{"id":570,"date":"2010-03-06T09:42:28","date_gmt":"2010-03-06T15:42:28","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=570"},"modified":"2010-03-06T14:53:57","modified_gmt":"2010-03-06T20:53:57","slug":"aurel-obreja","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=570","title":{"rendered":"AUREL OBREJA…"},"content":{"rendered":"

…Aurel Obreja. Acest destin \u00eencepe odat\u0103 cu cedarea Ardealului, aiurea dec\u00e2t unde am stat cu el p\u00e2n\u0103 acum.\"Desen<\/a><\/p>\n

\u00cen 1940, copilul se refugiase din nordul Transilvaniei, comuna p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i c\u0103z\u00e2nd dincolo de frontier\u0103. Trecuse \u00een Regat. Venind ungurii, cum tat\u0103l \u00eei era concentrat, se \u00eenso\u0163ise cu mai mul\u0163i tineri din comun\u0103 \u015fi fugise la rom\u00e2ni, c\u00e2nd avea treisprezece-paisprezece ani. Luase examenul de admitere la \u015fcoala Normal\u0103 de la Piatra Neam\u0163 \u015fi la Liceul Industrial, \u00eenc\u0103 dinainte de Cedare.<\/p>\n

La putere se afla Mi\u015fcarea Legionar\u0103. Nu \u015ftia ce era aceea. Doar despre \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul s\u0103u din Bicazul Ardelean, Costic\u0103 Vlasie, \u015fi despre un vecin, unul Neculai G\u0103in\u0103, auzise c\u0103 ar fi fost legionari. Erau \u00eenregimenta\u0163i mai mul\u0163i \u0163\u0103rani \u015fi mai ales intelectualii satului, dar el nu-i cuno\u015ftea.<\/p>\n

Sosi \u00een Piatra Neam\u0163. Se \u00eendrept\u0103 c\u0103tre Liceul Industrial, ca oferindu-i o perspectiv\u0103 mai sigur\u0103. Se re\u00eenscrise. \u00centrebarea r\u0103m\u00e2nea unde s\u0103 fi m\u00e2ncat. Fu \u00eendrumat spre Cantina Legionar\u0103, situat\u0103 \u00een centrul ora\u015fului. C\u00e2nd o v\u0103zu, \u00eei lu\u0103 ochii; a\u015fa ceva nu mai \u00eent\u00e2lnise \u00een satul lui, dup\u0103 cum nici nu \u015fi-a \u00eenchipuit ca to\u0163i elevii refugia\u0163i s\u0103 poat\u0103 lua masa acolo.<\/p>\n

Fu uluit c\u00e2nd constat\u0103 c\u0103 elevi ai liceelor din localitate, ca \u015fi profesorii lor, serveau la mese. “Adic\u0103, s\u0103 m\u0103 serveasc\u0103 pe mine domnii elevi \u015fi profesorii, c\u00e2nd sunt \u00eembr\u0103cat ‘\u00een \u0163\u0103r\u0103nesc’?”, se mira. \u00centr-adev\u0103r: cioareci, c\u0103ma\u015f\u0103, suman, c\u0103ciul\u0103, avea; doar c\u0103 \u00een loc de opinci, purta bocanci. “De unde s\u0103 merit eu asta?! \u015ei s\u0103 mai \u015fi vorbeasc\u0103 at\u00e2t de respectuos cu mine, un \u0163\u0103r\u0103na\u015f… B\u0103\u0103\u0103, \u015fi eu a\u015f intra la \u0103\u015ftia , dac\u0103 s-ar uita la mine \u015fi m-ar primi…”<\/p>\n

\u00cel mai impresiona \u015fi disciplina de pretutindeni. <\/p>\n

Doamna general Coroam\u0103, care se interesa de refugia\u0163i – f\u0103cea parte din Comitetul acela pentru ei – sosi la liceu. Discut\u0103 cu Aurel, \u00eel \u00eentreb\u0103 \u00een am\u0103nunt asupra situa\u0163iei sale. C\u00e2nd trecu la a-l interoga asupra meseriei alese, el:<\/p>\n

– Sculptura. Vreau s-ajung \u015fi eu ca Pompiliu Clement. <\/strong><\/p>\n

Era un elev de la Liceul Industrial din Bucure\u015fti, din strada Polizu. Expunea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een ora\u015ful natal; de acolea \u00eel cuno\u015ftea Aurel \u015fi r\u00e2vnea s\u0103-l imite.<\/p>\n

Prin rela\u0163iile doamnei general, ajunse s\u0103-l cunoasc\u0103 pe Iftimie Galanu, farmacist de pe Valea Bistri\u0163ei, prefectul legionar al Jude\u0163ului Neam\u0163 \u015fi pe Comandantul Mi\u015fc\u0103rii din Piatra, domnul Cr\u0103ciuna\u015f.<\/p>\n

Duminica, \u00eei z\u0103rea pe legionari, ap\u0103r\u00e2nd la biseric\u0103, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een c\u0103m\u0103\u015fi verzi, or\u00e2ndui\u0163i ca ni\u015fte osta\u015fi \u015fi-i vedea demni ca ace\u015ftia. Copilul nu mai putea de emo\u0163ionat ce era. Parc\u0103-i surprindea pe sfin\u0163ii militari, cobor\u00e2nd din fresce, mi-a m\u0103rturisit, \u00eenc\u0103 netrezit din visul de atunci.<\/p>\n

\u00cel mai izbi \u015fi felul cum se adunau \u015fi \u00eemp\u0103r\u0163eau nevoia\u015filor din ora\u015f ajutoarele. Venea lumea de pretutindeni \u015fi aducea bani. \u015ei evrei contribuiau benevol cu diverse sume. Aurel fu \u015fi el beneficiar, c\u0103, \u00een afar\u0103 de costumul na\u0163ional, nimic n-avea pe lume. Solicitan\u0163ii erau atent investiga\u0163i asupra num\u0103rului de copii, asupra salariului \u015fi alte venituri ce aveau. Ajutoarele se d\u0103deau \u00een raport de s\u0103r\u0103cia oamenilor. \u00cei pl\u0103cu lui Aurel c\u0103 erau lua\u0163i \u00een seam\u0103 am\u0103r\u00e2\u0163ii. \u00cel rug\u0103 pe comandantul Cr\u0103ciuna\u015f s\u0103-l primeasc\u0103 \u015fi pe el \u00een r\u00e2ndurile Mi\u015fc\u0103rii.<\/p>\n

– Da’ aici cu dumneavoastr\u0103 s\u0103 lucrez, nu oriunde…, <\/strong>c\u0103 voia \u015fi el s\u0103 fie de folos celor asemenea lui.<\/p>\n

– Te duci la liceu. Acolo sunt organiza\u0163ii ale Fr\u0103\u0163iilor de Cruce \u015fi te vor primi ei. <\/strong><\/p>\n

Elevul auzea pentru prima oar\u0103 termenul acela.<\/p>\n

– Nu m\u0103 duc acolo, cu toat\u0103 clasa, \u015fi cu buni \u015fi cu r\u0103i, cu derbede i… Dac\u0103- i prin liceu, cred c\u0103 to\u0163i s-au \u00eenscris \u00een Fr\u0103\u0163iile de Cruce. Dac\u0103 m\u0103 primi\u0163i aici, unde este disciplin\u0103, ordine, bine; dac\u0103 nu…; <\/strong>ar fi ad\u0103ugat: ‘…oi mai vedea’, \u00eens\u0103 n-avu curajul s-o zic\u0103 tare.<\/p>\n

R\u00e2se Comandantul. Iar Aurel, de nu fu primit la nivelul cel mai de sus, nici nu f\u0103cu vreun alt demers.<\/p>\n

Veni 21 decembrie 1940. Mi\u015fcarea Legionar\u0103 c\u0103zu.<\/p>\n

Abia acum, de fapt la \u00eenceputul lui 1941, fu recrutat \u015fi el de studentul farmacist Poni, din neam de macedoneni, foarte bine v\u0103zut \u00een ora\u015f.<\/p>\n

Mai \u00eent\u00e2i l-au \u00eentrebat dac\u0103-\u015fi iubea patria.<\/p>\n

– P\u0103i, cum s\u0103 n-o iubesc?!\u00a0 N-am fugit eu de la unguri?! <\/strong><\/p>\n

– Dar religia? <\/strong><\/p>\n

– Mai \u00eencape vorb\u0103?! Noi ardelenii suntem credincio\u015fi. <\/strong><\/p>\n

L-au mai iscodit dac\u0103 era corect, punctual, de toate c\u00e2te-i pl\u0103ceau lui \u015fi le aprecia la al\u0163ii. A\u015fa ajunse membru al Fr\u0103\u0163iilor de Cruce din Piatra Neam\u0163, odat\u0103 cu Manea Enache, prietenul s\u0103u. \u00cel cunoscu \u015fi pe \u015feful grupului din Piatra, Pascaru; numele acestuia avea s\u0103 devin\u0103 odios \u00een reeduc\u0103ri. L-a cunoscut \u015fi pe doctorul Cazacu, care r\u0103spundea de toat\u0103 Moldova \u015fi care, mai t\u00e2rziu, urma s\u0103 \u00eennebuneasc\u0103 la Aiud \u015fi, de foame, s\u0103-\u015fi devoreze propriile fecale.<\/p>\n

Tare mult \u00eei pl\u0103cea lui Aurel… Era m\u00e2ndru c\u0103 f\u0103cea parte dintr-o organiza\u0163ie unde se educa \u00een primul r\u00e2nd corectitudinea adolescen\u0163ilor. CARNETUL MEU, la \u00eenceput, fu cheia acestei educa\u0163ii. Ea nu era numai una a corectitudinii, cum \u00ee\u015fi \u00eenchipuia t\u00e2n\u0103rul Obreja, ci \u015fi a voin\u0163ei.<\/p>\n

S\u0103 l\u0103murim aceste lucruri, pentru cine nu le cunoa\u015fte.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 a ajunge legionar trebuiau str\u0103b\u0103tute mai multe trepte. Deobicei nu erai con\u015ftient c\u0103 te aflai pe cea dint\u00e2i, aceea a taton\u0103rii: e\u015fti tu ce pari a fi?<\/p>\n

Oprirea interesului asupra ta al aceluia care avea func\u0163ia de a recruta elemente pentru Fr\u0103\u0163iile de Cruce \u0163inea seama de un principiu; el consta \u00een selec\u0163ionarea prin reducere la unitate. Respectivul t\u00e2n\u0103r se informa asupra situa\u0163iei reale din \u015fcoal\u0103: – ce profesori simpatizau Mi\u015fcarea, care erau legionari, care o du\u015fm\u0103neau; – ce elevi erau cre\u015ftini \u015fi care nu, deoarece \u00een Mi\u015fcare erau ale\u015fi numai tineri cre\u015ftini; – \u00eentocmea un tabel nominal cu cei caracteriza\u0163i prin energie, entuziasm, credin\u0163\u0103 \u015fi alte calit\u0103\u0163i. Acesta era supus selec\u0163ion\u0103rii, prin reducere la jum\u0103tate (din 100 – 50, din 50 – 25 \u015fi a\u015fa mai departe p\u00e2n\u0103 la 1: cel mai bun copil).<\/p>\n

De c\u00e2\u015ftig\u0103torul de pe urma trierii se apropia acela care dorea s\u0103-l recruteze. \u00cei devenea prieten. \u00cei devenea necesar suflete\u015fte, f\u0103r\u0103 a for\u0163a vreodat\u0103 nota, f\u0103r\u0103 a-l \u00eempinge spre Legiune, ci l\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103 evolueze de la sine \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie, p\u00e2n\u0103 la a o afirma ca pe o nevoie l\u0103untric\u0103 \u00een stadiul sufletesc atins, conform legii: pe om s\u0103-l prime\u015fti \u00een Mi\u015fcare atunci c\u00e2nd porunca inimii lui \u00eel \u00eendeamn\u0103 la aceasta.<\/p>\n

Prima ini\u0163iere, dup\u0103 ce se ajungea la discu\u0163ii despre Mi\u015fcare, era lectura “C\u0103r\u0163ii C\u0103pitanului”<\/strong> \u015fi comentarea celor sim\u0163ite la citirea ei. Ini\u0163iatorul avea, acum mai mult ca oric\u00e2nd, datoria s\u0103 c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 privirile neofitului, acelea ce-i \u00eenso\u0163eau vorbirea, pentru a sesiza c\u00e2t de p\u0103truns fusese de lectur\u0103 \u015fi c\u00e2t de sincer tr\u0103ia cele rostite.<\/p>\n

Se trecea la \u00eencercarea urm\u0103toarelor virtu\u0163i ale candidatului:<\/p>\n

– Sinceritatea;<\/p>\n

– Puterea de iubire;<\/p>\n

– Voin\u0163a;<\/p>\n

– Capacitatea de jertf\u0103 \u015fi sim\u0163ul corectitudinii;<\/p>\n

– Ascultarea;<\/p>\n

– Puterea de \u00eemprietenire.<\/p>\n

SINCERITATEA\u00a0 se cunoa\u015ftea prin acurate\u0163ea cu care candidatul\u00a0 \u00eentocmea o list\u0103 a p\u0103catelor proprii \u015fi prin concordan\u0163a ei cu informa\u0163iile culese despre candidat din mediul lui.<\/p>\n

Lista nu era util\u0103 doar pentru cunoa\u015fterea sincerit\u0103\u0163ii sale, ci \u00eei folosea, personal, ca un \u00eendreptar al r\u0103zboiului de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire a persoanei, pe care \u00eel pornea candidatul \u00eempotriva p\u0103catelor sale.<\/p>\n

Aceast\u0103 lupt\u0103 de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire personal\u0103 se ducea, \u00een faza ini\u0163ial\u0103, de unul singur, dar sub supravegherea celui care recruta; ulterior, devenind membru al m\u0103nunchiului de prieteni, ea se purta \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i membri ai acestei prime grup\u0103ri dinainte de primirea \u00een Fr\u0103\u0163ia de Cruce. Acceptarea \u00een Fr\u0103\u0163ia de Cruce se f\u0103cea la cap\u0103tul acestei lupte.<\/p>\n

PUTEREA\u00a0 DE\u00a0 IUBIRE\u00a0 era judecat\u0103 prin atitudinea – fa\u0163\u0103 de p\u0103rin\u0163i \u015fi profesori; – fa\u0163\u0103 de Dumnezeu; – fa\u0163\u0103 de na\u0163ie.<\/p>\n

VOIN\u0162A\u00a0 se citea \u00een puterea de a-\u0163i \u00eenvinge p\u0103catele, de a \u00eenv\u0103\u0163a, de a fi punctual, de a r\u0103bda, de a t\u0103cea, de a fi ordonat. Candidatul nu era numai observat \u00een privin\u0163a a ce era capabil, ci \u015fi ajutat prin exerci\u0163ii: i se fixau at\u00e2tea \u00eent\u00e2lniri la or\u0103 fix\u0103, p\u00e2n\u0103 ce punctualitatea \u00eei intra \u00een s\u00e2nge. I se impunea s\u0103 tac\u0103, \u00eentretimp fiind h\u0103r\u0163uit cu tot felul de \u00eentreb\u0103ri pe parcursul unuia sau mai multor ceasuri.<\/p>\n

CAPACITATEA DE JERTF\u0102 \u015eI SPIRITUL DE CORECTITUDINE. Cheia acestor deprinderi era CARNETUL MEU, ce l-a impresionat at\u00e2t de mult pe Aurel. Prin el era \u00eendrumat candidatul spre jertfa legionar\u0103.<\/p>\n

Carnetul meu <\/em>avea dimensiunea de 5\/5 cm. \u015fi con\u0163inea 30-40 foi (domnul Obreja mi-a vorbit de peticele de h\u00e2rtie de 3\/3). El era p\u0103strat \u00eentr-un buzunar secret \u015fi era prezentat spre verificare de c\u00e2te ori se cerea aceasta. Pe fiece foaie, pe cele dou\u0103 fe\u0163e, se f\u0103ceau dou\u0103 consemn\u0103ri zilnice din care reie\u015fea ce jertf\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fise candidatul \u00een ziua respectiv\u0103, din ra\u0163ia sa cotidian\u0103 de bani \u015fi din timpul s\u0103u zilnic. El era dator s\u0103 d\u0103ruiasc\u0103 idealului s\u0103u 1\/40 din banii (sum\u0103 men\u0163ionat\u0103 sub simbolul:1\/40 R – ra\u0163ie) \u015fi din timpul s\u0103u (1\/40 T – timp).<\/p>\n

Ce \u00eensemna 1\/40 R varia de la o zi la alta, deoarece \u00eentr-o zi abia de aveai bani de un sandvi\u015f, \u00eentr-alta mergeai la cinematograf; \u00eentr-a treia nu cheltuiai nimic. A patruzecea parte din aceste sume (inclusiv din zero lei) se punea deoparte (tot \u00een buzunarul secret) \u015fi se destina Mi\u015fc\u0103rii. Erau bani asupra c\u0103rora nu mai aveai nici un drept, cum pentru adult e banul public; nici m\u0103car dreptul de a \u00eemprumuta din ei pentru c\u00e2teva ceasuri, oric\u00e2t de sigur erai c\u0103 vei \u00eenapoia suma extras\u0103. Nici opera\u0163ia invers\u0103 nu trebuia s\u0103 se petreac\u0103, adic\u0103 s\u0103 pui mai mult de 1\/40 R. Dac\u0103 doreai s\u0103 faci o dona\u0163ie, acei bani nu se amestecau printre ace\u015ftia, ceea ce dezvolta spiritul ordon\u0103rii. Astfel te \u00eenv\u0103\u0163ai c\u0103 ceea ce considerai drept al t\u0103u reprezentau bani str\u0103ini \u015fi dob\u00e2ndeai respectul pentru banii ce nu-\u0163i apar\u0163ineau. Cum CARNETUL MEU era inspectat c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd \u015fi era num\u0103rat\u0103 suma din buzunarul secret, sim\u0163ul r\u0103spunderii pentru banii str\u0103ini avea prilejul s\u0103 se dezvolte, ca \u015fi onestitatea.<\/p>\n

Acestea erau ajutate \u015fi de 1\/40 T, care \u00eensemna 36 minute din 24 ceasuri ale unei zile (dou\u0103zeci de minute pentru zi \u015fi \u015faisprezece minute pentru noapte). Erau fragmentele zilei \u00eenchinate Legiunii. Cele dou\u0103 diviziuni (20 \u015fi 16) erau dedicate separat medita\u0163iei la C\u0103pitan, la unul dintre eroii Legiunii, la fapte patriotice ale membrilor Legiunii, la via\u0163a unui sf\u00e2nt, la teme biblice. Dou\u0103zeci de minute erau rupte din timpul \u00eenchinat jocului, meselor etc., iar \u015faisprezece minute erau acordate cuget\u0103rii \u00eenainte de adormire; \u00een cursul acestora, la subiectele precedente se adauga: ce ar fi putut face candidatul pentru Legiune ziua urm\u0103toare.<\/p>\n

Astfel se crea obiceiul de a g\u00e2ndi ordonat \u015fi de a duce p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cugetarea la un singur lucru, ca \u015fi spiritul de ini\u0163iativ\u0103. Iar cuget\u0103torul se obi\u015fnuia s\u0103 poarte Legiunea \u00een minte permanent.<\/p>\n

Prin \u00eenscrierea \u00een carne\u0163el a temei medita\u0163iei, extrem de pe scurt, se dob\u00e2ndea spiritul conciziunii, at\u00e2t de necesar unui lupt\u0103tor.<\/p>\n

Legat de conciziune, e potrivit s\u0103 povestesc cititorului ce a p\u0103\u0163it Ghi\u0163\u0103 Istrate, dup\u0103 numirea sa la conducerea Fr\u0103\u0163iilor de Cruce, \u00een 1935. A fost chemat de C\u0103pitan \u015fi, printre altele, primi \u00eens\u0103rcinarea de a redacta un \u00eendreptar pentru acestea. Cam dou\u0103 luni \u00eei lu\u0103 autorului \u00eentocmirea lui. Dup\u0103 care, se \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103 lui Corneliu Zelea-Codreanu cu un manuscris voluminos sub bra\u0163. C\u00e2nd \u00eel v\u0103zu c\u00e2t era de mare, chipul frumos \u015fi crunt al C\u0103pitanului deveni stacojiu de furie. Trupul s\u0103u voinic nu mai avu stare pe scaun \u015fi zbucni \u00een picioare:<\/p>\n

– Te-ai apucat \u015fi tu s\u0103 faci literatur\u0103! Ia-\u0163i manuscrisul \u015fi ie\u015fi afar\u0103! <\/strong>, tun\u0103.<\/p>\n

Dimensiunile nea\u015fteptate ale opului \u00eei smulseser\u0103 fulgere dintre pleoapele \u00eencordate, deoarece una dintre \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile sale de baz\u0103 era: ‘fapta, nu vorba’, iar stiva de coli din bra\u0163ele lui Ghi\u0163\u0103 Istrate dovedea c\u0103 cel din urm\u0103 o ignorase cu des\u0103v\u00e2r\u015fire.<\/p>\n

\u00cenro\u015firii vii a \u015fefului \u00eei r\u0103spunse \u00eembujorarea vine\u0163ie a celui mustrat cu at\u00e2ta vehemen\u0163\u0103. Intr\u0103 for\u0163at \u00een pozi\u0163ia de drep\u0163i \u015fi se \u00eend\u00e2rji:<\/p>\n

– C\u0103pitane, nu-l iau. Trebuie s\u0103-l cite\u015fti mai \u00eent\u00e2i! <\/strong><\/p>\n

Cuvintele insisten\u0163ei sale st\u00e2rnir\u0103 \u015fi mai mare m\u00e2nie. Tonul C\u0103pitanului se \u00een\u0103spri \u015fi mai tare, iar glasul \u00eei \u0163\u00e2\u015fni cu \u015fi mai mult\u0103 for\u0163\u0103. Repet\u0103 ordinul adresat celuilalt de a p\u0103r\u0103si \u00eenc\u0103perea, cu manuscrisul lui cu tot. Noul conduc\u0103tor al Fr\u0103\u0163iilor de Cruce persist\u0103 \u00een a-i cere s\u0103-i fie parcurs\u0103 lucrarea. Sfruntarea puse punct \u00eenfrunt\u0103rii. C\u0103pitanul, care n-avea timp de pierdut cu orgolio\u015fii, \u00eei ceru s-o lase acolo. O comisie, compus\u0103, dup\u0103 c\u00e2t se pare, din Polichroniade, Vasile Christescu \u015fi Puiu G\u00e2rcineanu, fu datoare s\u0103-i dea lectur\u0103 \u015fi s\u0103 pronun\u0163e verdictul. Urmarea fu confirmarea autorului: nici o virgul\u0103 din text nu era \u00een plus.<\/p>\n

C\u00e2nd am citit relatarea \u00eent\u00e2mpl\u0103rii f\u0103cut\u0103 de Vasile Mailat \u00een Prefa\u0163\u0103, m-am cam \u00eengrozit: cum un om at\u00e2t de l\u0103udat pentru \u00een\u0163elepciunea sa, de c\u0103tre cei care l-au cunoscut, \u00ee\u015fi permitea atari ie\u015firi necontrolate fa\u0163\u0103 de discipolii lui? Unde erau disciplina lui \u015fi st\u0103p\u00e2nirea de sine pe care le oferea drept model acelora care-l urmau?<\/p>\n

Am l\u0103sat textul s\u0103 respire \u00een memoria mea. Am parcurs cu mare aten\u0163ie “\u00cendreptarul”<\/strong>. \u015fi am priceput c\u00e2t de important era spiritul de concizie \u00een educa\u0163ia tineretului, a\u015fa cum o vedea Corneliu Zelea-Codreanu. L-a scos din s\u0103rite faptul c\u0103 tocmai conduc\u0103torul acelui tineret c\u0103lca \u00een str\u0103chini \u00een privin\u0163a conciziei, dup\u0103 cum i se p\u0103ruse, l-a scos din s\u0103rite at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t nu s-a mai controlat, dup\u0103 firea sa dominat\u0103 de mari pasiuni. Va s\u0103 zic\u0103, spiritul de concizie, pentru C\u0103pitan, era mai important dec\u00e2t acela al st\u0103p\u00e2nirii de sine; asta-i concluzia, nu?<\/p>\n

ASCULTAREA de ordin, cu dragoste, constituia calea autodisciplin\u0103rii \u015fi a \u00eencadr\u0103rii fire\u015fti \u00een grup. F\u0103r\u0103 ascultare nu se poate face nimic \u00eensemnat, pentru c\u0103 prin ascultare te \u00eencadrezi \u00een ac\u0163iunile de grup, iar acesta adun\u0103 la un loc mai multe energii dec\u00e2t ale unei singure persoane.<\/p>\n

PUTEREA DE \u00ceMPRIETENIRE era pus\u0103 la \u00eencercare de abia dup\u0103 ce candidatul trecuse prin probele de mai sus, le cuno\u015ftea bine \u015fi nu risca s\u0103 \u00eencalce vreuna. El lua locul prietenului care conducea un altul pe acelea\u015fi c\u0103i \u00eembietoare, dar nu mai pu\u0163in grele, pe care el \u00eensu\u015fi fusese \u00eendrumat. \u00cel conducea p\u00e2n\u0103 \u00eel preg\u0103tea pentru ‘nunta’ cu b\u0103rb\u0103\u0163ia legionar\u0103…<\/p>\n

Aurel Obreja era \u00eenc\u00e2ntat c\u0103 p\u0103tr\u0103\u0163elele volante de h\u00e2rtie de trei pe trei ce \u0163ineau locul CARNETULUI MEU ar\u0103tau ca ni\u015fte timbre. Nu trebuiau s\u0103 fie nici mai mari, nici mai mici. \u015eeful, c\u00e2nd \u00eei \u00eent\u00e2lnea pe fra\u0163i, alt\u0103 grij\u0103 n-avea dec\u00e2t s\u0103 porunceasc\u0103:<\/p>\n

– CARNETUL MEU! <\/strong><\/p>\n

\u00cel scoteai dintr-un buzunar secret – acolo \u0163ineai \u015fi cotiza\u0163ia \u015fi 1\/40 R, consemnat\u0103 zilnic \u00een CARNETUL MEU \u015fi calcul\u00e2nd reportul pentru a doua zi, pentru formarea corectitudinii fa\u0163\u0103 de Fr\u0103\u0163ie, \u00een privin\u0163a banilor. De ace\u015fti bani nu se atingeau copiii, m\u0103car dac\u0103 mureau de foame.<\/p>\n

\u00cen fiece sear\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 medita\u0163ia la un sf\u00e2nt sau la unul dintre eroii legionari, Aurel trecea la procesul de con\u015ftiin\u0163\u0103, care-i era familiar pentru c\u0103 sem\u0103na cu o spovedanie, doar c\u0103 o f\u0103cea \u00een fa\u0163a propriei con\u015ftiin\u0163e: “Ce am f\u0103ptuit r\u0103u ast\u0103zi? Dar bine? M-am certat cu un prieten de m\u0103nunchi. Seara nu mi-a venit u\u015for s\u0103-i cer iertare cel dint\u00e2i. Nu-i bine!”Aurel p\u0103str\u0103 acest obicei, al momentului prieteniei, ca, \u00eenainte de stingere, \u00een deten\u0163ie, s\u0103-\u015fi cear\u0103 iertare de la cei cu care schimbase vorbe mai grele, c\u0103 erau sau nu \u00eenclina\u0163i spre legionari:<\/p>\n

– M\u0103i, fra\u0163ilor, pe mine m\u0103 ierta\u0163i dac\u0103 v-am gre\u015fit, pentru c\u0103 de-acuma trecem la somn. <\/strong>Apoi cu o umbr\u0103 de sur\u00e2s pe chip: \u015ei m\u00e2ine o lu\u0103m de la \u00eenceput… <\/strong><\/p>\n

Obliga\u0163ia de a frecventa biserica duminicile \u015fi de s\u0103rb\u0103tori nu era grea pentru el. Ascultase de ea de acas\u0103. Mama lui nu \u015ftia carte. Pentru d\u00e2nsa Dumnezeu era totul. Tat\u0103l s\u0103u urmase trei sau patru clase primare \u015fi putea s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 citeasc\u0103. Era om foarte inteligent \u015fi priceput la toate meseriile. A\u015fa c\u0103 Aurel, \u00eendrumat de dumnealor, era credincios tare.<\/p>\n

– Dragul mamei, dragul tatei, orice ai face \u00een via\u0163\u0103, s\u0103 fii cinstit \u015fi s\u0103 te rogi lui Dumnezeu. <\/strong><\/p>\n

At\u00e2ta \u015ftiau ei, at\u00e2ta a deprins \u015fi feciorul de la d\u00e2n\u015fii.<\/p>\n

Tat\u0103l era mai ra\u0163ional \u015fi patriot, pentru c\u0103 se g\u0103seau ungurii \u00een preajm\u0103; de\u015fi se \u00eemp\u0103cau bine cu ace\u015ftia. C\u00e2nd veneau ungurii s\u0103 fac\u0103 nego\u0163, tr\u0103geau la casa lor; c\u00e2nd se duceau ei cu treburi \u00een ungurime, tr\u0103geau la aceia\u015fi prieteni maghiari.<\/p>\n

\u00cei mai pl\u0103ceau b\u0103iatului \u015fedin\u0163ele pe care le f\u0103ceau \u00een mun\u0163i. Li se ar\u0103ta din vale un punct pe un v\u00e2rf, unde trebuiau s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103, un pom, o piatr\u0103, mai \u015ftiu eu ce. Se \u00eempr\u0103\u015ftiau fl\u0103c\u0103ii, dou\u0103zeci-treizeci c\u00e2\u0163i erau. \u015ei care ajungea cel dint\u00e2i \u00eei a\u015ftepta pe \u0103ilal\u0163i. Asta le stimula sim\u0163ul orient\u0103rii \u015fi curajul de a r\u0103zbi singuri greut\u0103\u0163ile; \u015fi le \u00eent\u0103rea condi\u0163ia fizic\u0103, rezisten\u0163a. Dac\u0103 se adunau to\u0163i, \u00eencepeau prin a rosti \u00eentr-un glas Tat\u0103l Nostru, apoi se citea o lucrare preg\u0103tit\u0103 de careva, despre jertfa unui erou legionar \u015fi la urm\u0103 discutau.<\/p>\n

Visa \u015fi el s\u0103-\u015fi pun\u0103 c\u0103ma\u015fa verde. \u00cens\u0103 c\u00e2nd li se explic\u0103 ce \u00eensemna ea, pricepu c\u0103 nu era \u00eenc\u0103 preg\u0103tit s-o \u00eembrace, at\u00e2ta de serios lu\u0103 lucrurile . Evenimentele precipit\u00e2ndu-se, Aurel n- avu nici m\u0103car fericirea de a purta asupra lui s\u0103cule\u0163ul cu p\u0103m\u00e2nt de prin locurile unde s-au sacrificat pentru neam diver\u015fi martiri ai istoriei noastre.<\/p>\n

Doamna general Coroam\u0103 l-a \u00eentrebat \u00eentr-o bun\u0103 zi:<\/p>\n

– M\u0103i, voi activa\u0163i \u00een continuare \u00een Fr\u0103\u0163iile de Cruce? <\/strong><\/p>\n

– Da, doamn\u0103, <\/strong>el – jenat.<\/p>\n

– Sunte\u0163i mul\u0163i? <\/strong><\/p>\n

– Muuul\u0163i! <\/strong><\/p>\n

– Ave\u0163i grij\u0103, c\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t tr\u0103ie\u015fte Mitic\u0103 <\/strong>– adic\u0103 generalul – n-o s\u0103 vi se \u00eent\u00e2mple nimic. Are el grij\u0103 de voi. Dar dac\u0103 el nu va mai fi, v\u0103 aresteaz\u0103, c\u0103 Mare\u015falul nu glume\u015fte cu lucrurile astea. <\/strong><\/p>\n

Nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimica.<\/p>\n

Dup\u0103 ’44, se refugie \u015fi din Moldova. Se re\u00eent\u00e2lni cu generalul Coroam\u0103 la Bucure\u015fti, unde cel din urm\u0103 f\u0103cu o chet\u0103, s\u0103-l ajute, c\u0103 n-avea Aurel pe nimeni s\u0103-l sprijine. Pierduse leg\u0103turile cu fra\u0163ii s\u0103i, cu toat\u0103 lumea.<\/p>\n

Mai t\u00e2rziu avea s\u0103 afle c\u0103 \u015fi la Liceul Industrial Polizu, unde ajunse, dup\u0103 pilda modelului s\u0103u Clement, exista unitatea NICADORII, grupul 78.<\/p>\n

Nu se gr\u0103bise s\u0103 se \u00eenscrie la \u015fcoal\u0103. Hot\u0103r\u00e2se s\u0103 se fac\u0103 aviator. Manea Enache \u00eel conduse acas\u0103 la un profesor al liceului, Mircea Iorga, s\u0103-l conving\u0103 \u015fi pe Aurel s\u0103 nu pun\u0103 cartea dup\u0103 u\u015f\u0103. Asta prin februarie ’45. Acela, un ins \u00eenalt \u015fi impun\u0103tor, cu trabucul at\u00e2rn\u00e2nd \u00eentr-o parte a gurii, \u00eel cam lu\u0103 peste picior. Aurel, \u00een sinea sa, c\u0103 pe fa\u0163\u0103 n-avea curaj, se mai opintea la ce i se spunea. Mai ales c\u0103-l \u00eentreb\u0103 dac\u0103 era adev\u0103rat c\u0103 voia s\u0103 se fac\u0103 \u015fofer.<\/p>\n

– Dumneavoastr\u0103 compara\u0163i un aviator cu un \u015fofer?! <\/strong><\/p>\n

– Nu-l compar, c\u0103-i mai r\u0103u. \u015eoferul are drumu-n fa\u0163\u0103, pe care s\u0103 mearg\u0103. Aviatorul merge pe niciunde. \u015ei dac\u0103 pe o c\u00e2mpie e un singur copac \u015fi tu trebuie s\u0103 aterizezi for\u0163at acolo, o s\u0103 vezi c\u0103 drept \u00een copacul \u0103la nimere\u015fti, pe c\u00e2nd \u015foferul ar \u015fti s\u0103-l evite; e obi\u015fnuit s\u0103 se strecoare printre toate piedicile. \u0102sta-i aviatorul \u015fi \u0103sta-i \u015foferul. A\u015fa c\u0103 bag\u0103-\u0163i min\u0163ile-n cap \u015fi vezi-\u0163i de treab\u0103 cu avia\u0163ia. Vino \u015fi d\u0103 examen pentru ciclul superior \u015fi apuc\u0103-te de sculptur\u0103 – \u015fi tr\u0103g\u00e2nd cu coada ochiului c\u0103tre Manea, ad\u0103ug\u0103: – c\u0103 se pare c\u0103 e\u015fti talentat! <\/strong><\/p>\n

Parc\u0103-parc\u0103 \u00eel cam muiase pe viteazul ‘aviator’ \u015fi ar fi \u00eenclinat iar\u0103\u015fi c\u0103tre ale lui, numai c\u0103:<\/p>\n

– Domnule profesor, nu-s preg\u0103tit. Cum s\u0103 dau examen? <\/strong><\/p>\n

– Las’ c\u0103 dai cu mine \u015fi am eu grij\u0103 de tine. N-o s\u0103 te las pe dinafar\u0103 tocmai eu. <\/strong><\/p>\n

S-au \u00eemprietenit. Aurel a intrat, iar pe profesorul care-l \u00eencurajase \u00eel vizita mereu, \u00een strada Roma. O dat\u0103 p\u0103trunser\u0103 \u00een biblioteca locuin\u0163ei. Deasupra biroului, portretul lui Nicolae Iorga. Aurel, umblat cu lecturile, \u00eel recunoscu. Zice cu sfial\u0103:<\/p>\n

– Domnule profesor, \u0103sta-i bunicul dumneavoastr\u0103? <\/strong><\/p>\n

– M\u0103i, b\u0103ie\u0163i, m\u0103i… <\/strong>– c\u0103 erau ambii prieteni de fa\u0163\u0103.<\/p>\n

St\u0103tu a\u015fa m\u00e2hnit c\u00e2teva momente.<\/p>\n

– N-am nimic cu legionarii, m\u0103i, dar am c\u0103 de ce l-au omor\u00e2t pe tata, m\u0103… <\/strong><\/p>\n

Cei doi \u00eenghe\u0163ar\u0103, ru\u015fina\u0163i. N-a mai spus nici el nimica, n-au mai spus nici ei nimica. Dup\u0103 c\u00e2tva timp de t\u0103cere, \u00ee\u015fi luar\u0103 r\u0103mas bun \u015fi plecar\u0103 lovi\u0163i \u00een ceea ce aveau mai scump de c\u0103tre ceea ce aveau mai scump.<\/p>\n

Iar c\u00e2nd Aurel a fost arestat ca legionar, acest Mircea Iorga, feciorul profesorului Nicolae Iorga, i-a luat ap\u0103rarea, ca \u015fi mul\u0163i al\u0163i profesori. Dac\u0103 unii cerur\u0103 s\u0103 fie l\u0103sa\u0163i repeten\u0163i \u015fi da\u0163i afar\u0103 din liceu Obreja \u015fi colegii s\u0103i, el le-a \u00eencheiat mediile \u015fi le-a scos \u00een eviden\u0163\u0103 calit\u0103\u0163ile.\u00a0\u00a0\u00a0<\/p>\n

\u015ei pe cine \u00eent\u00e2lne\u015fte Aurel pe strada Polizu, dup\u0103 ce ajunge elev acolo? Pe doctorul Cazacu, repartizat la maternitatea cu acela\u015fi nume ca \u015fi strada.<\/p>\n

Medicul a fost acela care l-a recunoscut pe el, nu b\u0103iatul, c\u0103ruia-i umblau min\u0163ile aiurea.<\/p>\n

C\u00e2nd afl\u0103 c\u0103 din punct de vedere politic, Aurel era pe dinafar\u0103 de tot:<\/p>\n

– P\u0103i, ce facem? Chiar a\u015fa? N-a\u0163i \u00eenceput nimica? <\/strong><\/p>\n

– Nu cunosc pe nimenea. <\/strong><\/p>\n

– Las’ c-o s\u0103 vin\u0103 cineva la tine. \u00cen ce clas\u0103 e\u015fti? <\/strong><\/p>\n

– \u00centr-a cincia. <\/strong><\/p>\n

\u015ei-ntr-o zi ap\u0103ru cineva. Prin acela cunoscu o parte dintre absolven\u0163ii din 1941, acuma studen\u0163i. \u00cencurajat de ei, decise ca, lu\u00e2ndu-se dup\u0103 “\u00cendreptar”<\/strong> \u015fi “C\u0103rticica \u015fefului de cuib”<\/strong>, s\u0103 treac\u0103 el \u00eensu\u015fi la organizarea Fr\u0103\u0163iei de Cruce \u00een liceu. Printre primii recruta\u0163i fu colegul Mi\u015fu Nour, s\u0103rac \u015fi acesta, cu mul\u0163i fra\u0163i, locuind la mahala: corespundea tuturor cerin\u0163elor Fr\u0103\u0163iilor; era corect, cinstit, \u00eenv\u0103\u0163a bine, mergea la corul bisericii, c\u0103 \u015fefii \u00eei \u00eendemnau c\u0103tre loca\u015furi unde nu exista cor, iar ei suplineau aceast\u0103 lips\u0103. Mai t\u00e2rziu \u00eel recrut\u0103 pe Gheorghe Soare, care urma s\u0103 aib\u0103 o mucenicie, dup\u0103 p\u0103rerea lui Obreja, pe aceea\u015fi treapt\u0103 cu a lui Caciuc, care fu azv\u00e2rlit pe fereastra camerei de anchet\u0103 sau se aruncase singur, nemaisuport\u00e2nd torturile. Fiu al unui vatman, extrem de credincios, de respectuos, de onest, c\u00e2nd \u00eel auzi de prima dat\u0103 pe colegul s\u0103u vorbindu-i despre nevoia patriei de sacrificii, ardea tot:<\/p>\n

– \u015ei eu vreau s\u0103 fac ceva pentru \u0163ara mea! <\/strong><\/p>\n

La fel de bun fu la \u00eenceput \u015fi Mateescu, recrutat de acela\u015fi, numai c\u0103, av\u00e2nd glas frumos, ceda prea des \u00eendemnurilor de a c\u00e2nta pentru pl\u0103cerea fetelor, iar aceste mici succese i-au alterat sufletul.<\/p>\n

Activitatea se ducea mai ales pe linie educativ\u0103. Fiind numit \u015fef de unitate, lu\u0103 contact \u015fi cu \u015feful grupului, Gheorghe Popa, de la Belle Arte. Pe urm\u0103 acesta se schimb\u0103 \u015fi veni Emil Caciuc, de la Politehnic\u0103. \u00cen grupul lor intrau unit\u0103\u0163i de la Aurel Vlaicu, liceu al C.F.R.-ului, de la Sf\u00e2ntul Sava, de la un liceu comercial \u015fi de la \u00eenc\u0103 unul.<\/p>\n

Fra\u0163ii de Cruce din grup nu aveau voie s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103, din pricina situa\u0163iei politice a \u0163\u0103rii: s\u0103 nu se cunoasc\u0103 \u00eentre ei, la o adic\u0103. Aurel a participat la ni\u015fte \u00eentruniri cu ceilal\u0163i \u015fefi de unit\u0103\u0163i, serile, la \u015fosea. Fiecare se prezentase sub alt nume, unul conspirativ; al lui Aurel era: Gorun. C\u0103z\u00e2nd cumva prad\u0103 Siguran\u0163ei, nu aveau cum \u00eei indica pe ceilal\u0163i; dealtfel aceasta \u015fi p\u0103\u0163i Aurel \u015fi au p\u0103\u0163it-o desigur to\u0163i.<\/p>\n

La una dintre aceste \u00eent\u00e2lniri, Aurel puse o problem\u0103 spinoas\u0103:<\/p>\n

– Domnule, ne-au ocupat \u0163ara ru\u015fii. Noi st\u0103m cu m\u00e2inile-n s\u00e2n? Nu ne da\u0163i \u015fi nou\u0103 pistoale? <\/strong><\/p>\n

Caciuc r\u0103spunse cu seriozitate copilului:<\/p>\n

– S\u0103 nu v\u0103 mai aud vorbind despre asta. Arma noastr\u0103 este spada \u00een\u0163elepciunii. Noi ne preg\u0103tim pentru via\u0163\u0103, nu pentru moarte. Fiecare s\u0103 fie bun \u00een meseria sa, cinstit \u015fi la locul lui. C\u00e2nd to\u0163i vor fi a\u015fa, atunci biruin\u0163a va veni. <\/strong><\/p>\n

Sigur c\u0103 nu gre\u015fea complet Aurel. Unei organiza\u0163ii de statura celei legionare \u00eei revenea s\u0103 fac\u0103 \u015fi politic\u0103, s\u0103 ia atitudine public\u0103. \u00cen astfel de timpuri de opreli\u015fte, fiecare legionar devine ca un fel de locomotiv\u0103 \u015fi trage dup\u0103 el c\u00e2te vagoane poate.<\/p>\n

Acesta este t\u00e2n\u0103rul care a fost arestat pe 15 mai 1948…<\/p>\n

Mihai Radulescu<\/strong>, Ini\u0163ierea lui Mihai R\u0103dulescu
\n<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

…Aurel Obreja. Acest destin \u00eencepe odat\u0103 cu cedarea Ardealului, aiurea dec\u00e2t unde am stat cu el p\u00e2n\u0103 acum. \u00cen 1940, copilul se refugiase din nordul Transilvaniei, comuna p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i c\u0103z\u00e2nd dincolo de frontier\u0103. Trecuse \u00een Regat. Venind ungurii, cum tat\u0103l \u00eei era concentrat, se \u00eenso\u0163ise cu mai mul\u0163i tineri din comun\u0103 \u015fi fugise la rom\u00e2ni, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[19],"tags":[],"class_list":["post-570","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-restituitiri-literare"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-9c","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/570","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=570"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/570\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":616,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/570\/revisions\/616"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=570"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=570"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=570"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}