{"id":4716,"date":"2012-06-05T15:07:46","date_gmt":"2012-06-05T21:07:46","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4716"},"modified":"2012-06-05T17:52:18","modified_gmt":"2012-06-05T23:52:18","slug":"ideia-de-destin-de-vasile-bancila","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4716","title":{"rendered":"IDEIA DE DESTIN de Vasile B\u0103ncil\u0103"},"content":{"rendered":"
\"\"

"Destinul e un curent de continu\u0103 modelare a vie\u0163ii..."<\/p><\/div>\n

Revista \u201cG\u00e2ndirea<\/strong>\u201d, Anul XVI, Nr. 4, Aprilie 1937<\/span>
\n<\/em>Elementele g\u00e2ndirii omene\u015fti, \u00eentruc\u00e2t exist\u0103 o g\u00e2ndire care-\u015fi merit\u0103 numele, sunt \u00een fond comune tuturor timpurilor \u015fi locurilor. Ceeace face s\u0103 varieze profilul logic este, afar\u0103 de ciudata pasiune pe care o au adesea oamenii de a se amputa \u00een chip provizoriu, felul cum se structureaz\u0103 aceste elemente \u015fi accentul care se pune mai mult pe unele dec\u00e2t pe altele, dup\u0103 interesele spirituale diferite ale culturilor considerate fiecare \u00een ansamblul ei. Deaceea o reform\u0103 a logicei nu este, \u015fi aceasta mai mult dec\u00e2t \u00een oricare alt domeniu, afar\u0103 de cel al \u015ftiin\u0163ei moralei, o \u00eentreprin\u00addere personal\u0103. In fizic\u0103, o mare descoperire sau o teorie mult mai convenabil\u0103, poate s\u0103 r\u0103stoarne, la un moment dat, situa\u0163ia \u015ftiin\u0163ei. Chiar \u00een religie, care e at\u00e2t de tradi\u0163ional\u0103, se pot ivi reformatori cu m\u00e2n\u0103 tare, cari s\u0103 instaleze o nou\u0103 cre\u00addin\u0163\u0103.
\nIn logic\u0103 sau \u00een moral\u0103 \u00eens\u0103 un g\u00e2nditor trebuie \u00een primul r\u00e2nd s\u0103 consemneze rezultatele evolu\u0163iei istorice, iar temele noui, pe cari le ofer\u0103, trebuie s\u0103 r\u0103s\u00adpund\u0103 vibra\u0163iilor de nou\u0103 structurare logic\u0103 sau moral\u0103, pe cari le ofer\u0103 ce e mai ad\u00e2nc, mai vital, \u015fi mai nobil \u00een via\u0163a oamenilor. Revolu\u0163iile \u00een logic\u0103 \u015fi moral\u0103 sunt acas\u0103 la ele mai pu\u0163in ca oriunde. Autori, pe cari-i \u015ftim foarte ingenio\u015fi \u015fi ori\u00adginali \u00een alte chestiuni, trebuie s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103 \u00eens\u0103 s\u0103 spun\u0103 lucruri aproape obi\u015fnuite c\u00e2nd e vorba de moral\u0103, personalitatea lor fiind salvat\u0103 mai mult de fe\u00ad lul cum motiveaz\u0103 adev\u0103rurile. Iar \u00een logic\u0103 auzim din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd refrenul, care vrea, alteori, s\u0103 fie \u015fi o u\u015foar\u0103 imputare, c\u0103 nu s\u2019au mai f\u0103cut mari progrese de la cutare filosof \u00eencoace… Refrenul se refer\u0103, ce e drept, la logica, \u00een sens restr\u00e2ns, dar el se poate aplica, dac\u0103 nu la fel dar \u00een mare m\u0103sur\u0103, \u015fi logicii \u00een \u00een\u0163eles larg, de \u015ftiin\u0163\u0103, a \u00een\u0163elegerii umane ca atare, sub toate aspectele ei fundamentale, \u00een\u0163eles \u00een care o lu\u0103m aici. Acest refren e \u00eendrept\u0103\u0163it ca juste\u0163e de observa\u0163ie, dar nu \u015fi \u00een direc\u0163iile lui de imputare. C\u0103ci logica \u015fi morala, intereseaz\u0103 de aproape echilibrul spiritului \u015fi o modificare frecvent\u0103 sau prea radical\u0103 \u00een aceste domenii ar aduce haosul. Totul se schimb\u0103, se zice, \u015fi cu mult adev\u0103r, \u015fi totu\u015f sunt anume constante de evolu\u0163ie. Sunt constante cari r\u0103m\u00e2n a\u015fa de la \u00eenceputul \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vea\u00adcurilor \u015fi sunt constante relative. Printre aceste constante relative se g\u0103sesc \u015fi pro\u00adfilurile istorice ale moralei \u015fi logicei. Pentru ca acestea s\u0103 se schimbe, e nevoie de o schimbare a fizionomiei istorice. Reforma logicei, ori a moralei, nu se face \u00een c\u0103r\u0163i, ci \u00een spirite. In c\u0103r\u0163i, ea numai se termin\u0103. Vorbim, natural, de spiritele alese, fiindc\u0103 ele sunt mandatarii istoriei. O astfel de reform\u0103 \u00eencearc\u0103 acum omenirea \u015fi ea e \u00een leg\u0103tur\u0103 cu subiectul expunerii noastre.<\/p>\n

G\u00e2ndirea ca atare are elemente sintetice, dar sufletul oamenilor lucreaz\u0103 uni\u00ad lateral. C\u0103ci omul e o fiin\u0163\u0103 romantic\u0103 \u015fi centrifugal\u0103, o fiin\u0163\u0103 de flux \u015fi reflux, gata s\u0103 adere la logica extremelor \u015fi la creiarea de idoli. \u015ei fiecare extremism vine ca mistica lui. Misticismul e forma cea mai deplin\u0103 a romantismului. El este o esen\u0163\u0103 a omului \u015fi deci nu se poate \u00eenl\u0103tura. Deaceea o filosofie \u015fi o pedagogie rea\u00adlist\u0103 nu combat acest misticism, ci caut\u0103 s\u0103-l sublimeze \u015fi s\u0103-l organizeze. Aceasta au f\u0103cut-o \u00een trecut, cu un instinct formidabil, religiile popoarelor. In epoca mo\u00addern\u0103, religiile n’au mai fost l\u0103sate s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 aceast\u0103 \u00eenalt\u0103 \u015fi vital\u0103 func\u00ad\u0163ie de sublimare \u015fi organizare, ceeace a f\u0103cut ca misticismul latent al omului s\u0103 se manifeste \u00een chip hibrid ori anarhic sau s\u0103 revin\u0103 la misticismul popoarelor primitive. Chiar lunile din urm\u0103 am fost, de pild\u0103, informa\u0163i c\u0103 \u00een capitala Angliei s’a ivit o nou\u0103 \u201ereligie”, care ador\u0103 mumiile. Publicul, mai ales femenin, se roag\u0103 \u015fi mediteaz\u0103 \u00een fa\u0163a mumiilor din muzee \u015fi aduce flori, pe cari le depune cuvios l\u00e2ng\u0103 trupul uscat al Faraonilor \u015fi \u00eenal\u0163ilor lor slujitori! Dar forma cea mai curi\u00adoas\u0103 \u015fi mai nea\u015fteptat\u0103 a misticismului uman e misticismul \u015ftiin\u0163ei! \u015etiin\u0163a mo\u00addern\u0103 s’a n\u0103scut tocmai pentru a combate misticismul, \u00eens\u0103 a ajuns ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 fie p\u0103truns\u0103 de misticism. Cine cete\u015fte texte \u015ftiin\u0163ifice din cele mai reputate sau cine consult\u0103 opere de a\u015fa numit\u0103 filosofie \u015ftiin\u0163ific\u0103, e uimit de amestecul inextrica\u00adbil de idei pozitive \u015fi de concepte ori implica\u0163ii mistice abil atenuate ca form\u0103. Omul nu poate dec\u00e2t s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 un misticism prin altul, \u00eens\u0103 se va recunoa\u015fte c\u0103 \u015ftiin\u0163a nu e tocmai disciplina cea mai nimerit\u0103 pentru a fundamenta un misti\u00adcism armonic. C\u00e2nd, acum aproximativ un secol, se spunea c\u0103 a \u015fti e a prevedea, iar a prevedea e a putea, a\u015fa \u00eenc\u00e2t \u00eentr’o zi oamenii s\u0103 ajung\u0103 s\u0103 poat\u0103 face totul, sau c\u00e2nd se sus\u0163inea c\u0103 dac\u0103 s’ar cunoa\u015fte toate cauzele actuale, s’ar putea calcula \u00eentreaga desf\u0103\u015furare a viitorului, transform\u00e2ndu-se astfel istoria lumii \u00eentr’o meca\u00adnic\u0103 strict cauzalist\u0103, \u2014 aceasta nu mai era \u015ftiin\u0163\u0103, ci misticism din cel mai carac\u00adterizat \u015fi mai vajnic, dar plasat \u00eentr’un domeniu impropriu.<\/p>\n

Ins\u0103 misticismul, \u015ftiin\u0163ific s’a aplicat cel mai mult \u00een via\u0163a practic\u0103, dup\u0103 cum era \u015fi de a\u015fteptat. Ambi\u0163ia celor mai mul\u0163i oameni, dac\u0103 nu a tuturor oameni\u00adlor, chiar c\u00e2nd ei sunt foarte nobili, este ambi\u0163ia de putere, acea putere pe care re\u00adligia se pricepe at\u00e2t de bine s\u0103 o transforme \u00een armonie sau \u00een sublim\u0103 umilin\u0163\u0103. Dar \u00een lipsa religiilor sau cu o religie suferind\u0103, ambi\u0163ia brut\u0103 de putere a omului \u00ee\u015fi d\u0103 liber curs, ca o r\u0103d\u0103cin\u0103 s\u0103lbatic\u0103 dup\u0103 ce a c\u0103zut altoiul. Atunci el se r\u0103z\u00adbun\u0103 \u015fi pentru timpul c\u00e2nd a fost \u00een\u0163elep\u0163it de religie \u015fi, ca orice sclav eliberat, vrea s\u0103 ia locul st\u0103p\u00e2nului. Adic\u0103 vrea s\u0103 fie el \u00eensu\u015f Dumnezeu. Ambi\u0163ia de pu\u00adtere absolut\u0103, nud\u0103, ne\u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 cu nimeni, transpare de altfel, din loc \u00een loc, \u00een tot lungul istoriei, pentru cine e atent la spectacolul naturii umane. Ini\u0163iativele \u00een\u00addr\u0103zne\u0163e \u015fi diferitele legende tragice atest\u0103 acest adev\u0103r. Se pare c\u0103 sunt anume cuvinte \u00een Biblie, al c\u0103ror sens a fost aproape un fel de obsesie atavic\u0103, rareori m\u0103rturisit\u0103, a oamenilor, a acestor f\u0103pturi minuscule dar \u00eensufle\u0163ite de elanuri demiurgice: \u201eIntru \u00eenceput a f\u0103cut Dumnezeu cerul \u015fi p\u0103m\u00e2ntul. P\u0103m\u00e2ntul era ne\u00adv\u0103zut \u015fi ne\u00eentocmit \u015fi \u00eentuneric era deasupra ad\u00e2ncului \u015fi duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei”. Puterea aceasta suprem\u0103, care plute\u015fte peste ape, adic\u0103 peste indistinctul originar, pentru ca \u00een momentul urm\u0103tor s\u0103 purcead\u0103 a desp\u0103r\u0163i elementele \u015fi s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 lumea \u00een chip suveran, a fost idealul omului \u00een toat\u0103 istoria, pe care l-a adorat, dar \u00een locul acelei Puteri ar fi vrut s\u0103 fie, atunci c\u00e2nd n’a <\/strong>mai crezut. \u015ei i-a fost u\u015for s\u0103 nu mai cread\u0103, din moment ce \u015fi-a \u00eenchipuit c\u0103 \u015ftiin\u0163a \u00eei vine \u00een ajutor. Un astfel de moment a fost la sf\u00e2r\u015fitul antichit\u0103\u0163ii. Atunci \u015ftiin\u0163a pozitiv\u0103 a fost mult mai \u00eenaintat\u0103, dec\u00e2t ne-am \u00eenchipuit noi p\u00e2n\u0103 de cu\u00adr\u00e2nd. Dar ea nu s’a putut complecta \u015fi n’a putut produce schimb\u0103ri practice, \u00eentre altele pentruc\u0103 lumea veche era prea b\u0103tr\u00e2n\u0103 pentru a \u00eencepe un nou ciclu vital. Deaceea acest moment a fost am\u00e2nat cu mai mult de o mie de ani. C\u00e2nd, odat\u0103 cu Rena\u015fterea, spiritul \u015ftiin\u0163ific a \u00eenceput s\u0103 ia av\u00e2nt, el a g\u0103sit popoare noui, cu ins\u00adtincte puternice, cu o sete de via\u0163\u0103 aproape s\u0103lbatic\u0103. Era firesc, era fatal, ca aceste instincte s\u0103 se serveasc\u0103 din ce \u00een ce mai mult de \u015ftiin\u0163\u0103, pentru a-\u015fi organiza or\u00adgoliul \u015fi domina\u0163ia \u00een lume. Tehnicismul modern a n\u0103zuit din ce \u00een ce mai mult s\u0103 repete geneza, \u201efacerea lumii”, dar dup\u0103 gustul \u015fi trufia omului. Insf\u00e2r\u015fit, ceeace n’au putut oamenii s\u0103 fac\u0103, \u00een mii \u015fi zeci de mii de ani pe p\u0103m\u00e2nt, adic\u0103 ridicarea p\u00e2n\u0103 la a-\u015fi \u00eensu\u015fi atributele creatoare ale divinit\u0103\u0163ii, se p\u0103rea c\u0103 vor isbuti s\u0103 fac\u0103 de data aceasta prin ajutorul \u015ftiin\u0163ei teoretice \u015fi mai ales aplicate. Paradisul va fi pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi el va fi opera omului! Natura va fi \u00eenvins\u0103, iar societatea va fi organizat\u0103 potrivit unor doctrine politice noui \u015fi de mare precizie. Cultura uman\u0103 devenise o uzin\u0103, care, pe deoparte, diseca \u015fi studia natura, pe de alta, punea la punct nenum\u0103rate doctrine politice, toate acestea cu scopul, m\u0103rturisit sau nu, de a-l \u00eenlocui pe Dumnezeu. Aceast\u0103 euforie demiurgic\u0103 a ajuns la maximum \u00een seco\u00adlul trecut. Atunci au fost g\u00e2nditori at\u00e2t de \u00eenc\u00e2nta\u0163i de specia uman\u0103, \u00eenc\u00e2t au pu\u00adtut exclama: \u201eDumnezeu nu este, dar va fi !”, \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 omul va fi Dumne\u00adzeu, rezolv\u00e2nd astfel dintr’odat\u0103 toate problemele apologeticei… Sau g\u00e2nditori cari au spus: \u201eomul \u00ee\u015fi este sie-\u015fi din ce \u00een ce mai mult propria sa providen\u0163\u0103”. Seco\u00adlul al 19-lea va r\u0103m\u00e2ne ca cea mai \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103, mai savant\u0103 \u015fi mai naiv\u0103 \u00eencercare a oamenilor de a se urca pe tronul divinit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

\u015etiin\u0163a \u00een sine este una din valorile minunate \u015fi dintre cele mai \u00eenvior\u0103toare ale culturii, dar noi nu despre ea vorbim, ci despre acest soiu bastard de misticism academic, care e \u015ftiin\u0163ismul \u00eenlocuitor de religie \u015fi de filosofie. Dac\u0103 se poate vorbi de criza \u015ftiin\u0163ei, apoi ea trebuie raportat\u0103 la acest misticism \u015ftiin\u0163ific, iar nu la \u015fti\u00adin\u0163\u0103 ca atare, ce, de altfel, e \u00een plin\u0103 prosperitate. Idolul omului de \u015ftiin\u0163\u0103, care calc\u0103 \u00eens\u0103 a divinitate de laborator, \u00eencepe s\u0103 p\u0103leasc\u0103. Religia \u015ftiin\u0163ei se n\u0103ruie \u015fi misticismul uman, r\u0103mas f\u0103r\u0103 sublimare \u015fi chiar f\u0103r\u0103 obiect, e pus la grea \u00eencercare. Pu\u015fi \u00een fa\u0163a realit\u0103\u0163ii, pe care n’au putut nici s\u0103 o cunoasc\u0103 \u00eendea\u00adjuns \u015fi nici s\u0103 o transforme \u00een ceva, care s\u0103 aduc\u0103 pe departe a paradis, oamenii au impresia c\u0103 se de\u015fteapt\u0103 dintr’o vraj\u0103 \u015fi c\u0103 sunt tr\u0103da\u0163i \u00een chip cumplit. Pl\u00e2n\u00adgerile sunt la fiecare pas, uneori furioase, alteori pasive. Omenirea a apucat vre\u00admuri mai ingrate dec\u00e2t cele de azi, dar oamenii n’au fost at\u00e2t de desamagi\u0163i. Fiind\u00adc\u0103 niciodat\u0103 n’au c\u0103zut de la o \u00een\u0103l\u0163ime at\u00e2t de mare. E adev\u0103rat c\u0103 a fost o altitu\u00addine iluzorie, dar tocmai aici e sl\u0103biciunea \u015fi durerea. Se vorbe\u015fte de \u201efaliment”, de\u015fi e impropriu s\u0103 se aplice istoriei acest termen, pentruc\u0103 un indiscret ar putea spune c\u0103, \u00een acest caz, toat\u0103 istoria nu e dec\u00e2t o serie de falimente. Dar dac\u0103 s’a vorbit ori se mai vorbe\u015fte astfel, este fiindc\u0103 istoria e \u00een adev\u0103r la o mare cotitur\u0103, \u015fi fiindc\u0103 oamenii \u00eencep s\u0103 se \u00eentrebe dac\u0103 \u00eensu\u015f felul de a g\u00e2ndi al epocii moder\u00adne nu are neajunsurile lui. Aceast\u0103 logic\u0103 modern\u0103, \u00een care cauzalismul mecanic sau copiat dup\u0103 cel mecanic a jucat rolul principal, a dat omului putin\u0163a s\u0103 cread\u0103 c\u0103 va fi st\u0103p\u00e2nul absolut al existen\u0163ei sale. Nu e cazul atunci s\u0103 se caute o \u00eenlocu\u00adire sau mai degrab\u0103 o complectare a acestei logici? \u015ei oamenii \u00eencep s\u0103 caute sau s\u0103 valorifice alte concepte, alte categorii de g\u00e2ndire, alte scrupule sau norme de \u00een\u0163elegere, cari s\u0103 asigure o desvoltare mai temeinic\u0103, mai real\u0103, chiar dac\u0103 e mai pu\u00ad\u0163in m\u0103gulitoare pentru luciferismul uman. In acest sens, se caut\u0103 noui Bacon, noui Descartes, \u00een a\u015fteptarea unui Kant al viitorului mai \u00eendep\u0103rtat, care s\u0103 elaboreze statutul \u00een\u0163elegerii noui, a\u015fa cum marele filosof german a f\u0103cut odinioar\u0103 pentru epoca sa. Acum omenirea trece, din punct de vedere practic, dela stilul individual la cel colectiv; iar, din punct de vedere teoretic, de la categorii logice clare, pozi\u00adtive sau formale, la categorii mai complexe \u015fi mai libere. Se caut\u0103 termeni \u015fi suges\u00adtii \u00een culturile vechi sau \u00een g\u00e2nditori, cari de\u015fi au tr\u0103it \u00een epoca noastr\u0103, dar au avut o mai mare libertate de spirit. Astfel, se vorbe\u015fte de \u201eoriginaritate”, de \u201emit”, de \u201edestin”… Prevederea \u015ftiin\u0163ific\u0103, care s\u0103 duc\u0103 apoi la puterea \u015ftiin\u0163ific\u0103 de a transforma via\u0163a, nu s’a realizat potrivit a\u015ftept\u0103rilor omului. Realitatea s’a ar\u0103tat, din contr\u0103, din ce \u00een ce mai complicat\u0103 \u015fi mai deconcertant\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce cre\u015ftea progresul \u015ftiin\u0163ei, cov\u00e2r\u015find \u015fi, adesea, interzic\u00e2nd \u015ftiin\u0163a. Mistica ra\u0163iunii atotcunosc\u0103toare \u015fi atotputinte, nu mai impresioneaz\u0103 ast\u0103zi. Oamenii nu mai cred c\u0103 pot s\u0103 explice, s\u0103 prevad\u0103 \u015fi s\u0103 fac\u0103 totul cu ajutorul ra\u0163iunii ori al \u015ftiin\u0163ei. Fiind \u00eem\u00adpiedeca\u0163i \u00een imperialismul prevederii \u015fi puterii, oamenii, contrazi\u015fi \u00een dorurile lor cele mai tainice, se \u00eentorc la ideia de destin.<\/p>\n

Natural, oamenii nu se \u00eentorc \u00een unanimitate la ideia de destin. Unii o com\u00adbat sau nu sunt sinceri c\u00e2nd vorbesc despre ea. Iar cei cari revin la destin, nu o fac \u00een acela\u015f fel. E o \u00eentreag\u0103 gam\u0103. Unii vorbesc cu pietate de destin, al\u0163ii flir\u00adteaz\u0103 cu el sau sunt \u00eembufna\u0163i. Aceia\u015fi oameni uneori admit destinul, alteori \u00eel iro\u00adnizeaz\u0103 ori au aerul c\u0103 vor s\u0103-l trag\u0103 pe sfoar\u0103. Sunt \u015fi de aceia, cari dau destinu\u00adlui o interpretare \u015ftiin\u0163ific\u0103, servindu-se de el ca de o etichet\u0103 ademenitoare pentru a camufla concep\u0163ii pozitiviste. Dup\u0103 cum sunt si l\u0163ii, cari admit ideia de destin, dar se revolt\u0103 contra destinului. Dintre atitudinile fa\u0163\u0103 de no\u0163iunea destinului sunt \u00eens\u0103 mai ales dou\u0103, cari trebuie men\u0163ionate.<\/p>\n

Una e din partea g\u00e2nditorilor \u015ftiin\u0163ifici \u015fi e un fel de anticipare definitiv\u0103 din partea acestora. Oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi filosofii \u015ftiin\u0163ifici au \u00eencercat mai \u00eent\u00e2i s\u0103 l\u0103rgeasc\u0103 no\u0163iunea determinismului, tocmai pentru a o face s\u0103 cuprind\u0103 realit\u0103\u0163i mai bogate \u015fi mai spontane \u015fi pentru a nu fi sili\u0163i astfel s\u0103 recurg\u0103 la destinul pro\u00adpriu zis. Sfor\u0163\u0103rile de a l\u0103rgi determinismul au mai multe aspecte \u015fi sunt foarte interesante. Ele sunt o \u00eencercare a logicei moderne de a corespunde la cerin\u0163e mai variate ale spiritului \u015fi totodat\u0103 de a-\u015fi consolida situa\u0163ia. Aceast\u0103 \u00eencercare nu a fost prea con\u015ftient\u0103, dar tocmai de aceea e mai semnificativ\u0103. Aspectul cel mai tipic, c\u0103ci nu putem vorbi acum de toate aspectele, \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie, este finalismul. Acest concept s\u2019a aplicat mai ales \u00een \u015ftiin\u0163ele naturale, \u00een biologie \u015fi, prin in\u00adfluen\u0163a acesteia, \u00een psihologie. Filosofia modern\u0103 de \u00eenaintea av\u00e2ntului \u015ftiin\u0163elor naturale, a simplificat natura. Inspirat\u0103 de matematici \u015fi de fizic\u0103, ea a riscat s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de realitate sau s\u0103 o unilateralizeze. Matematica e ceva formal \u015fi neutru. Ea ofer\u0103 instrumentul cel mai precis, dar totodat\u0103 \u015fi universal, put\u00e2nd servi pentru orice \u00eentreprindere a spiritului. Iar fizica vede \u00een realitate fenomene sim\u00adple, elementare \u015fi generale, str\u0103ine de spontaneitatea misterioas\u0103 a formelor vie\u0163ii. In aceast\u0103 dubl\u0103 tov\u0103r\u0103\u015fie, g\u00e2ndirea modern\u0103 a putut ajunge foarte u\u015for la o lo\u00adgic\u0103 de un riguros determinism. Dac\u0103 matematica \u015fi fizica nu ar fi c\u00e2\u015ftigat pres\u00adtigiu \u00eenaintea \u015ftiin\u0163elor naturale, poate c\u0103 situa\u0163ia determinismului ar fi fost mai modest\u0103. C\u00e2nd au venit \u015ftiin\u0163ele naturale, ele au fost silite s\u0103 constate fenomene, cari nu intr\u0103 \u00een logica determinismului mecanic. C\u0103ci \u015ftiin\u0163ele au acest avantagiu asupra filosofilor c\u0103 nu sunt at\u00e2t de legate de o teorie. Dac\u0103 un fapt se impune cu necesitate, trebuie s\u0103 ia act de el, chiar dac\u0103 nu-l pot explica ori chiar dac\u0103 e con\u00adtradictoriu fa\u0163\u0103 de \u015ftiin\u0163a precedent\u0103. Un astfel de fapt a fost finalismul. Odat\u0103 admis \u00eens\u0103, el a fost \u00eentrebuin\u0163at pentru ap\u0103rarea determinismului, c\u0103ci \u015fi \u015ftiin\u0163ele au tradi\u0163ionalismul lor. Astfel am v\u0103zut g\u00e2nditori spun\u00e2nd c\u0103 finalismul se impu\u00adne, dar c\u0103 el nu e dec\u00e2t o form\u0103 a determinismului, la fel de \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi de pozi\u00adtiv\u0103 ca \u015fi cauzalismul mecanic. \u015etiin\u0163ele naturale au lucrat cu conceptul finalismului, f\u0103r\u0103 s\u0103 se nelini\u015fteasc\u0103 prea mult \u00een ceeace prive\u015fte urm\u0103rile lui filosofice, dar filosofii au c\u0103utat s\u0103-i mulcomeasc\u0103 efectele. Desigur, \u00eentr’un \u00een\u0163eles mai ad\u00e2nc \u015fi finalismul e determinim, dar nu cu acest \u00een\u0163eles ad\u00e2nc a lucrat logica modern\u0103. Determinismul ei s’a compl\u0103cut s\u0103 releveze cauze, cari se pot oarecum m\u0103sura mai mult sau mai pu\u0163in. Finalismul implic\u0103 o alt\u0103 cauzalitate. Dus p\u00e2n\u0103 la limita lui ultim\u0103, el implic\u0103 o realitate metafizic\u0103 \u015fi iese din \u015ftiin\u0163\u0103. Dar g\u00e2nditorii moderni de obiceiu au refuzat s\u0103 duc\u0103 at\u00e2t de departe analiza finalismului. Ei s’au cantonat \u00eentre limite intermediare, pentru a salva aparen\u0163a \u00een\u0163elegerii \u015ftiin\u0163ifice. Conceptul de finalism \u00een cele din urm\u0103 \u00eens\u0103 trebuie s\u0103 fac\u0103 explozie. Adic\u0103 trebuie s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 \u015ftiin\u0163a \u015fi s\u0103 angajeze o alt\u0103 structurare a g\u00e2ndirii. In acest caz, el e un factor oare contribuie puternic la ideia de destin. Dar, \u00eenainte de a ajunge aici, finalismul a fost \u00eentrebuin\u0163at, con\u015ftient sau mai mult incon\u015ftient, ca un mijloc de a salva logica \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi de a \u0163ine \u00een rezerv\u0103 ideia de destin.<\/p>\n

Cealalt\u0103 atitudine fa\u0163\u0103 de ideia destinului nu e din partea g\u00e2nditorilor de profesie, ci din partea publicului larg. Aici se verific\u0103 \u00eenc\u0103odat\u0103 psihologia extre\u00admist\u0103 a oamenilor \u00een general. In secolul trecut, cei ce jurau mai mult pe \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi se extaziau cu anticipa\u0163ie \u00een fa\u0163a paradisurilor ei artificiale, erau profanii. In en\u00adtuziasmul lor, uitaser\u0103 de c\u00e2t major \u015fi inconvertibil ira\u0163ional este \u00een via\u0163\u0103, de\u015fi ei se conduc aproape numai dup\u0103 elemente ira\u0163ionale. Acum \u00eens\u0103 ace\u015fti profani sunt gata s\u0103 se decep\u0163ioneze. In obida lor, ei se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre ideia de destin, dar con\u00adceput \u00een sens de pur\u0103 fatalitate. Aceast\u0103 \u00een\u0163elegere sumar\u0103 \u015fi cu tr\u0103iri ad\u00e2nci de atavism a destinului, nu e rea dac\u0103 serve\u015fte numai pentru a combate individualis\u00admul excesiv al vremurilor moderne. El poate s\u0103 se aplice \u00eens\u0103 \u00eentr’un cerc mai larg \u015fi deci p\u0103gubitor. Dac\u0103 determinismul secolului trecut nu a putut da tot ceeace a f\u0103cut s\u0103 se a\u015ftepte \u00een leg\u0103tur\u0103 cu el, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a existat degeaba pe lume. Dup\u0103 at\u00e2tea secole de desvoltare a g\u00e2ndirii, filosofia nu mai poate accepta \u00een totul ideia de fatalitate. De aceea problema, care se pune ast\u0103zi cu acuitate pentru filo\u00adsofi, este aceasta: dac\u0103 destinul nu poate fi redus nici la determinism \u015fi nici la fa\u00adtalitate, atunci care e natura lui?<\/p>\n

Intr’un sens mai general \u015fi simplific\u00e2nd, am putea spune c\u0103 ideia de destin este mai ales recunoa\u015fterea existen\u0163ei unei voin\u0163e mai ad\u00e2nci, care intr\u0103 \u00een lucruri \u015fi le organizeaz\u0103, indiferent de felul reprezent\u0103rii concrete la care ajunge aceast\u0103 voin\u0163\u0103. Destinul e \u00een primul r\u00e2nd ceeace dep\u0103\u015fe\u015fte voin\u0163a noastr\u0103 sub aspectul ei empiric, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eens\u0103 adev\u0103rat c\u0103 el este \u00een leg\u0103tur\u0103 at\u00e2t cu ceeace e mare \u00een afar\u0103 de noi c\u00e2t \u015fi cu ceeace e ad\u00e2nc, ultim, \u00een noi \u00een\u015fine. In acest sens, destinul e un fel de invazie \u00eenceat\u0103 \u015fi formativ\u0103 a metafizicului \u00een fluxul inconsistent al fenomenelor, \u0163in\u00e2nd \u00eens\u0103 seama de realitatea acestor fenomene, dup\u0103 cum vom vedea. Se poate \u00een\u0163elege destinul oricum, \u00eens\u0103 el nu se poate \u00een\u0163elege, f\u0103r\u0103 a fi complect denaturat, dac\u0103 nu se ia \u00een considera\u0163ie aceast\u0103 direc\u0163ie a ceva ad\u00e2nc, de care nici noi ca persoan\u0103 nu suntem str\u0103ini, \u015fi care se introduce \u00een istorie. E \u00een destin ceva care transced\u0103 documentarul, aritmeticul, indiferentul, rezultanta mecanic\u0103, jocul de configura\u0163ii empirice. In realitatea destinului e ceva substan\u0163ial \u015fi ocult, ceva oare ne e \u00een acela\u015f timp profund intim \u015fi mai mare dec\u00e2t tnoi, care e noi \u00een\u015fine \u015fi totu\u015f leg\u0103tura noastr\u0103 cea mai profund\u0103 cu lumea \u00een ceeace aceasta are invizibil \u015fi etern, e \u00een destin o direc\u0163ie de fiin\u0163are, la care ne raport\u0103m \u00een cele din urm\u0103 \u015fi care e factorul cel mai important \u00een crearea istoriei.<\/p>\n

Dar aceast\u0103 \u00een\u0163elegere a destinului trebuie precizat\u0103 at\u00e2t c\u00e2t e cu putin\u0163\u0103, tre\u00adbuie s\u0103 ne d\u0103m seama imediat c\u0103 dac\u0103 destinul e \u00een primul r\u00e2nd o voin\u0163\u0103 mai ad\u00e2n\u00ad c\u0103 ce intr\u0103 \u00een lucruri, \u00een fenomene, apoi el nu poate face abstrac\u0163ie total\u0103 de ordi\u00adnea acestor fenomene, cum se crede adesea, fiindc\u0103 \u015fi fenomenele sunt o realitate, de\u015fi mai pu\u0163in respectabil\u0103, put\u00e2ndu-se chiar afirma, \u00eens\u0103 \u00eentr’un limbaj necon\u00adcordant, c\u0103 ele sunt o realitate creat\u0103 anticipat de destin sau la care destinul a fost interesat mai \u00eenainte. Acesta trebuie deci pus \u00een leg\u0103tur\u0103 \u015fi cu legile, cari domin\u0103 \u00een lumea fenomenelor, unde determinismul e la el acas\u0103. Dar alt motiv pentru care destinul trebuie pus \u00eentr’un sistem de raporturi, printre cari se g\u0103se\u015fte \u015fi determi\u00adnismul, pentru a fi studiat \u00een m\u0103sura posibilului, este fiindc\u0103 destinul nu poate fi deloc precizat dac\u0103 e considerat exclusiv \u00een el \u00eensu\u015f, tocmai pentruc\u0103 el e ceva ad\u00e2nc, pentruc\u0103 e mai \u00eent\u00e2iu o transcenden\u0163\u0103 creatoare de istorie. Realitatea \u00een sine \u015fi cea mai ad\u00e2nc\u0103 a destinului n’o putem prinde, dar putem raporta func\u0163ia ei la concepte \u00een stare s\u0103-i sugereze modalit\u0103\u0163ile. Aceste concepte sunt determinismul, fatalismul \u015fi libertatea.<\/p>\n

Destinul nu poate fi \u00een\u0163eles complect \u00een afara determinismului. Nimeni nu poate t\u0103g\u0103dui c\u0103 determinismul are un rol \u00een via\u0163a noastr\u0103. Ceeace face c\u0103 ideia de destin e privit\u0103 cu simpatie de mul\u0163i g\u00e2nditori, e tocmai pentruc\u0103 ea se poate acorda ou \u015ftiin\u0163a pozitiv\u0103, d\u00e2nd cel mult acesteia alt\u0103 valorificare. Toat\u0103 lumea avizat\u0103, care vorbe\u015fte ast\u0103zi de destin, recunoa\u015fte progresul \u015ftiin\u0163ei \u015fi realitatea nediscuta\u00adbil\u0103 a acesteia \u00een domeniile ei. \u015etiin\u0163a are puncte de vedere, peste cari nu se poate trece, totul fiind ierarhizarea ce se d\u0103 acestor puncte de vedere. Un prim motiv, pentru care nu se poate trece cu buretele peste determinism, este deci tocmai pen\u00adtruc\u0103 posibilitatea acordului cu determinismul este faptul, care hot\u0103re\u015fte unele spi\u00adrite alese s\u0103 ia \u00een considera\u0163ie ideia de destin. Dar e \u015fi un argument mai hot\u0103r\u00eetor. Determinismul este o ordine precis\u0103 \u015fi \u00eenregistrabil\u0103 de cauzare. El apare pe planul vizibil al realit\u0103\u0163ii. Ins\u0103, pentru a continua o sugestie dat\u0103 mai sus, se poate spune c\u0103 sub cauzele acestea empirice, vizibile, cari alc\u0103tuesc jocul realit\u0103\u0163ii fenomenale, sunt tot fonduri ad\u00e2nci, transcendente, cari dep\u0103\u015fesc fenomenele dar se \u015fi \u00eencorporeaz\u0103 \u00een ele \u00een oarecare m\u0103sur\u0103. In expresia fenomenelor e deci \u015fi o indica\u0163ie de ceva ad\u00e2nc. Iar c\u00e2nd mai multe destine, fie de indivizi, fie de po\u00adpoare, se ciocnesc sau se asociaz\u0103 \u00eentre ele, formeaz\u0103 fenomene, realit\u0103\u0163i empirice, \u00eens\u0103 dincolo de ele a fost ceva ad\u00e2nc, supra-istoric, supra-empiric. Se poate spune c\u0103 metafizicul expir\u0103 \u00een fenomene, deci acestea nu sunt cu totul str\u0103ine de o rea\u00adlitate mai profund\u0103, deaceea determinismul, care studiaz\u0103 raporturile \u00eentre fe\u00adnomene, nu e ceva at\u00e2t de iluzoriu pe c\u00e2t se spune. Gre\u015feala filosofilor \u015ftiin\u0163ifici e nu <\/strong>fiindc\u0103 au considerat determinismul, ci fiindc\u0103 l-au considerat \u00een el \u00eensu\u015f, fiindc\u0103 l-au desp\u0103r\u0163it de ansamblul realit\u0103\u0163ii generale \u015fi ad\u00e2nci, \u00een mijlocul c\u0103\u00ad reia el cap\u0103t\u0103 alt\u0103 valoare dec\u00e2t aceea ce i s’a dat. Consider\u00e2nd determinismul \u00een el \u00eensu\u015f \u015fi apoi absolutiz\u00e2ndu-l, ace\u015fti filosofi au f\u0103cut din el m\u0103sura tuturor lucrurilor, pe c\u00e2nd \u00een realitate trebuia ca el s\u0103 fie \u00een\u0163eles \u015fi ierarhizat \u00een ansam\u00adblul realit\u0103\u0163ii, care e mult mai bogat\u0103 \u00een sensuri \u015fi mai ales mult mai ad\u00e2nc\u0103. O astfel de valorificare a determinismului se poate face \u00een filosofia destinului. Destinul nu e tot una cu determinismul, dar \u00eel include \u015fi \u00eel face chiar suveran \u00een anume zone ontologice. Destinul cuprinde determinismul, \u00eens\u0103 \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte cu mult. Punctul de foc al destinului nu e \u00een raza determinismului, de\u015fi se serve\u015fte de acesta \u015fi e influen\u0163at de el, cel pu\u0163in \u00een m\u0103sura \u00een care materia modific\u0103 inspi\u00adra\u0163ia sculptorului.<\/p>\n

\u015ei aici e leg\u0103tura \u00eentre destin \u015fi fatalitate. Intr’un fel, care nu se poate m\u0103\u00adsura, dar care nu se poate \u00eenl\u0103tura niciodat\u0103, destinul e predestin. Nu se poate concepe destinul f\u0103r\u0103 nici o not\u0103 de predestinare. Voin\u0163a general\u0103 de fond a lu\u00adcrurilor se manifest\u0103 \u00een orice viat\u0103, \u00een orice exist\u0103 \u00een spa\u0163iu \u015fi nu este exagerat s\u0103 se spun\u0103, metaforic, c\u0103 \u00een toat\u0103 existen\u0163a, sub miliadele ei de forme, este un imens proces de delega\u0163ie din partea fondului ultim al realit\u0103\u0163ii, care se urc\u0103 \u015fi se instrumenteaz\u0103 \u00een diferite domenii, comunit\u0103\u0163i \u015fi indivizi. \u00centruc\u00e2t nu numai c\u0103 noi nu suntem genera\u0163ie spontanee din punct de vedere empiric, dar nu sun\u00adtem astfel mai ales din punct de vedere metafizic, nu se poate spune c\u0103 \u00een via\u0163a noastr\u0103 nu exist\u0103 nici o parte de fatalitate. Dar \u015fi aici oamenii au f\u0103cut o gre\u015feal\u0103 analoag\u0103 aceleia, pe care modernii au f\u0103cut-o \u00een ceeace prive\u015fte determinis\u00admul. Adic\u0103 au considerat fatalismul \u00een sine, l-au izolat de realitatea vie \u015fi inte\u00adgral\u0103, l-au absolutizat \u015fi apoi l-au aplicat \u00eentregei realit\u0103\u0163i. Astfel oamenii au fost multe mii de ani obseda\u0163i de fatalitate, concept m\u0103re\u0163 sub cupola c\u0103ruia spiritul s\u2019a desvoltat cum a putut, profit\u00e2nd de propria lui vitalitate, de momente de ui\u00adtare sau de inconsecven\u0163e \u00een raport cu ideia fatalit\u0103\u0163ii. Dar a \u00eentinde o fatalitate absolut\u0103 peste tot, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00een om e o realitate moart\u0103, c\u0103 realitatea, deleg\u00e2ndu-se \u00een el, se anuleaz\u0103 totodat\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi pierde orice spontaneitate. Omul are partea lui de predeterminare, deci de fatalitate, dar aceasta nu e absolut\u0103, fiindc\u0103 \u00een om p\u0103trunde esen\u0163a realit\u0103\u0163ii, realitatea ultim\u0103, iar aceasta continu\u00e2ndu-se \u00een om, aduce sensul hieratic al realit\u0103\u0163ii ultime, dar totodat\u0103 \u015fi libertatea sau suveranita\u00adtea ei. In \u00een\u0163eles ad\u00e2nc, omul e \u015fi predeterminat dar \u015fi liber, tocmai fiindc\u0103 are \u00een el ceva din realitatea esen\u0163ial\u0103, ultim\u0103, a lucrurilor, c\u0103reia, considerat\u0103 \u00een sine, e adev\u0103rat c\u0103 nu i se aplic\u0103 nici categoria fatalit\u0103\u0163ii, nici a libert\u0103\u0163ii, aceste dou\u0103 atribute c\u0103p\u0103t\u00e2nd \u00een\u0163eles \u00een leg\u0103tur\u0103 cu omul, \u00eens\u0103 c\u0103reia nu e mai pu\u0163in adev\u0103\u00adrat c\u0103 \u00eei putem presupune un corespondent omogen \u015fi substan\u0163ial al tuturor an\u00adtinomiilor existente sau imaginabile \u00een lumea noastr\u0103, fiindc\u0103 realitatea ultim\u0103 e fondul de posibilit\u0103\u0163i din care a rezultat \u015fi va rezulta tot ce e \u00een lumea vizibil\u0103.<\/p>\n

Deaceea func\u0163ia destinului trebuie raportat\u0103 nu numai la determinism \u015fi la fatalism, ci \u015fi la libertate. In aceast\u0103 direc\u0163ie, putem g\u0103si temeiuri \u015fi de alt\u0103 na\u00adtur\u0103 dec\u00e2t cele de pur\u0103 specula\u0163ie. De exemplu, se spune uneori, \u015fi nu f\u0103r\u0103 nici un fel de dreptate, c\u0103 un factor oarecare \u201ea rupt destinul” unui om, \u201es’a pus \u00een calea destinului s\u0103u”, ceeace nu s’ar putea spune despre un regim de fatalitate absolut\u0103. S’ar putea obiecta c\u0103 rostul unor destine e ca la un moment dat s\u0103 fie distruse de destine mai puternice. Dar \u00een acest caz nu s’ar mai putea spune c\u0103 cele dint\u00e2i sunt sf\u0103r\u00e2mate, \u00eempiedicate, ci c\u0103 li s’a dat prilejul tocmai ca s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 sau s\u0103 se consume \u00een direc\u0163ia lor tragic\u0103. Iar dac\u0103 acest argument nu <\/strong>e socotit concludent, am putea s\u0103 ne referim la expresii obi\u015fnuite unor filosofi, expresii cari nu mai \u00eeng\u0103duie nici un fel de \u00eendoial\u0103. Berdiaev, de exemplu, spune c\u0103 cineva poate s\u0103-\u015fi \u201eanuleze” destinul uman, fie oamenii \u00een grup, fie fiecare om \u00een parte. Aici e propria voin\u0163a, care e liber\u0103 chiar s\u0103-\u015fi anuleze destinul de om ! Apoi am putea cerceta diferite religii, \u00een cari apare dogma predestin\u0103rii. \u015ei cu toate acestea, acolo e pus\u0103 problema m\u00e2ntuirii \u2014 nici nu e religie f\u0103r\u0103 astfel de problem\u0103 \u2014, a responsabilit\u0103\u0163ii, \u015fi sunt prev\u0103zute norme \u015fi mijloace prin cari se poate creia un destin superior, cari pot forma baza unei lupte personale, deci a unei libert\u0103\u0163i de crea\u0163ie. Ideia de destin cuprinde a\u015fa dar nu numai fatalism, ci \u015fi libertate, nu numai predestinare, ci \u015fi determinare spontan\u0103.<\/p>\n

Astfel ideia de destin apare ca ceva polivalent, ca o idee de nuan\u0163e grave, de ipostase majore. De\u015fi realitatea \u00een sine, la care se refer\u0103, e ceva substan\u0163ial, dar noi neput\u00e2nd s\u0103 ne facem o reprezentare adecuat\u0103 despre ea, o g\u00e2ndim \u00een acest chip polivalent, care s\u0103 coincid\u0103 cu realitatea destinului m\u0103car \u00een sens func\u0163io\u00adnal. Destinul e ceva ontologic, dar nu cu absen\u0163a omului, fiindc\u0103, \u00een ad\u00e2nc, \u015fi el face parte din realitatea ontologic\u0103, la care colaboreaz\u0103 cu propria sa voin\u0163\u0103, toate acestea \u00een mijlocul \u00eemprejur\u0103rilor empirice de la un moment dat, asupra c\u0103rora se aplic\u0103 determinismul \u015ftiin\u0163ific. Deaceea \u00eent\u00e2ia noastr\u0103 concluzie e c\u0103 destinul se impune ca o idee complex\u0103, care izbute\u015fte s\u0103 realizeze, \u00eentr’o structur\u0103 subtil\u0103 \u015fi suveran\u0103, at\u00e2t avantagiile determinismului, c\u00e2t \u015fi ale fatalismului \u015fi ale liber\u00adt\u0103\u0163ii, toate pe un fond de suprem\u0103 tain\u0103 ontologic\u0103, care \u00eei d\u0103 un prestigiu cu atri\u00adbute sacre. G\u00e2ndirea, care se apropie cel mai mult de aceast\u0103 concep\u0163ie a destinu\u00adlui, este g\u00e2ndirea cre\u015ftin\u0103. In cre\u015ftinism, nu e \u00eenl\u0103turat\u0103 logica \u015ftiin\u0163ific\u0103, determinist\u0103, ea se aplic\u0103 \u00een domeniile h\u0103r\u0103zite ei, deasemenea se afirm\u0103 pre\u015ftiin\u0163a divin\u0103 \u015fi determinarea lumii \u015fi a scopurilor ei din partea divinit\u0103\u0163ii, totu\u015f omul e conceput \u00een chip hot\u0103r\u00eet cu partea lui de libertate, \u00een virtutea c\u0103reia este res\u00adponsabil, \u00een\u0163eles \u00een acest triplu aspect, destinul poate r\u0103spunde necesit\u0103\u0163ilor \u00een\u0163elegerii filosofice de ast\u0103zi \u015fi poate fi un tovar\u0103\u015f puternic la o r\u0103sp\u00e2ntie cu multe am\u0103r\u0103ciuni a istoriei.<\/p>\n

Cum de este posibil ca destinul s\u0103 \u00eentruneasc\u0103 \u00eentr’o func\u0163ie unic\u0103 deter\u00adminismul, fatalismul \u015fi libertatea? E o \u00eentrebare, pe care logica formal\u0103 nu o poate cuprinde. De altfel, toate realit\u0103\u0163ile mari ale vie\u0163ii au acest caracter de a nedumeri logica \u00een sens restr\u00e2ns sau de a-i da convulsiuni interioare cu direc\u0163ii de dep\u0103\u015fire, pentru a \u00een\u0163elege ceeace \u00een foarte mare parte e totu\u015f \u00een afara ei. Toate aceste realit\u0103\u0163i mari ale vie\u0163ii au ceva substan\u0163ial, ultim, unic, dar care se manifest\u0103 \u00een aspecte multiple. Destinul mai mult dec\u00e2t celelalte realit\u0103\u0163i \u00een ches\u00adtiune, nu putea face excep\u0163ie de la aceasta. El e, \u00een fond, o realitate unic\u0103, ma\u00adjor\u0103 \u015fi substan\u0163ial\u0103, care se manifest\u0103 pentru noi \u00een trei aspecte: determinism, fatalitate \u015fi libertate. Singura explica\u0163ie, pe care o putem da acestui fapt, este \u00een sensul, \u015fi aceasta e fundamental pentru \u00een\u0163elegerea destinului, c\u0103 destinul solida\u00adrizeaz\u0103 cele dou\u0103 planuri ale existen\u0163ei: planul metafizic \u015fi planul natural, pla\u00adnul inteligibil \u015fi cel sensibil. In destin intr\u0103 un factor metafizic \u015fi unul natural, referindu-ne de data aceasta la natura aparent\u0103. Marea valoare a destinului e pentruc\u0103 el une\u015fte \u00een chip permanent metafizicul cu naturalul, f\u0103r\u0103 a reduce nici\u00adodat\u0103 un plan la altul cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een diferite doctrine sau chiar religii, \u015fi f\u0103r\u0103 a introduce un hiat, dureros pentru \u00een\u0163elegerea noastr\u0103, \u00eentre ele. Dac\u0103 acest hiat dureros, care \u00eemparte existen\u0163a \u00een dou\u0103, nu poate fi complect resorbit pentru \u00een\u0163elegerea noastr\u0103, dar cel pu\u0163in \u015ftim c\u0103 el e aparent fiindc\u0103, din punct de vedere practic, el e \u00eenl\u0103turat \u00een \u00eens\u0103\u015f func\u0163ionarea destinului. Destinul e un curent de continu\u0103 modelare a vie\u0163ii, \u00een furnalul c\u0103ruia intr\u0103 necurmat realitatea metafizic\u0103 \u015fi cea a naturii vizibile. El poate fi privit ca o articulare \u00een timp a celor dou\u0103 pla\u00adnuri sau chiar ca alt termen pentru timpul \u00eensu\u015f. De aceea a considera destinul nu\u00admai sub raportul naturii, adic\u0103 al determinismului \u015ftiin\u0163ific, \u00eenseamn\u0103 a devalora ideia de destin, tot a\u015fa dup\u0103 cum a nu \u0163ine seama de determinismul natural, \u00eenseamn\u0103 a fi fantezist. Factorul natural e format de legile naturii, pe deo parte, de libertatea psihologic\u0103, pe de alta, adic\u0103, de instinctele, sentimentele \u015fi reprezent\u0103rile noastre, cari, de fapt sunt tot ceva determinist dac\u0103 nu le interpre\u00adt\u0103m \u00eentr’un sens mai ad\u00e2nc. Factorul metafizic e format, pe deoparte, de voin\u0163a ul\u00adtim\u0103 a lucrurilor, de esen\u0163a realit\u0103\u0163ii generale, pe de alta, de ceeace e libertate de fond \u00een noi, \u00eentru c\u00e2t noi particip\u0103m la substan\u0163a metafizic\u0103 a vie\u0163ii. Factorul natu\u00adral e studiat de \u015ftiin\u0163e, de psihologie \u015fi sociologie; factorul metafizic e luat \u00een con\u00adsiderare de moral\u0103, religie, de filosofia general\u0103 \u015fi el nu poate fi \u00een\u0163eles \u00een chip pro\u00adpriu, ci la el trebuie s\u0103 aderi.<\/em><\/p>\n

Vorbind astfel, ne-am referit la oameni \u00eentru c\u00e2t ei sunt realiza\u0163i ca fiin\u0163e \u00een adev\u0103r umane, adic\u0103 \u00eentruc\u00e2t au realitate bogat\u0103, \u00een care se vede prezen\u0163a spi\u00adritualului. Oamenii obi\u015fnui\u0163i, de exemplu, av\u00e2nd o realitate s\u0103rac\u0103, au mai pu\u00adtin\u0103 libertate de fond, iar destinul lor e mai mult colectiv dec\u00e2t metafizic sau se vede mai mult \u00een sens de predestinare din partea voin\u0163ei generale a lucrurilor, de\u015fi o parte de libertate real\u0103 exist\u0103 la orice om. Omul comun e prins, pe deo\u00adparte, \u00een determinismul legilor naturii \u015fi al impulsurilor psihologice, pe de alta, \u00een predeterminarea voin\u0163ei generale a lucrurilor, cu ceeace e aer de fatalism ultim \u00een ea: aflat \u00een acest cle\u015fte dublu, pe care-l simte adesea de la leag\u0103n p\u00e2n\u0103 la mor\u00adm\u00e2nt, omul obi\u015fnuit risc\u0103 s\u0103 cread\u0103 \u00een fatalism, atunci c\u00e2nd nu se las\u0103 prad\u0103 anarhiei instinctelor. Deaceea e foarte explicabil c\u0103 oamenii \u00een general au o \u00een\u00adclinare pentru ideia fatalismului, dac\u0103 momente, cum au fost cele din secolul trecut, nu le m\u0103gulesc \u015fi nu le elibereaz\u0103 orgoliul luciferic, care de altfel se pro\u00adduce \u015fi pentru a uita de fatalism. Dac\u0103 voim deci s\u0103 vedem factorul metafizic din destin \u00eentr’un chip mai complect, trebuie s\u0103 ne raport\u0103m mai ales la oamenii mari, oari au o realitate bogat\u0103. Ins\u0103 factorul metafizic se vede \u00een chipul cel mai im\u00adpresionant, de\u015fi niciodat\u0103 cu claritate logic\u0103, la popoare, \u015fi mai ales la popoare cari au avut o lung\u0103 istorie. La oamenii \u00een adev\u0103r excep\u0163ionali \u015fi la popoarele mari se poate vorbi de o misiune, care e destinul \u00een forma lui cea mai \u00eenalt\u0103. Aceast\u0103 misiune e lupta sau crea\u0163ia \u00een mediul determinismului natural, dar \u015fi \u00een sensul unui fel de delega\u0163ii ad\u00e2nci \u015fi tainice, av\u00e2nd, pe deasupra \u015fi p\u00e2n\u0103 la oare\u00adcare punct, privilegiul unei libert\u0103\u0163i proprii \u015fi esen\u0163iale. Chiar \u00eens\u0103 \u015fi la omul obi\u015fnuit, oare cap\u0103t\u0103 sens numai prin comunitate, se vede factorul metafizic, de\u015fi \u00eentr’o form\u0103 mai mult impersonal\u0103. Pentru aceste motive formularea ultim\u0103, pe care o putem da destinului, credem c\u0103 e aceasta : confluen\u0163a factorului metafizic \u015fi a factorului natural pe acela\u015f meridian existen\u0163ial creiaz\u0103 realitatea destinului. <\/em>E f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 din ace\u015fti doi factori, cel metafizic este principalul, de aceea am spus c\u0103 destinul e mai ales o voin\u0163\u0103 profund\u0103 ce intr\u0103 \u00een lucruri. \u00centr’un fel chiar, totul este realitate metafizic\u0103 pe lume. Factorul natural, de\u015fi secundar, este \u00eens\u0103 indispensabil \u015fi corpul destinului nu se poate \u00een\u0163elege f\u0103r\u0103 el. In limba rom\u00e2n\u0103, termenul care are mai mult din \u00een\u0163elesul, pe care-l g\u0103sim destinului, este acela de \u201emenire”, \u00eentrebuin\u0163at destul de rar. Menire \u00eenseamn\u0103 ursit\u0103, rost ad\u00e2nc, lupt\u0103 cu \u00eemprejur\u0103rile determinate de la un moment dat, st\u0103ruin\u0163\u0103 pe acela\u015f drum dar \u015fi crea\u0163ie, deci acest termen poate fi pus, mai mult sau mai pu\u0163in, \u00een leg\u0103tur\u0103 at\u00e2t cu predeterminarea c\u00e2t \u015fi cu determinismul \u015fi libertatea. Acestui cuv\u00e2nt, ame\u00adnin\u0163at poate s\u0103 dispar\u0103, poate s\u0103 i se dea mai mare aten\u0163ie.<\/p>\n

Ideia destinului \u00een\u0163eles ca determinism, fatalitate \u015fi libertate, poate s\u0103-\u015fi atrag\u0103 un num\u0103r de critici. Bun\u0103oar\u0103 c\u0103 are un cuprins contradictoriu sau m\u0103car compus. R\u0103spunsul \u00een parte l-am dat mai sus. Ideia de destin nu e \u00een spiritul logicei clasice sau e numai par\u0163ial. Ea cere o \u00eenoire de g\u00e2ndire \u015fi cere, pentru fondul ei, <\/strong>un proces de aderare, care dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een\u0163elegerea propriu zis\u0103. Unitatea \u00eentre aceste trei aspecte ale ideii de destin o introduce atitudinea noastr\u0103. Destinul \u00een sine, ca realitate obiectiv\u0103, nu poate s\u0103 fie dec\u00e2t ceva unitar, de vreme ce exist\u0103 \u015fi func\u0163ioneaz\u0103. Dac\u0103 \u00een\u0163elegerea noastr\u0103 \u00eel vede \u00een mai multe aspecte, tot ea trebuie s\u0103 admit\u0103 c\u0103 acestea se armonizeaz\u0103 \u00een faptul lucrurilor. S’ar putea vorbi clar \u015fi aici de o transfigurare \u00een sensul \u00een care vorbe\u015fte Lucian Blaga despre dogme. Con\u00adtradic\u0163iile nu sunt \u00een realitate, ci \u00een logica noastr\u0103 \u015fi atunci trebuie s\u0103 postul\u0103m uni\u00adtatea \u015fi s\u0103 fim mul\u0163umi\u0163i dac\u0103 ne putem apropia de ea fie \u015fi sub forme aparent contradictorii ori diferite. Alt\u0103 critic\u0103 e c\u0103 ideia de destin, cu toate analizele \u00eencer\u00adcate, r\u0103m\u00e2ne ceva mai mult global. Faptul poate fi adev\u0103rat, dar nu e at\u00e2t de grav. Fiindc\u0103 unele preciz\u0103ri pot veni \u00een viitor, de\u015fi o precizare complet\u0103 \u00een acest do\u00admeniu nu va putea fi niciodat\u0103. \u015ei fiindc\u0103 a\u015fa relativ global\u0103 cum e, ideia de destin nu constituie mai pu\u0163in un cadru potrivit pentru desvoltarea spiritului, iar pentru moment nici nu trebuie mai mult. Ideia de destin e departe at\u00e2t de fatalismul stri\u00advitor, c\u00e2t \u015fi de determinismul exclusivist \u015fi monovalent, dup\u0103 cum e departe \u015fi de neajunsurile liberarbitrismului f\u00e2\u015fne\u0163 \u015fi steril. Deaceea primejdia cea mare, pe care o vedem \u00een calea ideii de destin, este \u00een alt\u0103 direc\u0163ie. \u015ei anume: spiritul extremist uman. Acest spirit extremist nu va disocia ideia de destin \u015fi nu va impune \u00een chip cov\u00e2r\u015fitor unul din aspectele ei? Lucrul e posibil \u015fi noi \u00een\u015fine am spus c\u0103 destinul e \u00een\u0163eles de publicul larg ca fatalitate. Dar aceasta nu infirm\u0103 cele spuse de noi. C\u0103ci ideia de destin \u00een sensul ei propriu nu e o idee popular\u0103.
\nVasile B\u0102NCIL\u0102<\/strong>
\nNoembrie 1936<\/em>
\nRevista \u201cG\u00e2ndirea<\/strong>\u201d, Anul XVI, Nr. 4, Aprilie 1937<\/span><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Revista \u201cG\u00e2ndirea\u201d, Anul XVI, Nr. 4, Aprilie 1937 Elementele g\u00e2ndirii omene\u015fti, \u00eentruc\u00e2t exist\u0103 o g\u00e2ndire care-\u015fi merit\u0103 numele, sunt \u00een fond comune tuturor timpurilor \u015fi locurilor. Ceeace face s\u0103 varieze profilul logic este, afar\u0103 de ciudata pasiune pe care o au adesea oamenii de a se amputa \u00een chip provizoriu, felul cum se structureaz\u0103 aceste […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,4],"tags":[],"class_list":["post-4716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara","category-din-presa-legionara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-1e4","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4716"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4716\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4725,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4716\/revisions\/4725"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}