{"id":5082,"date":"2012-10-07T01:20:57","date_gmt":"2012-10-07T07:20:57","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=5082"},"modified":"2012-10-19T03:27:01","modified_gmt":"2012-10-19T09:27:01","slug":"natiunea-si-puterile-sociale-de-traian-braileanu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=5082","title":{"rendered":"Na\u0163iunea \u015fi Puterile sociale de Traian Br\u0103ileanu"},"content":{"rendered":"
\"\"

“O na\u0163iune este na\u0163iune<\/em> numai fiind o comunitate moral\u0103<\/em>…”<\/span> (Traian Br\u0103ileanu)<\/span><\/strong><\/p><\/div>\n

Revista\u00a0<\/span>\u201cInsemn\u0103ri Sociologice\u201c<\/strong>. Director: Traian Br\u0103ileanu. Anul IV. Nr. 4, 1 Octomvrie 1940<\/span><\/p>\n

I.<\/span> Introducere.<\/span> II.<\/span> \u201ePuterile” la Aristotel, Locke \u015fi Montesquieu.<\/span> III.<\/span> Cele \u015fase puteri sociale.<\/span> IV.<\/span> Conflictul \u015fi \u00eemp\u0103carea puterilor sociale.<\/span> V.<\/span> Mecanism social \u015fi comunitate.<\/span> VI.<\/span> Constitu\u0163ia \u201eideal\u0103” a na\u0163iunii.<\/span><\/em><\/span><\/p>\n

<\/em>I<\/span><\/p>\n

Teoreticienii cari vreau s\u0103 ne descrie care ar fi constitutia ideal\u0103, cea mai perfect\u0103, a Statului nu pot face altceva dec\u00eet s\u0103 ne arate c\u0103 ea ar trebui s\u0103 fie asem\u0103n\u0103toare celei a familiei unitate perfect\u0103, dragoste \u015fi simpatie \u00eentre cet\u0103teni \u015fi conducere parinteasc\u0103. A\u015fa imaginea familiei patriarhale din antichitate i-a f\u0103cut pe Platon<\/em> \u015fi Aristotel<\/em> s\u0103 considere monarhia ca cea mai bun\u0103 form\u0103 de guvern\u0103m\u00eent, ca cea mai bun\u0103 constitu\u0163ie, croit\u0103 dup\u0103 imaginea familiei patriarhale perfecte…
\nDar a\u015fa cum familiile concrete nu s\u00eent perfecte, fie din cauza \u00eemprejur\u0103rilor sau a imperfectiunii naturii umane, a\u015fa nici Statele concrete nu vor fi perfecte. Ceea ce vede bine Aristotel. Oamenii n\u0103zuesc spre perfec\u0163iune, spre \u00eenf\u0103ptuirea idealului, dar operele lor r\u0103m\u00een totdeauna – omene\u015fti.
\nA\u015fa \u00een viata familiilor, a\u015fa \u015fi\u2019n cea a Statelor. Din n\u0103zuinta spre perfectiunea constitu\u0163iei Statului s’a n\u0103scut doctrina \u201cseparatiunii puterilor”, care a avut un r\u0103sunet at\u00eet de mare \u00een secolele 17, 18 \u015fi 19. Formularea \u00een care ea a\u00a0 p\u0103truns \u00een constitutiile scrise ale Statelor civilizate este cea dat\u0103 de John Locke<\/em> si de Montesquieu<\/em>, mai ales.
\nDoctrina lui John Locke nu reprezint\u0103 \u00eens\u0103 o rezolvare teoretic\u0103, \u015ftiin\u0163ific\u0103, a problemei ci mai degrab\u0103 una din desleg\u0103rile practice posibile in conditiunile istorice de atunci \u015fi \u00een condi\u0163iuni asem\u0103n\u0103toare. In lupta ce s’a dat atunci \u00eentre regii Angliei si parlament, s’a ajuns \u00een sf\u00eer\u015fit, dup\u0103 lungi fr\u0103m\u00eent\u0103ri \u015fi mari zguduiri sociale, la o \u00eemp\u0103care a intereselor, la un compromis, din care a rezultat constitutia Statului englez din vremea lui John Locke<\/em>. Acest filosof, bun observator al faptelor \u015fi bun teoretician \u015fi polemist, a ap\u0103rut noua a\u015fezare politic\u0103 \u00eempotriva celor ce serveau interesele absolutismului, \u00eentre cari cel mai de seam\u0103 a fost Thomas Hobbes<\/em>. Doctrina lui Locke<\/em>, r\u0103sp\u00eendit\u0103 \u00een urm\u0103, \u00een formularea lui Montesquieu, \u00een \u00eentreaga lume \u015fi aplicat\u0103 \u00een multe State, n’a dat \u00eens\u0103 pretutindeni acelea\u015fi rezultate. Teoria a trebuit s\u0103 se supun\u0103 realit\u0103tii, de\u015fi f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 a contribuit la r\u00eendul ei s\u0103 influenteze faptele oamenilor politici \u00eenlesnindu-le s\u0103 se orienteze \u00een ac\u0163iunea lor de organizare a Statelor moderne.
\nEa a servit \u00eenc\u0103 \u00eendreptar mai \u00eent\u00eeiu organiz\u0103rii Statelor Unite ale Americei de Nord. Constitutia din 1780 a Statului Massachusetts adopt\u0103 \u00een \u00eentregime \u015fi \u00een mod radical principiul separa\u0163iunii celor trei puteri: legislativ\u0103, executiv\u0103 \u015fi judec\u0103toreasc\u0103. Pe aceast\u0103 linie, au mers \u015fi constitutiile scrise ale Statelor europene cari au trecut dela monarhia absolut\u0103 la cea constitutional\u0103. Dar cu deosebiri, dac\u0103 nu \u00een teorie, atunci f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00een practic\u0103. In unele State tendinta de confuziune a puterilor sau de reunire a lor a fost mai pronun\u0163at\u0103, \u00een altele s’a observat poate tendin\u0163a spre separa\u0163iune.
\nIn orice caz, dup\u0103 r\u0103zboiul mondial s’au ivit noui forme de organizare, cari au pus iar\u0103\u015f \u00een discutie doctrina lui Locke<\/em> \u015fi Montesquieu<\/em> \u015fi i-au \u00eempins pe teoreticieni la o revizuire a ei. Amintesc aci studiul d-lui Charles H. Wilson<\/em>, The separation of Powers under Democracy and Fascism (Political Sciences Quaterly – New-York, Vol. LII, Dec. 1937).
\nAutorul arat\u0103 c\u0103 problema are mai multe aspecte \u015fi e subceptibil\u0103 de mai multe desleg\u0103ri, \u015fi anume dup\u0103 cum e vorba sau de organizarea national\u0103 a functiunilor politice deriv\u00eend din necesitatea diviziunii muncii, sau de libertatea cet\u0103teneasc\u0103, deci de o problem\u0103 de filosofie social\u0103, sau chiar de filosofie moral\u0103. Felul de rezolvare se va prezenta altfel dup\u0103 aceste diferite puncte de vedere. E evident c\u0103 o analiz\u0103 superficial\u0103 a problemei ne poate da \u00een teorie o deslegare eronat\u0103, \u015fi, \u00een urm\u0103, \u00een practic\u0103 o serie de erori p\u0103gubitoare.<\/p>\n

II<\/span>
\n<\/em><\/p>\n

L\u0103murirea des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103<\/em> a acestei probleme ar cere studii istorice foarte \u00eentinse \u015fi, pe de alt\u0103 parte, o analiz\u0103 \u015fi interpretare a teoriilor cari s’au ocupat de ea. C\u0103ci \u015fi teoriile oglindesec pe l\u00eeng\u0103 p\u0103rerile subiective ale autorilor, st\u0103ri de fapt, cuno\u015ftintele ce \u015fi le-au dob\u00eendit ei prin observa\u0163ia faptelor.
\n\u015ei dela Aristotel<\/em> trebue s\u0103 pornim, ca totdeauna, c\u00eend e vorba de \u015ftiint\u0103, mai ales de \u015ftiint\u0103 social\u0103.
\nIn Politica<\/em> sa, (Cartea VI, Cap. XI – trad. Dezidechi) Aristotel zice: \u201eIn orice Stat s\u00eent trei p\u0103r\u0163i de care legiuitorul se va ocupa, dac\u0103 e \u00eentelept, s\u0103 le r\u00eenduiasc\u0103 c\u00eet mai bine, \u015fi av\u00eend \u00een vedere mai \u00eenainte de orice interesele fiec\u0103ruia. Aceste trei p\u0103rti bine organizate, Statul \u00eentreg este, \u00een mod necesar, bine organizat el \u00eensu\u015f; \u015fi Statele nu se pot deosebi \u00een mod real dec\u00eet prin organizatiunea diferit\u0103 a acestor trei elemente. Cea dint\u00eei, din aceste trei p\u0103rti este adunarea general\u0103, care delibereaz\u0103 cu privire la afacerile publice; a doua este corpul magistra\u0163ilor, c\u0103ruia trebue s\u0103 i se hot\u0103rasc\u0103 natura, atributiunile \u015fi modul de numire; a treia este corpul \u201cjudec\u0103toresc”. Traduc\u0103torul rom\u00een noteaz\u0103 cu privire la cele \u201ctrei p\u0103rti” despre cari vorbe\u015fte Aristotel: \u201cIat\u0103 teoria celor trei puteri, legislativ\u0103, executiv\u0103 \u015fi judec\u0103toreasc\u0103. Montesquieu a schimbat-o pu\u0163in (Cartea XI, Cap. VI) \u015fi n’a mentionat c\u0103 o dator\u0103m lui Aristotel”. Ori, \u00een Le-sprit des lois, Cartea XI, Cap. VI. Montesquieu vorbe\u015fte despre Constitutia englez\u0103, deci despre constitu\u0163ia unui Stat diferit de Statul lui Aristotel. In Cap. VIII, Montesquieu<\/em> arat\u0103 c\u0103 cei vechi nu cuno\u015fteau un guvern\u0103m\u00eent care s\u0103 se \u00eentemeieze pe o corporatiune a nobilimii, \u015fi nici unul \u00eentemeiat pe un corp legislativ format din reprezentantii natiunii. Tot astfel, \u00een Cartea XI, Cap. IX, spune: \u201eCei vechi, cari nu cuno\u015fteau repartizarea celor trei puteri subt guvern\u0103m\u00e2ntul unui singur om, nu-si puteau face o idee exact\u0103 despre Monarhie”. Existenta nobilimii este \u00eens\u0103 hot\u0103r\u00eetoare pentru organizarea Statului englez \u015fi francez de atunci si, putem afirma, pentru Statul englez de azi. ,,Exist\u0103, zice Montesquieu, \u00eentr’un Stat totdeauna oameni, cari exceleaz\u0103 prin na\u015ftere, bog\u0103tii sau functiuni onorifice. Datc\u0103 ei ar fi amestecati \u00een popor \u015fi ar avea numai un vot, ca \u015fi ceilalti, atunci libertatea comun\u0103 ar fi servitudinea lor \u015fi ei n’ar avea niiciun interes s’o apere, deoarece cele mai multe hot\u0103r\u00eeri ar fi \u00eempotriva lor. Participarea lor la legislatie trebue s\u0103 stea \u00een proportie cu celelalte privilegii ce le au \u00een Stat; \u015fi asta se \u00eent\u00eempl\u0103 dac\u0103 ei formeaz\u0103 o corporatiune a nobilimii care are dreptul s\u0103 opreasc\u0103 \u00eentreprinderile poporului, ca \u015fi poporul pe cele ale lor”. Deaceea se vor institui si dou\u0103 adun\u0103ri separate, compuse una din corporatiunea nobilimii, cealalt\u0103 din reprezentantii poporului. Dealtminteri,\u00a0 Montesquieu<\/em> cerceteaz\u0103 raportul \u00eentre cele trei puteri \u015fi la Romani, expun\u00eend evolutia raportului lor.
\nMontesquieu<\/em> deci cunoaste p\u0103rerea lui Aristotel<\/em>, dar teoria sa asupra celor \u201ctrei puteri” se \u00eentemeiaz\u0103 chiar pe cunoa\u015fterea deosebirilor esentiale \u00eentre Statele vechi \u015fi Statele de pe vremea sa. In observa\u0163ia faptelor \u015fi \u00een teoria lui John Locke<\/em> trebue si c\u0103ut\u0103m izvoarele doctrinei lui Montesquieu<\/em>. De aici deriv\u0103 \u015fi deosebirea termenilor: Aristotel vorbe\u015fte de trei p\u0103rti<\/em>, Locke<\/em> si Montesquieu<\/em> de trei puteri<\/em>.
\nPentru Aristotel<\/em> exist\u0103 un singur corp politic<\/em>, compus din elemente omogene, din cet\u0103teni cu drepturi \u015fi datorii egale. \u015ei, \u00een principiu, fiecare cet\u0103tean are dreptul de a ocupa orice func\u0163ie. E aceea\u015f problem\u0103 ce se pune azi pentru o \u201casociatie cultural\u0103” de pild\u0103. Dar \u015fi aci, pentru alegerea comitetului, a censorilar, apoi a diferitilor functionari \u00een\u0103untrul comitetului, dela pre\u015fedinte p\u00een\u0103 la casier \u015fi bibliotecar, se consider\u0103 aptitudinile \u015fi cuno\u015ftintele, iar pentru alegerea pre\u015fedintelui vor hot\u0103r\u00ee\u00a0 alte momente, \u00een primul r\u00eend prestigiul s\u0103u deriv\u00eend din elemente rationale dar si irationale, cari la un loc constituesc superioritatea unei personalit\u0103ti. Aristotel<\/em> \u015ftie c\u0103 \u00een Stat, na\u015fterea, bog\u0103tia, cunostintele au o influent\u0103. Pentru a se evita nemultumiri \u00eentr’o democratie, unde toti cet\u0103tenii au acelea\u015fi drepturi politice, unele functiuni vor fi accesibile tuturora, altele numai celor preg\u0103titi pentru ele. Pentru unele functiuni ar trebui s\u0103 decid\u0103 tragerea la sorti, pentru altele alegerea, etc. Fiecare cet\u0103\u0163ean trebue s\u0103 aib\u0103 \u015fi sentimentul c\u0103 particip\u0103 \u00een mod efectiv la conducerea Statului si c\u0103 are dreptul s\u0103 ajung\u0103 la posturi de conducere.
\nPentru Aristotel<\/em>, deci, cele trei p\u0103rti ale Statului deriv\u0103 din necesitatea diviziunii muncii \u00eentre oameni cu drepturi egale de a ocupa orice functie \u00een Stat.
\nCu totul altfel se \u00eenf\u0103ti\u015feaz\u0103 problema in Statul lui Locke<\/em> si al lui Montesquieu<\/em>. Aci avern o corporatie politic\u0103<\/em> \u00een\u0103untrul na\u0163iunii<\/em>. Puterea politic\u0103 e rezervat\u0103 nobilimii<\/em>. In fata acestei puteri<\/em> se ridic\u0103 alt\u0103 putere: poporul<\/em>. Avem deci doi termeni noui, cari pentru teoria lui Aristotel<\/em> n’au important\u0103: poporul<\/em> f\u0103r\u0103 drepturi politice \u00een Stat si na\u0163iunea<\/em>. Pentru teoria lui Montesquieu<\/em> \u00eens\u0103 si cea a lui Locke<\/em>, ace\u015fti doi termeni s\u00eent hot\u0103r\u00eetori si schimb\u0103 toat\u0103 \u00eenf\u0103ti\u015farea problemei. C\u0103ci, \u00een Anglia mai de vreme, \u00een Franta si \u00een celelalte t\u0103ri mai t\u00e2rziu, \u00eencepe lupta \u00eentre popor si nobilime si aceast\u0103 lupt\u0103 se desf\u0103\u015foar\u0103, \u00een conditiuni diferite se’ntelege, cum s’a’desf\u0103\u015furat pe vremuri cea \u00eentre plebeieni \u015fi patriicieni \u00een republica roman\u0103. Termenul final al acestor transform\u0103ri a fost, la Roma, monarhia militar\u0103, iar \u00een diferitele State moderne, trecerea dela feodalism la monarhia constitutional\u0103 \u015fi, \u00een unele State, la democratia integral\u0103, atenian\u0103. Dar s\u0103 not\u0103m bine: \u00een conditiuni foarte deosebite. \u015ei, mai apoi, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Statele antice trecur\u0103 \u015fi ele prin faze asem\u0103n\u0103toare, deoarece \u00een timpurile protoistorice a existat \u015fi la Greci, de pild\u0103, un fel de feudalitate.
\nPus\u0103 a\u015fa problema, vedem c\u0103 Locke<\/em> \u015fi Montesquieu<\/em> confund\u0103 dou\u0103 chestiuni deosebite. Una este cea a organiz\u0103rii rationale a serviciilor publice, tin\u00e2ndu-se seama de drepturile egale ale cet\u0103tenilor \u015fi de preg\u0103tirea fiec\u0103ruia din ei pentru diferitele functiuni, cealalt\u0103 este cea a luptei \u00eentre dou\u0103 categorii de oameni apartin\u00eend aceleia\u015fi natiuni<\/em> pentru egalitatea drepturilor politice. Pe vremea lui Locke<\/em> \u015fi Montesquieu<\/em>, lupta se d\u0103dea \u00een jurul privilegiilor nobilimii, mai t\u00eerziu se deschise lupta \u201cpoporului” \u00eempotriva plutocratiei, a\u015fa cum de altfel aceast\u0103 lupt\u0103 nu lipseste nici \u00een cet\u0103tile antice dup\u0103 disparitia aristocratiei de s\u00eenge.
\nLocke<\/em> si Montesquieu<\/em> g\u0103sese c\u0103 \u201epoporului” ar trebui s\u0103 i se dea dreptul de a participa la legislatie, de a trimite reprezentanti \u00een parlament. Dar este acest popor o mass\u0103 omogen\u0103 compus\u0103 din indivizi? Fac parte din \u201cpopor” comerciantii, intelectualii de tot felul, t\u0103ranii, meseria\u015fii, muncitorii (proletarii)? Evident c\u0103 nu. E \u015fi aici vorba de o anumit\u0103 categorie, de o anumit\u0103 stare social\u0103<\/em>, de burghezie<\/em>. \u015ei asa cum la Roma, \u00een lupta \u00eentre plebeieni \u015fi patricieni, nu era vorba de sclavi \u015fi cum nici Aristotel<\/em> nu tine seama de sclavi \u015fi meteci, a\u015fa nici Locke<\/em>, nici Montesquieu<\/em> nu cuprind \u00een termenul de popor dec\u00eet burghezia care cere drepturi politice, dat fiind c\u0103 contribue la cheltuelile necesare aparatului Statului.
\nC\u00eend, dup\u0103 multe lupte, natiunile<\/em> devenir\u0103 corpuri politice, problema organiz\u0103rii Statului deveni asem\u0103n\u0103toare celei expiuse de Aristotel, – dar r\u0103mase, \u00een unele State, urma vechei concep\u0163ii \u015fi a vechilor puteri<\/em> \u00een lupt\u0103. Rationalizarea serviciilor publice, \u00eentre cari putem socoti \u015fi legiferarea, nu mai prezint\u0103 nic o dificultate teoretic\u0103. In practic\u0103 ea devine \u00eens\u0103 dificil\u0103 prin faptul c\u0103 problema raportului \u00eentre puterile na\u0163iunii<\/em> nu e \u00eenc\u0103 rezolvat\u0103.
\nAceasta e problema fundamental\u0103 a Statelor moderne, a Statelor nationale<\/em>.<\/p>\n

III<\/span><\/p>\n

Redus\u0103 la sfera bine delimitat\u0103 a organizatiei politice, \u201cseparatiunea puterilor” ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 deci, a\u015fa cum expune si Aristotel<\/em>, ca o problem\u0103 de tehnic\u0103 social\u0103, de rationalizare a serviciilor publice, ca o reglementare a circulatiei elitelor<\/em> dup\u0103 criterii obiective.
\nDar exist\u0103 o problem\u0103 mult mai larg\u0103 a separa\u0163iunii puterilor, lu\u00eendu-se \u00een considerare, precum am spus, viata unei natiuni, a unei forme sociale care \u015fi-a dob\u00eendit toate caracterele unui sistem evolutiv si autonom<\/em>. E meritul \u00eentemeietorului sociologiei, A. Comte<\/em>, de a fi ar\u0103tat \u00eensemn\u0103tatea acestei probleme. A. Comte<\/em> pretinde anume c\u0103 organizarea societ\u0103tii trebue s\u0103 se \u00eentemeieze pe o separatiune distinct\u0103 a puterii temporare de puterea spiritual\u0103. In Evul mediu, zice el, s’a realizat, desi \u00een mod imperfect, aceast\u0103 separatiune \u00een raportul \u00eentre Pap\u0103 \u015fi Imp\u0103rat, \u00eentre Biseric\u0103 \u015fi Stat. Postulatul lui Platon<\/em> ca Statul s\u0103 fie condus \u00een mod efectiv de un filosof este dup\u0103 p\u0103rerea lui Comte<\/em>, inadmisibil. Pentru progresul omenirii, \u00een orice domeniu de activitate, e necesar\u0103 o separatiune \u00eentre teorie \u015fi practic\u0103, \u00eentre \u015ftiint\u0103 \u015fi actiune. O confuzie sau reunire a acestor functiuni poate exista numai \u00een societ\u0103ti primitive sau cu o sfer\u0103 foarte limitat\u0103; de ex. \u00een vechea familie patriarcal\u0103 unde \u015feful familiei detine \u015fi conducerea efectiv\u0103 \u015fi posed\u0103 \u015fi toate cuno\u015ftintele necesare ac\u0163iunii sale practice. In societ\u0103tile progresate, chiar diviziunea muncii cere o separatiune a acestor dou\u0103 func\u0163iuni \u015fi o bun\u0103 or\u00eenduire a colabor\u0103rii lor: Puterea spiritual\u0103 s\u0103 nu se amestece \u00een conducerea efectiv\u0103 a societ\u0103tii, iar cea temporar\u0103 s\u0103 \u0163ie totdeauna seama de teoriile elaborate de reprezentantii puterii spirituale. Principiul enuntat de A. Comte<\/em> cuprinde \u00een germene toat\u0103 problema organiz\u0103rii societ\u0103tilor civilizate, moderne. Dar doctrina sa trebue\u015fte supus\u0103 unei analize complete, pentru ca s\u0103 dob\u00eendim toate elementele unei teorii \u00een stare s\u0103 dea roade pentru tehnica social\u0103 cerut\u0103 de organizarea Na\u0163iunilor civilizate de azi.
\nPornind dela acea fericit\u0103 (cum i se pare lui) separatiune a Bisericii \u015fi Statului \u00een Evul mediu, A. Comte<\/em> p\u0103streaz\u0103 dichotomia \u015fi pentru societatea modern\u0103, dar cu dou\u0103 schimb\u0103ri radicale. Adic\u0103, prin evolutia necesar\u0103 a spiritului uman spre positivism preotii vor fi \u00eenlocuiti, dup\u0103 p\u0103rerea lui Comte<\/em>, de savanti, iar elita politic\u0103, aristocratii, de industria\u015fi (cum ar\u0103tase Saint-Simon<\/em>). Dar realitatea n’a vroit s\u0103 se supun\u0103 nici legii\u00a0celor trei stadii a lui Comte<\/em>, \u00a0ea n’a vroit s\u0103 se supun\u0103 nici doctrinei marxiste, nici conceptiei lui Spencer<\/em> despre trecerea dela tipul r\u0103zboinic al societ\u0103tii la cel industrial (pasnic). Observatia nep\u0103rtinitoare a faptelor, sprijinit\u0103 si pe o cunoastere mai temeinic\u0103 a istoriei societ\u0103tilor vechi, si mai ales emanciparea sociologiei de subt influenta filosofiei istoriei si a filosofiei sociale unde ideea progresului<\/em> indefinit c\u0103l\u0103uzea “explicarea” faptelor, ne arat\u00e3 \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een societ\u0103tile moderne s’a \u00eenf\u0103ptuit o diferentiere mai complex\u0103 a functiunilor sociale. Adic\u0103: pe l\u00eeng\u0103 preoti s’au ivit savantii laici, precum pe l\u00eeng\u0103,elita politic\u0103 s’a ridicat o nou\u0103 elit\u0103, cea economic\u0103. Intre aceste puteri<\/em>\u00a0noui s’au ivit conflicte, lupte pentru \u00eent\u00eeietate,\u00a0nouile puteri n\u0103zuind s\u0103 se substitue celor vechi, cel putin s\u0103 si le subordoneze cu des\u0103v\u00eersire. De aci s’au ivit crizele politice si revolutiile \u00een Statele europene, \u00eencep\u00eend cu revolutia francez\u0103. Faptul c\u0103 Anglia a fost ferit\u00e3 de aceste revolutii nu se datoreste aplic\u0103rii doctrinei lui Locke<\/em> despre separatiunea puterilor \u00een Stat, ci fiindc\u0103 \u00eentre puterile reale<\/em>: \u00eentre reprezentantii Bisericii, cei ai Stiintei, ai Statului, ai Industriei s’a \u00eenf\u00e3ptuit o colaborare pasnic\u00e3, printr’o delimitare a sferelor de competint\u0103 si o \u00eenfr\u00eenare a tendintelor de dominatiune exclusiv\u0103 si despotic\u0103 a unei singure puteri. Dup\u0103 aprigile lupte religioase, politice si economice din sec. 16 si 17, Anglia ajunse, nu numai prin \u00eentelepciunea conduc\u0103torilor dar si prin favoarea \u00eemprejur\u00e3rilor, la o desvoltare pasnic\u00e3 a vietii sociale, ferit\u0103 de zguduiri prea pronuntate.
\nTeoria lui Comte despre separatiunea celor dou\u0103 puteri, spiritual\u0103 si temporal\u0103, trebueste deci rectificat\u0103 \u00een mod radical.\u00a0In realitate trebue s\u0103 socotim cu at\u00eetea puteri c\u00eete categorii de activit\u0103ti sociale se desprind \u00een s\u00eenul unei natiuni, si \u00een fiecare categorie trebue s\u0103 deosebim apoi, \u00eentr’o m\u0103sur\u0103 oarecare, teoria de practic\u0103, \u00eentruc\u00eet teoreticienii ei \u00eensisi formeaz\u0103 din punct de vedere general o categorie deosebit\u00e3 de cea a practicienilor, dar, din alt punct de vedere, teoreticienii ei \u00eensisi se deosebesc \u00eentre olalt\u00e3 prin leg\u0103turile ce le are teoria lor cu anumite activit\u0103ti practice. Facult\u0103tile si specialit\u0103tile la Universit\u0103tile noastre ne arat\u0103 diferentierea dictat\u0103 de aceste raporturi.
\nProblema separatiunii, dar si a cooper\u0103rii puterilor<\/em> este deci cu mult mai complicat\u0103 decum si-a imaginat-o A. Comte<\/em>\u00a0si ea cuprinde o sfer\u0103 cu mult mai larg\u0103 dec\u00eet este cea considerat\u0103 de Aristotel<\/em>, John Locke<\/em> si Montesquieu<\/em>.
\n\u015ei, la \u00eenceputul expunerilor noastre am ar\u0103tat pe scurt pe ce cale putem spera s\u0103 rezolv\u0103m problema. Trebue s\u0103 fix\u0103m mai \u00eent\u00eeiu despre care form\u0103 social\u0103<\/em> e vorba, pentru a fixa apoi puterile cari \u00eei determin\u0103 structura \u015fi evolutia.Ne putem \u00eendrepta cercetarea asupra Familiei, Statului, Bisericii, \u015ecolii, Economiei. In toate aceste forme, problema organizatiei implic\u0103 \u015fi pe cea a separa\u0163iunii si colabor\u0103rii \u201cputerilor” (\u00een sensul lui Aristotel<\/em>).
\nDar dac\u0103 teoria<\/em> \u00ee\u015fi poate alege forma, poate \u015fi trebue s\u0103-\u015fi delimiteze din motive metodologice sfera de cercetare, pentru practic\u0103, adic\u0103 pentru aplicarea teoriei \u00een vederea unei organiz\u0103ri mai bune a unei societ\u0103ti concrete, problema e mult mai complicat\u0103.. C\u0103ci orice societate concret\u0103 se naste din interferente formelor pure, teoretice. Fiecare societate, ca sistem autonom, adic\u0103 desprins\u0103 ca unitate fat\u0103 de alte societ\u0103ti, este \u015fi Familie si Stat si Biseric\u0103 \u015fi sistem economic. Tipul unei astfel de societ\u0103\u0163i este Statul national<\/em>, adic\u0103 o comunitate uman\u0103 care reprezint\u0103 o unitate \u015fi biologic\u0103 \u015fi moral\u0103 \u015fi religioas\u0103 \u015fi estetic\u0103 \u015fi politic\u0103 \u015fi economic\u0103, unitate care se manifesteaz\u0103 aidic\u0103, poate fi constatat\u0103 prin tipul unitar de ras\u0103, prin unitatea graiului, a moravurilor, credintelor, a solidarit\u0103tii servind ap\u0103r\u0103rii teritoriului, a patriei \u00eempotriva vecinilor \u015fi prin autarchia economic\u0103.
\nDin acest punct de vedere, grupul familial, comunitatea biologic\u0103, reprezint\u0103 punctul initial, logic \u015fi istoric, al societ\u0103tii umane, iar natiunea termenul final, adic\u0103 cea mai larg\u0103 comunitate care poate fi prins\u0103 \u015fi organizat\u0103 \u00eentr’o unitate perfect\u0103.
\nIntre ace\u015fti doi termeni oscileaz\u0103 societ\u0103tile concrete, istorice. Stim, din antichitate dar \u015fi din istorie \u00een general, c\u0103 o natiune poate fi divizat\u0103 \u00een multe State, c\u0103 un Stat poate cuprinde mai multe natiuni; c\u0103 natiune poate fi divizat\u0103 \u00een multe comunit\u0103ti religioase, cum si c\u0103 o comunitate religioas\u0103 poate cuprinde mai multe natiuni; tot astfel cu unit\u0103\u0163ile economice \u00een raportul lor ca natiunea, Statul \u015fi Biserica. Dar n\u0103zuinta tuturor societ\u0103tilor umane este, a\u015fa ne dovede\u015fte istoria \u015fi a\u015fa o simtim \u015fi noi, de a ajunge la o unitate perfect\u0103<\/em>, din toate punctele de vedere, deci la ceea ce, \u00een zilele noastre, e numit Stat national. Iar o astfel de unitate nu se poate naste dec\u00eet din cooperarea tuturor puterilor sociale<\/em>. Nu din lupta lor \u015fi tendinta de anihilare reciproc\u0103, ci din sprijinul lor reciproc \u00een vederea \u00eencheg\u0103rii tot mai str\u00eense a unit\u0103tii sociale. De aci urmeaz\u0103 ca regul\u0103 practic\u0103, izvor\u00eet\u0103 din regulele tehnice generale, separatiunea puterilor \u015fi delimitarea sferelor de actiune, precum \u015fi ierarhizarea lor dup\u0103 importanta ce-o au pentru p\u0103strarea unit\u0103tii.
\nA\u015fadar, \u00eentr’o societate organizat\u0103 dup\u0103 aceste principii nu pot exista conflicte \u00eentre politic\u0103 \u015fi moral\u0103, politic\u0103 si economie, moral\u0103 \u015fi religie, politic\u0103 \u015fi religie, religie \u015fi economie, etc., etc., ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu pot exista conflicte \u015fi lupte \u00eentre reprezentantii acestor puteri<\/em>. Marea problem\u0103 este, pentru practic\u0103, de a organiza o societate \u00een acest fel ca s\u0103 se evite luptele.
\nIn teorie, se’ntelege, rezolvarea e u\u015foar\u0103, deoarece teoria procedeaz\u0103 pe calea constructiei rationale, ea construe\u015fte o organizatie ideal\u0103, realizabil\u0103 \u00een ipoteza<\/em> c\u0103 se vor g\u0103si practicieni cari s\u0103 aib\u0103 toate \u00eensu\u015firile \u015fi toat\u0103 preg\u0103tirea tehnic\u0103 pentru \u00eenf\u0103ptuirea operei.
\nArhimede a demonstrat c\u0103 poate mi\u015fca p\u0103m\u00eentul \u00een ipoteza c\u0103 i se d\u0103 un punct de sprijin \u00een Univers pentru aplicarea p\u00eerghiei. E r\u00eendul practicienilor s\u0103 g\u0103seasc\u0103 punctul de sprijin \u015fi s\u0103 aplice p\u00eerghia dup\u0103 calculele teoriei.
\nIn domeniul social problema e mai u\u015foar\u0103 dec\u00eet \u00een cazul lui Arhimede<\/em>. Cunoastem doar sufletul uman \u00eendeajuns \u015fi-l vom cunoa\u015fte \u015fi mai mult, \u015fi \u015ftim deci c\u0103 el se na\u015fte cu sc\u00eenteia dorintei de des\u0103v\u00eer\u015fire moral\u0103, de n\u0103zuint\u0103 spre \u00eenchegarea unei comunit\u0103ti morale \u00eempreun\u0103 cu cei de-un s\u00eenge \u015fi de-o lege. Arta social\u0103 st\u0103 \u00een a face ca acea sc\u00eenteie s\u0103 se prefac\u0103 \u00een flac\u0103r\u0103.
\nMijlocul de a \u00eenf\u0103ptui acest lucru este, precum a ar\u0103tat Platon \u015fi a demonstrat istoria, educatia. Educatorii<\/em> s\u00eent tehnicienii cari trebue s\u0103 realizeze \u00een domeniul social, ceea ce inginerii realizeaz\u0103 \u00een domeniul fizic, material.
\nNoi am \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat, \u00eentr’o schit\u0103 foarte sumar\u0103 se’ntelege, una din problemele fundamentale, pe cea a separatiunii puterilor sociale.
\nNu m\u0103 \u00eendoesc \u00eens\u0103 c\u0103 tinerii sociologi, din toate t\u0103rile, vor rezolva problema \u00een scurt\u0103 vreme, precum sper c\u0103 \u015fi practicienii vor profita de luminile \u015ftiintei \u00een n\u0103zuinta lor de a pune de acord puterile societ\u0103tii<\/em> evit\u00eend conflicte \u00eentre ele. Aceste puteri nu s\u00eent trei cum credea Aristotel<\/em> \u015fi Montesquieu<\/em>, nici patru cum ne spune Locke<\/em> 1)<\/span>, nici dou\u0103, cum presupune\u00a0Comte<\/em>, ci s\u00eent at\u00eetea c\u00eete putem descoperi prin observatia vietii sociale. Dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103 s\u00eent \u015fase puteri: biologic\u0103, moral\u0103, religioas\u0103, estetic\u0103, economic\u0103 \u015fi politic\u0103.<\/em> Ele corespund ordinelor sau formelor \u00een cari e prins\u0103 viata uman\u0103, \u015fi ar putea fi numite sau puteri sociale sau principii de unitate<\/em> ale acelor forme din a c\u0103ror \u00eenl\u0103ntuire se nasc comunit\u0103tile umane concrete \u015fi istorice.<\/p>\n

IV<\/span><\/p>\n

Credinta c\u0103 legiuitorul poate ajunge la o constitutie \u201cideal\u0103” a Statului prin buna or\u00eenduire a celor \u201ctrei p\u0103rti” \u0102ristotel (sau prin separatiunea \u015fi echilibrarea celor \u201etrei puteri” Locke, Montesquieu<\/em>) s’a dovedit c\u0103 nu se \u00eentemeiaz\u0103 dec\u00eet pe faptul c\u0103 diviziunea muncii \u00een Stat<\/em> poate fi ra\u0163ionalizat\u0103, printr’o potrivit\u0103 organizare a serviciilor publice (politice). F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00eens\u0103, c\u0103 altfel se prezint\u0103 aceast\u0103 problem\u0103 practic\u0103 \u00een cetatea antic\u0103, altfel \u00eentr’un Stat teritorial; altfel \u00een Statul feodal, altfel \u00een Statele moderne. Si \u00een aceste din urm\u0103, problema se pune altfel \u00eentr’un Stat national \u201c\u00eenchis”, continental, altfel \u00eentr’un imperiu colonial, – tin\u00eendu-se seama, se ‘ntelege, \u015fi de istoria fiec\u0103rui Stat \u00een parte. Adic\u0103 rationalizarea merge \u00een aceaa\u015f directie \u015fi teoria lui Aristotel<\/em> ne arat\u0103 un caz tipic, \u00eentruc\u00eet ne prezint\u0103 un Stat ce se apropie de forma politic\u0103 pur\u0103 (teoretic\u0103).
\nDac\u0103 construim, anume, o comunitate compus\u0103 din cet\u0103teni, adic\u0103 din indivizi a c\u0103ror ocupatie principal\u0103 (dac\u0103 nu exclusiv\u0103) este politica (ap\u0103rarea comunit\u0103tii \u00eempotriva altor comunit\u0103ti), diviziunea muncii politice<\/em> va fi totdeaurna aceea\u015fi: vor fi guvernanti \u015fi guvernati. Iar rationalizarea muncii va merge pe linia selection\u0103rii conduc\u0103torilor \u00een temeiul \u201cmeritului personal” \u015fi repartizarea idivizilor \u00een serviciile publice se va face dup\u0103 preg\u0103tirea lor 2)<\/span>.
\nTeoretic deci putem porni, \u00een constructia Statului ca form\u0103 pur\u0103, dela fic\u0163iunea omului politic<\/em>, a\u015fa cum \u00een teoria economic\u0103 se construe\u015fte sistemul economic \u00een temeiul fictiunii omului economic<\/em>.
\nIn\u0103untrul unei forme pure<\/em> nu poate fi vorba de puteri<\/em>, ci numai de func\u0163iuni<\/em>. Se pot ivi se\u2019ntelege, conflicte \u00eentre indivizi pentru ocuparea diferitelor functiuni pentru \u00eenaintarea \u00een ierarhie, dar rationalizarea<\/em> este tocmai mijlocul de a reglementa (asa cum arat\u0103 Aristotel) aceast\u0103 circulatie \u00een mod pa\u015fnic \u015fi f\u0103r\u0103 zguduiri, f\u0103r\u0103 r\u0103scolirea pasiunilor, f\u0103r\u0103 \u201cdemagogie”. Cump\u0103nind bine n\u0103zuintele lui Platon<\/em> si lui Aristotel<\/em>, ajungem la concluzia c\u0103 ei n’au vroit dec\u00eet s\u0103 deschid\u0103 drumul pentru o organizatie politic\u0103 rational\u0103.<\/p>\n

Acelea\u015fi principii de rationalizare le g\u0103sim puse \u00een practic\u0103, pe o scar\u0103 \u00eentins\u0103, \u00een imperiul roman, unde se ajunge, mai ales \u00een partea din R\u0103s\u0103rit, la o \u201cbirocratizare” foarte \u00eenaintat\u0103 care a servit apoi ca model pentru toate Statele de mai t\u00eerziu.
\nExist\u0103 deci nu numai posibilitatea dar si tendinta de rationalizare progresiv\u0103 a organiza\u0163iei tuturor formelor pure. Ea st\u0103 \u00een ierarhizarea indivizilor \u00een temeiul specializ\u0103rii lor \u00eentr’un anumit domeniu de activitate. Posibilitatea de rationalizare deriv\u0103 din progresul stiintelor \u015fi al artelor \u00eentemeiate pe \u015ftiinte, tendinta ea \u00eens\u0103\u015f izvor\u00eend din nevoile practice. Orice societate are nevoie de \u201cconduc\u0103tori specialisti”<\/em> pentru diferitele func\u0163iuni sociale. Iar societatea care, ea \u00eens\u0103\u015f, cuprinde toate functiunile \u015fi tinde a-\u015fi p\u0103stra unitatea este natiunea.
\nO form\u0103 pur\u0103<\/em> (teoretic\u0103), fie Stat, Biseric\u0103, sistem economic, n’are nicio semnifica\u0163ie f\u0103r\u0103 raportare la o comunitate urnan\u0103 care are toate functiunile \u015fi care este deci un sistern evolutiv \u015fi autonom. In\u0103untrul<\/em> unei natiuni deci se ivesc posibilit\u0103ti \u015fi tendinte de ra\u0163ionalizare a functiunilor – a puterilor sociale, din ale c\u0103ror raporturi de interdependent\u0103 \u015fi concurent\u0103 se na\u015fte constitu\u0163ia natiunii.<\/em>
\n\u015ei, repet \u00eenc\u0103 odat\u0103: liberi s\u00eentem \u00een teorie s\u0103 construim o unitate mai larg\u0103 si s\u0103 consider\u0103m de pild\u0103 omenirea ca o comunitate, cercet\u00eend apoi constitu\u0163ia ei. Adic\u0103 s\u0103 cercet\u0103m, dae\u0103 exist\u0103 posibilitatea \u015fi tendinta de a o prinde, \u00eentreag\u0103, \u00eentr’o form\u0103 pur\u0103<\/em> prin ra\u0163ionalizarea uneia sau a unor functiuni sociale.
\nAm expus aceast\u0103 problem\u0103 si am ar\u0103tat c\u0103 o astfel de \u00eentreprindere p\u0103r\u0103seste realitatea, \u00eentruc\u00eet conditiile pentru na\u015fterea unei astfel de comunitati lipsesc cu des\u0103v\u00eer\u015fire. Procesul dialectic<\/em> care st\u0103 la baza \u00eencheg\u0103rii unei comunit\u0103ti umane \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte limitele prin \u00eentreruperea diologului din lipsa mijloacelor de \u00eenodare \u015fi \u00eentretinere a lui. Din indivizi adunati la \u00eent\u00eemplare din toate unghiurile lumii nu se poate \u00eenchega o comunitate uman\u0103<\/em>. Fiecare din ei apar\u0163ine \u00eens\u0103 unei comunit\u0103ti \u00een care s’a n\u0103scut \u015fi \u015fi-a desvoltat sufletul. Aceast\u0103 comunitate merge dela grupul familial p\u00een\u0103 la natiune<\/em>, deci dela linia de demarcatie \u00eentre biologie si sociologie p\u00een\u0103 la linia de hotar \u00eentre sociologie \u015fi moral\u0103. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 natiunea este des\u0103v\u00eer\u015firea comunit\u0103tii biologice<\/em> pe plan spiritual, ea este cea mai larg\u0103 comunitate uman\u0103 care, sprijinit\u0103 pe conditiile biologice, dep\u0103\u015fe\u015fte aceast\u0103 oper\u0103 \u015fi se desvolt\u0103 \u015fi structureaz\u0103 \u00een temeiul unor principii spirituale. Mijlocul acestei l\u0103rgiri este rationalizarea functiunilor, organizarea rational\u0103 a puterilor sociale<\/em>, a energiilor sociale. Dar rationalizarea nu cunoaste margini, ea cuprinde toate fiintele rationale,<\/em> deci toat\u0103 omenirea. Cum \u00eens\u0103, pe de alt\u0103 parte, rationalizarea nu-\u015fi poute da efectul social dec\u00eet \u00een temeiul \u00eencheg\u0103rii unei comunit\u0103ti morale, ar \u00eensemna c\u0103 ea ar trebui s\u0103 fie \u00eensotit\u0103 de intensificarea sentimentelor morale p\u00een\u0103 la gradul de a cuprinde omenirea \u00eentreag\u0103. Rationalizarea atomizeaz\u0103 comunitatea pref\u0103c\u00eend-o \u00eentr’o asociatie<\/em> de indivizi autonomi cari colaboreaz\u0103 spre \u00eenf\u0103ptuirea aceluia\u015f scop, deci \u00een acela\u015f domeniu de activitate. Dar colaborarea lor pa\u015fnic\u0103, cooperarea cere legarea indivizilor prin sentimente de dragoste \u015fi simpatie, cere respectarea normelor morale, a ordinei \u015fi ierarhiei morale.
\nPe linia rationaliz\u0103rii se poate \u00eencerca si s’a \u00eencercat, organizarea unor forme sociale universaliste<\/em> cari s\u0103 cuprind\u0103 \u00eentreaga omenire: un Stat universal, o Biseriic\u0103 universal\u0103, un sistem economic universal etc. Termenul de cosmopolitism<\/em> cuprinde toate aceste n\u0103zuinte – imperialiste \u015fi universaliste. Dar toate aceste tendinte, \u00een orice domeniu ar fi, trebue s\u0103 porneasc\u0103 de undeva, dintr’un centru \u015fi s\u0103 se r\u0103sp\u00eendeasc\u0103 apoi asupra unei sfere mai largi. Trebue s\u0103 fie un purt\u0103tor al acestor n\u0103zuinte, o comunitate<\/em> care s\u0103 \u00eencerce a cuprinde (a \u00eengloba) restul omenirii \u00eentr’o organizatie unitar\u0103. Ceea ce ar \u00eensemna c\u0103 ea ar trebui s\u0103 distrug\u0103 celelalte comunit\u0103ti, s\u0103 le atomizeze, iar, \u00een urm\u0103, s\u0103 le asimileze, s\u0103 le devoreze<\/em>. Dar pentru a dob\u00e2ndi, pe aceast\u0103 cale, o unitate, o comunitate, asimilarea ar trebui s\u0103 cuprind\u0103 toate functiunile sociale, toate manifest\u0103rile, \u00eencep\u00eend cu functiunea biologic\u0103 p\u00een\u0103 la cea moral\u0103. Adic\u0103 amestecul de s\u00eenge s\u0103 fie ne\u00eengr\u0103idit, creind un tip biologic unitar, gradul s\u0103 devie identic precum \u015fi toat\u0103 ideologia, pe care se \u00eentemeiaz\u0103 doar activitatea, s\u0103 devie aceeas pentru toti oamenii. Ceea ce ar presupune adoptarea aceluia\u015fi sistem de educatie, etc., a\u015fa cum se petrec lucrurile \u00eentr’una din comunit\u0103tile existente. \u201cSociologii chimi\u015fti” cred c\u0103 se poate pl\u0103m\u0103di o astfel de comunitate uman\u0103<\/em> universal\u0103 prin amestecul tuturor elementelor, dar istoria desminte aceast\u0103 utopie. Tendintelor umanitariste li se opun tendintele de \u00eenchegare a unor comunit\u0103ti omogene cari n\u0103zuesc s\u0103-si des\u0103v\u00eer\u015feasc\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi \u00eent\u0103reasc\u0103 fiinta lor proprie, unitatea lor perfect\u0103. Internationalismului<\/em> i se opune nationalismul<\/em>, universalismului, particularismul – \u00een toate domeniile de manifestare social\u0103.
\n\u0102mestecul s\u00eengelui e oprit la limita variet\u0103tilor biologice, care devin astfel endogame; graiul devine tot mai unitar prin disparitia dialectelor; Statele au tendinta de a deveni \u201cnationale”; protectionismul \u00een economie \u00eenvinge schimbul liber; Biserica devine national\u0103. Cosmopolitismul<\/em>, \u00een toate formele sale, ar postula deci desfacerea omenirii \u00een indivizi autonomi,<\/em> cari ar \u00eencerca apoi s\u0103 \u00eentemeieze, printr’o conventie (contract), o asociatie organizat\u0103 dup\u0103 norme rationale, a\u015fa cum \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 Aristotel<\/em> c\u0103 se poate organiza un Stat democrat, egalitarist, \u00een care fiecare individ s\u0103 fie \u015fi guvernant \u015fi guvernat, dac\u0103 nu \u00een acelas timp, apoi pe r\u00eend, prin alegere sau tragere la sorti, sau, \u00een sf\u00eer\u015fit, stabilindu-se o ierarhie dup\u0103 aptitudini, printr’o selectionare rational\u0103 a elitelor cu ajutorul – psihotehnicei.
\nNu numai c\u0103 nu t\u0103g\u0103duim posibilitatea dar afirm\u0103m chiar necesitatea unei astfel de rationaliz\u0103ri a diferitelor functiuni sociale, a diferitelor puteri. Dar sustinem, c\u0103 rationalizarea \u00ee\u015fi dob\u00eende\u015fte un \u00eenlteles \u015fi \u00ee\u015fi poate da roadele numai \u00een\u0103untrul unei comunit\u0103ti, a unei unit\u0103ti opus\u0103 altor unit\u0103ti de acela\u015f gen. Rationalizarea cuprinde \u00eens\u0103 \u00een sine primejdia de atomizare a comunit\u0103tii, de dep\u0103\u015fire a sferei ei, dac\u0103 \u00eentre diferitele puteri<\/em> ale comunit\u0103tii nu se stabile\u015fte un echilibru, dac\u0103 deci o putere \u00ee\u015fi dob\u00eende\u015fte, prin rationalizare<\/em>, un atfel de ascendent \u00eenc\u00eet s\u0103 anihileze celelalte puteri.
\nIstoria ne d\u0103 multe exemple pentru ilustrarea acestui fapt. \u0102\u015fa Roma ne d\u0103 pilda unei comunit\u0103ti \u00een care activitatea politic\u0103 a fost rationalizat\u0103 \u00een mod unilateral, oprind desvoltarea \u015fi manifestarea celorlalte puteri. Tota a\u015fa \u00een Lacedemonia de ex. In unele cet\u0103ti eline s’au desvoltat \u015fi alte activit\u0103\u0163i, de pild\u0103 la Atena artele \u015fi filosofia, dar \u00een paguba puterii politice sau sl\u0103bind, \u00een orice caz, puterea politic\u0103. \u201cDemocratia” a fost favorabil\u0103 puterii spirituale, dar a sc\u0103zut puterea politic\u0103. Activitatea economic\u0103 a r\u0103mas haotic\u0103 \u00een toat\u0103 epoca antic\u0103. N’avem \u201cspeciali\u015fti” \u00een nicio ramur\u0103 economic\u0103.
\nIn teocratiile vechi, puterea religioas\u0103 domina toat\u0103 viata social\u0103, de ex. \u00een Egipt, apoi la Evrei. De aci a rezultat sl\u0103birea celorlalte puteri \u015fi \u00eenfr\u00eengerea politic\u0103 a teocratiilor c\u00eend se \u00eent\u00eelnir\u0103 cu natiuni organizate politice\u015fte.
\nDar daca Romanii, de pild\u0103, i-au \u00eenvins pe Greci din punct de vedere politic, ei au fost subjugati de Greci prin art\u0103 si filosofie.
\nDar at\u00eet \u00een timpurile vechi c\u00eet si \u00een cele noui, tendinta natiunilor, \u00een lupt\u0103 cu alte natiuni, a fost de a-si dob\u00eendi autonomie \u015fi independenta din toate punctele de vedere, deci de a-si organiza acele puteri cari se dovedeau prea slabe \u00een ciocnirea lor cu aceleasi puteri ale celorlalte natiuni. Adic\u0103, \u00eentre dou\u0103 comunit\u0103ti umane cari vreau s\u0103-i p\u0103streze unitatea lor lupta se d\u0103 \u00een toate domeniile: \u00a0biologic, moral, religios, politic, estetic, economic. Iar peripetiile luptei \u00eentr’un domeniu au repercusiuni necesare \u015fi inevitabile asupra celorlalte domenii. De ex. o comunitate poate s\u0103 se \u00eenchid\u0103 si s\u0103 reziste din punct de vedere biologic, ap\u0103r\u00eendu-\u015fi puritatea s\u00eengelui, a rasei. Dar, fiind atacat\u0103 de alt\u0103 comunitate superioar\u0103 din punct de vedere moral sau religios sau politic etc. ea nu-si va putea p\u0103stra unitatea, independenta, nu va putea fi o comunitate uman\u0103 autonom\u0103<\/em>. De ex. negrii din Statele Unite. Tot asa Evreii nu reprezint\u0103 o comunitate autonom\u0103, lipsindu-le organizatia politic\u0103, artele, filosofia. Ei s\u00eent o comunitate imperfect\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe organizarea biologic\u0103, religioas\u0103 \u015fi economic\u0103, dar din punct de vedere politic si \u00een domeniul artelor ei s\u00eent tributarii celorlalte natiuni \u00een ale c\u0103ror State<\/em> tr\u0103iesc. Numai \u00een comunit\u0103tile unde economicul<\/em> \u015fi-a dob\u00eendit primatul fat\u0103 de toate celelalte puteri Evreii \u015fi-au putut dob\u00eendi un loc conduc\u0103tor. Dar, pentru a-\u015fi p\u0103stra dominatiunea, ei trebue s\u0103 n\u0103zuiasc\u0103 a sl\u0103bi si distruge toate puterile comunit\u0103tii dominate cari i-ar putea \u00eenlesni recucerirea puterii economice. Toate puterile acelei comunit\u0103ti trebuesc deci suburdonate puterii economice \u015fi puse \u00een slujba ei. In acest fel Evreii pot deveni st\u0103p\u00eenii unor natiuni neorganizate din punct de vedere economic.
\nDar, dac\u0103 \u00een domeniul economic Evreii reprezint\u0103 pentru teorie un caz privilegiat, Biserica roman\u0103 ne prezint\u0103 un exemplu tipic pentru tendinta de dominatiune universal\u0103 \u00een temeiul organizarii rationale a puterii religioase. Aici n\u2019avem \u00een fata noastr\u0103 o comunitate biologic\u0103, nici econornic\u0103, nici politic\u0103, ci o comunitate religioas\u0103 pur\u0103. Toate comunit\u0103tile intrate \u00een raza de influent\u0103 a catolicismului s\u00eent amenintate s\u0103 intre subt dominatiunea acestei organizatii, a acestor teologi specialisti, a acestei teocratii care dispune de o tehnic\u0103 religioas\u0103 c\u00eet se poate de perfect\u0103. Bine \u00eenteles c\u0103 Biserica roman\u0103 s’a nascut \u00een conditiuni c\u00eend \u00eentemeierea unei teocratii crestine p\u0103rea posibil\u0103, dat\u0103 fiind dec\u0103derea \u015fi imperfectiunea puterii politice \u00een Apusul Europei. In urm\u0103 luptele cu \u00cemp\u0103ratii si, mai t\u00eerziu, organizarea puterii politice \u00een Statele nationale a z\u0103d\u0103rnicit \u00eenf\u0103ptuirea unui imperiu catolic condus de Pap\u0103. Mai amintim, \u00een aceast\u0103 ordine de idei, dominatiunea francez\u0103 \u00een literatur\u0103, arte \u015fi filosofie asupra Germaniei si Rusiei p\u00een\u0103 la sf\u00eersitul secolului al XVIII-lea.
\nIat\u0103 deci cum istoria, ne \u00eenlesneste s\u0103 distingem formele pure<\/em> (teoretice) sau rationalizate, pe cari le putem numi puteri, de comunit\u0103tile reale, considerate ca sisteme autonome cari au tendinta de a-\u015fi p\u0103stra autonomia \u00een lupt\u0103 cu alte comunit\u0103ti prin organizarea tuturor puterilor<\/em>.
\nAm adoptat pentru aceste comunit\u0103ti numele de natiuni. Tipul ideal al unei natiuni este cel al unei comunit\u0103ti care \u00eesi poate p\u0103stra autonmoia \u015fi independenta fat\u0103 de alte comunit\u0103ti din toate punctele de vedere<\/em>: biologic, moral, religios, politic, estetic, economic.
\nOrice natiune are tendinta de a se apropia de tipul ideal. Stiinta social\u0103 are menirea s\u0103 arate: 1) cum se pot organiza puterile \u00een mod rational si mai ales<\/em>: 2) cum se poate ajunge, la echilibrarea si ierarhizarea rational\u0103 a acestor puteri. C\u0103ci punctul 1) este destul de l\u0103murit pentru a nu mai cere o expunere, pe c\u00eend punctul 2) abia c\u0103 a intrat, \u00een timpurile noastre \u00een sfera de cercetare a stiintei sociale.<\/p>\n

V<\/span><\/h4>\n

Din expunerile precedente ne-am putut dob\u00eendi, n\u0103d\u0103jduesc, o notiune clar\u0103 despre ceea ce este natiunea<\/em>. Prin definitie ea este un sistem social autonom \u015fi evolutiv. Adic\u0103 ea este o comunitate uman\u0103 av\u00eend toate functiunile necesare existentei, ei independente, – fat\u0103 de alte comunit\u0103ti. Pe plan real, istoric, natiunile se nasc prin lupt\u0103, prin tendinta de \u00eenchidere una fat\u0103 de alta. Sfera unei natiuni este deci determinat\u0103 de constelatia international\u0103 \u00eentr’un moment istoric dat.
\nPentru p\u0103strarea autonomiei nationale e necesar, am spus, ca toate puterile<\/em> unei natiuni s\u0103 fie organizate \u00een a\u015fa fel ca s\u0103-i asigure independenta. In practic\u0103 (istorie) problema a fost deslegat\u0103 \u00een felul c\u0103 natiunfie \u015fi-au organizat acea putere, sau acele puteri, \u00een primul r\u00eend, cari le-au dat posibilitatea sa se apere \u00eempotriva distrugerii autonomiei \u015fi libert\u0103tii lor si cari le-au \u00eenlesnit nu numai s\u0103 reziste, dar \u015fi s\u0103 atace. Adic\u0103, dac\u0103 lupta s’a dat \u00een domeniul politic, natiunile au c\u0103utat s\u0103 se organizeze politice\u015fte. Dar o natiune \u00eenvins\u0103 politice\u015fte \u00ee\u015fi poate dob\u00eendi o superioritate \u00een alt domeniu, cu tendinta se ‘ntelege de a-\u015fi redob\u00eendi \u015fi libertatea politic\u0103. Numai \u00een cazul c\u00eend \u00ee\u015fi pierde toate puterile,<\/em> ea \u00eenceteaz\u0103 de a mai exista. C\u00eend \u00eens\u0103, p\u0103str\u00eendu-\u015fi o singur\u0103 putere, ea nu mai are tendinta de a redeveni o natiune, atunci avem \u00een fata noastr\u0103 o form\u0103 social\u0103 pur\u0103, o organizatie rationalizat\u0103, un mecanism social, dar nicidecum o comunitate uman\u0103, autonom\u0103, o natiune<\/em>.
\nExemple pentru apropierea de forme pure avem \u00een Biserica romano-catolic\u0103, \u00een comunismul marxist, \u00een francmasonerie. Comunit\u0103\u0163i autonome, na\u0163iuni<\/em> apropiate de tipul ideal s\u00eent Statele nationale totalitare<\/em>, adic\u0103 natiuni cari au tendinta de a-si organiza toate puterile \u00een a\u015fa fel ca s\u0103 ajung\u0103 la deplin\u0103 independent\u0103 fat\u0103 de alte nattiuni.
\nProblema este: cum descoperim posibilitatea unei astfel de organizatii ideale? Metoda nu poate fi dec\u00eet iar\u0103\u015f cea \u201cistoric\u0103”. Din imperfectiunea organizatiei comunit\u0103tilor istorice (trecute \u015fi prezente) putem afla drumul spre perfectiune. Dar vom renunta aci la speculatiuni metafizice asupra perfectiunii<\/em> \u00een general. Perfect\u0103 este pentru noi comunitatea care, atacat\u0103 fiind de alt\u0103 comunitate, \u00een orice domeniu si cu orice mijloace ar fi, \u00ee\u015fi dovedeste superioritatea, adic\u0103 rezist\u0103 \u015fi \u00eesi p\u0103streaz\u0103 independen\u0163a, autonomia.<\/em>
\nDar \u015ftim c\u0103 puterea unei comunit\u0103ti \u00een lupt\u0103 cu altele depinde \u00een primul r\u00eend de solidaritatea ei intern\u0103. Aceasta e conditia fundamental\u0103. Oricare ar fi du\u015fmanul, cu orice mijloace ar atac\u0103, problema fundamental\u0103 este de a \u00eenl\u0103tura \u00een interiorul comunit\u0103tii orice elemente de conflict. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 de a crea conditiunile morale<\/em> pentru cooperarea indivizilor \u00een vederea luptei cu du\u015fmanii. Intreg tratatul nostru de fat\u0103 s’a ocupat cu aceast\u0103 problemn\u0103 \u015fi ea poate fi considerat\u0103 rezolvat\u0103.
\nExist\u00eend conditiunile morale, urmeaz\u0103 necesitatea organiz\u0103rii tehnice, rationale, deci organizarea puterilor <\/em>sociale relevante pentru lupta ce \u00eencepe. Constat\u0103m deci c\u0103 puterea moral\u0103<\/em> este prima conditie. Si aici amintim c\u0103 educatia trebue s\u0103-\u015fi dea roadele, leg\u00eend con\u015ftiin\u0163ele individuale \u00eentr’un tot indisolubil. Dar nu vom uita c\u0103 puterea moral\u0103 trebue s\u0103 se sprijine pe cea biologic\u0103<\/em>.
\nSi chiar dela \u00eenceput aceste puteri ne apar organizate \u00een temeiul diferentierii \u015fi ierarhiz\u0103rii naturale a elementelor cari s\u00eent: b\u0103rbatii, femeile \u015fi copiii.
\nDar de aci \u00eencolo se ivesc probleme cari devin tot mai complexe. De ex. puterea religioas\u0103:<\/em> cine s\u0103 fie preot; sau puterea politic\u0103<\/em>: cine s\u0103 fie osta\u015f; sau puterea economic\u0103: cine s\u0103 fie produc\u0103tor<\/em> etc. Dup\u0103 conceptia democratic\u0103 \u015fi egalitarist\u0103 problerna s’ar prezenta cam \u00een felul urm\u0103tor: dela o v\u00eerst\u0103 anumit\u0103, zicem 20 de ani, toti mernbrii comunit\u0103tii s\u00eent \u015fi preoti \u015fi osta\u015fi \u015fi produc\u0103tori \u015fi arti\u015fti, \u00een fiecare categorie ei se vor ierarhiza dup\u0103 aptitudini, dup\u0103 inteligent\u0103. Indivizii vor exercita toate aceste ocupatiuni dup\u0103 cum cere trebuin\u0163a. C\u00eend e r\u0103zboiu, toti vor fi osta\u015fi, c\u00eend trebuesc \u00eemplinite riturile religioase toti vor fi preoti, precum \u015fi toti vor munci pentru a produce bunuri economice, toti vor fi arti\u015fti etc., fiecare ocup\u00e2nd \u00een aceste diferite \u201cbresle” rangul ce i se cuvine dup\u0103 aptitudinile \u015fi cuno\u015ftintele sale.
\nDar evolutia istoric\u0103 a luat alt\u0103 \u00eenf\u0103ti\u015fare. Un individ nu poate exercita toate activit\u0103tile. Imprejur\u0103rile au impus specializarea, diviziunea muncii. In anumite conditiuni puterea politic\u0103 a cerut o preg\u0103tire care \u00eempiedica o reunire a profesiunei politice cu cea economic\u0103 de pild\u0103 \u015f. a. m. d. Cum dealtminteri func\u0163iunea biologic\u0103 \u015fi moral\u0103 a femeii o exclude dela func\u0163iunea politic\u0103 legat\u0103 de profesiunea militar\u0103. In felul acesta s’au format caste, st\u0103ri sociale, corporatiuni, clase sociale, profesiuni. Iar \u00een fiecare categorie s’a stabilit o erarhie, iar\u0103\u015f dup\u0103 aptitudini, dup\u0103 gradul de specializare, \u00een a\u015fa fel c\u0103 s’a selectionat o elit\u0103 \u015fi o multime condus\u0103.
\nDar, Postulatul democratic nu se poate \u00eenf\u0103ptui dec\u00eet doar \u00een sfera biologic\u0103 \u015fi cea moral\u0103. A\u015fa toti indivizii adulti s\u00eent p\u0103rin\u0163i \u015fi reprezint\u0103 elita fat\u0103 de altii; to\u0163i p\u0103rintii s\u00eent educatori (elit\u0103 moral\u0103) fat\u0103 de copii. Intr’o vreme aceiasi p\u0103rinti erau \u015fi preoti. Dar c\u00eend un tat\u0103 devine osta\u015f \u015fi n’are timp s\u0103 se ocupe cu altceva, tot asa c\u00eend e agricultor sau medic sau inginer, – e l\u0103murit c\u0103 trebue s\u0103 existe educatori specializati, preoti specializati, etc.
\nPutem urm\u0103ri \u00een istorie cum a fost rezolvat\u0103 aceast\u0103 problem\u0103 \u00een conditiuni diferite. In\u0163elegem necesitatea specializ\u0103rii \u015fi leg\u0103tura ei cu ierarhia biologic\u0103 \u015fi moral\u0103.
\nDar asupra unui punct s’au ivit divergente de p\u0103reri, anume cu privire la ierarhia specializ\u0103rilor<\/em>, a puterilor (functiunilor) sociale. Comunitatea este doar un tot, un sistem. Puterile ei nu pot fi juxtapuse, fiecare din ele function\u00eend independent de celelalte. Dar care din ele are \u00eent\u00eeetatea \u015fi de unde deriv\u0103 \u00eent\u00eeietatea?
\nMorali\u015ftii sustin c\u0103 puterea moral\u0103 are \u00eent\u00eeietatea, c\u0103ci ea asigur\u0103 \u015fi coeziunea comunit\u0103tii \u015fi ea \u00eenlesne\u015fte cooperarea puterilor. Observ\u0103m \u00eens\u0103, c\u0103 \u00een multe societ\u0103ti puterea religioas\u0103, \u00een altele cea politic\u0103 si-a dob\u00eendit primatul, chiar in felul c\u0103 a anihilat celelalte puteri, le-a oprit desvoltarea normal\u0103.
\nIn temeiul observatiei istorice putem formula ipoteza: primatul \u00ee\u015fi dob\u00eende\u015fte acea putere cu ajutorul c\u0103reia o comunitate, \u00een lupt\u0103 cu altele, iese biruitoare. Aceast\u0103 putere intr\u00eend prin forta \u00eemprejur\u0103rilor pe drumul organiz\u0103rii rationale, ea \u00eencepe s\u0103 domine \u015fi s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 asupra tipului de organizare a comunit\u0103tilor, determin\u00eend o anumit\u0103 ierarhizare a puterilor.
\nPrintr’o analogie vom \u00eentelege acest lucru mai lesne. De ce s’a desvoltat la om inteligenta? Fiindc\u0103 prin inteligent\u0103 \u015fi-a dob\u00eendit biruin\u0163a fat\u0103 de celelalte animale. A\u015fa, c\u00eend a \u00eenceput lupta \u00eentre comunit\u0103tile umane, a hot\u0103r\u00eet puterea politic\u0103. Deci ea a fost organizat\u0103 mai \u00eent\u00eei, ea s’a desvoltat, subordon\u00eendu-\u015fi toate celelalte puteri \u015fi pun\u00eendu-le \u00een slujba sa. C\u00eend o astfel de putere ajunge \u00eentr’o comunitate la ipertrofiere se ive\u015fte primejdia ca, \u00een momentul ce comunitatea e \u00eenfr\u00eent\u0103 \u00een ciocnirea cu alt\u0103 comunitate superioar\u0103 ei \u00een aceast\u0103 putere, ea s\u0103 dispar\u0103 din istorie. A\u015fa s’a \u00eent\u00eemplat de pild\u0103 cu multe \u201enatiuni” biruite de Romani politice\u015fte.
\nDar Grecii, chiar pierz\u00eendu-si puterea politic\u0103, au r\u0103mas o comunitate, tot a\u015fa Polonezii sau Cehii \u00een timpurile mai noi. Puterea biologic\u0103 \u015fi moral\u0103, puterea religioas\u0103, cea estetic\u0103, cea economic\u0103 poate salva o comunitate dela peire, \u015fi-i poate permite \u00eencercarea de a-\u015fi redob\u00eendi autonomia deplin\u0103.
\nDeaceea pentru viata, d\u0103inuirea \u015fi des\u0103v\u00eer\u00a7irea unei comunit\u0103ti, pentru transformarea ei \u00eentr’o na\u0163iune<\/em>, e important ca toate puterile ei s\u0103 fie organizate \u00een a\u015fa fel ca ea s\u0103 reziste altor comunit\u0103ti – pe orice linie ar veni atacul<\/em>. R\u0103zboiul modern \u00eentre natiuni este un r\u0103zboiu totalitar \u015fi reclam\u0103 punerea \u00een joc a tuturor puterilor. Sl\u0103birea uneia, \u00eenfr\u00eengerea suferit\u0103 \u00eentr’un domeniu de activitate, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 dusmanul a intrat \u00een cetate \u015fi poate \u00eencerca distrugerea ei total\u0103.
\nO natiune deci, \u00een lupt\u0103 cu alte natiuni, trebue s\u0103-\u015fi desvolte \u015fi s\u0103-si organizeze toate puterile<\/em>, dar \u00een primul r\u00eend puterea moral\u0103, din care deriv\u0103 \u015fi pe care se sprijin\u0103 toate celelalte<\/em>. Legarea con\u015ftiintelor individuale, \u00eenl\u0103ntuirea lor indisolubil\u0103 \u00een procesul dialectic, prin care se stabile\u015fte \u015fi ierarhia natural\u0103, adic\u0103 se selectioneaz\u0103 elita moral\u0103 care-\u015fi dob\u00eende\u015fte un prestigiu necontestat \u00een domeniul spiritual, asa cum p\u0103rintii \u00eel au \u00een sfera biologic\u0103, este o conditie pentru d\u0103inuirea comunit\u0103tii. Educatorii, p\u0103rin\u0163ii sufletesti,<\/em> formeaz\u0103 \u00een totalitatea lor (deci \u00eempreun\u0103 cu cei ce nu mai tr\u0103iesc trupe\u015fte, dar ne vorbesc prin operele lor) comunitatea<\/em>. Ei trebue s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 asupra organiz\u0103rii rationale a puterilor \u015fi asupra ordinei \u00eentre puteri \u00een vederea p\u0103str\u0103rii autonomiei comunit\u0103tii fat\u0103 de alte comunit\u0103ti. Dac\u0103 o comunitate se divizeaz\u0103<\/em> \u00een puteri organizate \u015fi fiecare putere pretinde \u00eent\u00eeetatea \u015fi, \u00een anumite momente, \u015fi-o impune (distrug\u00eend celelalte puteri), comunitatea se g\u0103se\u015fte pe o cale gre\u015fit\u0103; ea e expus\u0103 unor continue fr\u0103m\u00eent\u0103ri interioare \u015fi poate lesne c\u0103dea prad\u0103 unui du\u015fman mai bine organizat.
\nDiscutiile teoretice asupra primatului politicului, sau economicului sau esteticului etc. s\u00eent sterpe, dac\u0103 nu se consider\u0103 unitatea \u00een\u0103untrul c\u0103reia se d\u0103 lupta puterilor pentru \u00eent\u00eeietate. Iar aceast\u0103 lupt\u0103 \u00ee\u015fi pierde \u00eentelesul \u015fi rostul, dac\u0103 nu se ia \u00een seam\u0103, linia pe care se desf\u0103\u015foar\u0103 lupta \u00eentre aceie unit\u0103ti. A proclama primatul politicului c\u00eend o na\u0163iune e amenintat\u0103 de alt\u0103 natiune \u00een domeniul religios, \u00eenseamn\u0103 a comite o eroare. Ca s\u0103 reziste atacului pe aceast\u0103 linie natiunea trebue s\u0103-\u015fi organizeze biserica, s\u0103 ad\u00eenceasc\u0103 credinta prop\u0103v\u00e2duit\u0103 de biserica national\u0103. Tot astfel \u00een domeniul economic, o na\u0163iune amenintat\u0103 cu cotropire \u015fi subjugare economic\u0103 trebue s\u0103-\u015fi concentreze \u015fi s\u0103-\u015fi organizeze puterea economic\u0103, s\u0103 mobilizeze pe toti membrii natiunii pentru r\u0103zboiul economic.
\nDar, iar\u0103\u015f \u015fi iar\u0103\u015f repet, o natiune este natiune<\/em> numai fiind o comunitate moral\u0103<\/em> \u015fi fiind o comunitate moral\u0103, membrii ei, chiar \u00een virtutea solidarit\u0103tii morale, s\u00eent mobilizabili pentru orice r\u0103zboiu. Adic\u0103 toate celelalte puteri pot fi rationalizate \u015fi organizate servind la \u00eent\u0103rirea natiunii. C\u00eend \u00eens\u0103 coeziunea moral\u0103 e sl\u0103bit\u0103, c\u00eend na\u0163iunea se \u00eemparte \u00een caste, caase etc., du\u015fm\u0103noase \u00eentre ele, avem \u00een fa\u0163a noastr\u0103 mecanisme, ma\u015fini cari se pat izbi \u015fi sf\u0103r\u00eema, dar nu servesc la nimic. Ele dau doar unor indivizi iluzia c\u0103 s\u00eent puternici \u015fi c\u0103 pot domina \u015fi exploata pe ceilalti indivizi cu ajutoarele ma\u015finei de care dispun. De aici s’a n\u0103scut lupta \u00eentre papi \u015fi \u00eemp\u0103rati, \u00eentre \u00eemp\u0103rati \u015fi bancheri, \u00eentre bancheri \u015fi intelectuali etc. Rationalizarea cuprinde \u00een sine primejdia de trezire \u015fi \u00eent\u0103rire a instinctului de dominatiune a individului. Un specialist de elit\u0103 are tendinta de a organiza specialitatea sa \u015fi cu ajutorul organizatiei s\u0103 devie dictator, de ex. \u201cmare-preot al marei-fiinte\u201d.
\nStabilind rolul fiec\u0103rei specialit\u0103ti organizate \u00een viata natiunii si recunosc\u00eend primatul ordinei morale, e\u0103reia trebue s\u0103 i se subordoneze celelalte ordine (organizatii), sociologia si-a f\u0103cut pe deplin datoria: ea a ar\u0103tat cum se pot organiza puterile<\/em> unei na\u0163iuni \u00een a\u015fa fel ca s\u0103-i asigure autonomia, libertatea \u00een lupta cu alte na\u0163iuni.<\/p>\n

VI<\/span><\/p>\n

Se poate spune pe scurt: prin organizarea puterilor<\/em> toat\u0103 na\u0163iunea devine mobilizabil\u0103 pentru lupta cu alte na\u0163iuni \u00een orice domeniu ar fi. Dac\u0103 \u00eentr’un domeniu ea se dovedeste inferioar\u0103, ea devine tributar\u0103 altei na\u0163iuni sau altor na\u0163iuni. Ne-am putea imagina cazul c\u0103 o natiune \u015fi-ar dob\u00eendi superioritatea absolut\u0103 asupra celorlalte na\u0163iuni \u00eentr’un singur domeniu; \u00een acest caz ea ar \u00eenfiinta un imperiu universal<\/em>, fie politic sau religios sau economic – iar celelalte na\u0163iuni i-ar fi tributare \u00een acel domeniu. Dac\u0103 o natiune \u015fi-ar dob\u00eendi superioritatea absolut\u0103 \u00een toate domeniile, celelalte na\u0163iuni ar \u00eenceta s\u0103 existe si omenirea ar fi reprezentat\u0103 printr’o singur\u0103 natiune. Adic\u0103 nici acea natiune n’ar mai fi natiune, ci ar exista omenirea ca unitate perfect\u0103: biologic\u0103, moral\u0103, religioas\u0103 etc. Dar, \u00een acest caz, ce \u00eenteles ar avea de ex. termenul de politic\u0103? Impotriva cui s\u0103-\u015fi apere omenirea teritoriul ei, patria<\/em>? \u015ei asa \u00een toate celelalte domenii. Ar r\u0103m\u00eenea doar lupta cu natura. Dar cum \u00een acest stadiu \u015ftiintele ar fi pus natura cu des\u0103v\u00eersire subt st\u0103p\u00eenirea omului, omenirea n’ar mai avea \u00eempotriva cui s\u0103 lupte. Ar fi \u00eenceputul p\u0103cii eterne: toate functiuni? Ar fi s\u0103 se iveasc\u0103 doar o nou\u0103 varietate uman\u0103 sau mecanism perfect adaptat \u00een mod des\u0103v\u00eersit conditiunilor exterioare. Ceea ce ar \u00eensemna c\u0103 individul uman ar fi perfect din toate punctele de vedere: biologic (n’ar mai fi bolnav), moral (n’ar putea p\u0103c\u0103tui), politic (ar fi cet\u0103tean des\u0103v\u00eersit) etc. O stare ideal\u0103, cum vedem. Dar cum s\u0103 se nasc\u0103 acea natiune absolut superioar\u0103 din toate punctele de vedere celorlalte natiuni ? Ar fi s\u0103 se iveasc\u0103 doar o nou\u0103 varietate uman\u0103 sau o nou\u0103 specie animal\u0103 superioar\u0103 omului \u00een toate privintele. Las \u00een seama utopistilor s\u0103 pun\u0103 la contributie imaginatia lor at\u00eet de fecund\u0103 pentru a ne zugr\u0103vi \u00eenf\u0103ptuirea fericirii depline a omenirii. Noi r\u0103m\u00eenem \u00een sfera realit\u0103tii empirice istorice, unde putem constata, \u00een lupta comunit\u0103tilor omene\u015fti cu \u201cnatura” \u015fi \u00een lupta lor \u00eentreolalt\u0103, tendinta<\/em> spre organizare ra\u0163ional\u0103 a functiunilor sociale, fiecare comunitate n\u0103zuind a-\u015fi dob\u00eendi si p\u0103stra autonomia, libertatea, deci n\u0103zuind a deveni o natiune liber\u0103<\/em>, suveran\u0103.
\nDar a\u015fa cum geometrii pot construi un triunghiu perfect sau un cub perfect – prin definitii \u015fi calcul, – idei \u00een realitate nu exist\u0103 nici punct nici linie nici plan nici care care s\u0103 corespund\u0103 defini\u0163iei, a\u015fa putem construi<\/em> \u015fi noi o natiune perfect\u0103 av\u00eend toate func\u0163iunile pe deplin desvoltate \u015fi organizate. Ea ar reprezenta termenul final spre care tind toate natiunile f\u0103r\u0103 a-l putea atinge c\u00eendva.
\nConditiunea pentru na\u015fterea unei astfel de na\u0163iuni perfecte ar fi existenta unui substrat biologic care s\u0103 reprezente un tip uman perfect<\/em>: s\u0103n\u0103tos, frumos, inteligent, bun, cu instincte bine echilibrate. Ace\u015fti indivizi perfecti ar constitui un grup familial care ar oglindi, \u00een structura sa, \u00een mod des\u0103v\u00eer\u015fit ordinea biologic\u0103 uman\u0103.
\nInl\u0103untrul acestui grup ar \u00eencepe apoi procesul dialectic prin care grupul familial biologic s’ar preface \u00eentr’o comunitate moral\u0103, spiritual\u0103.
\nAplic\u00eend principiile lui Aristotel<\/em> privind organizarea rational\u0103 a Statului, \u201cadunarea general\u0103” a comunit\u0103tii morale ar fi compus\u0103 din totalitatea educatorilor<\/em>, deci a p\u0103rintilor<\/em>. Din aceast\u0103 adunare general\u0103 s’ar selectiona apoi conducerea<\/em> \u201ecorpul magistratilor”, si \u00een sf\u00eer\u015fit si \u201ejudec\u0103torii”. Ierarhia s’ar stabili \u00een felul c\u0103 \u201cmultimea” ar fi reprezentat\u0103 prin p\u0103rin\u0163ii sufletesti<\/em>. Idealul p\u0103rintelui perfect este Dumnezeu<\/em> \u015fi poruncile lui sustin ordinea moral\u0103.
\nAceast\u0103 comunitate ar fi o democratic perfect\u0103, iar selectiunea elitelor s’ar face \u00eentr’adev\u0103r \u00een temeiul meritului personal, \u00een temeiul virtui\u0163ilor morale. Locul \u00eent\u00eeiu i s’ar cuveni celui mai bun p\u0103rinte, \u00eenv\u0103t\u0103torului des\u0103v\u00eer\u015fit, omului care-i \u00eentrece pe toti semenii s\u0103i din punct de vedere moral.
\nIn acest domeniu femeea ar ocupa nu numai un loc important, de egalitate cu b\u0103rbatii, ci am fi dispusi s\u0103-i d\u0103m \u00eent\u00eeietatea. Celei mai virtuoase mame i s’ar cuveni conducerea <\/em>\u015fi hot\u0103r\u00eerile ei \u00een chestiuni de educa\u0163ie (moral\u0103)<\/em> ar trebui s\u0103 fie legi.
\nDac\u0103 din punct de vedere biologic i s’ar cuveni primul rang femeii care a n\u0103scut si a crescut multi copii s\u0103n\u0103to\u015fi, \u00een domeniul moral i-am da locul \u00eent\u00eeiu femeii care si-a crescut copiii \u00een frica lui Dumnezeu \u015fi observarea strict\u0103 a preceptelor morale. Forma de guvern\u0103m\u00eent ar fi deci, \u00een sfera moral\u0103, matriarcatul. Exclusi ar fi din aceast\u0103 \u201corganizatie” celibatarii, deci toti cei ce nu s\u00eent p\u0103rinti. Aceast\u0103 conditie biologic\u0103<\/em> trebue s’o \u00eemplineasc\u0103 orice membru al \u201corganizatiei morale”.
\nStr\u00eens legat\u0103 de organiza\u0163ia moral\u0103 \u015fi deriv\u00eend direct din ea este organizatia religioas\u0103. Aci \u00eens\u0103 termenul de p\u0103rinte \u015fi \u00eenv\u0103t\u0103tor cap\u0103t\u0103 alt \u00eenteles. Elita trebue s\u0103 se specializeze \u00een teologie.
\nAvem nevoie deci de o nou\u0103 ierarhizare a comunit\u0103tii. Bisericile cre\u015ftine ne dau exemple foarte apropiate de idealul unei \u201cpolitii religioase”<\/em>. Biserica ortodox\u0103 p\u0103str\u00eend pentru preoti c\u0103s\u0103toria, leag\u0103 comunitatea religioas\u0103 direct de cea moral\u0103, l\u0103s\u00eend \u00eens\u0103 drum deschis pentru formarea unei elite preote\u015fti, de teologi, cari s\u0103 se poat\u0103 dedica cu des\u0103v\u00eersire conducerii comunit\u0103tii religioase.
\nProblema organiz\u0103rii politice o expune \u00een mod magistral Aristotel<\/em>. Impotriva tuturor teoriilor \u201cmoderne”, noi r\u0103m\u00eenern la teoria sa. Dar se ‘ntelege c\u0103 excludem din Statul nostru<\/em> sclavia. \u201cAdunarea general\u0103” politic\u0103 va cuprinde pe toti b\u0103rbatii ostasi, ierarhizari dup\u0103 v\u00eerst\u0103, preg\u0103tire profesional\u0103 \u015fi merite. Din ei se va selectiona deci elita conduc\u0103toare, rangurile, at\u00eet pentru armata combatant\u0103 c\u00eet \u015fi pentru functiunile politice administrative \u015fi judec\u0103tore\u015fti. Cei ce nu s\u00eent \u00eenc\u0103 osta\u015fi sau nu pot fi osta\u015fi (copiii, femeile, infirmii) nu fac parte din organizatia politic\u0103<\/em>. Conduc\u0103torul ideal al acestei organizatii este monarhul<\/em> care \u00eempreun\u0103 toate virtutile cet\u0103tene\u015fti<\/em>, de osta\u015f \u015fi de organizator politic perfect.
\nLocul al cincileia i s’ar cuveni organizatiei reprezentantilor artelor frumoase: poeti, compozitori, pictori, arhitec\u0163i. Inainte vreme ei erau organizati \u015fi constituiau \u00eentr’adev\u0103r o putere national\u0103<\/em>. Azi, de\u015fi importanta artelor n’a sc\u0103zut \u015fi e recunoscut\u0103 de toti, arti\u015ftii \u015fi organiza\u0163iile lor stau subt st\u0103p\u00eenirea, uneori \u015fi alocurea tiranic\u0103, a puterii economice \u015fi politice (\u00een alte timpuri subt cea a puterii religioase).
\nArtizanii ar intra \u00een organizatia a \u015fasea care cuprinde pe toti produc\u0103torii de valori economice (utile, de consumatie). Exclu\u015fi din \u201cadunarea general\u0103” a acestei puteri, deci \u015fi dela functiuni, s\u00eent toti cei ce nu pot sau nu vreau s\u0103 produc\u0103 bog\u0103tii.
\nE l\u0103murit c\u0103, dup\u0103 principiile noastre, elita<\/em> unei organiza\u0163ii, nu face parte din adun\u0103rile generale ale celorlalte organizatii, pe c\u00eend \u201cmultimea” e \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 pe organizatii dup\u0103 \u201evirtu\u0163ile” \u015fi ocupatiile indivizilor, cari \u00eeng\u0103duesc ca un individ s\u0103 fac\u0103 parte din mai multe organizatii. Dar, bine zis, orice individ<\/em> e legat de toate organizatiile: mamele nasc doar osta\u015fi \u015fi preoti etc. Organiza\u0163ia ra\u0163ional\u0103<\/em> care constitue o putere cere \u00eens\u0103 ocupatie efectiv\u0103 \u00eentr’o singur\u0103 specialitate, \u015fi numai ea d\u0103 dreptul la un loc \u00een ierarhia acelei specialit\u0103ti. Cineva poate fi deci agricultor, dar \u015fi osta\u015f (\u00een timp de r\u0103zboiu). Dar pentru intrarea \u00een elit\u0103 s’ar cere o specializare exclusiv\u0103.<\/em>
\nO expunere aparte cere o problem\u0103 care r\u0103m\u00eene nerezolvat\u0103 at\u00eet \u00een Politica lui Aristotel<\/em> c\u00eet \u015fi \u00een toate celelalte teorii cari se ocup\u0103 de ceea ce numim noi aci \u201eputeri”. Intrebarea este anume: cum devine cineva specialist, cum \u015fi prin ce mijloace se \u00eenf\u0103ptue\u015fte specializarea \u015fi rationalizarea organiz\u0103rii lor?
\nR\u0103spunsul obicinuit \u015fi adev\u0103rat este: prin educatie \u015fi \u015fcolire. Exist\u0103 deci speciali\u015fti a c\u0103ror specialitate este de a produce specialisti<\/em>. Formeaz\u0103 acest corp o nou\u0103 organiza\u0163ie, o nou\u0103 putere<\/em> sau pe diferitele puteri<\/em>, av\u00eend aci, \u00een\u0103untrul organiza\u0163iilor, locul lor bine definit ?
\nDe ex. cei ce fac preg\u0103tirea viitoarelor mame, \u00eenv\u0103t\u00eendu-le cum s\u0103-\u015fi creasc\u0103 copiii fac parte din organizatia biologic\u0103 \u015fi apoi moral\u0103 sau intr\u0103 \u00een \u00a0\u201ccorpul didactic” de diferite grade \u00eentr\u2019o nou\u0103 organizatie? Tot a\u015fa pentru educatia religioas\u0103, politic\u0103, economic\u0103 etc.
\nComunit\u0103tile antice n’au un corp didactic, o organiza\u0163ie special\u0103 pentru formarea de speciali\u015fti, iar \u201cscolile” filosofice reprezint\u0103 organizatii cari n’au un loc bine definit \u00een\u0103untrul natiunii<\/em>. La natiunile moderne, \u201c\u015fcoala” a devenit o institu\u0163ie cu o organiza\u0163ie proprie. Dar \u00een ce prive\u015fte leg\u0103turile ei cu puterile nationale<\/em> domne\u015fte o confuzie complet\u0103, rezultat\u0103 chiar din confuzia tuturor puterilor.
\nDac\u0103 s’ar \u00eenf\u0103ptui \u201cseparatiunea puterilor” \u015fi ierarhizarea lor dup\u0103 principiile noastre, s’ar deschide drumul \u015fi pentru repartizarea \u201c\u00eenv\u0103t\u0103torilor” pe diferitelie puteri organizate.
\nAstfel \u00eenv\u0103t\u0103torii dela \u015fcoalele primare ar face parte din puterea moral\u0103<\/em>, ei continu\u00eend \u015fi complet\u00eend educatia p\u0103rinteasc\u0103: Dar ei ar apar\u0163inea (ca \u015fi p\u0103rintii), b\u0103rbatii, organiza\u0163iei politice, femeile r\u0103m\u00een\u00eend \u00eens\u0103 \u00een organiza\u0163ia moral\u0103 al\u0103turi de mame. In scolala secundar\u0103, profesorii (\u015fi profesoarele) ar face parte din organiza\u0163ia specialit\u0103tii<\/em> lor, de\u015fi o delimitare precis\u0103 nu e posibil\u0103, ace\u015ftia r\u0103m\u00een\u00eend \u00een mare m\u0103sur\u0103 legati de comunitatea moral\u0103, iar specialitatea lor fiind subordorat\u0103 educa\u0163iei morale, servind numai pentru preg\u0103tirea discipolilor \u00eentr’o specialitate anumit\u0103. Aci e cuprins\u0103 problema culturii generale<\/em> care des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte educatia moral\u0103 \u015fi deschide drumul pentru activitatea \u00eentr’un domeniu determinat. Chiar \u00een \u015fcolile \u201eprofesionale” e nevoie de o cultur\u0103 general\u0103, de profesori de diferite specialit\u0103ti, \u00eentruc\u00e2t orice art\u0103<\/em> cere cuno\u015ftinte foarte variate.
\nAlt aspect \u00eel au iar\u0103\u015f \u015fcolile superioare. Universit\u0103\u0163ile, cari la \u00eenceput serveau \u00een primul r\u00eend pentru formarea de teologi, s’au divizat apoi \u00een facult\u0103\u0163i<\/em>, iar facult\u0103tile pe specialit\u0103ti. Pe l\u00eeng\u0103 Universit\u0103ti s’au ivit apoi \u015fcolile superioare speciale politehnicele, academiile etc.
\nApartin profesorii Universit\u0103tilor \u015fi celorlalte \u015fcoli superioare \u201ccorpului didactic” sau organizatiei specialit\u0103\u0163ii lor ? In care \u201cadunare general\u0103” voteaz\u0103? In toate sau \u00een niciuna? Ar trebui s\u0103 formeze ei o corpora\u0163iune osebit\u0103, deci s\u0103 constitue puterea spiritual\u0103<\/em> cum ar fi dorit A. Comte<\/em>?
\nAm fi dispu\u015fi s\u0103 d\u0103m fiec\u0103rei puteri<\/em> un corp didactic, \u00eenv\u0103t\u0103tori de cari are nevoie pentru constituirea ei, dac\u0103 nu s’ar opune acestei rezolv\u0103ri a problemei dificultatea repartiz\u0103rii indivizilor pe specialit\u0103ti Chiar decum intr\u0103 \u00een \u201cscoala” \u00een care urmeaz\u0103 a fi instruiti<\/em>.
\nNi se pare deci mai logic de a-i prinde pe ,\u00eenv\u0103t\u0103tori” \u00eentr’un corp ierarhizat duip-\u0103 \u015ftiintele lor si a c\u0103rui elit\u0103 ar fi reprezentat\u0103 prin savanti, adic\u0103 prin oamenii cari ei \u00een\u015fi\u015fi formeaz\u0103 pe ceilalti \u00eenv\u0103t\u00e2tori.
\nSavantii s\u00eent detin\u0103torii \u015fi sporitorii \u015ftiintelor pe cari le transmit celor ce au s\u0103 predea apoi aceste stiinte celor ce urmeaz\u0103 a le aplica \u00een practic\u0103. In fruntea acestor savan\u0163i, \u015fi deci a \u00eentregii corporatiuni de \u00eenv\u0103t\u0103tori, ar sta filosofii<\/em>, cari ar avea menirea s\u0103 stabileasc\u0103 leg\u0103turile \u00eei ierarhia \u00eentre \u015ftiiniite – \u00eencep\u00eend dela stiintele naturii p\u00een\u0103 la teologie (\u00een \u00eenteles aristotelic) \u015fi, ceea ce-i mai important, s\u0103 stabileasc\u0103 leg\u0103tura \u015fi ierarhia \u00eentre toate puterile natiunii, ceea ce, \u00een practic\u0103, \u00eenseamn\u0103, c\u0103 ea ar avea s\u0103 fixeze normele dup\u0103 cari elitele<\/em>, adic\u0103 speciali\u015ftii tuturor organizatiilor ar urma s\u0103 coopereze pentru a da natiunii cea mai perfect\u0103 unitate si solidaritate \u00een manifest\u0103rile ei fat\u0103 de celelalte natiuni.
\nC\u0103ci toat\u0103 mizeria \u015fi imperfectiunea organizatiei unei natiuni rezult\u0103 din confuziunea puterilor<\/em>, din lupta elitelor,<\/em> din n\u0103zuinta fiec\u0103rei elite de a-si institui dominatiunea tiranic\u0103 asupra celorlalte. Fiecare specialist de elit\u0103 se crede chemat s\u0103 conduc\u0103 \u00eentreaga natiune; el apeleaz\u0103 la multime c\u0103ut\u00e2na a sc\u0103dea prestigiul celorlalte elite, ar\u0103t\u00eend c\u0103 ele nu tind dec\u00eet s\u0103 \u201eexploateze” multimea ne\u015ftiutoare, s’o \u00een\u015fele etc. Astfel se na\u015fte un antagonism \u00eentre multime \u015fi diferitele elite, se nasc \u201erevolutii” de diferite feluri (fiecare \u201corganizatie” \u00ee\u015fi are revolutiile ei). De haosul ce se ive\u015fte profit\u0103 apoi indivizii \u201cantisociali”, egoi\u015fti, fie c\u0103 actioneaz\u0103 izolat, fie c\u0103 formeaz\u0103 bande organizate, \u201cputeri destructive” \u00een s\u00eenul natiunii, cari n’au alt scop dec\u00eet satisfacerea egoismului \u201casociatilor”. Astfel de puteri oculte anti – \u015fi internationale s\u00eent, de pild\u0103, francmasoneria, trusturile, factiunile politice. Dar pe acela\u015f plan se g\u0103sesc \u015fi organizatiile cari distrug moralitatea: prostituatele, negustorii de carne vie etc. Si aci s\u00eent p\u0103c\u0103tosi izolati, dar \u015fi organizatii, (asociatii) cu statute scrise sau nescrise. Printr’o bun\u0103 or\u00eenduire a constitutiei nationale<\/em>, toate aceste forte destructive, individuale sau colective, ar putea fi eliminate.
\nStim prea bine c\u0103 \u00een realitate n’a existat \u015fi nu exist\u0103 o comunitate uman\u0103 care s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 toate conditiunile ar\u0103tate de noi. Dar tot a\u015fa \u015ftim c\u0103 orice comunitate real\u0103 nu se poate mentinea dec\u00eet prin n\u0103zuinta de a se apropia de constitutia ideal\u0103 schitat\u0103 de noi aci \u00een linii largi. Stiinta social\u0103 n\u2019ar fi \u015ftiint\u0103, dac\u0103 n\u2019ar \u00eencerca s\u0103 cuprind\u0103 din varietatea formelor sociale realizate \u00een cursul istoriei no\u0163iunea clar\u0103 a societ\u0103tii. Ea constat\u0103 c\u0103 omul a n\u0103zuit \u015fi \u00een domeniul social s\u0103 ajung\u0103 la organizatie rational\u0103<\/em>. Int\u00eeiu, \u00eempins de nevoia de adaptare la mediu, el a \u00eenf\u0103ptuit organiza\u0163ii partiale (a\u015fa cum i-au dictat \u00eemprejur\u0103rile), trec\u00eend apoi treptat la o organizatie a tuturor domeniilor de activitate.
\nOrganizatia totalitar\u0103<\/em> \u00eens\u0103 nu poate rezulta dec\u00eet din buna or\u00eenduire, legarea \u015fi ierarhizarea tuturor organizatiilor, ceea ce nu e posibil dec\u00eet prin recunoa\u015fterea primatului ordinei morale ca prototip al oric\u0103rei ordine posibile. Iar aceast\u0103 recunoa\u015ftere ar fi cu neputint\u0103 f\u0103r\u0103 certitudinea c\u0103 ordinea moral\u0103 este expresia vointei lul Dumnezeu, a fiintei supreme care a creat lumea \u015fi a instituit norme pentru ordinea universal\u0103.
\nLuptele \u00een\u0103untrul comunit\u0103tilor umane, c\u0103derea \u00een p\u0103cat a indivizilor, ambitia lor nem\u0103surat\u0103 de a \u00eenfr\u00eenge vointa semenilor lor, de a domni ca \u201ctirani” cu ajutorul unor \u201corganizatii” la a c\u0103ror conducere au ajuns prin merite persanale \u015fi favoarea \u00eemprejur\u0103rilor, izvor\u0103\u015fte din ignorarea faptului c\u0103 \u201emecanismul social”, \u00eenf\u0103ptuit prin rationalizarea activit\u0103\u0163ilor, distruge pe conduc\u0103torul s\u0103u, dac\u0103 acesta nu pune mecanismul, ma\u015fina \u00een slujba comunit\u0103tii, av\u00eend menirea s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 o functiune necesar\u0103 pentru viata comunit\u0103tii, pentru viata natiunii. Iar ignoranta ea \u00eens\u0103\u015f rezult\u0103 din faptul c\u0103 omul uit\u0103 de Dumnezeu \u015fi de poruncile sale, uit\u0103 de drumul ce l-a parcurs pentru a-si dob\u00eendi un suflet \u00een comuniune cu alte suflete. Orice \u201ctiran”, mic sau mare, \u00ee\u015fi distruge sufletul propriu prin distrugerea comunit\u0103tii \u00een care a devenit suflet.
\nIvirea Statelor nationale totalitare <\/em>din timpurile noastre ne-a u\u015furat deslegarea teoretic\u0103 a problemei celei mai bune constitutii<\/em>. Aceste comunit\u0103\u0163i merg pe drumul rationaiiz\u0103rii puterilor na\u0163ionale<\/em> prin separatiunea dar \u015fi prin ierarhizarea lor. Si se pare c\u0103 au \u015fi aflat cheia rezolv\u0103rii practice a problemei \u00eentruc\u00eet au recunoscut, cel putin \u00een teorie, primatul ordinei morale \u015fi importanta cre\u0103rii de conditiuni biologice, favorabile \u00een\u0103lt\u0103rii omului din animalitate. L\u0103s\u00eend la o parte terminologia \u00eenc\u0103rcat\u0103 \u00eenc\u0103 de erorile trecutului, fascismul italian \u015fi national-socialismul german au f\u0103cut un pas uria\u015f spre \u00eenf\u0103ptuirea unei comunit\u0103ti umane ideale<\/em>. Pe de alt\u0103 parte \u015fi \u00een acela\u015f timp, organizatia comunist\u0103 ne arat\u0103 cum se poate distruge o na\u0163iune prin prefacerea ei \u00eentr’un mecanism social lipsit de via\u0163\u0103, efect al rationaliz\u0103rii extreme a organizatiei economice \u00een paguba tuturor celorlalte puteri. Din eroarea teoretic\u0103 a marxismului care a proclamat nu numai primatul ci realitatea exclusiv\u0103 a puterii economice, a rezultat \u00een practic\u0103 tirania cea mai cumplit\u0103 \u015fi amenintarea \u00eentregii omeniri cu readucea \u00een animalitate prin desvoltarea unilateral\u0103 \u015fi extrem\u0103 a puterii politice, a\u015fa se va pr\u0103busi \u015fi comunismul prin rationalizarea unilateral\u0103 a economiei, cum gresit\u0103 a fost conceptia preotimii catolice c\u0103 prin desvoltarea unilateral\u0103 a Puterii religioase toate natiunile vor putea fi supuse dominatiunii papilor.
\nDar de ce s\u0103 ne mir\u0103m c\u0103 Imp\u0103ratii, papii, marii bancheri \u015fi industria\u015fi au porniri tiranice, c\u00eend vedem cum \u201cspeciali\u015fti” mai mici, \u00eentr’o sfer\u0103 restr\u00eens\u0103 n\u0103zuesc a-\u015fi impune st\u0103p\u00eenirea absolut\u0103. Cine nu cunoa\u015fte pe profesorul specialist care crede c\u0103 un elev care nu d\u0103 prea mare atentie specialit\u0103tii lui ar merita pedeapsa cu moartea!
\nIn sf\u00eer\u015fit fiecare individ uman are porniri spre tiranie, dar nu poate deveni tiran dec\u00eet atunci c\u00eend g\u0103se\u015fte sclavi cari i se supun. Si aci e miezul problemei: \u00eentr’o organizatie de speciali\u015fti, instituirea tiraniei e foarte dificil\u0103, dar ea e u\u015foar\u0103 c\u00eend o specialitate organizat\u0103 se \u00eent\u00eelne\u015fte cu una dezorganizat\u0103. Asa \u015fi-a dob\u00eendit economicul primatul (\u015fi apoi st\u0103p\u00eenirea) asupra politicului, c\u00eend organiza\u021bia politic\u0103 \u00eencepuse s\u0103 se destrame…
\nIstoria a constatat aceste fapte, sociologia a formulat ipoteze si a ajutat s\u0103 le verifice, filosofia social\u0103 s\u0103 le explice printr’o Teorie a comunit\u0103tii omene\u015fti.
\nTRAIAN BR\u0102ILEANU
\n<\/strong>Revista \u201cInsemn\u0103ri Sociologice\u201c<\/strong>. Director: Traian Br\u0103ileanu. Anul IV. Nr. 4, 1 Octomvrie 1940<\/em><\/span>
\n_____
\n1)<\/span> <\/strong>In China, teoreticienii politici au descoperit cinci puteri, (dar nu \u00een \u00eentelesul ce-l d\u0103m noi termenului, dar tot \u00een sfera dreptului constitutional). Vezi:\u00a0Kong Chin Tsoug, La Constitution des cinq Pouvoirs. Theorie Application. Etude sur une doctrine nouvelle du droit public chinois et les Institutions politiques de la Chine moderne. Paris, M. Riviere, 1932.\u00a0<\/em>
\n2)<\/span> <\/strong>Aceast\u0103 probleam\u0103 a expus-o \u00een mod magistral Max Weber \u00een \u201eWirtschaft und Gesellschaft”.\u00a0<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Revista\u00a0\u201cInsemn\u0103ri Sociologice\u201c. Director: Traian Br\u0103ileanu. Anul IV. Nr. 4, 1 Octomvrie 1940 I. Introducere. II. \u201ePuterile” la Aristotel, Locke \u015fi Montesquieu. III. Cele \u015fase puteri sociale. IV. Conflictul \u015fi \u00eemp\u0103carea puterilor sociale. V. Mecanism social \u015fi comunitate. VI. Constitu\u0163ia \u201eideal\u0103” a na\u0163iunii. I Teoreticienii cari vreau s\u0103 ne descrie care ar fi constitutia ideal\u0103, cea […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,4],"tags":[],"class_list":["post-5082","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara","category-din-presa-legionara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-1jY","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5082","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5082"}],"version-history":[{"count":12,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5082\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5084,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5082\/revisions\/5084"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5082"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5082"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5082"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}