{"id":6410,"date":"2013-05-12T06:36:15","date_gmt":"2013-05-12T12:36:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=6410"},"modified":"2013-05-12T07:23:10","modified_gmt":"2013-05-12T13:23:10","slug":"despre-dogma-de-d-staniloae","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=6410","title":{"rendered":"DESPRE DOGM\u0102 de Dumitru St\u0103niloae"},"content":{"rendered":"

Cuv\u00e2ntul dogm\u0103 \u00eensemneaz\u0103 la scriitorii din antichitate ordin, decret, lege,\u00a01)<\/span>\u00a0principiu sau opiniune filosofic\u0103\u00a02)<\/span>\u00a0. In Noul Testament cuv\u00e2ntul se \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 de cinci ori. La Luca 2, 1, Fapte 17, 1, \u00eensemneaz\u0103 un ordin \u00eemp\u0103r\u0103tesc, iar la Col. 2, 14, Ef. 2, 15 poruncile iudaice ca dispozi\u0163iuni externe, lipsite de duhul de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103tor al Evangheliei. \"demian-g\"<\/a>In sf\u00e2r\u015fit, la Fapte 16, 4 se numesc cu acest cuv\u00e2nt hot\u0103r\u00eerile Apostolilor dela Sinodul din Ierusalim, cu privire la Iudeo-cre\u015ftini.<\/p>\n

Dou\u0103 elemente caracterizeaz\u0103 \u00een\u0163elesul formal al dogmei: a)\u00a0provenien\u0163a<\/em>\u00a0ei dela o autoritate politic\u0103, filosofic\u0103 sau religioas\u0103: b )\u00a0obligativitatea<\/em>\u00a0ei pentru cel ce se afl\u0103 \u00een raport cu acea autoritate. Dogma nu este deci o emana\u0163ie a ra\u0163iunii sau a voin\u0163ii proprii \u015fi nici ceva fa\u0163\u0103 de care te po\u0163i raporta dup\u0103 bunul plac, odat\u0103 ce vreai s\u0103 stai \u00een leg\u0103tur\u0103 cu autoritatea dela care eman\u0103. Dogma nu este nici un principiu de sine st\u0103t\u0103tor. C\u00e2nd am considera-o ca atare \u015fi-ar primi \u00een fond certificatul tot dela ra\u0163iunea noastr\u0103, ar fi o descoperire a min\u0163ii noastre, sau s’ar sprijini \u00een ce prive\u015fte adev\u0103rul \u015fi autoritatea ei pe judecata noastr\u0103.<\/p>\n

In singura alternativ\u0103 posibil\u0103: dela noi sau dela altul, dogma \u0163ine de ultima parte a alternativei. Ea vine dela cineva \u015fi acel cineva are at\u00e2ta autoritate \u00eenc\u00e2t acesta e faptul decisiv care m\u0103 face s\u0103 o accept. Sunt opinii, dispozi\u0163ii cari vin dela altul, dar le primesc pentruc\u0103 subiectul meu descoper\u0103 \u00eensu\u015fi eviden\u0163a ade\u00adv\u0103rului sau a valorii intrinsece a lor. In cazul acesta tot eu sunt factorul de care at\u00e2rn\u0103 acea idee. Dogma \u00eens\u0103 nu se razim\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in pe mine, ci pe auto\u00adritatea ne\u015ftirbit\u0103, ne\u00eenjum\u0103t\u0103\u0163it\u0103 a altuia.<\/p>\n

Dogma indic\u0103 a\u015fa dar dincolo de ea o autoritate de caracter voluntar. Ra\u00adportul dintre mine \u015fi dogm\u0103 e \u00een realitate raportul \u00eentre mine \u015fi autoritatea vo\u00adluntar\u0103 personal\u0103 dela care provine. Pe acest raport cade accentul principal. Dogma implic\u0103 drept element fundamental raportul dintre persoan\u0103 \u015fi persoan\u0103,\u00a0o atitudine de deplin\u0103 \u00eencredere a persoanei care accept\u0103 dogma \u00een persoana dela care provine.<\/em><\/p>\n

In acceptarea dogmei are loc o dep\u0103\u015fire a persoanei proprii, o ie\u015fire din \u00eenchisoarea individualist\u0103, din lumea subiectului construit\u0103 sau \u00eentemeiat\u0103 de ra\u00ad\u0163iunea \u015fi de sim\u0163urile proprii. Acceptarea dogmei echivaleaz\u0103 cu intrarea \u00een co\u00admuniune cu altul. E o victorie asupra p\u0103catului care e egocentrism \u015fi solipsism. Deaceea, a crede, a crede \u00een altul, \u00een ce spune el, a crede \u201e\u00een dogm\u0103”, \u00eensem\u00adneaz\u0103 a via.<\/p>\n

\n

Unde e dogm\u0103 nu e moarte cum se afirm\u0103 \u00een chip superficial. Unde e dogm\u0103 e via\u0163\u0103, pentruc\u0103 e comuniune, pentruc\u0103 e \u00eencredere \u00een persoana vie a altuia. Moarte e unde e numai \u015ftiin\u0163\u0103, sau numai filosofie, pentruc\u0103 acolo e eul singur cu lucrurile moarte construite sau deduse de el, cu principiile ra\u0163iunii, cu obiec\u00ad tele sim\u0163urilor, lipsit de \u00eencredere \u00een cineva.<\/p>\n

Solul tare, fundamentul fix, certitudinea pe care o ofer\u0103 dogma, nu se afl\u0103 \u00een dogm\u0103 propriu zis, sau se afl\u0103 \u00een ea numai indirect; direct se afl\u0103 \u00een auto\u00ad ritatea del\u00e0 care eman\u0103. Certitudinea de care e str\u0103b\u0103tut cel ce \u0163ine la o dogm\u0103, se \u00eentemeiaz\u0103 desigur pe o experien\u0163\u0103 \u00een sensul larg al cuv\u00e2ntului. Dar nu pe o experien\u0163\u0103 care \u00eel men\u0163ine \u00een cercul vicios al egocentrismului, ci pe experien\u0163a care \u00eel pune \u00een leg\u0103tur\u0103 cu altul. In chip indescriptibil el a experiat odat\u0103 ab\u00adsoluta vrednicie de crezare a forului care a emis dogma.<\/p>\n

Multe din spusele acestea nu se potrivesc dec\u00e2t cu dogma religioas\u0103. Dar numai ea e dogm\u0103 \u00een \u00een\u0163elesul deplin al cuv\u00e2ntului. Numai autoritatea del\u00e0 care eman\u0103 ea, Dumnezeu, are calitatea deplin\u0103 a unui astfel de fundament tare \u015fi numai ea poate produce \u00een om experien\u0163a acelei absolute vrednicii de crez\u0103m\u00e2nt, amintite mai \u00eenainte.<\/p>\n

Nici o autoritate, nici o persoan\u0103 omeneasc\u0103 nu e \u00een stare s\u0103 sus\u0163in\u0103 pe umerii ei puterea unei dogme, capacitatea de a corespunde cu acea \u00eencredere absolut\u0103, care trebuie inspirat\u0103 celui ce prime\u015fte s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 o dogm\u0103.<\/p>\n

Atitudinea de \u00eencredere a unui om \u00een cuv\u00e2ntul altuia e totu\u015fi un lucru pre\u0163ios, care ne arat\u0103 analogic experien\u0163a vie \u015fi totu\u015fi misterioas\u0103 care st\u0103 la baza accept\u0103rii dogmelor: certitudinea vredniciei de crezare a persoanei dumnezee\u015fti \u015fi caracterul vivificator al acestei raport\u0103ri \u00eencrez\u0103toare a unei persoane c\u0103tre alta.<\/p>\n

Ce fericite st\u0103ri suflete\u015fti nu-\u0163i procur\u0103 putin\u0163a de-a te putea uneori r\u0103zima cu toat\u0103 \u00eencrederea \u00eentr’un om ? Cu c\u00e2t mai fericit nu este omul care e \u00een stare s\u0103 se razime cu o absolut\u0103 \u00eencredere \u00een Dumnezeu, fapt care constitue temelia accept\u0103rii dogmelor.<\/p>\n

* * *<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 cuprins, dogma religioas\u0103 \u015fi \u00een special dogma cre\u015ftin\u0103 cu care ne ocup\u0103m noi, este adev\u0103r despre Dumnezeu descoperit de Dumnezeu.<\/p>\n

Am v\u0103zut c\u0103 din punct de vedere formal dogma religioas\u0103 \u015fi \u00een special cre\u015ftin\u0103 este singura care \u00eentrune\u015fte criteriile unei dogme adev\u0103rate. Asemenea st\u0103 lucrul \u015fi din punct de vedere al cuprinsului. Ceeace am spus mai \u00eenainte, c\u0103 nu pe eviden\u0163a intrinsec\u0103 a dogmei cade accentul, ci pe provenien\u0163a ei, r\u0103m\u00e2ne. Dar o condi\u0163ie trebue s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 \u015fi cuprinsul dogmei ca s\u0103 \u00eentemeeze acea \u00eencredere absolut\u0103 a m\u0103rturisitorului ei. Cuprinsul trebue s\u0103 se refere la Dumnezeu \u015fi la destinul omului \u00een leg\u0103tur\u0103 cu El, la Dumnezeu, c\u00e2rmuitor \u015fi dispun\u0103tor al destinului omenesc. Dogma r\u0103spunde la \u00eentrebarea cea mai fundamental\u0103 a\u00a0firii omene\u015fti : care va fi destinul meu ve\u015fnic? \u00centrebarea aceasta \u00eentre\u0163ine o grije, o nelini\u015fte permanent\u0103 \u015fi ad\u00e2nc\u0103 \u00een om, deaceea cre\u015ftinismul a g\u0103sit nota just\u0103 c\u00e2nd a t\u0103lm\u0103cit-o ca \u00eentrebare dup\u0103 m\u00e2ntuire: ce s\u0103 fac ca s\u0103 m\u0103 m\u00e2ntuesc, ca s\u0103-mi salvez destinul ve\u015fnic? Toate milioanele de \u00eentreb\u0103ri care agit\u0103 zilnic via\u0163a omului sunt periferice, sunt neesen\u0163iale, fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 \u00eentrebare. R\u0103spunsul la ele nu-i schimb\u0103, nu-i d\u0103 sentimentul de lini\u015ftire, de asigurare, \u00eentreb\u0103rile acestea sunt ceva relativ \u015fi r\u0103spunsurile la ele deasemenea. \u00eentrebarea absolut\u0103 este cea privitoare la m\u00e2ntuire \u015fi r\u0103spunsul la ea \u00eenc\u0103 trebue s\u0103 aib\u0103 acest caracter absolut, capabil s\u0103 \u00eentemeeze o \u00eencredere neclintit\u0103.<\/p>\n

\n

Dar destinul ve\u015fnic al omului nu poate fi asigurat \u00een mod absolut dec\u00e2t de Dumnezeu. R\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare trebue s\u0103 vorbeasc\u0103 explicit sau im\u00adplicit despre Dumnezeu. Asigur\u0103ri absolute \u00een \u00eentreb\u0103ri de caracter absolut nu se pot primi dec\u00e2t del\u00e0 realitatea absolute, ca angaj\u0103ri ale ei. Nici omul \u015fi nici altceva nu ne poate asigura destinul nostru ve\u015fnic, nici nu \u00eel poate sus\u0163inea. Numai Dumnezeu poate aceasta. Numai r\u0103spunsurile absolute prin originea lor divin\u0103 \u015fi prin angajarea lui Dumnezeu \u00een \u00eendeplinirea lor sunt dogme.\u00a0Am putea spune deci c\u0103 dogma este r\u0103spunsul absolut la \u00eentrebarea absolut\u0103, care se refer\u0103 totdeauna la destinul ve\u015fnic omenesc \u015fi ca atare ea nu poate veni dec\u00e2t dela Dumnezeu \u015fi nu poate vorbi dec\u00eet despre Dumnezeu, angaj\u00e2nd pe Dumnezeu \u00een asigurarea acestui destin.<\/em>\u00a0Dac\u0103 dup\u0103 origine este del\u00e0 Dumnezeu, \u015fi dup\u0103 cuprins, \u00eentruc\u00e2t Dumnezeu se angajeaz\u0103 s\u0103 salveze \u015fi s\u0103 asigure ve\u015fnic destinul omului, vorbe\u015fte despre Dumnezeu.<\/p>\n

Dogma nu e deci o idee de interes teoretic, ci e un r\u0103spuns la cea mai ar\u00ad z\u0103toare \u00eentrebare de interes practic. Ea r\u0103spunde la \u00eentrebarea a fi sau a nu fi, a omului, \u00een\u0163eleg\u00e2nd prin acest a fi nu o form\u0103 oarecare a existen\u0163ii, ci \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a ca atare. Ea nu se ocup\u0103 chiar nici cu Dumnezeu \u00een interes teoretic, ci practic, \u00eentruc\u00e2t El se angajeaz\u0103 s\u0103 salveze destinul ve\u015fnic al existen\u0163ii noastre. Dogma nu d\u0103 cuno\u015ftin\u0163e teoretice despre Dumnezeu, pentru a satisface perife\u00ad ricele \u00eentreb\u0103ri ale curiozit\u0103\u0163ii intelectuale. E a aduce mesagiul asigur\u0103tor de via\u0163\u0103 din partea lui Dumnezeu. Ea nu ni se descoper\u0103 pentru a \u015fti, ci pentru a crede \u015fi crez\u00e2nd s\u0103 viem.<\/p>\n

* * *<\/span><\/p>\n

Dogma exprim\u0103 o cobor\u00eere a lui Dumnezeu la om, a eternit\u0103\u0163ii \u00een timp. Uneori aceast\u0103 cobor\u00eere e foarte limitat\u0103, const\u00e2nd doar \u00een a comunica omului ce se va alege de soarta lui dup\u0103 moarte (simpl\u0103 revela\u0163ie). In cre\u015ftinism \u00eens\u0103 cobor\u00eerea merge p\u00e2n\u0103 la \u00eentruparea Fiului lui Dumnezeu. Dar dogma exprim\u0103 \u015fi \u00een\u0103l\u0163area omului la Dumnezeu, a timpului \u00een s\u00e2nul eternit\u0103\u0163ii. Indeosebi dup\u0103 moarte aceast\u0103 \u00een\u0103l\u0163are e propov\u0103duit\u0103 de dogmele tuturor religiilor \u015fi \u00eentr’o m\u0103sur\u0103 nelimitat\u0103. Aceasta din motivul c\u0103 men\u0163inerea dup\u0103 moarte, \u00een ve\u015fnicie, a exis\u00adten\u0163ii omene\u015fti nu poate fi g\u00e2ndit\u0103 ca posibil\u0103 dec\u00e2t printr’o c\u00e2t mai intim\u0103 apropiere de singurul isvor \u015fi posesor al ve\u015fniciei, de Dumnezeu.<\/p>\n

Angajarea lui Dumnezeu \u00een sus\u0163inerea pe veci a fiin\u0163ei omene\u015fti, de care vorbe\u015fte dogma, e deci numai dec\u00e2t o \u00eempreunare a celor dou\u0103 mari realit\u0103\u0163i opuse : divinul \u015fi umanul, eternitatea \u015fi timpul, necreatul \u015fi creatul, \u00eempreunare care uneori \u015fi \u00eentr’o m\u0103sur\u0103 m ai limitat\u0103 se face \u00eenc\u0103 din via\u0163a aceasta.<\/p>\n

Dogma are deci principial o structur\u0103 antinomic\u0103. Iar termenii antinomiei se iau din c\u00e2mpurile realit\u0103\u0163ilor de extrem\u0103 opozi\u0163ie: necreat \u015fi creat, ve\u015fnic \u015fi temporal, divin \u015fi uman. Exist\u0103 complexe antinomice \u00een s\u00e2nul aceleia\u015f sfere a realit\u0103\u0163ii. De pild\u0103 persoana omeneasc\u0103 este o sintez\u0103 a antinomiilor general si individual. Dar dogma reprezint\u0103 sinteza extremelor opozi\u0163ii, sinteza a dou\u0103 c\u00e2mpuri t\u0103iate prin cel mai radical hiatus posibil. Dogma exprim\u0103 sinteza ade\u00ad v\u0103ratelor antinomii, a antinomiilor prin excelen\u0163\u0103.<\/p>\n

\n

Chiar c\u00e2nd \u00eentr’o dogm\u0103 par\u0163ial\u0103, \u00eentr’o \u00eencheietur\u0103 din complexul doctrinei dogmatice se vorbe\u015fte numai despre Dumnezeu sau numai despre om, sinteza de antinomii extreme e implicat\u0103 nu numai \u00eentruc\u00e2t \u00eencheietura respectiv\u0103 e parte dintr’un \u00eentreg cu acest caracter, ci \u00eentruc\u00e2t chiar \u015fi \u00een sine acea \u00eencheie\u00ad tur\u0103 e nu numai \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 despre Dumnezeu sau despre om,ci despre Dumnezeu a\u015fa c u m s’a revelat omului \u015fi cum s’a angajat \u00een sus\u0163inerea destinului omenesc sau despre om \u00eentruc\u00e2t e luminat sau sus\u0163inut de Dumnezeu. De pild\u0103 dogma despre Dumnezeu ca fiin\u0163\u0103 dreapt\u0103 vorbe\u015fte nu numai despre Dumnezeu, ci despre un Dumnezeu revelat lumii \u015fi \u00een rela\u0163ie cu fiin\u0163e nedes\u0103v\u00e2r\u015fite, fa\u0163\u0103 de cari practic\u0103 o asemenea \u00eensu\u015fire. La fel dogma despre \u201e\u00eenvierea mor\u0163ilor” nu vor\u00adbe\u015fte numai despre oameni, c\u0103ci ace\u015ftia n u sunt prin ei \u00een\u015fi\u015fi capabili s\u0103 \u00eenvie, ci \u015fi despre Dumnezeu. Peste tot c\u00e2nd se vorbe\u015fte \u00een dogmele religioase despre Dumnezeu e implicat \u015fi omul sau lumea creat\u0103 \u015fi c\u00e2nd se vorbe\u015fte despre om e implicat \u015fi Dumnezeu.<\/p>\n

Desigur \u00eens\u0103 c\u0103 \u00eentruc\u00e2t \u00een opera de salvare a omului Dumnezeu are rolul de subiect propriu zis, de subiect prim \u2014 c\u0103ci nici omului nu-i lipse\u015fte un anume rol de subiect \u2014, \u00een dogme cade accentul direct \u015fi principal pe Dumnezeu; despre Dumnezeu se vorbe\u015fte cu mult mai mult ca despre om, uneori se vorbe\u015fte numai despre El. Credinciosul m\u0103rturisitor al dogmei e de cele mai multe ori \u00een pozi\u0163ia unuia care contempl\u0103 pe Dumnezeu \u00een lucrarea m\u00e2ntuirii sale.<\/p>\n

Implica\u0163ia omului sau a lumii \u00een orice dogm\u0103 care vorbe\u015fte despre Dum\u00adnezeu, este \u00eens\u0103 u n element care \u00eentre\u0163ine \u00een afirm\u0103rile degmatice despre Dumnezeu \u015fi o alt\u0103 \u00eempreunare antinomic\u0103 dec\u00e2t aceea amintit\u0103 \u015fi uneori numai sub\u00een\u0163eleas\u0103: Dumnezeu-lume (sau om). Sau, cu alte cuvinte, pe aceast\u0103 sintez\u0103 de antinomii extreme se razim\u0103 ca pe un fundal, o alt\u0103 sintez\u0103 de antinomii, de ast\u0103 dat\u0103 luate din acela\u015f plan al divinit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

De pild\u0103 dogma care prive\u015fte pe Dumnezeu din punct de vedere al timpului, pe de o parte afirm\u0103 neschimbabilitatea absolut\u0103 a Lui, inexisten\u0163a succesiunii la El, pe de alta recunoa\u015fte diferite acte s\u0103v\u00e2r\u015fite de Dumnezeu \u00een lume n u deodat\u0103 ci pe r\u00e2nd ; pe de o parte afirm\u0103 supratemporalitatea Lui, pe de alta dependen\u0163a \u00eentregului timp de El, prezen\u0163a Lui \u00een fiecare clip\u0103 a vie\u0163ii \u015fi a is\u00adtoriei. Solu\u0163ia simplist\u0103 prin care scolastica a crezut c\u0103 poate sc\u0103pa de antinomia aceasta men\u0163in\u00e2nd numai prima alternativ\u0103: neschimbabilitatea lui Dumnezeu, anuleaz\u0103 raportul religios viu. Un Dumnezeu care r\u0103m\u00e2ne impasibil la transfor\u00ad m\u0103rile religioase \u015fi morale ale omului, ca soarele care, str\u0103lucind la fel, este pentru ochiul s\u0103n\u0103tos binef\u0103c\u0103tor iar pentru ochiul bolnav nefavorabil, nu mai este un Dumnezeu al religiei, ci al unei filosofii teoretice, ra\u0163ionale, incapabile s\u0103 adulmece ad\u00e2ncile taine ale existen\u0163ii. Sigur c\u0103 tot at\u00e2t de greu ne este s\u0103 neg\u0103m pe de alt\u0103 parte lui Dumnezeu neschimbabilitatea. Termenii antinomiei ni se impun ca ireductibili, iar sinteza lor nu o \u00een\u0163elegem, dar o afirm\u0103m. O afirm\u0103m nu din capriciu, ci, sub raportul formal, pentru c\u0103 a\u015fa ni s’a descoperit Dumnezeu \u00een care ne \u00eencredem, iar sub raportul cuprinsului,\u00a0pentruc\u0103 nu se\u00a0poate altfel. O logic\u0103 a religiei<\/em>\u00a0ne spune c\u0103 adev\u0103rul cu privire la Dumnezeu e numai \u00een interiorul acestei antinomii, ne spune c\u0103 nici una dintre alternativele simpliste ale logicei ra\u0163ionaliste nu poate fi adev\u0103rat\u0103. C\u00e2nd zicem logic\u0103 a religiei \u00een\u0163elegem o cugetare care admite ca fapt fundamental o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre Dumnezeu \u015fi om \u00een interesul asigur\u0103rii destinului ve\u015fnic al omului, este logica unui om pentru care e reaJ\u0103 \u00eentrebarea dup\u0103 m\u00e2ntuire, care admit\u0103 posibilitatea unui r\u0103spuns pozitiv \u00een aceast\u0103 chestiune \u015fi se preocup\u0103 de Dumnezeu cu acest interes. In acest cadru, cugetarea lui func\u0163ioneaz\u0103 \u00eens\u0103 dup\u0103 toate regulele cu\u00ad get\u0103rii obi\u015fnuite. E \u00eens\u0103\u015fi logica obi\u015fnuit\u0103 care \u00een func\u0163iunea ei nu uit\u0103 de rea\u00adlit\u0103\u0163ile din om, cum uit\u0103 logica ra\u0163ionalist\u0103 ce se deta\u015feaz\u0103 de om, ca o enti\u00ad tate de sine st\u0103t\u0103toare, ce-a luat-o razna singur\u0103. Logica religiei este logica nor\u00ad mal\u0103 aplicat\u0103 la problemele legate de cea mai fundamental\u0103 \u00eentrebare a omului; este logica venit\u0103 acas\u0103, \u00een vatra existen\u0163ii omene\u015fti. Ca urmare \u015fi rezultatul la care se opre\u015fte aceast\u0103 cugetare este logic, este un rezultat pozitiv, este un plus fa\u0163\u0103 de rezultatul logicei ra\u0163ionaliste, de\u015fi pe de alt\u0103 parte nu se \u00een\u0163elege at\u00e2t de bine ca rezultatul simplist al acesteia. Rezultatul ei este \u015fi mai logic \u015fi mai bogat \u00een cunoa\u015ftere dec\u00e2t al logicei ra\u0163ionaliste. Este o \u00eembog\u0103\u0163ire a cunoa\u015fterei, de\u015fi pe de alt\u0103 parte reliefeaz\u0103 o realitate de mister, care nu este at\u00e2t de trans\u00adparent\u0103 pntru minte ca teza logicei ra\u0163ionaliste. D-l Lucian Blaga spune acestui rezultat minus-cunoa\u015ftere. Termenul este indiferent. Important e s\u0103 ne d\u0103m seama c\u0103 prin dogm\u0103 \u2014 prin aceast\u0103 a\u015fa zis\u0103 minus-cunoa\u015ftere \u2014 suntem mai \u00een acord cu logica \u015fi \u015ftim mai mult, dec\u00e2t prin teza logicei ra\u0163ionaliste aplicat\u0103 la aceeia\u015f problem\u0103 divin\u0103.<\/p>\n

\n

Dar se na\u015fte \u00eentrebarea: dac\u0103 dogma se afl\u0103 \u00een acordul cel mai perfect cu logica, fiind chiar singurul rezultat n adev\u0103rat acord cu logica pe planul pro\u00ad blemelor ce \u015fi le pune omul preocupat de m\u00e2ntuire, nu cumva ea este un produs al eului cuget\u0103tor \u015fi deci nu cumva cade tot ce-am spus despre importan\u0163a provenien\u0163ii ei dela altul, \u00een spe\u0163\u0103 dela Dumnezeu?<\/p>\n

Importan\u0163a provenien\u0163ii dela Dumnezeu ca element fundamental al dog\u00ad mei r\u0103m\u00e2ne valabil\u0103, din motivul c\u0103 chiar ceeace ne pare \u00een deplin\u0103 conformi\u00ad tate cu logica nu \u015ftim cu certitudine c\u0103 a\u015fa este \u00een realitate. Ba logica \u00een si\u00ad tua\u0163ia noastr\u0103 de azi, dup\u0103 o c\u0103dere \u00een p\u0103cat ne duce \u00een aceea\u015f problem\u0103 di\u00ad vin\u0103 la diferite alternative. De pild\u0103 ea ne poate duce – atunci c\u00e2nd se deta\u00ad \u015feaz\u0103 de realitatea om \u015fi cine ne asigur\u0103 c\u0103 nu pe calea aceasta se ajunge la adev\u0103r? \u2014 \u015fi la rezultatul c\u0103 nu exist\u0103 Dumnezeu, sau dac\u0103 exist\u0103 nu trebue presupus \u00een cadrul antinomic amintit. Logica are nevoe de un spriln exterior ei care s\u0103 dea certitudine rezultatelor ei \u015fi care s\u0103 certifice care dintre drumu\u00ad rile ei posibile e cel normal, duc\u00e2nd la adev\u0103rata realitate. E mai normal\u0103 cu\u00adgetarea \u00eenso\u0163it\u0103 de grija pentru om, dar \u00een situa\u0163ia de corup\u0163ie moral\u0103 \u00een care ne afl\u0103m, siguran\u0163a, eviden\u0163a acestei normalit\u0103\u0163i ne-o d\u0103 numai cuv\u00e2ntul lui\u00a0Dumnezeu \u015fi \u00eencrederea \u00een el produs\u0103 \u00een noi \u00eentr’un chip misterios. Dintre al\u00ad ternativele posibile, cea mai conform\u0103 cu logica este aceia c\u0103 exist\u0103 Dumnezeu \u015fi c\u0103 este at\u00e2t neschimbabil c\u00e2t \u015fi activ \u00een lume \u015fi \u00een timp, dar siguran\u0163a c\u0103 formul\u0103rile acestei logici au o coresponden\u0163\u0103 real\u0103 \u015fi certitudinea c\u0103 aceast\u0103 lo\u00ad gic\u0103 este cea adev\u0103rat\u0103 o dob\u00e2ndim de abia prin misterioasa \u00eent\u00e2lnire personal\u0103 \u00eentre noi \u015fi Dumnezeu. Logica e \u00een stare s\u0103 formuleze\u00a0cum<\/em>\u00a0este o entitate, dar \u015fi \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 st\u0103 \u00eentre mai multe alternative. Dar siguran\u0163a c\u0103 este acea realitate \u015fi c\u0103 drumul cel s\u0103n\u0103tos spre ea este cutare \u015fi nu cutare, o ca\u00ad p\u0103t\u0103 omul din experien\u0163a \u00eent\u00e2lnirii personale cu Dumnezeu. Logica nu ne scoate din \u00eendoial\u0103 nici cu privire la modalitatea lucrului, cu at\u00e2t mai pu\u0163in cu privire la realitatea lui. Deasupra \u00eendoelilor cu privire la aceast\u0103 realitate \u015fi pe drumul cel normal al logicei ne a\u015feaz\u0103 experien\u0163a revela\u0163iei \u015fi a credin\u0163ii. Deabia aceasta face posibil\u0103 dogma, dac\u0103 prin dogm\u0103 \u00een\u0163elegem \u00een primul r\u00e2nd o tez\u0103 \u00een care\u00a0credem f\u0103r\u0103 nici-un pic de \u00eendoial\u0103.<\/p>\n

\n

Dac\u0103 unde este interes religios \u015fi mai ales acest interes e satisf\u0103cut prin\u00a0producerea misterioas\u0103 a \u00eencrederii \u00een cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, \u2014 revela\u0163ie cre\u00addin\u0163\u0103 \u2014 cele mai logice formul\u0103ri sunt cele antinomice, se pot trage dou\u0103 concluzii:<\/p>\n

1) \u00cen mod necesar adev\u0103rurile de credin\u0163\u0103 au structur\u0103 antinomic\u0103, c\u00e2nd se aplic\u0103 logica asupra lor, dar structura aceasta se datore\u015fte credin\u0163ei \u00een reve\u00adla\u0163ie. D. Lucian Blaga afirm\u0103 \u00een \u201eEonul dogmatic”, cea mai important\u0103 lucrare filosofic\u0103 de p\u00e2n\u0103 azi asupra sensului dogmelor, remarcabil\u0103 prin multe vederi juste, c\u0103 adev\u0103rurile cre\u015ftinismului primar n’aveau caracter antinomic \u015fi ele s’ar fi putut formula ca atare \u015fi \u00een veacurile ulterioare. Dac\u0103 au luat direc\u0163ia formu\u00ad lelor antinomice, adic\u0103 dogmatice, aceasta este a se atribui unei tendin\u0163e de atunci a spiritului omenesc. \u201eExist\u0103 dup\u0103 cum vom vedea, un factor determinant, nu divin, de \u201erevela\u0163ie”, ci c\u00e2t se poate de firesc, \u00een istoria dogmelor, trecut prea adesea cu vederea, de\u015fi se manifest\u0103 cu o eviden\u0163\u0103 strig\u0103toare. Factorul \u00een chestiune e tocmai tendin\u0163a, care \u00een lipsa unui termen mai bun, ar putea fi numit \u201enisus dogmaticus”… \u201eIdeile teologiei sunt \u00eens\u0103 \u00eenainte de orice crea\u0163iuni ale spiritului omenesc” (pag. 29). Deosebirea \u00eentre teza aceasta \u015fi eviden\u0163ele re\u00admarcate de noi este vizibil\u0103.<\/p>\n

2) Experien\u0163a revela\u0163ie-credin\u0163\u0103 departe de-a turbura g\u00e2ndirea logic\u0103, o res\u00adtabile\u015fte \u00een adev\u0103rata ei normalitate cu referire la problemele de ordin supra-lumesc \u015fi de destin omenesc. Astfel departe de-a fi o tensiune, un conflict \u00eentre releva\u0163ie \u015fi logic\u0103, \u00eentre credin\u0163\u0103 \u015fi cugetare, \u00eentre inspira\u0163ie religioas\u0103 \u015fi dogm\u0103, ca formulare logic\u0103 a credin\u0163ei, putem spune c\u0103 abia prin revela\u0163ie cugetarea noastr\u0103 logic\u0103 intr\u0103 \u00een adev\u0103ratul f\u0103ga\u015f. Credin\u0163a \u00ee\u0163i face \u00een materie de transceden\u0163\u0103 cugetarea cu adev\u0103rat logic\u0103. Ea \u00eendrum\u0103 logica-\u00eenclinat\u0103, \u00een situa\u0163ia noastr\u0103 de acum, mereu spre devieri \u2014 pe adev\u0103ratele c\u0103r\u0103ri \u015fi alung\u0103 \u00eendoeiile legate permanent de ea. Revela\u0163ia vindec\u0103 pe om, \u00eel restabile\u015fte \u015fi \u00een latura cu\u00ad get\u0103toare a fiin\u0163ei lui. Nu s’ar p\u0103rea un lucru mare. S’ar p\u0103rea c\u0103 drumul cu adev\u0103rat normal l-ar putea g\u0103si cugetarea \u015fi prin sine, iar \u00eencrederea \u00een rezul\u00adtatele sale s’ar datora unui proces psihologic imanent. Socotim c\u0103 e totu\u015fi un lucru extraordinar de mare aceast\u0103 readucere a logicei pe f\u0103ga\u015ful cel adev\u0103rat, dat fiind c\u0103 niciodat\u0103 c\u00e2nd nu are credin\u0163a \u00een revela\u0163ie nu-1 afl\u0103. Iar fenomenul \u00eencrederii \u00een rezultatele ei nu l-a putut explica \u00eenc\u0103 nimeni prin cauze imanente. Ambele aceste rezultate numai misterioasa na\u015ftere a credin\u0163ei \u00een revela\u0163ie le-a putut aduce.<\/p>\n

Astfel se eviden\u0163iaz\u0103 motivul pentru care \u00een dogm\u0103 important este at\u00eet ele\u00ad mentul formal, al provenien\u0163ii prin revela\u0163ie-credin\u0163\u0103, c\u00e2t \u015fi cel material, structura antinomic\u0103. Acest motiv este str\u00e2nsa lor leg\u0103tur\u0103 organic\u0103. \u00eent\u00e2lnirea omului cu Dumnezeu prin care prime\u015fte adev\u0103rul credin\u0163ei \u00eel pune pe drumul adev\u0103ratei logici, al formul\u0103rii antinomice, dogmatice. F\u0103r\u0103 procesul tainic revela\u0163ie-credin\u0163\u0103, logica omeneasc\u0103 \u2014 \u00een situa\u0163ia actual\u0103 a noastr\u0103 \u2014 ne duce tot spre formul\u0103ri ra\u0163ionaliste, simpliste, inconsistente, fals-logice.<\/p>\n

D. Lucian Blaga pe de o parte sus\u0163ine c\u0103 dogma este o construc\u0163ie teoretic\u0103 ce poate fi \u00eenchipuit\u0103 ca o entitate \u00een sine, f\u0103r\u0103 provenien\u0163a del\u00e0 altul, \u00een spe\u0163\u0103 del\u00e0 Dumnezeu. (\u201eDogma nu se poate defini printr’un fapt exterior ei. O dogm\u0103 ar putea s\u0103 nu fie acceptat\u0103 de nimenea \u00een afar\u0103 de autorul ei \u015fi totu\u015fi s\u0103 fie o dogm\u0103 prin articula\u0163ia ei”. Eonul dogmatic pag. 25). Pe de alt\u0103 parte \u00eens\u0103, \u00een alt loc al studiului D-sale, trebue s\u0103 constate c\u0103 \u201e\u00een toate cazurile s’a ajuns la o formul\u0103 dogmatic\u0103 numai \u00een urma unui\u00a0impuls<\/em>, care duce la o ecstazie intelect tual\u0103. Pentru p\u0103rin\u0163ii bisericii calitatea de \u201erevela\u0163ie” a cuv\u00e2ntului biblic a con\u00adstituit un impuls \u015fi un motiv suficient pentru ecstazia intelectual\u0103” (pag. 131). Dar D-sa recunosc\u00e2nd c\u0103 procedura mintal\u0103 de formulare a unei dogme este \u00een mod necesar pus\u0103 \u00een mi\u015fcare de un impuls, reduce acest impuls la un simplu material din afar\u0103, nerecunosc\u00e2nd c\u0103 \u00een cazul dogmei religioase el poate \u015fi trebue s\u0103 aib\u0103 intr’adev\u0103r caracterul misteriosului proces credin\u0163\u0103-revela\u0163ie. In fond aceasta \u00eenseam\u0103 anularea factorului \u201ealtul”, \u201eautoritatea altuia”, \u201e\u00eencrederea \u00een el”, ca element formal necesar al dogmei, \u00eentruc\u00e2t D-sa extinde no\u0163iunea aceasta la orice formulare automintal\u0103 antinomic\u0103 din domeniul imanen\u0163ei \u015fi nu recu\u00adnoa\u015fte acest element principal \u2014 \u00eencrederea \u00een Dumnezeu \u2014 ca factor ce deose\u00adbe\u015fte dogma religioas\u0103, dogma propriu zis\u0103, de celelalte formulare antinomice. Aceasta \u00eenseamn\u0103 \u00een realitate c\u0103 \u201edogma” \u00een sensul d-lui Lucian Blaga este un\u00a0produs al eului, st\u0103p\u00e2n cu sim\u0163urile peste o lume a lui. Dogma nu mai e o sin\u00ad tez\u0103 de credin\u0163\u0103-logic\u0103, un factor de comuniune, de\u015fi faptul c\u0103 f\u0103r\u0103 un material sensibil logica nu poate formula \u201edogme ‘ nici \u00een domeniul imanen\u0163ei, i-ar fi putut ar\u0103ta D-lui Lucian Blaga direc\u0163ia indicat\u0103 \u00een aceast\u0103 materie de firea lucrurilor : ie\u015firea din eu, dep\u0103\u015firea egocentrismului \u00een comuniune.<\/p>\n

\n

Nu un material oarecare st\u0103 la baza dogmei religioase, a dogmei propriu zis, ci \u00eencrederea \u00een cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu. F\u0103r\u0103 aceasta nu se poate na\u015fte dogm\u0103 religioas\u0103. E un lucru extrem de important care nu poate fi redus la un material al sim\u0163urilor. Asupra acestui fapt d-l Lucian Blaga n’a insistat deloc, neav\u00e2nd prin urmare ocazia s\u0103 observe nici leg\u0103tura interioar\u0103 ce exist\u0103 \u00eentre \u00eencrederea personal\u0103 \u00een Dumnezeu \u015fi g\u0103sirea adev\u0103ratului drum al logicei \u00een pro\u00ad blemele transcenden\u0163ii.<\/p>\n

\u00centruc\u00e2t s’ar putea obiec\u0163iona c\u0103 sunt formule dogmatice cre\u015ftine cari nu prezint\u0103 caracterul cel mai logic posibil, de\u015fi sunt socotite ca revelate \u015fi deci misterioasa experien\u0163\u0103 revela\u0163ie-credin\u0163\u0103 nu exercit\u0103 totdeauna asupra logicei in\u00ad fluen\u0163a binef\u0103c\u0103toare de care am vorbit, vom st\u0103rui pu\u0163in \u015fi asupra lor.<\/p>\n

Sunt mai cu seam\u0103 formula trinitar\u0103 \u015fi formula christologic\u0103, cu cari \u015fi-a ilustrat \u00een deosebi d-l Lucian Blaga teza d-sale.<\/p>\n

Formula trinitar\u0103 se v\u0103de\u015fte ca cea mai logic\u0103 fa\u0163\u0103 de alternativele mono\u00ad teism impersonal \u015fi politeism, \u00eendat\u0103 ce s’a produs \u00een noi \u00een chip tainic certitu\u00addinea c\u0103 Dumnezeu se ocup\u0103 cu soartea ncastr\u0103, \u00eendat\u0103 ce s’a produs o astfel de \u00eent\u00e2lnire a noastr\u0103 cu Dumnezeu. Dac\u0103 Dumnezeu se preocup\u0103 de soarta noastr\u0103, este un Dumnezeu \u00eenzestrat cu \u00eensu\u015firea iubirii. Aceast\u0103 \u00eensu\u015fire nu \u015fi-a putut-o dob\u00e2ndi \u00eens\u0103 Dumnezeu c\u00e2ndva \u00een timp, ci a trebuit s\u0103 o aib\u0103 din eternitate, fiind o \u00eensu\u015fire at\u00e2t de esen\u0163ial\u0103. Dar fiin\u0163ele care au lips\u0103 de m\u00e2n\u00adtuire, stare \u00een care ne afl\u0103m to\u0163i \u015fi toate cele relative, nu sunt eterne. Iubirea etern\u0103 a lui Dumnezeu postuleaz\u0103 \u00eens\u0103 existen\u0163a mai multor euri eterne \u00eentre care s\u0103 vieze aceast\u0103 iubire.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte cugetarea nu admite ca esen\u0163a divin\u0103 s\u0103 fie multipl\u0103. N’ar mai fi absolut\u0103. Deaceea, logica cea mai dreapt\u0103 cu putin\u0163\u0103 ne sile\u015fte s\u0103 afir\u00adm\u0103m \u015fi unitatea de esen\u0163\u0103, de substan\u0163\u0103 la Dumnezeu, dar \u015fi pluralitatea eurilor personale, unite mai mult dec\u00e2t orice pe lume, prin iubirea divin\u0103, mai puternic\u0103 dec\u00e2t tot ce cunoa\u015ftem ca iubire \u00een lumea noastr\u0103. Nu \u00een\u0163elegem deplin realitatea vie a acestei sinteze de antinomii, dar e cea mai logic\u0103 posibil \u015fi \u015ftim prin ea mai mult despre Dumnezeu dec\u00e2t prin celelalte dou\u0103 alternative ale logicei ra\u0163ionaliste. E mister, dar e impus de cea mai perfect\u0103 cugetare logic\u0103.<\/p>\n

\n

Formula christologic\u0103 este deasemenea impus\u0103 de cea mai s\u0103n\u0103toas\u0103 cuge\u00ad tare \u00eendat\u0103 ce ea este purtat\u0103 de fundamentala preocupare a omului dup\u0103 m\u00e2ntuire \u015fi de ideea c\u0103 Dumnezeu este singurul procurator al ei.<\/p>\n

Ra\u0163iunea aceasta, pe care am numit-o \u00eentr’un loc religioas\u0103 \u015fi care ar putea fi numit\u0103 tot at\u00e2t de bine existen\u0163ial\u0103 sau central\u0103, deoarece p\u0103\u015fe\u015fte la lucru din ad\u00e2ncul, din centrul omului. \u00eentov\u0103r\u0103\u015fit\u0103 continuu de ceeace-i esen\u0163ial, viu, cald \u015fi total \u00een om, consider\u0103 necesar\u0103 o cobor\u00eere a lui Dumnezeu spre om \u00een scopul m\u00e2ntuirii lui. Dintre toate religiile, singura \u00een care ra\u0163iunea central\u0103 duce\u00a0p\u00e2n\u0103 la ultimele consecin\u0163e acest postulat, este cre\u015ftinismul. Dumnezeu s’a apro\u00adpiat, dup\u0103 credin\u0163a \u015fi logica cre\u015ftin\u0103, at\u00e2t de deplin de noi, \u00eenc\u00e2t s’a f\u0103cut ca unul din noi. Iubirea divin\u0103, care \u00een logica central\u0103 a omului \u00eentrece orice iu\u00adbire omeneasc\u0103, trebue s\u0103 fac\u0103 pasul cel mai mare cu putin\u0163\u0103 pentru a se apropia de om, pentru a-l m\u00e2ntui. Dar aceea\u015f logic\u0103, aplicat\u0103 problemei divine \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 cu scopul practic al m\u00e2ntuirii, cuget\u00e2nd antinomic, nu poate uita c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 toat\u0103 apropierea de om, Dumnezeu r\u0103m\u00e2ne pe de alt\u0103 parte Dumnezeu, altfel cum ne-ar mai m\u00e2ntui, spre ce \u00een\u0103l\u0163ime \u015fi fericire ne-ar mai ridica? Astfel Fiul lui Dumnezeu, care s’a f\u0103cut din iubire pentru noi p\u00e2n\u0103 \u015fi om, r\u0103m\u00e2ne to\u00adtu\u015fi pe de alt\u0103 parte Dumnezeu. Cum era mai logic s\u0103 se formuleze aceste evi\u00adden\u0163e ale credin\u0163ei revelat\u0103 \u00een Evanghelii \u015fi r\u0103s\u0103rit\u0103 \u00een suflet dec\u00e2t astfel: acela\u015f eu e \u015fi Dumnezeu \u015fi om, spun\u00e2ndu-se prin \u00eens\u0103\u015fi aceast\u0103 propozi\u0163ie c\u0103 eul e unul, dar posed\u0103 tot ce \u0163ine de om, toat\u0103 firea omeneasc\u0103 \u015fi tot ce \u0163ine de Dumnezeu, toat\u0103 firea dumnezeiasc\u0103.<\/p>\n

Cre\u015ftinismul \u00eentrune\u015fte astfel dogmele cele mai consecvente ca sinteze an\u00adtinomice, reprezent\u00e2nd prin \u00eensu\u015fi acest fapt cea mai logic\u0103 cugetare religioas\u0103, existen\u0163ial\u0103 sau central\u0103. Deoarece acest lucru st\u0103 \u00een raport direct propor\u0163ional cu siguran\u0163a \u015fi cu abunden\u0163a Revela\u0163ie, a \u00eent\u00e2lnirii \u00eentre Dumnezeu \u015fi om, chiar faptul perfectei normalit\u0103\u0163i logice reg\u0103site, ne spune c\u0103 cre\u015ftinismul este religia Revela\u0163iei sigure \u015fi depline.
\nD. St\u0103niloae<\/strong><\/span>
\n“G\u00e2ndirea”<\/strong>, Anul XX, Nr. 3-4, Martie-Aprilie 1941<\/em><\/span>
\n<\/em><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n

1)<\/span>\u00a0Xenofon, Anabasis III 3. 5, Polibius III. 27, 7.<\/span>
\n2)<\/span>\u00a0Cicero, Quaest. Acad. IV , 9. Ambele citate dup\u0103 H. Andrutsos. Dogmatica Bisericii orto\u00addoxe r\u0103s\u0103ritene, trad. rom, pag.1.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cuv\u00e2ntul dogm\u0103 \u00eensemneaz\u0103 la scriitorii din antichitate ordin, decret, lege,\u00a01)\u00a0principiu sau opiniune filosofic\u0103\u00a02)\u00a0. In Noul Testament cuv\u00e2ntul se \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 de cinci ori. La Luca 2, 1, Fapte 17, 1, \u00eensemneaz\u0103 un ordin \u00eemp\u0103r\u0103tesc, iar la Col. 2, 14, Ef. 2, 15 poruncile iudaice ca dispozi\u0163iuni externe, lipsite de duhul de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103tor al Evangheliei. In […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-6410","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-1Fo","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6410"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6421,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410\/revisions\/6421"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6410"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6410"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6410"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}