\u0103 de trei decenii. De la \u00eenceput, am\u00a0f\u0103cut apel la rom\u00e2nii americani s\u0103 ne ajute, s\u0103 facem o tipografie proprie la Madrid. P\u0103rin\u00adtele Tru\u0163\u0103 era la New York, era un mare bog\u0103ta\u015f, dar \u015fi omul cu cea mai mare trecere \u00een Uniunea <\/i>\u015fi Liga. <\/i>El \u015fi avocatul Iosif Cr\u0103ciun, nepot al lui Cotru\u015f. Nici nu mi-a r\u0103spuns. Era \u00een anii 55-56, dup\u0103 primele mele c\u0103r\u0163i tip\u0103rite.<\/p>\n

– C\u00e2nd s’a produs prima ruptur\u0103 \u00een comunitatea rom\u00e2neasc\u0103 din Spania?<\/p>\n

– S\u0103 deschidem o parantez\u0103: \u00eentre timp a avut loc un eveniment important, \u00een 1954, la Madrid: Cel de-al II-lea Congres Interna\u0163ional al Uniunii Latine. Sigur, a\u015f putea s\u0103-\u0163i ar\u0103t tablourile cu fotografii. Am f\u0103cut o expozi\u0163ie retrospectiv\u0103 cu prilejul anivers\u0103rii a 25 de ani de existen\u0163\u0103 a comunit\u0103\u0163ii Rom\u00e2nilor din Spania. Atunci a participat \u015fi dl Constantin Dr\u0103gan, care era mai apropiat de comunitatea noastr\u0103 dec\u00e2t acuma. El a finan\u0163at o parte din acest congres. Ministerul de Externe spaniol l-a numit pe Aron Cotru\u015f delegat al Rom\u00e2nilor din exil. In aceast\u0103 calitate, noi ne-am sim\u0163it obliga\u0163i s\u0103-l sprijinim. In ce fel? Sco\u0163\u00e2nd o revist\u0103. Cel pu\u0163in un num\u0103r comemorativ consacrat acestui congres. A\u015fa a ap\u0103rut revista Car<\/i>pa\u0163ii<\/em>, directorul spiritual fiind Aron Cotru\u015f, dar capul r\u0103ut\u0103\u0163ilor am fost noi, eu \u015fi Govora, care ardea de ner\u0103bdare s\u0103 se ia de cei ce se ab\u0103teau de la legile onoarei rom\u00e2ne\u015fti. Din p\u0103ca\u00adte, cu aceast\u0103 ocazie s’a produs \u015fi prima ruptur\u0103 \u00een comunitatea rom\u00e2neasc\u0103 de la Madrid, provocat\u0103 de interven\u0163ia lui Usc\u0103tescu, Chiril Popovici \u015fi Aure! R\u0103u\u0163\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 Manuel Fraga Iribarne, secretar, desemnat de Ministerul de Externe, al acestui congres, fost coleg de universitate cu Usc\u0103tescu. S’a cerut s\u0103 se retrag\u0103 delega\u0163ia dat\u0103 lui Cotru\u015f \u015fi s’o \u00eencredin\u0163eze unui comitet format ad hoc din cei trei, plus Antoniade \u015fi Veniamin de la Paris. Sigur c\u0103 a fost nepl\u0103cut\u0103 invitarea f\u0103cut\u0103 lui Cotru\u015f de a depune la secretariatul congresului delega\u0163ia, pe care noi am reprodus-o \u00een primul num\u0103r din Carpa\u0163ii<\/em>, \u00een original.<\/p>\n

– Unde s’a \u0163inut Congresul?
\n– \u00cen cl\u0103direa Parlamentului, \u00een Cortes-ul Spaniei.
\n– Au fost mul\u0163i participan\u0163i?
\n– Toate \u0163\u0103rile latine. Cum o s\u0103 m\u00e2nc\u0103m ast\u0103 sear\u0103 \u00een sufrageria de zi, \u00een intimitate, o s\u0103\u00a0vedem acolo \u015fi expozi\u0163ia cu toat\u0103 povestea asta. E bine s’o vezi. Aici a fost o activitate rom\u00e2neasc\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103, timp de 35 de ani, \u015fi animatorul ei a fost Cotru\u015f, primul pre\u015fedinte al comunit\u0103\u0163ii, apoi Georgel Dumitrescu. F\u0103r\u0103 exagerare, la aceste numeroase manifest\u0103ri a contribuit neast\u00e2mp\u0103rul grupului legionar de aici. P\u0103cat c\u0103 biologic \u00een fiecare an num\u0103rul nostru se mic\u015foreaz\u0103.<\/p>\n

– A\u0163i spus c\u0103 acest grup este neast\u00e2mp\u0103rat.<\/p>\n

– Sigur, neast\u00e2mp\u0103rul rom\u00e2nesc \u015fi dorul de \u0163ar\u0103. \u00cen neast\u00e2mp\u0103r este \u015fi dorul, \u015fi compasiunea pentru suferin\u0163ele neamului. \u015etim vag cum stau lucrurile, mai mult b\u0103nuim ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acolo.<\/p>\n

– Au fost vremuri grele. Era Cahalul! subliniaz\u0103 Govora \u00abcu lexicul lui potolit\u00bb, cu firea lui pa\u015fnic\u0103, rezervat\u0103 \u015fi ironic\u0103.<\/p>\n

– A\u0163i ajuns s\u0103 defini\u0163i un nucleu al acestei grup\u0103ri. Putem intra \u00een am\u0103nunte?
\n– Nu este vorba de un nucleu al acestei grup\u0103ri. Nucleu este un termen comunist. Dar\u00a0v\u0103d c\u0103 s’a f\u0103cut ora de \u00eenchidere. M\u0103 duc s\u0103 z\u0103vor\u0103sc pr\u0103v\u0103lia! spune Traian Popescu, zorn\u0103ie cheile \u015fi pleac\u0103.<\/p>\n

N.S.Govora g\u0103se\u015fte prilejul s\u0103-mi explice activit\u0103\u0163ile editoriale.<\/p>\n

– Iat\u0103, aici sunt pagini \u00eentregi traduse de mine \u00een revista Carpa\u0163ii<\/em>. Un articol de-al meu intitulat Hoinar prin <\/i>Ia\u015ful<\/em> literar, <\/i>unde am scris despre Iva\u015fcu, a\u015fa cum a fost. Noi aveam solda\u0163i cu termeni redus, teteri\u015fti. Colonelul mi l-a dat pe Iva\u015fcu \u00een compania mea – eram locotenent. I-am spus: \u00abDomnule Iva\u015fcu, s\u0103 n’ai nici o grij\u0103. \u015etiu ce e\u015fti, dumneata \u015ftii cine sunt. C\u00e2t e\u015fti \u00een compania mea n’ai s’o duci r\u0103u\u00bb. Socrul lui era general, se numea Zlotescu, intervenise pentru el, dar \u00eel obligase s\u0103 fie prezent la companie, diminea\u0163a \u015fi la pr\u00e2nz. \u00centr’o zi \u00eemi spune: \u00abDomnule locotenent, nu pot merge la trageri, n’am tras niciodat\u0103\u00bb. La gazet\u0103 scria numai despre conflicte militare, dar via\u0163a militar\u0103 autentic\u0103 nu-l interesa. To\u0163i comuni\u015ftii erau la Timpul. <\/i>F\u0103ceau list\u0103 de anticomuni\u015fti. Am fost pus pe list\u0103. Mi-a spus-o un rom\u00e2n \u015fi cred c\u0103 era urm\u0103rit de Iva\u015fcu. De aceea am f\u0103cut totul ca s\u0103 dispar mai t\u00e2rziu. Iat\u0103 \u015fi articolul \u00een care scriu: \u00abC\u00e2nd am p\u0103r\u0103sit \u0163ara, printre alte motive ce m’au determinat la aceasta a fost \u015fi ura pe care \u015ftiam c\u0103 mi-o poart\u0103 legionarul <\/i>Iva\u015fcu (a\u015fa l-a definit o publica\u0163ie de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103, totdeauna bine <\/i>informat\u0103<\/em>, dup\u0103 afirma\u0163iile directorului ei). Aici am mai tradus Bucure\u015ftii<\/em> de Paul Morand, articole consacrate capitalei noastre de Pierre Lescalopier, 1974, F.Recordon, 1815, Contele de Lagarde, 1824, Stanislas Bellanger, 1846, Leo Claretie, 1913. Alte articole ale mele se intituleaz\u0103: \u00abIar\u0103\u015fi lichelele sublunare\u00bb, \u00abFrumoasa cu ochii verzi\u00bb, recenzie la cartea lui J.N.Manzatti unde spun c\u0103 autorul \u00aba \u00eenchis \u00een foile acestei c\u0103r\u0163i c\u00e2teva petale din florile gr\u0103dinii copil\u0103riei \u015fi adolescen\u0163ei fiec\u0103ruia dintre noi, flori din marea gr\u0103din\u0103 fermecat\u0103 care se nume\u015fte Rom\u00e2nia. \u015ei a reu\u015fit\u00bb.<\/p>\n

– A fost editat\u0103 aici?
\n– Da! r\u0103spunde Traian Popescu, care se \u00eentoarce de jos \u015fi se duce s\u0103 caute cartea.
\n– N-a\u0163i gasit-o?
\n– Nu, o caut\u0103 el. Govora \u015ftie mai bine unde s’o g\u0103seasc\u0103. Primul num\u0103r din Carpa\u0163ii,\u00a0<\/em>a\u015fadar, a fost \u00eenchinat primului nostru congres. Uite \u015fi cartea lui Manzatti.
\n– Singura lui carte?
\n– Nu, a mai avut una, Culegeri de-ale lui G\u00e2g\u0103.
\n– Pe G\u00e2g\u0103 nu l-a\u0163i mai editat?
\n<\/span>– Noi nu. Romanul lui Manzatti a fost ilustrat de Emilio de Silva \u015fi a ap\u0103rut \u00een 1957.<\/span><\/p>\n

Manzatti a mai scris schi\u0163e \u015fi nuvele sub titlul \u00ab\u00ce\u0163i mai aduci aminte Doamn\u0103\u00bb<\/em>, la Buenos Aires, \u00een 1952, \u015fi preg\u0103tea o alt\u0103 lucrare de proz\u0103, \u00abZei \u00een intimitate, profiluri literare\u00bb. Nenorocirea lui este c\u0103 a f\u0103cut un complex de inferioritate. Le spun tuturor Rom\u00e2nilor: fiecare se las\u0103 destr\u0103mat de ideea c\u0103 este destr\u0103mat. Uita\u0163i ce-a\u0163i fost, atunci nu v\u0103 ve\u0163i sim\u0163i nenoroci\u0163i. Ru\u015fine este s\u0103 furi, s\u0103 omori. Pune\u0163i-v\u0103 \u015fi munci\u0163i, ca s\u0103 supravie\u0163ui\u0163i. E o datorie. Manzatti n’a putut s\u0103 suporte. Tr\u0103ie\u015ftepe o glorie trecut\u0103. I-a fost greu s\u0103 se adapteze la mediu \u015fi e p\u0103cat de Dumnezeu. Rar, foarte rar mai am ve\u015fti de la el. Ultima veste a fost c\u00e2nd mi-a trimis ni\u015fte bani pentru revist\u0103, din toat\u0103 s\u0103r\u0103cia lui, din toat\u0103 mizeria. E \u00eensurat cu o italianc\u0103 dr\u0103gu\u0163\u0103.<\/p>\n

– \u015ei mie mi-a trimis, c\u00e2nd mi s’a \u00eent\u00e2mplat accidentul! completeaz\u0103 Gdvora.<\/p>\n

– M’a impresionat. Am vrut s\u0103-i restitui, dar putea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 n’am fost mul\u0163umit numai cu zece dolari. Te rog s\u0103 nu o pui \u00een sens r\u0103u. Noi ne bucur\u0103m de orice ajutor ce-l primim.<\/p>\n

– N’a c\u00e2\u015ftigat nimic din c\u0103r\u0163i?<\/p>\n

– Lumea rom\u00e2neasc\u0103 este curioas\u0103. Dintru bun \u00eenceput, pe m\u0103sur\u0103 ce activitatea editurii se desvolta, gazeta ap\u0103rea mai regulat. Du\u015fmani mul\u0163i mi-au pus stigmatul de legionar. Teama cu care au fugit din \u0163ar\u0103 de comuni\u015fti i-au f\u0103cut s\u0103 se ab\u0163in\u0103 \u015fi \u00een exil. Aceast\u0103 team\u0103 s’a pref\u0103cut \u00een sistem, apoi \u00een pretext. Nu vedeau c\u0103 aici era o activitate rom\u00e2neasc\u0103, nu era nimic de legionarism. De teama persecu\u0163iilorse ab\u0163ineau de la orice sprijin, dar nici unul nu\u00a0refuza revista, o primeau, o citeau, de\u015fi nu o sprijineau b\u0103ne\u015fte. \u015ei nici acuma, de\u015fi cu num\u0103rul de abona\u0163i se acoper\u0103 cheltuielile. Consum\u0103 mult publica\u0163iile paralele, separate, anumite bro\u015furi. Noi n’am suferit persecu\u0163iile pe care le-au suferit legionarii din \u0163ar\u0103, nu putem s\u0103 ne d\u0103m seama de opresiunile la care au fost supu\u015fi cei de acolo. Desigur, a fost ceva at\u00e2t de groaznic, \u00eenc\u00e2t li-e team\u0103 s\u0103 se mai apropie, s\u0103 ne sprijine. Nu avem nevoie de sprijinul lor \u00een sens moral, avem destul de mult\u0103 for\u0163\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, pentru c\u0103 dintotdeauna am mers pe aceast\u0103 linie. \u00cen afar\u0103 de Govora, care prime\u015fte ceva de la Carpa\u0163ii<\/em>, nimeni nu \u00eencaseaz\u0103 drepturi de autor.<\/p>\n

– \u00cen\u0163eleg c\u0103 face\u0163i o diferen\u0163iere \u00eentre Rom\u00e2nii legionari, care au venit aici \u00eenainte de r\u0103sboi, \u015fi cei care au venit dup\u0103.<\/p>\n

– Nu, \u00eentre Rom\u00e2nii legionari nu fac nici o diferen\u0163iere. Vechi sau noi, \u00een m\u0103sura \u00een care sunt legionari. Ei se \u00eencadreaz\u0103 \u00een spiritul de echip\u0103 \u015fi se sacrific\u0103 pe linia de afirmare rom\u00e2neasc\u0103. Unii \u00eens\u0103, care nu mai cred \u00een idealurile legionare, s’au descurajat, s’au \u00eendep\u0103rtat, au intrat \u00een diferite aventuri politice cu diferite comi\u0163ii, comitete din exil, cu regele \u015fi a\u015fa mai departe. Dup\u0103 p\u0103rerea mea, nu exist\u0103 legionar care s\u0103 recunoasc\u0103 valabil\u0103 lovitura de la 23 August 1944, cea mai oribil\u0103 tr\u0103dare a neamului \u015fi \u0163\u0103rii rom\u00e2ne\u015fti \u00een decursul istoriei. M\u0103 surprinde c\u0103 sunt oameni care nu pricep ce rol a avut monarhia hohenzollernian\u0103, M\u0103lai I, cum \u00eei spunea \u015eeicaru lui Mihai.<\/p>\n

– Ave\u0163i o documenta\u0163ie, o viziune asupra actului de la 23 August?<\/p>\n

– C\u00e2teva amintiri personale. Eram atunci la Bratislava, \u00een pline tratative, pentru re\u00eennoirea acordului comercial \u00eentre Rom\u00e2nia \u015fi Slovacia. Am fost singurul din lega\u0163ie care am hot\u0103r\u00eet s\u0103 nu m\u0103 \u00eentorc \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi s\u0103 iau drumul exilului. La 23 August 44, la Pystiany, localitate balnear\u0103, c\u00e2nd s’a anun\u0163at, eram \u00een tratative. Ne-am \u00eentors la lega\u0163ie s\u0103 primim instruc\u0163iuni. Pe mine m’a impresionat r\u0103sturnarea, ceilal\u0163i erau anglofili \u015fi jubilau. Era un coleg care spunea: \u00abMon cher, s’a sf\u00e2r\u015fit calvarul posturilor \u00een \u0163\u0103rile m\u0103runte! (Eram \u00een Ax\u0103, diploma\u0163ia se rezuma la \u0163\u0103rile Axei.) Acum se deschid perspectivele Occidentului\u00bb. R\u00e2deam: \u00abCe naivi sunte\u0163i! Cum s\u0103 colabora\u0163i cu comunismul?\u00bb Iar ei: \u00abAst\u0103zi, comunismul este \u00een frac \u015fi joben. Churchill \u015fi Roosevelt vor dicta \u00een Rom\u00e2nia \u015fi nu se poate \u00eent\u00e2mpla nimic.\u00bb I-a mai influen\u0163at pe linia aceasta \u015fi consilierul de pres\u0103, Moise Balt\u0103. Poate ai auzit de el. Simpatic, admirabil dar naiv. Era foarte bun prieten din copil\u0103rie cu Petru Groza. \u00abCe comunism, m\u0103? Dac\u0103 Petru Groza e comunist, merg cu el, e boierul-boierilor!\u00bb Se pare c\u0103 avea o cas\u0103 cu toate \u00eenlesnirile civiliza\u0163iei, cu u\u015fi automate, covoare persane, opere de art\u0103, un sibarit. Povestindu-le toate acestea, spuneau: \u00abDac\u0103 \u0103sta-i \u015feful statului, va fi bine!\u00bb<\/p>\n

– Dumneavoastr\u0103 a\u0163i fost sceptic?<\/p>\n

– Nu sceptic. \u015etiam ce e comunismul \u015fi ce e lumea cealalt\u0103. Cum o s\u0103 abdice regele, c\u00e2nd era \u00een c\u00e2rd\u0103\u015fie cu comuni\u015ftii? A venit toat\u0103 drama, m\u0103celurile \u00eengrozitoare. N’aveau s\u0103 se lase, erau biruitori. Eu n’am fost niciodat\u0103 dec\u00e2t filorom\u00e2n. Nu mi-am luat o alt\u0103 cet\u0103\u0163enie. Tr\u0103iesc de aproape patruzeci de ani cu pa\u015faport de refugiat. Iar acuma sunt nenum\u0103rate complica\u0163ii. Ne vor elimina cu timpul.<\/p>\n

– La Bratislava era\u0163i cu familia?
\n– Eu \u015fi so\u0163ia, Chiriachi\u0163a, Chica.
\n– A\u0163i c\u0103zut imediat de acord.
\n– Ne-am decis s\u0103 lu\u0103m drumul Vestului. \u015ei c\u00e2nd s’a deschis frontiera Reich-ului, pentru\u00a0refugia\u0163ii din Est, pentru Unguri, Slovaci, am plecat \u015fi noi. Ru\u015fii erau la 20 km, cale de zece ore. Mi-au spus: \u00abDomnule, dumneavoastr\u0103 cu pa\u015faport diplomatic trebuie s\u0103 v\u0103 duce\u0163i \u00een Tirolul Austriac, la Bad Gastein, la sud de Salzburg\u00bb. Pentru c\u0103 acolo erau obliga\u0163i s\u0103 mearg\u0103 to\u0163i diploma\u0163ii acredita\u0163i \u00een Reich \u015fi \u00een \u0163\u0103rile Axei. \u015ei a\u015fa am ajuns la Bad Gastein, cu peripe\u0163ii pe drum. Am plecat la 1 Aprilie 1945 \u015fi am ajuns la 6 Aprilie. Apoi a urmat capitularea definitiv\u0103. Am tr\u0103it multe peripe\u0163ii, multe aventuri ale refugiului, dar n’au nici o leg\u0103tur\u0103 cu revista Carpa\u0163ii<\/em> \u015fi cu editura.<\/p>\n

– De acolo a\u0163i venit direct \u00een Spania?<\/p>\n

– Nu. La Bad Gastein am fost considerat de trupele americane ca ex inamic, ca diplomat \u015fi mi s’a fixat domiciliu obligatoriu timp de doi ani. Nu puteam s\u0103 p\u0103r\u0103sesc localitatea \u015fi nu numai eu, ci to\u0163i cei care eram acolo. Am trecut \u00een zona francez\u0103, la Bludenz, \u015fi de aici, dup\u0103 c\u00e2teva luni, am plecat \u00een Elve\u0163ia cu ajutorul unui c\u00e2nt\u0103re\u0163 de oper\u0103 elve\u0163ian, cu care legasem prietenie. M’a ajutat \u015fi el, \u015fi familia lui. Din Fran\u0163a, cu viza de tranzit pentru Brazilia, am venit \u00een Spania s\u0103-mi v\u0103d ni\u015fte prieteni. \u015ei mi-a pl\u0103cut a\u015fa de mult \u0163ara \u015fi mentalitatea rom\u00e2neasc\u0103 a spaniolilor, c\u0103 am decis s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een Europa \u015fi s\u0103 nu mai plec peste balta cea mare.<\/p>\n

– Direct la Madrid?<\/p>\n

– Da, de atunci n’am mai plecat de aici. Editura \u015fi revista au cerut sacrificii s\u00e2ngeroase. Le-am f\u0103cut cu drag, ca singura contribu\u0163ie ce puteam s’o aduc pentru fra\u0163ii afla\u0163i \u00een lag\u0103re, la canal, \u00een \u00eenchisori. Nu puteam s\u0103 uit ceea ce se petrecuse \u00een \u0163ar\u0103. A spune adev\u0103rul, a releva realit\u0103\u0163ile care au determinat ocuparea Rom\u00e2niei devenise unul din scopurile principale ale activit\u0103\u0163ii mele de editor \u015fi jurnalist. \u00cen ce prive\u015fte actul de la 23 August, nu este vorba de divergen\u0163e sau interpret\u0103ri diferite. O neprimire total\u0103. Noi nu recunoa\u015ftem actul de tr\u0103dare f\u0103cut de \u00eensu\u015fi factorul constitu\u0163ional, regele \u0163\u0103rii, care a predat armata \u015fi \u0163ara f\u0103r\u0103 condi\u0163ii, a capitulat ru\u015finos.<\/p>\n

– \u015etia ce consecin\u0163e ar fi urmat.<\/p>\n

– Nu \u015fi-a dat seama de propor\u0163iile faptelor sale. Ar fi trebuit s\u0103 se informeze. Vina este a agen\u0163ilor provocatori ai tr\u0103d\u0103rii, adic\u0103 a lui Viorel Tilea, Ion Ra\u0163iu \u015fi toat\u0103 echipa de la BBC, care cuno\u015fteau consecin\u0163ele capitul\u0103rii. Ei au fost \u00een tot timpul r\u0103sboiului \u015fpicherii care adormeau burghezia rom\u00e2neasc\u0103 sub promisiunea eliber\u0103rii de nazism, neg\u00e2ndu-se c\u0103 beneficiarii acelei capitul\u0103ri aveau s\u0103 fie armatele sovietice \u015fi nu na\u0163iunea rom\u00e2n\u0103, pretins subjugat\u0103 de Germani. Erau texte pe care ei le concepeau. Tilea fusese ambasador \u00een Anglia \u00een anii r\u0103sboiului \u015fi Ra\u0163iu omul lui de \u00eencredere, \u015fi rud\u0103 a lui. S\u0103 nu se uite c\u0103 Tilea fusese \u015fi mason, deci avea \u015fi complicitatea masoneriei \u00een acest act de tr\u0103dare. Dac\u0103 ei ar fi comunicat adev\u0103ru\u00adrile asupra \u00een\u0163elegerilor dintre Ru\u015fi, Englezi \u015fi Americani, Rom\u00e2nii n’ar mai fi f\u0103cut pasul acesta. Pentru mine este surprinz\u0103tor c\u0103 partidul comunist rom\u00e2n a preluat asupra-\u015fi acest act de tr\u0103dare, la care n’a participat cu nimic altceva dec\u00e2t cu echipa condus\u0103 de Bodn\u0103ra\u015f, care l-a preluat pe Antonescu din palatul regal, f\u0103c\u00e2nd din acest act de tr\u0103dare o s\u0103rb\u0103toare na\u0163ional\u0103 a Rom\u00e2niei.<\/p>\n

– De cur\u00e2nd, Ion Ra\u0163iu a avut o \u00eentrevedere cu ex regele Mihai.<\/p>\n

– Am auzit \u015fi eu, dar nu v\u0103d ce rost are \u015fi ce perspective de viitor ar putea s\u0103 existe \u015fi pentru unul, \u015fi pentru cel\u0103lalt \u00een istoria de m\u00e2ine a Rom\u00e2niei.<\/p>\n

– L-a\u0163i cunoscut pe rege?<\/p>\n

– Nu. \u015etiu de el, n’am avut nici un fel de rela\u0163ii. L-am v\u0103zut la serb\u0103rile de la Ia\u015fi, la 8 noiembrie 1940, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 n’am avut \u00eencredere \u00een el, fiind el fiul celui mai mare c\u0103l\u0103u al tineretului \u0163\u0103rii rom\u00e2ne\u015fti, Carol al II-lea. Pe Carol al II-lea nu l-a detronat Antonescu, ci legionarii, pentru c\u0103 ei \u00eel scoseser\u0103 pe general din \u00eenchisoarea de la m\u00e2n\u0103stirea Bistri\u0163a. Legionarii l-au adus la Bucure\u015fti \u00een acele momente grele, crez\u00e2nd c\u0103 el poate avea o influen\u0163\u0103 mai rapid\u0103 pentru l\u0103murirea situa\u0163iei. \u015ei primul act de recuno\u015ftin\u0163\u0103, dup\u0103 debarcarea lui Carol, a fost decretarea Statului Na\u0163ional-Legionar. Dac\u0103 ar fi f\u0103cut-o singur, n’ar fi dat aceast\u0103 structur\u0103 statului \u00eentemeiat dup\u0103 alungarea lui Carol al II-lea. El era un om ambi\u0163ios, plin de sine, o natur\u0103 dictatorial\u0103, vis\u00e2nd probabil s\u0103 aib\u0103 \u00een jur massa legionar\u0103, ca o mass\u0103 de manevr\u0103 pentru atingerea scopurilor lui politice.<\/p>\n

– Nici pe Antonescu nu l-a\u0163i cunoscut personal?<\/p>\n

– Pe Antonescu l-am cunoscut. Am fost la el ca delegat al Ajutorului Legionar, ca s\u0103 emit\u0103 emisiuni de timbre legionare, cu efigia C\u0103pitanului, cu prilejul serb\u0103rilor de la Ia\u015fi. M’a primit bine, a fost entuziasmat de ini\u0163iativ\u0103 \u015fi pe cererea de aprobare a pus apostila: \u00abS\u0103\u00a0se fac\u0103 imediat\u00bb. Ba mai mult, ca un am\u0103nunt: \u00eentrevederea a avut loc pe la ora unu, la sf\u00e2r\u015fitul dimine\u0163ii, \u015fi el mi-a pus la dispozi\u0163ie o ma\u015fin\u0103 care s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la directorul general al po\u015ftelor, un colonel, cred, Teodorescu, ca s\u0103-mi dea ordinul c\u0103tre fabrica de timbre. Era \u00een 1940, \u00een luna\u2026 c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul lui Septembrie. Textual mi-a spus: \u00abFoarte bine, b\u0103ie\u0163i, a\u015fa se lucreaz\u0103!\u00bb<\/p>\n

– Era la Palat?<\/p>\n

– Era la Pre\u015fedin\u0163ia Consiliului, \u00een Pia\u0163a Victoriei, \u00een vechiul palat al prin\u0163ului Sturdza. Nestatornic, cu c\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, dup\u0103 r\u0103svr\u0103tirea \u00eempotriva mi\u015fc\u0103rii legionare, la 21 Ianuarie 1940, printr’o lege decretat\u0103 ad hoc, Generalul pedepsea cu moartea pe orice de\u0163in\u0103tor sau difuzor al acestor timbre de el aprobate.<\/p>\n

– Ce-a\u0163i f\u0103cut dvs cu timbrele?<\/p>\n

– S’au v\u00e2ndut prin po\u015ft\u0103, au circulat, au avut mare succes, s’au epuizat. Ambi\u0163ia Generalului era s\u0103 aib\u0103 la dispozi\u0163ie un partid totalitar, cum aveau dictatorii Hitler \u015fi Mussolini. Garda de Fier nu era totalitar\u0103, de\u015fi a\u015fa se spunea. La 6 Octombrie 1940, el a tr\u0103it o mare decep\u0163ie, c\u00e2nd, \u00een Pia\u0163a Mitropoliei, ap\u0103r\u00e2nd \u00een c\u0103ma\u015f\u0103 verde, nu a fost aclamat ca \u015eef al Mi\u015fc\u0103rii Legionare, reprezentat\u0103 acolo prin sute de mii de c\u0103m\u0103\u015fi verzi. Aceasta a fost realitatea, s\u0103 \u015ftii. Marea lui am\u0103r\u0103ciune. Ar fi putut s\u0103 ajung\u0103, n’a avut r\u0103bdare, nu \u015fi-a dat seama c\u0103 \u00een Mi\u015fcarea Legionar\u0103 \u015fefii nu se aleg ci se impun. Sigur c\u0103 Ic\u0103 Antonescu, protejatul \u015fi confidentul lui, mason corupt \u015fi om de leg\u0103tur\u0103 al evreimii \u015fi al partidelor istorice, i-a prelucrat aceast\u0103 sl\u0103biciune, denigr\u00e2nd \u015fi uneltind ruperea leg\u0103turii suflete\u015fti care se stabilise \u00eentre General \u015fi lumea legionar\u0103, \u015fi care a dus la ruptura de la 21 Ianuarie 1941, c\u00e2nd legionarii n’au f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103-\u015fi apere pozi\u0163iile c\u00e2\u015ftigate prin at\u00e2tea sacrificii, pentru a se ajunge \u00een Statul Na\u0163ional-Legionar. Sigur c\u0103 \u015fi interesele r\u0103sboinice ale cancelarului Hitler au \u00eenclinat balan\u0163a \u00een favoarea lui, primind ordin s\u0103 nu intervin\u0103. Trupele germane aduse \u00een Rom\u00e2nia (la cererea \u015fi dispozi\u0163iile regelui Carol al II-lea, dup\u0103 Diktatul de la Viena, \u015fi nu de legionari, cum \u00een mod absurd \u015fi mincinos se pretinde \u00een mai toate publica\u0163iile). Te rog s\u0103 crezi c\u0103 e adev\u0103rul v\u0103zut de un om cinstit. Nu trebuie s\u0103 scrii \u00een continuare lucrul acesta. Pe noi ne-a durut enorm ca Rom\u00e2ni ruptura produs\u0103 atunci.<\/p>\n

– Nu putea fi evitat\u0103?<\/p>\n

– Pre\u0163ul pe care ar fi trebuit s\u0103-l pl\u0103teasc\u0103 Legiunea ar fi fost mult prea mare. Ar fi \u00eensemnat o supunere oarb\u0103 fa\u0163\u0103 de Mare\u015fal \u015fi de Reich-ul german, aliatul lui, ceea ce \u015eeful Mi\u015fc\u0103rii de atunci \u015fi de azi, Horia Sima, n’ar fi acceptat-o. C\u0103pitanul, \u00een pu\u0163inele rela\u0163ii epistolare pe care le-a avut cu Fuhrerul, n’a avut niciodat\u0103 nici atitudini de subordonat, nici de unealt\u0103, cum a fost acuzat \u00een procesele ce i s’au f\u0103cut, pentru a se facilita eliminarea lui. Tonul, felul de a se manifesta au fost de la egal la egal, adic\u0103 de la \u015fef de partid na\u0163ional c\u0103tre alt \u015fef de partid na\u0163ional sau na\u0163ionalist, dac\u0103 vrei. Aceasta este o parantez\u0103, intr\u0103m \u00een istoria politic\u0103 \u015fi \u00een politic\u0103…<\/p>\n

– A\u0163i pomenit despre guvernul de la Viena.<\/p>\n

– Da, este p\u0103rerea mea. Pivotul legitim al eliber\u0103rii Rom\u00e2niei de m\u00e2ine \u015fi cea mai puternic\u0103 afirmare \u00een favoarea suveranit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, dup\u0103 tr\u0103darea de la 23 August 1944. \u00cen acest guvern au participat elemente rom\u00e2ne\u015fti de diverse nuan\u0163e politice, care, \u00een acel moment, g\u00e2ndeau numai cum s\u0103 poat\u0103 ajunge la o l\u0103murire \u00een lumea interna\u0163ional\u0103 a falsei pozi\u0163ii a Rom\u00e2niei, dup\u0103 actul de tr\u0103dare din August, \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, o alarm\u0103 pentru lumea european\u0103 occidental\u0103 amenin\u0163at\u0103 de rev\u0103rsarea bol\u015fevic\u0103 \u00een Europa Central\u0103, nefast\u0103, cum s’a dovedit ulterior. Aceste \u0163\u0103ri au fost subjugate \u015fi desp\u0103r\u0163ite de Occident prin cortina de fier. Guvernul de la Viena a creat dou\u0103 divizii militare alc\u0103tuite din prizonierii de r\u0103sboi (fiecare divizie cam cu c\u00e2te 10.000 de oameni, for\u0163\u0103 de foc), recrut\u00e2nd voluntari dintre elementele tinere fugite din fa\u0163a n\u0103v\u0103litorilor bol\u015fevici. Vas\u0103zic\u0103, guvernul s’a constituit \u00een Noiembrie 44, \u015fi diviziile au luptat p\u00e2n\u0103 la 10 Mai 1945, pred\u00e2ndu-se cu dou\u0103 zile mai t\u00e2rziu dec\u00e2t toate unit\u0103\u0163ile germane, pe frontul Oderului, for\u0163elor \u00eenving\u0103toare engleze. Aceste\u00a0unit\u0103\u0163i militare nu au fost trupe mercenare, cum vor du\u015fmanii s\u0103 le prezinte (at\u00e2t cei din \u0163ar\u0103, c\u00e2t \u015fi cei din afar\u0103), ci erau formate din Rom\u00e2ni, care \u00ee\u015fi iubeau \u0163ara \u015fi erau \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i de tristele relat\u0103ri ale abuzurilor pe care trupele de ocupa\u0163ie sovietic\u0103 le s\u0103v\u00e2r\u015feau. Rom\u00e2nia nu a fost eliberat\u0103, ci \u00eengenuncheat\u0103 prin gestul nechibzuit al regelui \u015fi al partidelor politice, care l-au secondat \u00een aceast\u0103 ac\u0163iune.<\/p>\n

\n

– Regele continu\u0103 s\u0103 se laude, caut\u0103 s\u0103-\u015fi compun\u0103 un chip nou, s\u0103 ia \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unui refugiat politic.<\/p>\n

– Da, sigur. Pentru c\u0103 nu-\u015fi d\u0103 seama de crima pe care a s\u0103v\u00e2r\u015fit-o \u015fi de imensa dram\u0103 \u00een care a cufundat \u0163ara rom\u00e2neasc\u0103, cu toate opresiunile care au urmat \u015fi care sunt confirmate \u00een c\u0103r\u0163ile despre Canal, despre Pite\u015fti, Aiud, Deva, care au l\u0103sat goluri de ne\u00eemplinit \u00een tineretul \u015fi \u00een rom\u00e2nimea con\u015ftient\u0103. Rom\u00e2nii care \u015ftiu nu trebuie s\u0103 uite, iar cei care \u00eenva\u0163\u0103 acum istoria noastr\u0103, e nevoie s’o cunoasc\u0103 direct din documente.<\/p>\n

– Acest motiv v’a determinat s\u0103-l publica\u0163i pe generalul Platon Chirnoag\u0103?<\/p>\n

– \u015ei acest motiv. Consider c\u0103 era singurul adev\u0103r istoric asupra r\u0103sboiului din R\u0103s\u0103rit. Cum acest r\u0103sboi era at\u00e2t de hulit, era necesar s\u0103 lu\u0103m o atitudine. Elemente politice din \u0163ar\u0103 \u00eel acuzau pe Mare\u015fal c\u0103 a trecut Nistrul. Comuni\u015ftii pro-sovietici sus\u0163ineau c\u0103 Basarabia nu ni se cuvenea \u015fi r\u0103u s’a f\u0103cut c\u0103 trupele noastre au trecut Prutul. O carte care s\u0103 povesteasc\u0103 evenimentele premerg\u0103toare, cum o face Chirnoag\u0103, s\u0103 relateze \u00eent\u00e2mpl\u0103rile r\u0103sboiului p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui (partea a doua, diviziile de la Viena, care au luptat pe Oder), era necesar\u0103. Si \u0163i-am spus, el a f\u0103cut r\u0103sboiul al\u0103turi de Germani, ca \u015fef al celor dou\u0103 divizii organizate de guvernul de la Viena. Pe frontul de Est, Chirnoag\u0103 a luptat p\u00e2n\u0103 la Stalingrad. Apoi, dup\u0103 capitulare, a f\u0103cut parte din diviziile rom\u00e2ne\u015fti utilizate de Ru\u015fi pentru distrugerea Cehoslovaciei. A c\u0103zut prizonier la nem\u0163i, lupt\u00e2nd cu armatele lui M\u0103lai I. C\u00e2nd a ajuns la Viena, lu\u00e2nd contact cu guvernul din exil condus de Horia Sima, a acceptat comanda diviziilor formate pentru continuarea luptei cu cotropitorul sovietic. El a instruit la D\u00f6llerheim cele dou\u0103 divizii care au participat la b\u0103t\u0103lia de pe Oder.<\/p>\n

– Cum l-a\u0163i cunoscut?<\/p>\n

– Pe generalul Platon Chirnoag\u0103 l-am cunoscut \u00een prizonieratul de la Bad Gastein, unde ne aflam dup\u0103 capitularea Germaniei. Era un b\u0103rbat integru, cu o putere de sacrificiu \u015fi iubire de neam cum, din p\u0103cate, pu\u0163ini au fost \u00een cadrele militare rom\u00e2ne\u015fti, dup\u0103 nefastul 23 August 44. El a intuit drama ab\u0103tut\u0103 prin tr\u0103darea regelui. Mai bine: care se ab\u0103tuse asupra neamului rom\u00e2nesc prin tr\u0103darea regelui. \u015ei de aceea a considerat ca o datorie moral\u0103 militar\u0103 \u015fi patriotic\u0103 s\u0103 continue lupta \u00eempotriva Rusiei Sovietice, sper\u00e2nd \u00een ajutoare care ar fi putut s\u0103 vin\u0103 din alte p\u0103r\u0163i, pentru a evita dezastrul Europei, \u00een urma pr\u0103bu\u015firii Axei. Era singur, familia lui \u00een \u0163ar\u0103, nu \u015ftiu detalii. Era t\u00e2n\u0103r, cam cu vreo zece ani mai mare ca mine. Ar fi avut acum 83 de ani. Atunci avea \u00een jur de 50. Moldovean, din familie burghez\u0103. A suferit cu stoicism prizoneratul american, \u00een lag\u0103rul de la Glasenbach, l\u00e2ng\u0103 Salzburg, unde a stat aproape doi ani. Conduc\u0103torii lag\u0103relor \u015fi ai trupelor de ocupa\u0163ie \u00een acea epoc\u0103, \u00een Austria \u00abeliberat\u0103\u00bb, erau numai Evrei proveni\u0163i din Estul Europei, care n’au avut nici un fel de indulgen\u0163\u0103 pentru ace\u015fti militari. Memoriul redactat de el, explic\u00e2nd comandantului american ra\u0163iunea \u00eentemeierii acestor divizii de lupt\u0103 \u00eempotriva comunismului (nu a alia\u0163ilor vestici), r\u0103m\u00e2ne \u00een istoria de m\u00e2ine ca un exemplu de demnitate rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi militar\u0103. A fost foarte energic cu ei \u00een memoriu. A f\u0103cut un fel de rechizitoriu al u\u015furin\u0163ei americane \u00een tratarea problemelor Europei \u015fi, \u00een special, ale Europei de Est. Dup\u0103 ce-a fost eliberat, a tr\u0103it c\u00e2\u0163iva ani \u00een Fran\u0163a, la Gagni, retras, \u00eempreun\u0103 cu familia unui lupt\u0103tor, credincios \u015fi bun rom\u00e2n, comandorul Eugen B\u0103il\u0103. Mai t\u00e2rziu, ne mai suport\u00e2nd climatul francez, a trecut \u00een Germania \u015fi a tr\u0103it ultimii ani \u00eentr’o localitate de l\u00e2ng\u0103 Stuttgart, unde s’a pr\u0103p\u0103dit de infarct cardiac.<\/p>\n<\/div>\n

– Cum ar\u0103ta?<\/p>\n

– \u00cenalt, cu o prestan\u0163\u0103 care impunea \u015fi o mare bun\u0103tate. Statea de vorb\u0103 cu ori\u015ficine, asculta, era sf\u0103tos. M’a ajutat foarte mult, se ocupa de difuzarea revistei \u00een Fran\u0163a \u015fi Germania, \u00eencasa abonamentele \u015fi trimitea banii la Madrid. Era foarte greu s\u0103 g\u0103se\u015fti pe cineva s\u0103 fac\u0103 oficiul acesta. Mul\u0163i nu voiau din fric\u0103, nu voiau s\u0103 se compromit\u0103 cu legionarii. Unii socoteau c\u0103 e o munc\u0103 \u00eenjositoare \u015fi plicticoas\u0103. Lumea e \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103 atunci c\u00e2nd e vorba de cheltuieli, de pierdere de timp… Am uitat un detaliu, dac\u0103 vrei s\u0103-l notezi: De\u015fi cele dou\u0103 divizii rom\u00e2ne\u015fti, conform legilor germane militare, erau \u00eencadrate \u00een SS-ul german \u015fi au luptat \u00een cadrul acestor deta\u015famente de elit\u0103, el a cerut de la \u00eenceput \u015fi a ob\u0163inut, \u00een calitate de comandant suprem, uniforma de general rom\u00e2n. Aceasta denot\u0103 ata\u015famentul lui fa\u0163\u0103 de onoarea armatei rom\u00e2ne. Voia s\u0103 arate prin asta c\u0103 nu armata rom\u00e2n\u0103 \u015fi-a tr\u0103dat aliatul, ci un str\u0103in, un Hohenzollern. Nem\u0163ii ne-au acuzat \u00eentotdeauna de acest act de tr\u0103dare \u015fi, \u00een leg\u0103turile mele cu cercurile comerciale germane, mereu m-am izbit de o r\u0103ceal\u0103 \u015fi uneori o aversiune. Le spuneam c\u0103 sunt Rom\u00e2n de origine, dar nu neamul meu s’a lep\u0103dat de Germani, ci un \u015fvab de-al lor ajuns pe tronul \u0163\u0103rii mele.<\/p>\n

– Probabil nu le convenea…<\/p>\n

– Sigur, le astupam gura. Nu se poate… Generalul Chirnoag\u0103 fusese \u00eencercuit de trupele germane, era comandant de divizie. Nu \u015ftiu dac\u0103 \u00een Transilvania sau \u00een Ungaria, execut\u00e2nd ordinele regelui, de\u015fi era \u00eempotriva actului de la 23 August. C\u00e2nd \u015fi-a dat seama c\u0103 nu mai exist\u0103 nici o salvare dec\u00e2t predarea sau decimarea, ca s\u0103-\u015fi salveze oamenii, a preferat prizoneratul la Nem\u0163i. Cred c\u0103 undeva \u00een cartea lui este descris\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare.<\/p>\n

– Se vede c\u0103 era un c\u0103rturar. Mai scrisese ceva \u00eenainte?<\/p>\n

– Cred c\u0103 a avut lucr\u0103ri de specialitate militar\u0103. Mi-a produs o mare bucurie faptul c\u0103 mi-a \u00eencredin\u0163at mie tip\u0103rirea manuscrisului \u00abIstoria <\/i>r\u0103sboiului<\/em> Rom\u00e2niei contra Rusiei Sovietice\u00bb, <\/i>care constituie singurul document valabil \u015fi adev\u0103rat al motivelor care au determinat Rom\u00e2nia s\u0103 duc\u0103 r\u0103sboi \u00eempotriva vr\u0103jma\u015fului dintotdeauna. Mi-a adus manuscrisul \u015fi mi-a spus: \u00abTraiane, am lucrarea asta, dac\u0103 tu crezi \u015fi po\u0163i s\u0103 faci s\u0103 apar\u0103, cred c\u0103 vei aduce un mare bine genera\u0163iilor viitoare, c\u0103ci a\u015fa vor putea s\u0103 cunoasc\u0103 adev\u0103rul asupra r\u0103sboiului nostru de ap\u0103rare, nu de agresiune, chiar dac\u0103 \u00een aceast\u0103 lupt\u0103 de eliminare a primejdiei, noi, Rom\u00e2nii, am ajuns pentru prima oar\u0103 \u00een istoria noastr\u0103 pe crestele Caucazului \u015fi pe Volga\u00bb.<\/p>\n

– Cum a\u0163i reac\u0163ionat?<\/p>\n

– Domnule general, i-am spus, orice sacrificii le fac cu drag\u0103 inim\u0103, convins c\u0103 aceast\u0103 oper\u0103 va elimina multe din intrigile ce se \u0163es \u00eempotriva neamului rom\u00e2nesc, a armatei noastre \u015fi a Mi\u015fc\u0103rii Legionare autentice rom\u00e2ne\u015fti, pe care a\u0163i avut prilejul s’o cunoa\u015fte\u0163i \u00een colaborarea de la Viena.<\/p>\n

– Nu i-a\u0163i impus nici un program.<\/p>\n

– Nimic. A fost o reproducere fidel\u0103 a textului adus de el. N’am exercitat nici o presiune. Spun asta, pentru c\u0103 are pagini \u00een care vorbe\u015fte de r\u0103svr\u0103tirea Mare\u015falului \u00eempotriva Legiunii.<\/p>\n

– \u015ei nu era\u0163i de acord cu punctul lui de vedere?<\/p>\n

– Eram total de acord … Dup\u0103 retragerea lui \u00een Germania, \u00een ultimii ani, \u00een m\u0103sura \u00een care militarii germani supravie\u0163uitori au \u00eenceput s\u0103 dea publicit\u0103\u0163ii memorii explic\u00e2nd r\u0103sboiul din R\u0103s\u0103rit, cu succesele \u015fi insuccesele lui, generalul Chirnoag\u0103 \u015fi-a rev\u0103zut total prima form\u0103 a manuscrisului, ad\u0103ug\u00e2nd noi date \u015fi desv\u0103luiri, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu frontul german din Rusia \u015fi dezastrul provocat p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit de unele ambi\u0163ii ale F\u00fchrerului, care dep\u0103\u015feau posibilit\u0103\u0163ile unui front prea \u00eentins. Asta a fost, de fapt. S’a \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat s\u0103 reziste la Stalingrad, \u00een loc s\u0103 dea atacul frontal \u015fi s\u0103 cucereasc\u0103 Moscova.<\/p>\n

– Cred c\u0103 nu putea.<\/p>\n

– N’a putut, pentru c\u0103 au fost tancurile americane. Au intrat \u00een b\u0103t\u0103lie neterminate, nelustruite, nevopsite. Apoi, iarna grea din Rusia acelui an, factor determinant al defec\u0163iunii de pe Volga.<\/p>\n

~ Chirnoag\u0103 a dezvoltat b\u0103t\u0103lia Stalingradului, \u00een noua form\u0103 a c\u0103r\u0163ii?<\/p>\n

– Nu numai asta. A intervenit peste tot. O serie dintre fo\u015ftii comandan\u0163i de unit\u0103\u0163i germane, c\u00e2nd au \u00eenceput s\u0103 scrie, au dezb\u0103tut probleme strategice \u015fi au f\u0103cut dezv\u0103luiri am\u0103\u00adnun\u0163ite. Chirnoag\u0103 cuno\u015ftea mi\u015fcarea armatei rom\u00e2ne, dar nu totdeauna \u015ftia de unde veneau dispozi\u0163iile.<\/p>\n

– C\u00e2nd o s\u0103 scoate\u0163i noua edi\u0163ie?<\/p>\n

– Deocamdat\u0103 e greu, necesit\u0103 multe eforturi financiare. Acum ne concentr\u0103m efectiv asupra problemelor actuale, cum este campania ungureasc\u0103. Mul\u0163i bani dator\u0103m tipografiei \u015fi, p\u00e2n\u0103 nu dau o sum\u0103 mai mare, nu pot s\u0103 le cer noi sacrificii. Mai ales c\u0103 exist\u0103 o cantitate de plumb p\u0103strat\u0103, pentru diverse bro\u015furi. Mi se cere tot mai insistent s\u0103 m\u0103 decid ce fac cu lucr\u0103rile \u00een a\u015fteptare. Plumbul s’a scumpit, nim\u0103nui nu-i convine s\u0103-l \u0163in\u0103 blocat. Mi-e imposibil s\u0103 fac ceva acum. E volumul II din cartea lui Boldur, apoi volumul II din \u00abRela\u0163iile<\/em> rom\u00e2no-ruse\u00bb, <\/i>mii de kilograme de plumb pentru ele, tone \u015fi tone. Noua direc\u0163ie a tipografiei caut\u0103 s\u0103 ob\u0163in\u0103 o decizie din partea noastr\u0103: ori public\u0103m, ori nu public\u0103m \u015fi d\u0103m plumbul la topit. Sunt la grea \u00eencercare, plumbul \u0103sta m\u0103 trage ca o piatr\u0103 de moar\u0103. De aceea joc \u015fi la loterie \u015fi la pronosport cu vreo 800.000 de pesetas. \u00cen noua noastr\u0103 campanie, Platon Chirnoag\u0103 a scris \u00abIstoria Daciei\u00bb. <\/i>Dac\u0103 prima era o carte tr\u0103it\u0103, cu o documentare f\u0103cut\u0103 pe viu, a doua a scris-o ca un general care vorbe\u015fte solda\u0163ilor. O carte util\u0103. Toat\u0103 lumea a apreciat c\u0103r\u0163ile generalului. Primul lui volum este epuizat. Mai am c\u00e2teva exemplare din edi\u0163ia de bibliofil, care au r\u0103mas nelegate.<\/p>\n

Traian Popescu aduce un volum legat \u00een piele de capr\u0103, care ar costa 10.000 de pesetas azi, o leg\u0103tur\u0103 splendid\u0103, un volum tip\u0103rit \u00een albastru. Apoi \u00eemi arat\u0103 alt volum tot a\u015fa de frumos legat, \u00abAmintiri din copil\u0103rie<\/em>\u00bb de Ion Creang\u0103. \u00cen prefa\u0163a edi\u0163iei se scrie: \u00abPrimirea excep\u0163ional\u0103 pe care Rom\u00e2nii \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i pe cele cinci continente au f\u0103cut-o c\u0103r\u0163ii de pove\u015fti a minunatului Ion Creang\u0103, ne-a \u00eendemnat s\u0103 trecem la tip\u0103rirea Amintirilor din <\/i>copil\u0103rie<\/em> \u015fi a lucr\u0103rilor care lipseau \u00een volumul de Pove\u015fti, \u00eentregind astfel opera nepieritorului c\u00e2nt\u0103re\u0163 al copil\u0103riei. Partea aceasta am extras-o din volumul Opere complete <\/i>\u00eentocmit de Gh.T.Kirileanu \u015fi Ilarie Chendi. Prezen\u0163a printre \u00eentocmitori a incisivului critic Ilarie Chendi este o\u00a0chez\u0103\u015fie a seriozit\u0103\u0163ii lucr\u0103rii etc.\u00bb<\/p>\n

– Cum a ajuns Aron Cotru\u015f la Madrid?<\/p>\n

Traian Popescu r\u0103spunde la aceast\u0103 \u00eentrebare cu multe am\u0103nunte pitore\u015fti \u015fi inedite.<\/p>\n

– Aron Cotru\u015f a fost, \u00een epoca r\u0103sboiului, consilier de pres\u0103 al celor dou\u0103 lega\u0163ii din\u00a0Portugalia \u015fi din Spania. Activitatea lui \u00een aceast\u0103 func\u0163ie a fost laborioas\u0103, pentru c\u0103 tot timpul, at\u00e2t \u00een Portugalia anglofil\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een Spania na\u0163ionalist\u0103, a f\u0103cut s\u0103 fie cunoscut efortul de r\u0103sboi al Rom\u00e2niei \u00eempotriva Rusiei Sovietice. A difuzat la mari publica\u0163ii din cele dou\u0103 \u0163\u0103ri fotografii de pe frontul de r\u0103s\u0103rit, note \u015fi articole asupra faptelor de arme rom\u00e2ne\u015fti. Era un om extrem de apreciat \u00een lumea scriitorilor spanioli \u015fi lusitani. Avea leg\u0103turi de prietenie cu mari poe\u0163i \u015fi scriitori din acea epoc\u0103: Eugenio d’Ors, care \u00eel invita la reuniunile din casa lui; Peman, fost franchist, care a murit democrat \u015f.a. Mul\u0163i au scris la moartea lui Cotru\u015f articole care pot fi citite \u00een Carpa\u0163ii<\/em>: Ante la muerte de un poeta <\/i>de lose <\/i>Camon Aznar, Adios a Aron Cotrus <\/i>de Miguel Melendres, Aron Cotrus y el Cristo de Lepanto <\/i>de Rafael Manzano, Elegia para un bardo iberico <\/i>de Octavio Saltor, Requiem por Aron Cotrus <\/i>de Lope Mateo, Aron Cotrus, el poeta que murio sonando con su tierra rumana <\/i>de\u00a0Jose Tarin Iglesias, Elegia por Aron Cotrus <\/i>de Rafael Manzano. Unii dintre ei, natural, au cunoscut poate numai crea\u0163ia acestui poet rom\u00e2n publicat\u0103 \u00een Spania \u015fi care a impresionat puternic \u00een epoca de dup\u0103 r\u0103sboi. Toate aceste articole, cu poezii \u015fi studii de unii scriitori rom\u00e2ni ca Pamfil \u015eeicaru, Victor Buescu, apar \u00een Carpa\u0163ii<\/em> din 10 Martie 1962. Este imposibil, oric\u00e2t m’a\u015f osteni, s\u0103 fac un istoric \u00een c\u00e2teva ore sau \u00een c\u00e2teva zile, a ceea ce am f\u0103cut noi, Rom\u00e2nii, aici, la Madrid.<\/p>\n

– La aceasta v\u0103 r\u0103spund cu un \u00eendemn: scrie\u0163i-v\u0103 memoriile!<\/p>\n

– Nu le pot scrie dec\u00e2t dac\u0103 m\u0103 provoac\u0103 cineva. Eu scriu greu, trebuie s\u0103 g\u00e2ndesc fiecare cuv\u00e2nt. Nu sunt de meserie. M’am b\u0103gat \u00een aceast\u0103 aventur\u0103, lu\u00eend asupra-mi cheltuielile unei redac\u0163ii, ale unei edituri. \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu pot s\u0103 fac dec\u00e2t m\u0103runte istorisiri, clipe tr\u0103ite, care s\u0103 serveasc\u0103 de orientare pentru lumea de m\u00e2ine. Unde-am r\u0103mas cu Cotru\u015f?<\/p>\n

– A\u0163i extras c\u00e2teva nume, titluri de articole scrise la moartea lui.<\/p>\n

– Vezi, e greu s\u0103 exprimi prin cuvinte profunda dragoste de care era p\u0103truns Aron Cotru\u015f pentru \u0163ara lui \u015fi, \u00een special, pentru Transilvania.<\/p>\n

– Era un exaltat?<\/p>\n

– Nu. Era un na\u0163ionalist, care suferise prin str\u0103mo\u015fii lui toat\u0103 prigoana maghiar\u0103, c\u00e2nd Rom\u00e2nii erau umili\u0163i, desconsidera\u0163i. Privea situa\u0163ia creat\u0103 prin n\u0103v\u0103lirea Ru\u015filor, cu asentimentul regelui, ca o nou\u0103 n\u0103v\u0103lire barbar\u0103 asupra neamului nostru, \u00een special asupra Transilvaniei lui. Suferea din pricina mijloacelor materiale modeste, care nu-i \u00eeng\u0103duiau s\u0103 fac\u0103 mai mult pentru \u0163ar\u0103. Ar fi vrut ca m\u0103car col\u0163ul iberic \u015fi \u0163\u0103rile ie\u015fite din hispanitate s\u0103 cunoasc\u0103 drama Rom\u00e2niei \u015fi suferin\u0163ele poporului rom\u00e2n. Nu pierdea nici o ocazie, la \u00eent\u00e2lnirile cu ziari\u015ftii \u015fi litera\u0163ii spanioli, s\u0103 fac\u0103 apologia geniului rom\u00e2nesc \u015fi s\u0103 scoat\u0103 la iveal\u0103 asem\u0103n\u0103rile, at\u00e2t ca fire, c\u00e2t \u015fi expresie lingvistic\u0103 identic\u0103, dintre popoarele \u015fi limbile noastre. \u00cen toat\u0103 fiin\u0163a lui avea m\u00e2ndria \u015fi prestan\u0163a mo\u0163ului ajuns domn. Era un mo\u0163 care, prin studii, prin talentele lui, ajunsese un domn, \u015fi Spaniolii \u00eel apreciau ca pe un exemplar de ras\u0103 al neamului nostru. \u00cenv\u0103\u0163ase la perfec\u0163ie limba spaniol\u0103, \u00eenc\u00e2t reu\u015fea s\u0103-\u015fi exprime, \u00een acela\u015fi limbaj aspru, mo\u0163esc, toat\u0103 admira\u0163ia pentru cultura \u015fi geniul hispanit\u0103\u0163ii. Prin hispanitate \u00een\u0163elegea nu numai peninsula Iberic\u0103, ci \u015fi America Latin\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een Filipine. N’ai nevoie de alte limbi ca s\u0103 te descurci, c\u0103ci trei sute de milioane de oameni vorbesc spaniola. Era un om de o modestie rar\u0103, cu toate aparen\u0163ele lui de mare senior. \u015ei deseori, \u00eemprejur\u0103rile exilului \u00eel determinau s\u0103-mi cear\u0103 un mic ajutor financiar. El o f\u0103cea cu inima str\u00e2ns\u0103. Avea pentru mine o dragoste fr\u0103\u0163easc\u0103 \u015fi \u00eemi purta o mare \u00eencredere. Pot s’o spun dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani. Venea la mine pentru c\u0103 avea \u00eencredere \u00een mine.<\/p>\n

\"Aron<\/a>

Aron Cotru\u015f \u00eempreun\u0103 cu Horia Sima, Madrid<\/span><\/p><\/div>\n

– Cu ce se \u00eendeletnicea?<\/p>\n

– Dup\u0103 capitularea Rom\u00e2niei \u015fi \u00eentreruperea leg\u0103turilor cu \u0163ara, el n’a mai beneficiat dec\u00e2t de ajutoare b\u0103ne\u015fti atribuite de guvernul de la Viena. Ajungeau t\u00e2rziu, treceau prin tot felul de v\u0103mi. Dup\u0103 aceea, \u015fi-a irosit micile rezerve. Nu p\u0103strase nimic din fondurile primite pentru reprezentare din \u0163ar\u0103. Le-a cheltuit pe toate, inclusiv leafa lui, pentru a sprijini efortul de r\u0103sboi al Rom\u00e2niei \u015fi sacrificiile ei pentru supravie\u0163uire. R\u0103m\u0103sese un izolat. Noi am venit \u00een 47, guvernul de la Viena se risipise \u00een exil \u015fi to\u0163i cei care au putut s\u0103 se strecoare spre Spania, erau obliga\u0163i s\u0103 plece mai departe, spre \u0163\u0103rile din sudul Americii, \u00een Argentina, Brazilia, Chile, deoarece aici condi\u0163iile economice erau extrem de grele. Mai mult, \u00een anii de guvernare a Mare\u015falului Antonescu, s’a limitat numai la postul de la Lisabona, pentru c\u0103 la Madrid fusese trimis Alexandru Busuioceanu. Raporturile dintre cei doi au fost rom\u00e2ne\u015fti, dar nu cordiale. Mai ales c\u0103 fiecare reprezenta alt\u0103 tab\u0103r\u0103 politic\u0103. Busuioceanu frecventa cercurile premerg\u0103toare actului de la 23 August, iar Cotru\u015f era adversarul acestei partide, con\u015ftient de drama ce va urma. G\u0103sim exprimat acest sentiment \u00een poemul intitulat \u00ab\u00centre Volga \u015fi Mississipi\u00bb<\/em>, scris cu prilejul celui de-al doilea Congres al Uniunii Latine la Madrid. A fost isbit \u00een \u00eencerc\u0103rile lui de a-\u015fi organiza via\u0163a \u00een exil. Scria articole pentru emisiunea de radio sus\u0163inut\u0103 de guvernul spaniol \u015fi de generalissimul Franco, pentru a l\u0103muri \u0163ara cu privire la eforturile exilului de a aduce dreptate Rom\u00e2niei. S’a lovit de arivismul unor tineri, care n’au \u00een\u0163eles \u00een acele momente de ce trebuiau s\u0103 prevaleze interesele patriotice, unitatea rom\u00e2neasc\u0103. Ace\u015fti tineri puseser\u0103 st\u0103p\u00e2nire pe emisiunile Radiodifuziunii \u015fi i-au eliminat pe to\u0163i cei care, ca \u015fi ei, luptau pentru dreptatea Rom\u00e2niei dar de pe alte pozi\u0163ii. Au fost mai tari \u015fi au eliminat elemente de valoare ca Aron Cotru\u015f, Cri\u015fu Axente, Stan Popescu, Vasile Iasinschi, de\u015fi \u015ftiau\u00a0foarte bine c\u0103 aceste comentarii erau singurul lor suport material.<\/p>\n

– C\u00e2t timp au \u0163inut emisiunile?
\n– Timp de cinci ani, \u00een fiecare zi, c\u00e2te cinci comentarii diminea\u0163a \u015fi seara. Mai multe ore pe zi. N’am intrat niciodat\u0103 acolo, nici nu aveam vreun motiv. \u00cendep\u0103rtarea de la postul de radio l-a dobor\u00eet moralmente pe Cotru\u015f, mai ales c\u0103, \u00een cercurile intelectuale spaniole, cu toate c\u0103 Aron Cotru\u015f era considerat cel mai mare poet epic al Spaniei, genera\u0163ia nou\u0103 \u00eel dispre\u0163uia \u015fi, dup\u0103 propria \u015fi textuala lor expresie, nu era poet, ci cismar al poeziei. Ei vedeau o culme doar \u00een poezia lui Ion Barbu. Nu-i interesa Cotru\u015f. Spuneau c\u0103 poezia lui era o produc\u0163ie onomatopeic\u0103, f\u0103r\u0103 rost \u015fi f\u0103r\u0103 sim\u0163\u0103m\u00e2nt. Tot astfel \u00eel calificau \u015fi pe Co\u015fbuc. C\u00e2nd \u00eemi aduc aminte, m\u0103 \u00eenfurii. Cred c\u0103 era prin anii 56, dup\u0103 revolu\u0163ia maghiar\u0103. Intelectuali r\u0103sb\u0103t\u0103tori, cei din t\u00e2n\u0103ra genera\u0163ie cuno\u015fteau personalit\u0103\u0163i ale regimului franchist, studiaser\u0103 cu unii dintre ace\u015ftia la acelea\u015fi universit\u0103\u0163i, \u00ee\u015fi \u00eeng\u0103duiau ingerin\u0163e inumane. De unde fiecare trebuia s\u0103 aib\u0103 trei comentarii pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, lui Cotru\u015f i-au dat un singur comentar, \u015fi pe urm\u0103 l-au t\u0103iat cu totul de pe lista colaboratorilor.<\/p>\n

– Probabil aceste nemul\u0163umiri l-au determinat s\u0103 plece \u00een America.
\n– Bine\u00een\u0163eles. \u00cenainte de asta \u00eens\u0103 \u015fi-a pierdut so\u0163ia.
\n– Era aici, cu el?
\n– Da. Lovitur\u0103 teribil\u0103 pentru un om asupra c\u0103ruia amurgul vie\u0163ii se ar\u0103tase \u015fi mizeriile\u00a0exilului \u00eencepeau s\u0103-l prind\u0103. Pentru un om ca el singur\u0103tatea c\u0103minului era insuportabil\u0103. A fost \u00eentre el \u015fi so\u0163ia lui o perfect\u0103 uniune spiritual\u0103. Nimeni nu putea s’o explice. O armonie cum rar g\u0103se\u015fti \u00een familiile de azi. \u00cempreun\u0103 cu el reu\u015fisem s\u0103 d\u0103r\u00e2m\u0103m prima \u00eencercare de constituire a comunit\u0103\u0163ii rom\u00e2nilor din Spania, sub pre\u015fedin\u0163ia ziaristului Stelian Popescu \u015fi cu colaborarea tinerilor de care am amintit. Dup\u0103 un an, comunitatea s’a reconstituit sub pre\u015fedin\u0163ia lui Aron Cotru\u015f, cu aportul tuturor elementelor pozitive. \u00cen 1957, ca pre\u015fedinte al comunit\u0103\u0163ii rom\u00e2nilor din Spania, Cotru\u015f a cerut, \u00eenvoirea de a se duce \u00een Statele Unite ale Americii, pentru a face s\u0103 vibreze mai intens patriotismul transilv\u0103nenilor lui, adormit \u00een lupta pentru dolari, \u015fi nu pentru neam. Desp\u0103r\u0163irea de el a fost emo\u0163ionant\u0103 \u015fi parc\u0103 to\u0163i am avut sentimentul c\u0103 era o desp\u0103r\u0163ire definitiv\u0103. A\u015ftepta at\u00e2t de multe de la acest contact cu cei din America (mai fusese acolo prin anii 1920), se vedea ca purt\u0103tor al unui mesaj \u00eencrustat \u00eentr-un pergament semnat de comitetul de conducere de atunci. \u015ei noi a\u015fteptam ca pe un miracol vizita mesagerului nostru pentru drepturile neamului. Greu de explicat optimismul lui \u00een b\u0103t\u0103lia unor oameni s\u0103raci. Pe treptele aeroportului, la desp\u0103r\u0163ire, ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat \u015fi el ne-a m\u0103rturisit cu mult\u0103 m\u00e2ndrie: \u00ab\u00cemi cunosc oamenii. Fi\u0163i siguri c\u0103 de acolo vor veni minuni \u015fi eliberarea!\u00bb \u00cen timp, n’a fost s\u0103 fie a\u015fa! Pentru c\u0103, vezi, ceea ce este semnificativ, e c\u0103 plecarea lui a avut loc tocmai c\u00e2nd izbucnea revolu\u0163ia maghiar\u0103 din 1956. El cuno\u015ftea machiavelismul unguresc, \u00eel \u00eengrijora succesul propagandistic al acestei mi\u015fc\u0103ri. Dup\u0103 entuziasmul primelor \u00eentrevederi cu familia avocatului Iosif Cr\u0103ciun \u015fi ceilal\u0163i, au urmat am\u0103r\u0103ciu\u00adnea lipsei de \u00een\u0163elegere a elementelor refractare de peste ocean. Acuz\u00e2ndu-l c\u0103 este transfug din ortodoxie \u015fi trecut la catolicism pentru avantaje materiale, au uneltit \u00eempotriva lui… A! M\u0103 cheam\u0103 nevast\u0103-mea. Trebuie s\u0103 \u00eentrerupem un pic, ca \u015fi data trecut\u0103. M\u0103 duc jos s\u0103 \u00eenchid pr\u0103v\u0103lia…<\/p>\n

Frunz\u0103resc colec\u0163ia Carpa\u0163ilor<\/em>. \u00cen primul num\u0103r din 10 Mai 1954, un articol de Pamfil \u015eeicaru consacrat lui Frederic Mistral. Aron Cotru\u015f scrie despre \u00abRapsodie <\/i>romanic\u0103\u00bb<\/em>, \u00een amintirea lui Mistral. Se traduc texte din Vasile P\u00e2rvan (\u00ab<\/i>Homenaje al Emperador Tra<\/i>jano\u00bb), <\/i>un articol trateaz\u0103 persecu\u0163iile religioase din Rom\u00e2nia, apoi un amplu studiu de Alfred Rambaud, \u00abHistoire des Roumains de la Dacie Trajane\u00bb, <\/i>alte studii temeinice cu nume de prim\u0103 m\u0103rime. \u00cen al doilea num\u0103r citesc \u00abSc<\/i>risoare deschis\u0103<\/em> lui Mihail Sadoveanu\u00bb <\/i>de Pamfil \u015eeicaru…, acuz\u00e2ndu-l de obedien\u0163\u0103 \u015fi politicianism. Se public\u0103 mereu poeme de Cotru\u015f, se scrie despre Grigorescu. G\u0103sesc potrivit s\u0103 copiez poema lui Aron Cotru\u015f scris\u0103 \u00een America, la 27 Noiembrie 1958, \u00een La Canada, California.<\/p>\n

TAT\u0102L NOSTRU…
\n<\/em>
\nTat\u0103l nostru, carele esti \u00een cer,<\/em>
\nd\u0103-ne puteri din nep\u0103trunsul T\u0103u mister! <\/em><\/p>\n

Sfin\u0163easc\u0103-se \u00cen veci numele T\u0103u!<\/em>
\npeste bine \u015fi r\u0103u!<\/em><\/p>\n

Vie a Ta necuprins\u0103 \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ie<\/em>
\n\u015fi peste aceast\u0103 robit\u0103 Rom\u00e2nie! <\/em><\/p>\n

P\u00e2inea noastr\u0103, tot mai rar\u0103 \u015fi amar\u0103,<\/em>
\nca pe-o man\u0103 cereasc\u0103, d\u0103-ne-o Tu iar\u0103!<\/em><\/p>\n

P\u0103catele toate, ni le iart\u0103 deavalma! <\/em>
\nIart\u0103-ne desn\u0103dejdea \u015fi iart\u0103-ne sudalma,
\n<\/em>\u0163\u00ee\u015fnite din clocotul, \u00een care se revars\u0103
\nveninul r\u0103t\u0103cirii din inima noastr\u0103!<\/em><\/p>\n

D\u0103-ne puteri f\u0103r\u0103 de margini \u015fi r\u0103bdare neclintit\u0103, <\/em>
\nde la noi s\u0103 alung\u0103m orice ispit\u0103!<\/em><\/p>\n

Din musc\u0103leasca iob\u0103gie \u015fi din furtun\u0103,
\ninima f\u0103-ne-o s\u0103 iese mai bun\u0103<\/em>
\n \u015fi’n \u0163ara schimbat\u0103 \u00een oarb\u0103 \u00eenchisoare
\nneamul s\u0103 creasc\u0103 mai d\u00e2rz \u015fi mai tare!
\n\u015fi ziduri s\u0103 dureze, de neclintit,
\n<\/em>\u00eentre noi \u015fi \u00eentre R\u0103s\u0103rit!<\/em><\/p>\n

Din Carpa\u0163i pe’ntunerec, u\u015for ca un fulg spre Tine,
\nO, Doamne, a\u015f vrea s\u0103 m\u0103 smulg,
\ndup\u0103 ce mi-oiu duce, str\u0103ini \u00eentre str\u0103ini,
\npentru ai mei p\u00e2n’la cap\u0103t, coroana de spini. <\/em><\/p>\n

Traian Popescu revine \u015fi continu\u0103:<\/p>\n

– Ac\u0163iunea \u00eempotriva lui Cotru\u015f a fost condus\u0103 de arhimandritul Lucaci \u015fi toate \u00eencerc\u0103rile poetului de a demonstra eroarea \u015fi de a preveni nedreptatea care \u00eel lovea, au fost inutile.<\/p>\n

– \u00cen ce ora\u015f se stabilise?<\/p>\n

– La \u00eenceput la Detroit, Cleveland \u015fi Chicago. Acesta era sectorul pe care l-a colindat. Avea un fel de berbecism, a\u015fa am numit eu pornirile ce puseser\u0103 st\u0103p\u00e2nire pe min\u0163ile furio\u015fi\u00adlor ortodoc\u015fi din USA \u015fi Canada, care, f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la lovitura moral\u0103 pe care o d\u0103deau celui mai mare \u015fi mai autentic c\u00e2nt\u0103re\u0163 al suferin\u0163elor Ardealului, l-au izolat de lumea transilv\u0103nean\u0103 de acolo, care l-a p\u0103r\u0103sit \u015fi l-a obligat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een cercul restr\u00e2ns al uni\u0163ilor. Conversiunea lui Cotru\u015f s-a produs cu mult \u00eenainte de plecarea lui \u00een America, la Madrid, prin 1947, mi se pare. El spunea cu mult\u0103 durere \u00een suflet c\u0103 Rom\u00e2nia se g\u0103se\u015fte \u00eentr’o tragic\u0103 situa\u0163ie, deoarece nu mai avem pe nimeni \u00een acest Occident putrezit, care s\u0103 ne ia ap\u0103rarea \u00een fa\u0163a teribilului du\u015fman, care a pus st\u0103p\u00e2nire pe \u0163ara noastr\u0103. Un singur glas ar fi putut s\u0103 ne vin\u0103 \u00een ajutor, glasul Papei Pius al XII-lea, om integru \u015fi cu mult\u0103 simpatie pentru fr\u00e2ntura latin\u0103 din Carpa\u0163i. A trecut cu so\u0163ia la catolicism, pentru a-\u015fi deschide drum la Vatican, unde spera s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een\u0163elegerea cuvenit\u0103. Ortodoc\u015fii socotesc \u00eens\u0103 c\u0103 to\u0163i cei de alt\u0103 confesiune sunt v\u00e2ndu\u0163i Satanei, ei singuri fiind credincio\u015fii r\u0103ma\u015fi pe linia lui Cristos. Uite ce fac ortodoc\u015fii no\u015ftri, mari prela\u0163i \u015fi c\u0103petenii. Cotru\u015f socotea c\u0103 sunt v\u00e2ndu\u0163i du\u015fma\u00adnului… \u015ei a\u015fa a fost! Am scris \u00eentr’un num\u0103r din Carpa\u0163ii<\/em> despre semnifica\u0163ia sacrificiului f\u0103cut de Cotru\u015f, care nu \u015fi-a tr\u0103dat religia, ci a c\u0103utat s\u0103 deschid\u0103 poarta singurei cet\u0103\u0163i care putea s\u0103-\u015fi impun\u0103, \u00een vremea aceea, un cuv\u00e2nt \u00een organiza\u0163iile interna\u0163ionale create dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103sboi mondial. Ce-a urmat se \u015ftie. Cu trecerea timpului \u015fi dup\u0103 mentalitatea dolarului, l-au p\u0103r\u0103sit chiar \u015fi uni\u0163ii lui. \u00centr’un t\u00e2rziu \u015fi-a aflat ad\u0103post \u00eentr’o familie de mode\u015fti meseria\u015fi din La Canada din California, familia Brezean, care a \u00eengrijit de el p\u00e2n\u0103 \u00een momentul c\u00e2nd boala de care suferea, diabetul, l-a r\u0103pus.<\/p>\n

– Ce c\u0103r\u0163i a publicat aici?<\/p>\n

– Multe. Eu i-am tip\u0103rit poeziile inedite \u00ab\u00centre Volga \u015fi Mississippi\u00bb<\/em>, \u00abRapsodia iberic\u0103\u00bb<\/em>, \u00een castilian\u0103 \u015fi rom\u00e2n\u0103, \u00abRapsodia Valah\u0103\u00bb<\/em>, dup\u0103 aceea, stai, a mai fost una, \u00abEminescu\u00bb<\/em>, poem, \u015fi o carte, \u00abDrumuri prin furtun\u0103\u00bb<\/em>, 1951, la Madrid. A mai scris multe, dar nu s’au publicat. A ap\u0103rut ceva \u00een volumul f\u0103cut de inginerul Ro\u015fca, la Barcelona, care a cules toate poeziile lui Cotru\u015f scrise \u00een exil. Aici, \u00een asta, e celebra \u00abP\u0103tru Opinc\u0103\u00bb<\/em>.<\/p>\n

– Azi, 4 Septembrie 1981, ce facem? Continu\u0103m cu Aron Cotru\u015f?<\/p>\n

– A\u015fa ar fi firesc… Cotru\u015f a trecut la catolicism nu numai din motivele pe care le-am men\u0163ionat, ci \u015fi ca un protest pentru desfiin\u0163area Bisericii unite din Transilvania. Considera acest act ca cea mai mare gre\u015feal\u0103 a regimului din \u0163ar\u0103. Aceast\u0103 Biseric\u0103 a fost totdeauna stavil\u0103 \u00eencerc\u0103rilor de maghiarizare a popula\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti de peste mun\u0163i \u015fi cea care a reaprins f\u0103clia con\u015ftiin\u0163ei na\u0163ionale, exalt\u00e2nd originea latin\u0103 a neamului rom\u00e2nesc. \u015ei iar\u0103\u015fi o atitudine de protest \u00eempotriva \u00eencerc\u0103rilor ovreie\u015fti de a distruge \u00een ortografia limbii noastre elemente specifice scrierii latine. \u00cel sup\u0103ra extrem de mult faptul c\u0103 s’a \u00eenlocuit, \u00een corpul unor cuvinte, litera \u00e2 din a, Rom\u00e2nia devenind Rom\u00eenia.<\/p>\n

– Temperament energic, spirit protestatar, desigur c\u0103 \u015fi \u00een rela\u0163iile cu alte personalit\u0103\u0163i ale exilului Cotru\u015f avea dificult\u0103\u0163i de tot felul.<\/p>\n

– Marea greutate a fost pentru mine s\u0103-l \u00eempac pe Cotru\u015f cu \u015eeicaru. C\u00e2nd ajunsesem la Madrid, ei nu aveau raporturi de nici un fel. \u015eeicaru avusese impresia c\u0103 Aron Cotru\u015f n’a voit s\u0103-i dea nimic din a\u015fa pretinsul fond de reprezentare, pe care l-ar fi avut \u00een calitate de consilier de pres\u0103 a celor dou\u0103 lega\u0163ii. Impresia lui \u015eeicaru era complet inexact\u0103. Fondurile pu\u0163ine ce le-a avut, ca \u015fi banii personali, poetul i-a folosit pentru men\u0163inerea rela\u0163iilor cu cercurile de ziari\u015fti \u015fi oameni de cultur\u0103 din Spania \u015fi Portugalia. Consecin\u0163a: \u015eeicaru s’a retras la Palma de Mallorca. Acolo scria, mai avea mici rezerve, \u015fi era ajutat de mi\u015fcarea legionar\u0103, care \u00eei oferea 100 de dolari, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, pe lun\u0103, ca ajutor personal al dlui Sima. Bani str\u00e2n\u015fi, bine\u00een\u0163eles, din cotiza\u0163iile legionarilor din exil. Fac o mic\u0103 parantez\u0103: o ironie a soartei face ca cel exilat \u00een Insula Mallorca s\u0103 fie tocmai cel care a preconizat, \u00een timpul prigoanei lui Carol al II-lea, izolarea legionarilor \u00een Insula \u015eerpilor. El pretindea \u00eens\u0103 c\u0103 cel ce lansase ideea fusese prim-redactorul s\u0103u, Dumitrescu, \u015fi nu el. \u015eeicaru a stat c\u00e2\u0163iva ani \u00een Mallorca, dedic\u00e2ndu-se scrisului, \u015fi foarte multe din manuscrisele l\u0103sate au ob\u00e2r\u015fia \u00een acel exil din Palma. Colabora la gazeta Chemarea <\/i>a lui Govora de la Paris \u015fi la Curierul rom\u00e2nesc, <\/i>scos de Costic\u0103 Arsenie. Tot acesta din urm\u0103 scotea la Paris, \u015fi un anuar al scriitorilor rom\u00e2ni \u00een pribegie. Acum a disp\u0103rut. Acestea sunt chestiuni de acum treizeci \u015fi ceva de ani.<\/p>\n

– Cine-l vedea pe \u015eeicaru?
\n– Govora. A petrecut o vreme, trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, cu el acolo.
\n– C\u00e2teva luni! completeaz\u0103 Chica.
\n– Dup\u0103 ce-a venit ca exilat \u00een Spania, \u00eel mai ajuta \u015fi fata lui, care mai avea ceva rezerve.<\/p>\n

Dac\u0103 a murit la 86 de ani, pe atunci avea peste 50 de ani \u015fi era \u00een plin\u0103 vigoare. Pe atunci nu scria \u00eenc\u0103 \u00een presa spaniol\u0103. Mai t\u00e2rziu am s\u0103-\u0163i povestesc despre colabor\u0103rile lui \u00een presa spaniol\u0103. Cu un an \u00eenainte de Congresul Uniunii Latine, el se mutase \u00een capitala Spaniei \u015fi se \u00eencadrase grupului care a \u00eentemeiat comunitatea rom\u00e2nilor exila\u0163i din Spania. Lu\u00eend ini\u0163ia\u00adtiva de a participa la acest congres al Uniunii Latine, la care Cotru\u015f fusese desemnat ca delegat din partea Rom\u00e2nilor din exil, am f\u0103cut c\u00e2teva reuniuni la care au participat \u015fi Vintil\u0103 Horia, \u015fi Pamfil Seicaru, \u015fi Aron Cotru\u015f cu grupul de tineri, Usc\u0103tescu, R\u0103u\u0163\u0103 et comp., Ciril Popovici, George Antoniade \u015fi Busuioceanu c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 refac\u0103 prietenia dintre to\u0163i. Existau m\u00e2r\u00e2ieli iscate din diverse pretexte, de\u015fi, \u00een principiu, to\u0163i erau de acord cu linia de urmat. S’au eschivat cei mai mul\u0163i \u015fi, \u00een grupul nostru, au r\u0103mas Cotru\u015f, \u015eeicaru, popa Al.Mircea, care urmam s\u0103 alc\u0103tuim materialul propagandistic necesar. Cu aceast\u0103 ocazie, am aranjat lucrurile de a\u015fa manier\u0103 \u00eenc\u00e2t gazetarul \u015fi poetul s\u0103-\u015fi dea m\u00e2na. Am c\u0103zut de acord s\u0103 scoatem revista Carpa\u0163ii<\/em>, cum am mai spus, sub direc\u0163ialui Aron Cotru\u015f \u015fi cu colaborarea lui Pamfil \u015eeicaru, preotul Al.Mircea (Govora nu era \u00eenc\u0103) \u015fi al\u0163i colaboratori spanioli \u015fi rom\u00e2ni, care au contribuit la alc\u0103tuirea primului num\u0103r. Totodat\u0103, am tip\u0103rit o bro\u015fur\u0103 despre Rom\u00e2nia, \u00een limba francez\u0103, dup\u0103 o bro\u015fur\u0103 a Ministerului Propagandei din Rom\u00e2nia, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1940. Pe ultima pagin\u0103 am reprodus din Memoriile lui Churchill t\u00e2rguI ru\u015finos intervenit \u00eentre el \u015fi Stalin, pentru predarea \u0163\u0103rilor din Estul Europei: Rom\u00e2nia cu 90 la sut\u0103 pentru Ru\u015fi \u015fi 10 la sut\u0103 pentru Alia\u0163ii din Vest, ca drept de influen\u0163\u0103. Am mai publicat o bro\u015fur\u0103 a p\u0103rintelui Mircea, \u00een spaniol\u0103, referitoare la persecu\u0163iile religioase din \u0163ar\u0103 \u015fi dou\u0103 bro\u015furi, \u00abParentalia\u00bb <\/i>de P\u00e2rvan \u015fi \u00abRapsodia <\/i>Valah\u0103<\/em>\u00bb de Cotru\u015f. Le-am prezentat ca rod al comitetului (Cotru\u015f, Popa Mircea, Georgel Demetrescu, C\u0103pitanul Cristescu de la\u00a0Paris, ziaristul Constantin Arsenie \u015fi eu, Traian Popescu). Fiecare delegat \u00een parte primea un pachet cu aceste public\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, prin secretariatul Congresului. Noua comisie a preparat o reproducere pe o foaie de h\u00e2rtie a poeziei lui Alecsandri: \u00abLatina gint\u0103 e regin\u0103\u00bb<\/em> tradus\u0103 \u00een spaniol\u0103. Acesta era tot aportul lor. Dup\u0103 aceea, raporturile dintre Cotru\u015f \u015fi \u015eeicaru s’au ameliorat. Au r\u0103mas prieteni p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Bun, ce te mai intereseaz\u0103 de Cotru\u015f?<\/p>\n

– Cum a reu\u015fit s\u0103 c\u00e2\u015ftige simpatia Spaniolilor?<\/p>\n

– Prin rela\u0163iile ce le-a avut cu Eugenio d’Ors, prin participarea la \u00eentrunirile culturale ale scriitorilor, prin felul cum a \u015ftiut s\u0103 reprezinte Rom\u00e2nia \u00een aceste cercuri. A scris \u015fi \u00abRapsodia Iberic\u0103\u00bb<\/em>, pe care a prezentat-o la Congresul Uniunii Latine. A luat premiu de poezie, \u00een Palma de Mallorca, Palma de oro, <\/i>premiul Ramon Uull, filosoful mallorquin. Dup\u0103\u00ad moartea so\u0163iei sale, a stat c\u00e2teva luni la m\u00e2n\u0103stirea Montserrat de l\u00e2ng\u0103 Barcelona.<\/p>\n

– Unde Spaniolii au spus s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, asigur\u00e2ndu-i cas\u0103 \u015fi mas\u0103 pe toat\u0103 via\u0163a. El n’a r\u0103mas, a preferat s\u0103 plece \u00een America! intervine Chica.<\/p>\n

– \u00cens\u0103 dragostea lui pentru Rom\u00e2nia \u015fi dorin\u0163a de a interveni pe orice c\u0103i pentru remedierea situa\u0163iei de acolo, l-au determinat s\u0103 plece, ca mesager al comunit\u0103\u0163ii rom\u00e2nilor din Spania, \u00een Statele Unite, pentru a continua acolo munca de l\u0103murire asupra nedrept\u0103\u0163ii f\u0103cute de Alia\u0163ii vestici, la sf\u00e2r\u015fitul r\u0103sboiului, Rom\u00e2niei. Despre \u015federea lui \u00een America am vorbit, n’am prea multe date. Cine poate completa, este Ion Simicin, pentru c\u0103 familia Brezean care l-a ajutat mult, oameni b\u0103tr\u00e2ni \u015fi simpli, nu cred c\u0103 ar avea ceva de spus asupra activit\u0103\u0163ii poetului \u015fi g\u00e2nditorului.<\/p>\n

– M’ar interesa colaborarea la Carpa\u0163<\/em>ii <\/i>a lui Pamfil Seicaru.<\/p>\n

– A \u00eenceput cu primul num\u0103ral revistei, unde a publlcat un articol despre Mistral. \u00cen num\u0103rul urm\u0103tor, o scrisoare deschis\u0103 lui Sadoveanu. \u00cenc\u0103 din timpul colabor\u0103rii la Chemarea <\/i>\u015fi Curierul Rom\u00e2nesc <\/i>al lui Arsenie, \u00eencepuse o serie de portrete ale unor personalit\u0103\u0163i culturale din Rom\u00e2nia de atunci, cu inten\u0163ia ca, la sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 le \u00eenglobeze \u00eentr’un volum intitulat Fuit quondam Illionum. <\/i>\u00cen Carpa\u0163ii<\/em> a tip\u0103rit, \u00eentre altele, portretele lui Goga, Stere, Arghezi, A.C.Cuza. Cam \u0103\u015ftia au fost. Trebuia s\u0103 completeze, de asemenea, manuscrisul Istoria presei <\/i>rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, pe care \u00eel \u00eencepuse la Palma de Mallorca, dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte \u00eentr’o introducere care ne-a r\u0103mas, Vintil\u0103 Horia. El l-a \u00eendemnat. O parte din Istoria presei <\/i>e la mine, diverse foi scrise \u00een leg\u0103tur\u0103 cu tema. El trebuia s\u0103 le regrupeze \u015fi ce l-a \u00eempiedicat s\u0103 duc\u0103 lucrarea la bun sf\u00e2r\u015fit, a fost ambi\u0163ia lui de a ad\u0103uga \u015fi presa din exil, \u015fi presa din \u0163ara cotropit\u0103. Ori, str\u00e2ngerea acestui material nu s’a putut realiza complet niciodat\u0103 \u015fi, probabil, de asta n’a mai terminat lucrarea. Poate nici n-ar fi avut timpul, deoarece Pamfil era un fel de vulcan intelectual \u00een continu\u0103 erup\u0163ie. \u00cei venea o idee, se a\u015feza la masa de scris \u015fi porneau s\u0103 curg\u0103 zeci de pagini, fie de istorie, fie de politic\u0103, fie de comentarii asupra situa\u0163iilor care \u00eel chinuiau pe el. Lucra prea \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een multe, dup\u0103 inspira\u0163iile ce le avea.<\/p>\n

– Unde lucra?<\/p>\n

– Acas\u0103, la Madrid, \u00een biroul lui. Constan\u0163a \u015eeicaru, nevast\u0103-sa, care era \u015fi dactilografa lui, punea ordine \u00een toate aceste manuscrise \u015fi-i f\u0103cea corecturi de stil, de ortografie chiar. Datorit\u0103 muncii ei s’au putut tip\u0103ri c\u0103r\u0163ile pe care eu i le-am imprimat la Madrid: \u00abIstoria partidelor<\/i> na\u0163ional-\u0163\u0103r\u0103nesc \u015fi na\u0163ional-liberal\u00bb\u00a0<\/em>– vezi, nu e sigur -, \u00abUniunea<\/i> na\u0163io\u00adnal\u0103 \u00een<\/em> complexul politic european\u00bb <\/i>(Carpa\u0163ii<\/em>, Calle Villanueva, 43, anul 1963, 324 pg), \u00ab<\/i>N.Iorga\u00bb, \u00abT.Arghezi\u00bb, <\/i>\u00abR\u0103spuns Glasului Patriei robite\u00bb<\/em> (a fost o gazet\u0103 scoat\u0103 de RSR la Berlin, prin Comitetul de repatriere al Rom\u00e2nilor exila\u0163i, care c\u0103uta s\u0103 ne conving\u0103 s\u0103 ne \u00eentoarcem acas\u0103). El a f\u0103cut atunci o carte de vreo 80 sau 100 de pagini. Este tip\u0103rit\u0103 de mine, \u00een editura CRAB, Comitetul rom\u00e2n antibol\u015fevic. A\u015fa a voit el. \u00abDavai ceas\u00bb, \u00abCons<\/i>truc\u0163ii pe <\/em>nisip\u00bb <\/i>\u015fi \u00abAdev\u0103ruri <\/em>care trebuiesc rostite\u00bb, <\/i>ultima bro\u015fur\u0103 ap\u0103rut\u0103 la noi, aici. El venea cu ideile. Karl Marx i-am sugerat-o eu, pentru c\u0103, disp\u0103r\u00e2nd din \u0163ar\u0103 cartea publicat\u0103 sub Gh.Gheorghiu-Dej, am socotit c\u0103 e bine ca exilul s\u0103 cunoasc\u0103 p\u0103rerile lui Marx asupra\u00a0Basarabiei etc. L-am rugat s\u0103 fac\u0103 un comentariu, \u00een care \u015eeicaru, determinat nu \u015ftiu de ce, a fost foarte bl\u00e2nd cu regimul de la Bucure\u015fti. Probabil influen\u0163at, \u00een parte, de sora lui, care ie\u015fise din pu\u015fc\u0103rie \u015fi \u00eei prezentase \u0163ara a\u015fa cum ar fi dorit s\u0103 fie \u015fi nu cum era \u00een realitate. Doamna Victoria Munteanu, ba nu, Virginia Munteanu.<\/p>\n

– Venise \u00een str\u0103in\u0103tate?<\/p>\n

– Da. Ce povestea ea din \u00eenchisori, cum puteau fi comuni\u015ftii \u00een timpul lui Dej, \u00eengrozitor.<\/p>\n

– Ca jurnalist, \u015eeicaru n’a izbutit s\u0103 se afirme \u00een str\u0103in\u0103tate, dec\u00e2t tot \u00een presa restr\u00e2ns\u0103 a exilului, care era prea mic\u0103 pentru el.<\/p>\n

– Cam un an \u015fi jum\u0103tate, \u015eeicaru a tip\u0103rit \u00een limba englez\u0103, la Madrid, o gazet\u0103 intitulat\u0103 Liberty in Justice, <\/i>natural, anticomunist\u0103,\u00een care critica \u015fi pe Alia\u0163ii Vestici, pentru predarea Europei de Est Ru\u015filor. Nu \u015ftiu cine a finan\u0163at-o, dar era foarte bine prezentat\u0103 \u015fi cu mult succes de propagand\u0103 anticomunist\u0103. La fel, a mai colaborat cu comunitatea Rom\u00e2nilor din Spania, cu ocazia s\u0103pt\u0103m\u00e2nii rom\u00e2ne\u015fti, c\u00e2nd a scos cartea \u00abY… existimos\u00bb, \u00een care arat\u0103 toate suferin\u0163ele din trecut \u015fi din epoca modern\u0103 ale neamului nostru, existimos <\/i>fiind rezultatul final c\u0103 nimic n’a putut s\u0103 ne distrug\u0103 \u015fi c\u0103 am r\u0103mas Rom\u00e2ni, acolo unde suntem. Cu ajutorul financiar al fetei lui de la Paris, Viorela \u015eeicaru, a tip\u0103rit volumul \u00abLa Transylvanie\u00bb, \u00een limba francez\u0103. Am c\u0103utat s\u0103 scot frumos c\u0103r\u0163ile lui, am pus multe cli\u015fee, reproduceri, care pot s\u0103 dezvolte ideile din texte. Cred c\u0103 o carte ilustrat\u0103 impresioneaz\u0103 mult mai mult cititorii.<\/p>\n

– A\u0163i avut rela\u0163ii str\u00e2nse cu Pamfil \u015eeicaru.<\/p>\n

– Am avut rela\u0163ii de prietenie. L-am trimis \u00een Germania, pl\u0103tindu-i eu drumul. Eu \u00eel \u00een\u0163elegeam, el m\u0103 \u00een\u0163elegea, de\u015fi eram diametral opu\u015fi ca p\u0103reri politice. Era anticomunist, dar nu era na\u0163ionalist \u00een sensul nostru. \u00cen\u0163elegea c\u0103 are o obliga\u0163ie moral\u0103 fa\u0163\u0103 de lupta legionar\u0103. C\u00e2nd ne-am desp\u0103r\u0163it pe aeroport, el se ducea \u00een Germania sper\u00e2nd c\u0103 va publica cur\u00e2nd manuscrisul \u00abFinlandizarea Europei\u00bb. \u00cembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-m\u0103 mi-a spus: \u00abTraiane, fii lini\u015ftit, eu voi scrie adev\u0103rata istorie a mi\u015fc\u0103rii legionare\u00bb. I-am r\u0103spuns: \u00abNene Pamfile, \u00ee\u0163i mul\u0163umesc, dar te rog, \u00eenainte de a o \u00eencredin\u0163a tiparului, s\u0103-mi dai manuscrisul s\u0103-l citesc \u015fi eu. S\u0103 v\u0103d p\u00e2n\u0103 unde ai fost obiectiv\u00bb. \u00abTe \u00eendoie\u015fti de mine?\u00bb \u00abNu, dar cursul evenimentelor poate influen\u0163a negativ relatarea adev\u0103rului\u00bb. El n’a fost un adversar propriu-zis al mi\u015fc\u0103rii, n’a \u00een\u0163eles fenomenul, dintr’o confuzie pe care a f\u0103cut-o contopind pe Nae Ionescu cu Mi\u015fcarea Legionar\u0103 \u015fi Mi\u015fcarea Legionar\u0103 cu Nae Ionescu. \u00centre el \u015fi Nae Ionescu avusese loc un conflict, pe vremea”‘c\u00e2nd am\u00e2ndoi erau redactori ai ziarului Cuv\u00e2ntul, <\/i>de unde, dup\u0103 cum spunea el, a trebuit s\u0103 plece \u00eempins de intrigile lui Nae Ionescu, profesorul. Ceea ce a\u00a0determinat-o pe doamna \u015eeicaru s\u0103-i pun\u0103 la dispozi\u0163ie toate economiile ei, pentru a crea o gazet\u0103 proprie. \u015ei a\u015fa a ie\u015fit Curentul. <\/i>Acestea sunt m\u0103rturisirile lui, n’ai unde s\u0103 le g\u0103se\u015fti. Tan\u0163i \u015eeicaru era o femeie foarte orgolioas\u0103 \u015fi ambi\u0163ioas\u0103. \u015ei dac\u0103 \u00een \u0163ara rom\u00e2neasc\u0103 Curentul <\/i>ajunsese s\u0103 devin\u0103 prima gazet\u0103 a \u0163\u0103rii, acesta s’a datorit nu numai talentului lui Pamfil, articolelor lui de fond, ci \u015fi chibzuin\u0163ei cu care Coana Tan\u0163a s’a ocupat de administra\u0163ie.<\/p>\n

– Cum a ajuns s\u0103 apar\u0103 Curentul <\/i>\u00een str\u0103in\u0103tate, \u00een versiunea lui actual\u0103?<\/p>\n

– Stai, ajungem \u015fi acolo. Mai am ceva. Seicaru a avut un conflict personal \u015fi cu Ic\u0103 Antonescu. Deci, mult mai t\u00e2rziu dec\u00e2t perioda luptei lui cu Nae Ionescu. \u00cemprejur\u0103rile politice aduc\u00e2ndu-l pe Ic\u0103 \u00een func\u0163ia de vicepre\u015fedinte al guvernului, i-au \u00eeng\u0103duit acestuia s\u0103 se r\u0103sbune, \u00een anul 1941 pe \u015eeicaru, numind la Curentul <\/i>un comisar de rom\u00e2nizare. Institu\u0163ia comisarilor de romanizare luase fiin\u0163\u0103 \u00een timpul efemerei guvern\u0103ri legionare, scopul ei fiind readucerea \u00een patrimoniul na\u0163ional a unor industrii, institu\u0163ii \u015fi agenturi comerciale, \u00eenstr\u0103inate \u00een timpul guvern\u0103rii partidelor istorice \u015fi a dictaturii regelui Carol al Il-lea. Mi\u015f\u00adcarea \u015fi Statul Na\u0163ional-Legionar nu au avut nimic de-a face cu aceast\u0103 stupid\u0103 m\u0103sur\u0103: numirea unui comisar de rom\u00e2nizare la o institu\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103. Nimeni nu putea nega c\u0103, complexul Curentului <\/i>cu tot ansamblul lui n-a fost una din cele mai frumoase realiz\u0103ri rom\u00e2ne\u015fti \u00een sectorul presei \u015fi publicisticii. Faptul \u00een sine, dac\u0103 s’a \u00eent\u00e2mplat, s’a \u00eent\u00e2mplat cu luni de zile mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd Statul Na\u0163ional-Legionar \u015fi Mi\u015fcarea \u00eens\u0103\u015fi nu mai aveau nici un cuv\u00e2nt de spus \u00een \u0163ara rom\u00e2neasc\u0103. Am c\u0103utat tot timpul s\u0103 le scot ideea din cap, \u015fi lui, \u015fi Coanei Tan\u0163i, mai ales c\u0103 \u00eentre primii organizatori ai institu\u0163iei comisarilor de rom\u00e2nizare am fost eu, personal. Deci \u015ftiam. \u00cen epoca aceea, prin diverse interven\u0163ii \u015fi influen\u0163e ale personalit\u0103\u0163ilor epocii (de exemplu, cabinetul Mare\u015falului, cabinetul legionar al vicepre\u015fedin\u0163iei, toate prefecturile din \u0163ar\u0103) se f\u0103ceau tot felul de interven\u0163ii pentru numirea acestor comisari, \u00een fabrici, unit\u0103\u0163i comerciale, \u0163inute de elemente str\u0103ine neamului rom\u00e2nesc, care m’au determinat, dup\u0103 o lun\u0103 de zile, s\u0103-mi dau demisia. Aceast\u0103 institu\u0163ie creat\u0103 cu scopul de a ap\u0103ra interesele economiei rom\u00e2ne\u015fti se transformase \u00eentr’un oficiu de plasare. Totu\u015fi, am \u015ftiut totdeauna m\u0103surile ce se luau, pentru c\u0103 institu\u0163ia depindea de Ministerul Comer\u0163ului, unde lucram, \u015fi data la care s’a produs numirea comisarului de rom\u00e2nizare la Curentul <\/i>nu mai avea nici o leg\u0103tur\u0103 cu r\u0103zbunarea legionarilor \u00eempotriva lui \u015eeicaru.<\/p>\n

– El v\u0103 purta ranchiun\u0103?<\/p>\n

– Nu pot s\u0103 spun c\u0103 era o ranchiun\u0103, dar el nu pricepea \u015fi nu credea c\u0103 noi n’am fi f\u0103cut treaba asta. Dovad\u0103 c\u0103 nu avea ranchiun\u0103: atunci c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 se creeze mitul Mo\u0163a\u00ad – Marin la Majadahonda \u015fi \u00een fiecare an, la 13 Ianuarie, lumea rom\u00e2neasc\u0103 din Madrid participa la comemorarea celor doi eroi rom\u00e2ni c\u0103zu\u0163i pe frontul spaniol, a participat \u015fi familia \u015eeicaru. Pe \u015eeicaru l-am v\u0103zut eu \u00eensumi l\u0103crim\u00e2nd \u00een timpul slujbei religioase. Demonstra astfel c\u0103 nu avea nici un fel de resentiment pentru legionari. Un mic incident s’a produs totu\u015fi din berbecia (\u0103sta-i cuv\u00e2ntul potrivit, \u0163in la el \u015fi te rog s\u0103-l p\u0103strezi \u00een textul meu) fostului prefect de Sibiu, legionarul Ion Fle\u015feriu, care, v\u0103z\u00e2ndu-l acolo, s’a dus \u015fi l-a apostrofat: \u00abDa tu ce cau\u0163i aici?\u00bb \u015eeicaru a r\u0103mas surprins, s-a speriat crez\u00e2nd poate c\u0103 se va produce o agresiune \u00eempotriva lui, iar Coana Tan\u0163i, cu am\u0103r\u0103ciune \u00een glas \u015fi \u00een gest, i-a spus: \u00abPamfile, el are dreptate! Hai s\u0103 plec\u0103m!\u00bb… \u015fi-au plecat. A fost cea mai mare gre\u015feal\u0103 pe care putea s’o s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 un om, pentru c\u0103, dup\u0103 cum s-a dovedit ulterior, Fle\u015feriu n’a fost un legionar adev\u0103rat.<\/p>\n

– Cum po\u0163i s\u0103 spui a\u015fa ceva? se mir\u0103 Chiriachi\u0163a.<\/p>\n

– E istorie, istoria e adev\u0103rat\u0103, trebuie s’o spunem cum a fost… De atunci a intrat dihonia \u00een Mi\u015fcarea Legionar\u0103, lipsa de \u00een\u0163elegere cu privire la rolul Mi\u015fc\u0103rii \u00een istoria neamului rom\u00e2nesc. Un fapt m\u0103runt, \u00een fond, dar cu consecin\u0163e at\u00e2t de grave de ambele p\u0103r\u0163i. Asta te doare. Ni\u015fte nechibzui\u0163i, ni\u015fte nepricepu\u0163i, care \u00eentr’un moment de halucina\u0163ie au produs lucruri ireparabile \u00eentre noi \u015fi lumea cealalt\u0103.<\/p>\n

– C\u00e2nd sunte\u0163i gata, preveni\u0163i-m\u0103, s\u0103 a\u015fez\u0103m masa! spune Chiriachi\u0163a, voind s\u0103 afle c\u00e2te pagini am b\u0103tut p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment.<\/p>\n

– Nu te intereseaz\u0103. Dup\u0103 ce m-ai f\u0103cut s\u0103 pierd pescuitul…
\n– Am scris opt pagini! r\u0103spund eu.
\n– Opt e pu\u0163in, apreciaz\u0103 doamna. Cu Horia a\u0163i f\u0103cut patruzeci de pagini \u00eentr’o \u00a0jum\u0103tate de zi.
\n-El e de meserie, nu ca mine.
\n-Mai aveti de lucru \u00eenc\u0103 o lun\u0103.
\n– Comentariile ei f\u0103-te c\u0103 nu le auzi. Sunt denigrante pentru mine. Ea vede lucrurile ca femeie, nu ca personaj. A fi nevasta lui Traian Popescu \u00eenseamn\u0103 a fi un personaj. Ei, a\u015fa, s\u0103 m\u0103 r\u0103zbun \u015fi eu acuma! glume\u015fte Traian Popescu, iar apoi, am\u00e2n\u00e2nd cu un gest masa, continu\u0103: Din momentul acela, nu i-am mai dat bun\u0103-ziua lui Fle\u015feriu. \u015eeicaru era o personalitate mondial\u0103 \u00een domeniul ziaristicii. Servea luptei noastre. Cum s\u0103 te legi de el, c\u00e2nd el venise la Majadahonda ca la Canossa? Venise dintr’o convingere, c\u0103 acolo se petrec lucruri importante pentru neamul nostru. \u00cel impresionaser\u0103 coroanele, sobrietatea slujbei, tot timpul l\u0103crima amintindu-\u015fi de at\u00e2tea jertfe, de at\u00e2\u0163ia osta\u015fi c\u0103zu\u0163i la datorie \u00een Carpa\u0163i, pe Dun\u0103re, la M\u0103r\u0103\u015fe\u015fti. \u00cen scena aceea el a tr\u0103it drama Rom\u00e2niei. Fle\u015feriu a stricat solemnitatea, a f\u0103cut un r\u0103u imens, cum s’a dovedit mai t\u00e2rziu…<\/p>\n

– Au avut loc \u015fi alte conflicte care au minat comunitatea rom\u00e2neasc\u0103 de la Madrid?<\/p>\n

– Georgel Demetrescu este fostul director general al Acordurilor Comerciale din Ministerul Comer\u0163ului din Rom\u00e2nia anilor 1939-1943. Un om dinamic, care, de pe b\u0103ncile \u015fcolii \u015fi-a \u00eenceput cariera de func\u0163ionar public \u015fi, prin munca \u015fi inteligen\u0163a sa excep\u0163ional\u0103, a reu\u015fit \u00een acea epoc\u0103 s\u0103 fie un fel de dictator economic al \u0163\u0103rii. Datorit\u0103 \u00eemprejur\u0103rilor de r\u0103sboi, rela\u0163iile noastre comerciale cu str\u0103in\u0103tatea s’au limitat la c\u00e2teva \u0163\u0103ri din Vestul Europei, adic\u0103 la \u0163\u0103rile Axei: Italia, Germania \u015fi Fran\u0163alui Petain. \u00cen plus, \u0163\u0103rile ocupate de Nem\u0163i ca Belgia, Danemarca, Norvegia. Apoi, cu Spania franchist\u0103 \u015fi cu Turcia, din Orientul Apropiat. Deci, era o lupt\u0103 destul de grea ca s\u0103 asiguri aprovizionarea \u0163\u0103rii cu materii prime, \u00een acea epoc\u0103 a conflagra\u0163iei mondiale. Georgel ajunsese, prin experien\u0163a \u015fi vechimea lui \u00een Direc\u0163ia Acordurilor Comerciale, s\u0103 conduc\u0103 cinci direc\u0163ii din minister, toate erau controlate de el. Importul, exportul, pl\u0103\u0163ile acordurilor comerciale, plus cabinetul de studii de pe l\u00e2ng\u0103 ministerul \u00een func\u0163iune. Asta \u00een ceea ce prive\u015fte personalitatea lui. Refugiat la \u00eenceput cu multe peripe\u0163ii \u00een Austria, prin vivacitatea personalit\u0103\u0163ii lui a reu\u015fit s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia elementelor de ocupa\u0163ie franceze, care l-au ajutat s\u0103 ajung\u0103 la Paris. De acolo a venit \u00een Spania, chemat de mine. Am legat o prietenie care dureaz\u0103 de peste cincizeci de ani. El a fost cel care a f\u0103cut posibil\u0103 realizarea comunit\u0103\u0163ii rom\u00e2nilor din Spania, prin dragostea pe care o ar\u0103ta a tot ceea ce e rom\u00e2nesc \u015fi prin jovialitatea lui. Este autorul acelei faimoase \u00ab<\/i>S\u0103pt\u0103m\u00e2ni rom\u00e2ne\u015fti de la Madrid\u00bb care a \u0163inut treaz\u0103 aten\u0163ia lumii spaniole asupra problemelor noastre. O s\u0103 ne uit\u0103m la programul conferin\u0163elor \u015fi spectacolelor care au avut loc atunci. Tot Georgel Demetrescu a organizat, \u00een scop de propagand\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, la aerodromul Quatro Vientos, demostra\u0163ia aerian\u0103 a marelui aviator rom\u00e2n, B\u00e2zu Cantacuzino, la care a participat doamna Franco \u015fi fiica ei, ca reprezentate ale lui Franco. Pe aeroportul de la Madrid, B\u00e2zu a repurtat un succes enorm, at\u00e2t personal, c\u00e2t \u015fi pentru Rom\u00e2nia, cu exhibi\u0163iile lui aeriene. Au participat peste cinci sute de mii de oameni, tot Madridul a fost, era un mare eveniment sportiv. De asta-\u0163i spun, ca un am\u0103nunt cultural: la acest festival l-a cunoscut Horia Sima pe Al.Busuioceanu care, apreciindu-l pe Comandantul Mi\u015fc\u0103rii, a avut numeroase contacte \u015fi \u00eent\u00e2lniri amicale cu el. Era greu, \u0163iganul de Busuioceanu… \u015etiu de la \u015eeicaru, despre care de asemenea se spunea c\u0103… Foarte pozitive \u00een ceea ce prive\u015fte mersul comunit\u0103\u0163ii de aici.<\/p>\n

– Unde locuia B\u00e2zu?
\n– La Madrid.
\n– L-a\u0163i cunoscut?
\n– Eu i-am f\u0103cut primele leg\u0103turi \u00een Spania. Ba mai mult, eu l-am sf\u0103tuit s\u0103-\u015fi utilizeze\u00a0titlul de principe \u00eentr’o \u0163ar\u0103 unde aristocra\u0163ia, \u00een vremea aceea, \u00ee\u015fi avea recuperate privilegiile din trecutul moharnic al Spaniei. Si el a profitat din plin de sfatul meu.<\/p>\n

– Cu ce se ocupa?<\/p>\n

-Numai cu zborurile aeriene. A continuat s\u0103 fac\u0103 \u015fi dup\u0103 aceea o serie de exhibi\u0163ii \u00een toat\u0103 Spania, recrut\u00e2nd – zicea el – fonduri pentru ajutorarea Rom\u00e2nilor refugia\u0163i. Avea viciul c\u0103r\u0163ilor \u015fi de multe ori tot ce c\u00e2\u015ftiga pierdea imediat dup\u0103 aceea, f\u0103r\u0103 alte comentarii. Era vicepre\u015fedintele comunit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. Curios, omul \u0103sta, care \u015fi-a riscat via\u0163a de at\u00e2tea ori \u00een exhibi\u0163iile aeriene, a murit ca un om oarecare, dintr’o peritonit\u0103, pe patul unui spital din Madrid.<\/p>\n

– V-a povestit vreodat\u0103 despre perioada c\u00e2nd era pilotul Anei Pauker?<\/p>\n

– Noi l-am zg\u00e2nd\u0103rit de multe ori \u015fi mi-a spus: \u00abCe era s\u0103 fac? Cum era s\u0103 scap de acolo?\u00bb \u015ei avea dreptate. Dac\u0103 n’ar fi avut posibilitatea s\u0103 ajung\u0103 la aeroport ca pilot al Anei Pauker, n’ar fi putut s\u0103 fug\u0103 cu avionul p\u00e2n\u0103 la Bari, \u00een Italia. Fusese c\u0103s\u0103torit, avea o fat\u0103 care a r\u0103mas \u00een \u0163ar\u0103. Era un b\u0103rbat frumos. Fata a venit aici. Din p\u0103cate, n’a r\u0103mas nimic de pe urma lui, dec\u00e2t gloria de pilot \u015fi de rom\u00e2n, cu sim\u0163 patriotic, \u00een exil. A luptat pe front \u015fi a dobor\u00eet peste \u015faizeci de avioane ruse\u015fti \u015fi \u00eenc\u0103 vreo zece avioane americane. Cam tot pe at\u00e2tea nem\u0163e\u015fti, \u00een partea a doua a r\u0103sboiului. A f\u0103cut ce-a putut s\u0103 fac\u0103!<\/p>\n

– Dar s\u0103 revenim la s\u0103pt\u0103m\u00e2na rom\u00e2neasc\u0103.<\/p>\n

– Da… Din p\u0103cate, din motive nedeterminate, programul a suferit unele defec\u0163iuni la mijlocul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, prin suspendarea concertului simfonic dirijat de Celibidache, care fusese impus de grupul Usc\u0103tescu, l\u0103s\u00e2nd un gol. Celibidache trebuia s\u0103 conduc\u0103 orchestra filarmonic\u0103 spaniol\u0103 \u015fi se pare c\u0103, fiind un dirijor prea exigent \u015fi cam n\u0103b\u0103d\u0103ios, a avut un conflict cu primul violonist al orchestrei, c\u0103ruia i-ar fi tr\u00e2ntit vioara \u00een cap, ceea ce a determinat protestul \u00eentregii filarmonici \u015fi suspendarea concertului. Gurile rele spun c\u0103 motivul ar fi fost amenin\u0163area cu rezilierea contractelor ce le avea angajate \u00een diferite ora\u015fe mari americane, obligat de impresarii evrei, care nu vedeau cu ochi buni manifest\u0103rile na\u0163ionale ale Rom\u00e2nilor din exil.<\/p>\n

– Acum opre\u015fte! spune Chica. Mi-am adus aminte de un am\u0103nunt.
\n– Ce vrei s\u0103 spui?
\n– S\u0103 opreasc\u0103… Dup\u0103 ce s’a terminat s\u0103pt\u0103m\u00e2na rom\u00e2neasc\u0103, p\u0103rintele Mircea a cerut\u00a0audien\u0163\u0103 episcopului-primat al Spaniei de la Toledo. C\u00e2nd a ajuns s\u0103 vorbeasc\u0103 cu episcopul, acesta l-a \u00eentrebat: \u00abCum, e\u015fti Rom\u00e2n? C\u00e2\u0163i Rom\u00e2ni sunte\u0163i aici?\u00bb-… \u00abMi-era ru\u015fine – zicea Mircea – s\u0103 spun c\u0103 eram numai o sut\u0103. M-a luat gura pe dinainte \u015fi am spus: dou\u0103 sute. Atunci el s’a mirat: \u015ei cum, numai dou\u0103 sute \u015fi face\u0163i at\u00e2ta scandal \u00een \u0163ar\u0103?\u00bb I-am spus: \u00abBine, p\u0103rinte, nu \u0163i-ai amintit de povestea lui Sobie\u0163ki \u015fi cei \u015fapte pl\u0103ie\u015fi? \u00bb… \u015ei popa spunea: \u00abAm plecat foarte ru\u015finat\u00bb.<\/p>\n

– Dar expozi\u0163ia n’a fost deschis\u0103 tot \u00een cadrul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii rom\u00e2ne\u015fti?<\/p>\n

– Nu. A fost \u015fi o expozi\u0163ie de art\u0103, de pictur\u0103, organizat\u0103 de dl Ciril Popovici, la Biblioteca Na\u0163ional\u0103 Spaniol\u0103. Ba nu. Am programul \u00een arhiva mea din Madrid, trebuie s\u0103 verific\u0103m toate datele.<\/p>\n

Am uitat s\u0103 men\u0163ionez c\u0103, de data aceasta, convorbirea se desf\u0103\u015fura la Navacerrada, \u00een mun\u0163ii Guadarama, aproape de un baraj pe care \u00eel vedeam pe fereastr\u0103. Navacerrada este o localitate climateric\u0103, la 51 km de Madrid, \u00eentr’un cadru de p\u0103duri de pini \u015fi stejari. Temperatur\u0103 pl\u0103cut\u0103 vara, iar iernile nu prea friguroase. Exist\u0103 p\u00e2rtii de ski, folosite \u00een timpul iernii, adic\u0103 \u00een lunile martie-aprilie, nu \u00een Decembrie-Ianuarie ca la noi. Traian Popescu pescuie\u015fte \u00een lacul din apropiere. I\u015fi descrie acest hobby astfel:<\/p>\n

– M\u0103 dedic aici sportului meu favorit, unicul pe care-l mai pot face la v\u00e2rsta mea, captur\u00e2nd crapi \u015fi uneori c\u00e2te un p\u0103str\u0103v mare de 1 p\u00e2n\u0103 la 2 kg., mul\u0163umit c\u0103 respir c\u00e2teva ore un aer curat \u015fi ozonificat, care cur\u0103\u0163\u0103 pl\u0103m\u00e2nii pentru o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de munc\u0103 \u015fi agita\u0163ie la Madrid.<\/p>\n

I-am fost oaspete la munte, am citit c\u0103r\u0163i rare din biblioteca lui, am cunoscut c\u00e2\u0163iva prieteni de-ai lui \u015fi am continuat convorbirile noastre care ar putea fi un preludiu la o carte a exilului, pe care, dup\u0103 cum am ar\u0103tat, l-am sf\u0103tuit pe amfitrionul meu s’o fac\u0103. \u00centre preocup\u0103rile gospod\u0103re\u015fti \u015fi meseria de filatelist, imagina\u0163ia lui Traian Popescu este mereu solicitat\u0103 de episoade ale istoriei r\u0103sboiului civil spaniol. Venind cu autobuzul de la Madrid spre Navacerrada, el \u00eemi ar\u0103tase diferite localit\u0103\u0163i descriindu-mi istoria lor. Am plecat de la Stazion del Nord, de pe Paseo de Florida, de unde Asocia\u0163ia La Madrileiia face leg\u0103tura \u00eentre capital\u0103\u015fi zona muntoas\u0103, cu autobuze pulman, din or\u0103 \u00een or\u0103. Trecuser\u0103m prin localit\u0103\u0163ile Arravaca, Ozuelo, Plantio, Las Rosas, Torrelodones, Villa Alba, Beceril. Primele localit\u0103\u0163i cu r\u0103sunet eroic din r\u0103sboiul civil din 1936. \u00cen aceast\u0103 zon\u0103 s’au dat cele mai aprige b\u0103t\u0103lii. Franchi\u015ftii s’au infiltrat p\u00e2n\u0103 \u00een suburbiile universitare, Majadahonda \u015fi Las Rosas, asediate de trupele ro\u015fii ce veneau dinspre Escorial, Villa Alba \u015fi Guadarrama. Comuni\u015ftii ocupaser\u0103 trei sferturi din Madrid, franchi\u015ftii un sfert. Dup\u0103 eliberarea Alcazarului din Toledo, trupele franchiste au \u00eenaintat spre Madrid \u015fi au ocupat Getafe, cu toate localit\u0103\u0163ile din \u00eemprejurimi, Bobadilla del Monte \u015fi unele sate pe care Traian Popescu nu le mai \u0163inea minte. Alcazarul din Toledo, veche cetate arab\u0103, era \u00eenainte de r\u0103sboiul civil spaniol \u015fcoal\u0103 militar\u0103 de ofi\u0163eri. \u00cen timpul r\u0103sboiului civil, c\u00e2nd Toledo a fost \u00eenconjurat de trupele mili\u0163iei ro\u015fii, trupe de amestec\u0103tur\u0103 comuniste formate din tot felul de \u00abaventurieri \u015fi nemul\u0163umi\u0163iai regimului monarhic\u00bb,cum \u00eei define\u015fte Traian Popescu, cade\u0163ii \u015fi ofi\u0163erii acestei \u015fcoli militare, \u00een caz\u0103rmile c\u0103reia s’a refugiat o parte din popula\u0163ia na\u0163ionalist\u0103 \u015fi unit\u0103\u0163ile de gard\u0103 civil\u0103 din localitate, s’au baricadat \u00een interior \u015fi au rezistat luni de zile asalturilo. Dup\u0103 ce cl\u0103dirile au fost aproape distruse, lupt\u0103torii au rezistat \u00een subteranele pref\u0103cute \u00een fort\u0103rea\u0163\u0103.<\/p>\n

– Ar merita s\u0103 vezi Alcazarul! m\u0103 sf\u0103tuie\u015fte Traian Popescu. P\u00e2n\u0103 au fost elibera\u0163i cei din fort\u0103rea\u0163\u0103 de trupele franchiste s’au petrecut minuni de vitejie. Comandantul \u015fcolii militare \u015fi ap\u0103r\u0103torul Alcazarului, colonelul, iar mai t\u00e2rziu, generalul Moscardo, \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu- l pe Franco ce intra victorios cu trupele \u00een incinta \u015fcolii, toat\u0103 \u00een ruine, d\u00e2ndu-i onorul cu trupele r\u0103mase, a spus: Mi general, en el Alcazar sin novedad! <\/i>Ca \u015fi cum nu s’ar fi \u00eent\u00e2mplat nimic.<\/p>\n

– Se fac multe referiri la episoadele eroice…<\/p>\n

– Am s\u0103-\u0163i spun. Rezisten\u0163a \u00eenver\u015funat\u0103 i-a determinat pe ro\u015fii s\u0103 recurg\u0103 la un \u015fantaj. Puseser\u0103 m\u00e2na pe fiul cel mic al colonelului Moscardo \u015fi l-au pus \u00een leg\u0103tur\u0103 telefonic\u0103 cu tat\u0103l s\u0103u, oblig\u00e2ndu-l s\u0103 cear\u0103 predarea: \u00abTat\u0103, mi-au cerut s\u0103-\u0163i comunic s\u0103 predai Alcazarul, altfel m\u0103 omoar\u0103. F\u0103-\u0163i datoria, mie nu-mi este fric\u0103 de moarte! Te iubesc \u015fi te \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez, tat\u0103!\u00bb \u00abFii curajos, \u015fi eu de iubesc!\u00bb a replicat tat\u0103l \u015fi \u00een acel moment s’a auzit r\u0103p\u0103itul gloan\u0163elor care ucideau copilul.<\/p>\n

– Acest dialog sculptat \u00een marmur\u0103 se afl\u0103 la intrarea \u00een Alcazar.<\/p>\n

– \u00cenainte figura \u00een mai multe limbi, azi nu mai \u015ftiu… Interesant un am\u0103nunt rom\u00e2nesc. Cel ce s’a oferit s\u0103 fie parlamentar \u00eentre trupele ro\u015fii \u015fi trupele na\u0163ionaliste \u00eenchise \u00een Alcazar a fost ovreiul rom\u00e2n Helfant, consilier economic la lega\u0163ia rom\u00e2n\u0103 din Madrid. Acesta s’a\u00a0dus ca ambasador al ro\u015filor \u00een Alcazar, ca s\u0103-l sf\u0103tuiasc\u0103 pe colonelul Moscardo s\u0103 se predea. Interven\u0163ia lui a fost respins\u0103 cu indignare. Personajul a traficat \u00een tot timpul r\u0103sboiului cu salvarea unor personalit\u0103\u0163i politice sau cu titluri nobiliare, lu\u00e2nd bani de la unii \u015fi f\u0103c\u00e2nd servicii gratuite altora. La instaurarea regimului franchist, a fost expulzat din Spania. Nu s’a mai \u00eentors \u00een Rom\u00e2nia, ci s’a refugiat \u00eentr’o \u0163ar\u0103 din America Latin\u0103. Sunt aici unii care-l laud\u0103, \u00eel ridic\u0103 \u00een sl\u0103vi, al\u0163ii \u00eel \u00eenjur\u0103 ca pe o canalie. Echipa celebr\u0103 care a luptat \u00een Spania (dup\u0103 fantezistele scrieri ale lui Walter Roman) era constituit\u0103 din c\u00e2\u0163iva cismari ovrei, ni\u015fte m\u0103tur\u0103tori refugia\u0163i la Paris. O ru\u015fine! Au scos acuma o carte \u015fi vorbesc despre divizii de artilerie, c\u00e2nd \u00een realitate ace\u015ftia aveau un singur tun.<\/p>\n

– Ce rela\u0163ii au existat \u00eentre generalul Moscardo \u015fi generalul Cantacuzino?<\/p>\n

– Generalul Cantacuzino fusese pentru a \u00eenso\u0163it echipa de voluntari legionari compus\u0103 din elemente de elit\u0103 ale mi\u015fc\u0103rii, care se \u00eenscriseser\u0103 voluntar pentru a participa la r\u0103sboiul civil din Spania. El a predat sabia lui eroic\u0103 din primul r\u0103sboi mondial, ca un gest de solidaritate cu lupta anticomunist\u0103 a Spaniei franchiste. Profesorul Al. Randa, cercet\u0103tor al leg\u0103turi\u00ad lor existente de-a lungul secolelor \u00eentre Rom\u00e2nia \u015fi Spania, a descoperit \u00een arhiva din Simancas c\u00e2teva documente \u00een leg\u0103tur\u0103 cu rela\u0163iile dintre Mihai Viteazul \u015fi Filip al III-lea, prin care voevodul munteno-transilvan \u00eei relata b\u0103t\u0103liile lui cu Turcii \u015fi \u00eei cerea ajutor pentru continuarea acestor lupte. Regele Filip al III-lea a decis s\u0103-i trimit\u0103 o sabie de onoare, b\u0103tut\u0103 \u00een pietre scumpe, care nu se \u015ftie dac\u0103 a mai ajuns la destina\u0163ie, deoarece Mihai a fost ucis mi\u015fele\u015fte de generalul Basta. Curioas\u0103 similitudine de gesturi, la interval de secole. Toate aceste documente le-am reprodus \u00een num\u0103rul din Carpa\u0163ii<\/em>, prin care comemoram un sfert de secol de la moartea lui Mo\u0163a \u015fi Marin, \u00een r\u0103sboiul civil spaniol. Dup\u0103 moartea lui Randa, am trimis aceste documente Academiei Rom\u00e2ne din Bucure\u015fti. Generalul Moscardo, \u00een ultimii ani, a venit de c\u00e2teva ori la comemor\u0103rile de la Majadahonda, purt\u00e2nd totdeauna sabia d\u0103ruit\u0103 de generalul Cantacuzino-Gr\u0103niceru. Un gest frumos. P\u0103cat c\u0103 \u00eemprejur\u0103rile politice ale Spaniei de azi tind \u00een timp s\u0103 \u00eempiedice comemor\u0103rile, care, de la 1948 p\u00e2n\u0103 azi, le-am f\u0103cut \u00een fiecare an. Al\u0103turi de crucea modest\u0103 de granit, pus\u0103 de mine, s’a ridicat un monument majestuos, prin contribu\u0163ia \u015fi munca manual\u0103 a legionarilor din toat\u0103 Europa, care perpetuiaz\u0103 amintirea marii jertfe \u015fi leg\u0103turade s\u00e2nge dintre Spania \u015fi Rom\u00e2nia. Monumentul a costat aproape 2.000.000 de pesetas \u015fi ridicarea lui a fost posibil\u0103 prin subscrierea de c\u0103r\u0103mizi a tuturor legionarilor din exil. Erau ni\u015fte bonuri, ni\u015fte chitan\u0163e. De asemenea, din ini\u0163iativa Comandantului Horia Sima \u015fi cu cheltuiala legionarilor risipi\u0163i \u00een \u00eentreaga lume, s’a achizi\u0163ionat terenul de la Arravaca, unde s’a ridicat c\u0103minul \u00abMo\u0163a-Marin\u00bb destinat a g\u0103zdui elementele rom\u00e2ne\u015fti doritoare de a studia sau a termina studii superioare \u00een Spania. Are vreo dou\u0103zeci de camere. Divergen\u0163e legionare survenite \u00eentre \u00eens\u0103rcinatul cu conducerea lucr\u0103rilor de definitivare a c\u0103minului, dl Vasile Iasinschi, au f\u0103cut ca acest c\u0103min s\u0103 aib\u0103 ast\u0103zi alt\u0103 destina\u0163ie dec\u00e2t cea propus\u0103 ini\u0163ial.<\/p>\n

Rar o cas\u0103, o familie cu at\u00e2tea r\u0103d\u0103cini. Trafic permanent de persoane, cunoscu\u0163i, rude de departe, refugia\u0163i politici c\u0103rora li se d\u0103 ajutor s\u0103-\u015fi completeze fi\u015fele pentru poli\u0163ie. Unii cap\u0103t\u0103 c\u00e2te ceva de lucru pentru a c\u00e2\u015ftiga un ban. Marinari de pe cargouri speria\u0163i de necunoscutul \u00een care s’au aventurat, cer sfaturi pentru a g\u0103si calea cea mai lesnicioas\u0103 spre a-\u015fi scoate familiile din \u0163ar\u0103. Uneori, pe la radac\u0163ie vin diferi\u0163i scriitori. Aici l-am v\u0103zut prima oar\u0103 pe Vintil\u0103 Horia. A ap\u0103rut o genera\u0163ie nou\u0103 de legionari, unii scriu la gazet\u0103, al\u0163ii se ocup\u0103 cu propaganda. Orice vatr\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 are cultul limbii rom\u00e2ne, cultul scrisului, al c\u0103r\u0163ilor. Editura public\u0103 mereu c\u0103r\u0163i de literatur\u0103 \u015fi istorie, dar \u015fi c\u0103r\u0163i de doctrin\u0103 \u015fi m\u0103rturii despre Mi\u015fcarea Legionar\u0103.<\/p>\n

– C\u00e2nd am putut s\u0103 fac un lucru, l-am f\u0103cut, c\u00e2nd n’am putut, nu l-am f\u0103cut! filosofeaz\u0103 Traian Popescu, aduc\u00e2nd diferite complet\u0103ri \u00een \u00eencheierea convorbirilor noastre.<\/p>\n

Imi arat\u0103 un catalog. Pe l\u00e2ng\u0103 bisericile de la Curtea de Arge\u015f, Vorone\u0163 \u015fi Alba Iulia, cele din Basarabia, \u00eenchinate Fecioarei Maria. Mai figureaz\u0103 emisiunile de Cr\u0103ciun ale Rom\u00e2nilor liberi. Catalogul Europa <\/i>din anul 1962 (primul a ap\u0103rut cu doi ani \u00eenainte), cuprinde o emisiune din 1940, comemor\u00e2nd moartea lui Mo\u0163a \u015fi Marin, c\u0103zu\u0163i pentru Spania \u015fi Rom\u00e2nia la Majadahonda. Exist\u0103 o emisiune pentru sprijinirea refugia\u0163ilor rom\u00e2ni din Basarabia \u015fi Bucovina de Nord, teritorii rom\u00e2ne\u015fti ocupate de Rusia Sovietic\u0103. \u00cen 1941 se ilustreaz\u0103 cruciada european\u0103 \u00eempotriva comunismului, ar\u0103t\u00e2nd fr\u0103\u0163ietatea de arme dintre Germani \u015fi Rom\u00e2ni. Aceste emisiuni oficiale, ap\u0103rute \u00een perioada r\u0103sboiului, nu figureaz\u0103 \u00een cataloagele filatelice ale RSR-ului, ca \u015fi cum – spune Traian Popescu – Rom\u00e2nia n’ar fi existat \u00eentre anii 1940-1941. Remarc primele emisiuni ale comitetului Rom\u00e2nia Liber\u0103, care parodiaz\u0103 emisiunile oficiale de la Strasbourg \u015fi \u00abdenun\u0163\u0103 Europei amenin\u0163area comunist\u0103\u00bb.<\/p>\n

At\u00e2tea fapte, articole, c\u0103r\u0163i, dialoguri s’au transformat sub ochii no\u015ftri \u00een documente. Chiar \u015fi aceast\u0103 convorbire cu Traian Popescu, av\u00e2nd loc la \u00eenceputul lunii Septembrie 1981, s’a transformat \u00eentr’un \u00abfapt istoric\u00bb, \u00eentr’un \u00abdocument\u00bb, \u00een care cu greu a\u015f mai putea schimba c\u00e2te ceva. Dac\u0103 a\u015f reveni \u00een casa de pe Calle Conde de Penalver 82, sunt sigur c\u0103 nici un sentiment \u015fi nici un ideal nu s’au clintit de la locul lor, pentru c\u0103 adev\u0103rul \u015fi pasiunea autentic\u0103 au tinere\u0163e nepieritoare.<\/p>\n