{"id":4669,"date":"2012-05-20T08:31:19","date_gmt":"2012-05-20T14:31:19","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4669"},"modified":"2012-05-20T11:11:51","modified_gmt":"2012-05-20T17:11:51","slug":"nae-ionescu-de-vasile-bancila","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4669","title":{"rendered":"NAE IONESCU de Vasile B\u0103ncil\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\"\"<\/dt>\n
Profesorul Nae Ionescu<\/dd>\n<\/dl>\n

Revista \u201cInsemn\u0103ri Sociologice<\/strong>\u201d. Director: Traian Br\u0103ileanu. Anu IV, Nr. 1, 1 Septemvrie 1940<\/em><\/span>
\nLa 15 Martie 1940, a murit profesorul Nae Ionescu, \u00eenainte de a fi \u00eemplinit v\u00eersta de cincizeci de ani.
\nMoartea lui, nea\u015fteptat\u0103 \u015fi neverosimil\u0103, pune \u00eenc\u0103odat\u0103 problema dac\u0103 noi, Rom\u00eenii, avem \u00eendeajuns parte de oamenii exceptional dotati, pe cari ni-i d\u0103ruie\u015fte natia noastr\u0103. El vine s\u0103 se adaoge la acea serie de b\u0103rbati ajun\u015fi \u00een plin\u0103 putere de creatie, dar disp\u0103ruti \u00eenainte de a-\u015fi fi \u00eemplinit opera: Lambrior, Bogrea, P\u00eervan, V\u00eelsan, Matei Nicolau… pentru a nu vorbi de seria \u00eenc\u0103 si mai lung\u0103 a poetilor, romancierilor, nuveli\u015ftilor, secerati \u00een pragul vietii creatoare sau \u00een prestigioas\u0103 maturitate.
\nAfar\u0103 de aceasta, cu disparitia lui Nae Ionescu se pune cap\u0103t uneia din cele mai originale, mai interesante \u015fi mai patetice existente, din istoria intelectualit\u0103tii rom\u00eene\u015fti. C\u0103ci regretatul profesor \u015fi ziarist, profesor de vocatie \u015fi ziarist de ras\u0103, a avut sentimentul marei aventuri<\/em> \u015fi resursele de toate felurile pentru a o servi \u00eentr’un chip impresionant. Intr’o societate, \u00een care cei mai multi tr\u0103iesc cvasivegetativ, pe linii mai mult etnografice \u015fi mai mult biologice, sau \u00een care se tr\u0103ie\u015fte mica \u015fi banala aventur\u0103 exasperat\u0103 a arivismului de toate nuantele sau mai degrab\u0103 f\u0103r\u0103 nuante. Nae Ionescu aducea setea interioar\u0103 \u015fi nobil\u0103 a aventurii dramatice, organice, cu implicatii metafizice, cu str\u0103lucire artistic\u0103 \u015fi cu coerent\u0103 religioas\u0103. Poate numai un Panait Istrati, br\u0103ileanul cu care are \u015fi alte note comune dar mai multe diferentiale, a mai adus \u00een peisagiul vietii noastre spirituale, aceast\u0103 tulbur\u0103toare pasiune de aventur\u0103 major\u0103, pe deasupra conformismelor, pe deasupra oboselilor, pe deasupra misticei caftanului.
\nN\u0103scut \u00eentr’o societate care p\u0103streaz\u0103 \u00eenc\u0103, \u00een parte \u015fi \u00een ad\u00eenc, structura patriarhal\u0103, dup\u0103 care omul nu-\u015fi construie\u015fte singur viata, Nae Ionescu a dat conationalilor s\u0103i exemplul unei vieti de mare \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi de stil personal. Iar celor cari \u00eel \u00eenlocuiesc pe Dumnezeu, morala, familia, prietenia \u015fi chiar neamul, cu rangul social, le-a dat un exemplu de o cerbicie dus\u0103 p\u00een\u0103 la martiraj, pe care din nefericire ace\u015ftia nici nu-l pot pricepe.
\nDealtfel, un astfel de om este greu de \u00eenteles \u015fi, pentru cei ce nu l-au cunoscut foarte deaproape, trebuie s\u0103 a\u015ftepte s\u0103-l cunoasc\u0103 foarte de departe, pentru a \u00eentelege ceva din autenticitatea \u015fi semnificatia lui. C\u00eend timpul, care este cel mai bun silogism, va aduce sporul lui de \u00eentelegere, se va l\u0103muri mai usor figura spiritual\u0103 a unui astfel de singular trec\u0103tor prin strania si sacra scen\u0103 a vietii. P\u00een\u0103 atunci, noi trebuie s\u0103 ne multumim cu mult mai putin.
\nAceast\u0103 greutate de a-l \u00eentelege, vine mai cu seam\u0103 din varietatea resurselor lui spirituale \u015fi de viat\u0103. Av\u00eend o inteligent\u0103 ce constituia o permanent\u0103 surpriz\u0103 \u015fi care \u00een viat\u0103 a fost \u00eensu\u015firea care i s’a apreciat cel mai mult, fiind ridicat\u0103 la nivelul de \u201e facult\u00e9 ma\u00eetresse”; av\u00e2nd un puternic sentiment al eului propriu, a c\u0103rui t\u0103rie era \u00eens\u0103 interiorizat\u0103 p\u00een\u0103 la maximum \u015fi cele mai adesea \u00eenv\u0103luit\u0103 chiar \u00een fluidit\u0103ti domoale \u015fi \u00eentr’o surdin\u0103 sau transfigurare, care uneori mergea p\u00een\u0103 la umilint\u0103 crestin\u0103; av\u00eend dac\u0103 nu un optimism net, dar o mare credint\u0103 \u00een posibilit\u0103tile viitorului, credint\u0103 care tinea de temperamentul lui, – era firesc, era fatal, s\u0103 aib\u0103 o carier\u0103 spiritual\u0103 \u015fi s\u0103 deseneze o traectorie ca acelea, pe cari le-a reprezentat timp de dou\u0103 decenii.
\nDar resursele si \u00eenclinatiile lui nu se opresc aici. Ca la toti oamenii de exceptie, ele se afirma \u015fi se diversific\u0103 \u00eentr’un complex de antinomii, al c\u0103ror joc tainic \u015fi num\u0103r cov\u00eer\u015fitor au constituit potentialul s\u0103u de viat\u0103. Putere logic\u0103, dialectic\u0103, \u015fi totusi un anume lirism de fond; filiatii \u015fi viz\u0103ri metafizice, \u015fi totu\u015fi apreciind viata de societate; un anume dogmatism de ultime rezerve, de mari certitudini, \u015fi totu\u015fi un relativism de o rar\u0103 capacitate de ml\u0103diere; tenacitate \u015fi subtilitate sau intransigent\u0103 \u015fi abilitate tactic\u0103; indrazneat\u0103 neobi\u015fnuit\u0103 \u015fi modestie dus\u0103 uneori p\u00een\u0103 la un tulbur\u0103tor anonimat; p\u0103g\u00eenisim \u015fi ascetism, ceva de om de Rena\u015ftere \u015fi totu\u015fi ceva de cruciat; om de societate, uneori chiar de viat\u0103 monden\u0103, \u015fi totu\u015fi simtind o singur\u0103tate ultim\u0103, pe care credem c\u0103 a \u00eencercat-o la r\u0103stimpuri; optimism \u015fi totu\u015fi o bun\u0103 dispozitie care c\u00eeteodat\u0103 se hr\u0103nea din melancolii; preocupat de viitor \u015fi totu\u015fi istoricist \u00een chip organic \u015fi deliberat; universal ca om, fiind interesant \u015fi suger\u00eend adesea simpatii chiar \u00een taberile cele mai adverse, \u015fi totu\u015fi autohtonizant; ceva nefixat de \u201eneglijent\u0103” care e a vietii \u00eens\u0103\u015fi \u015fi de formul\u0103 ve\u015fnic deschis\u0103, \u015fi totu\u015fi posed\u00e2nd anume stele polare; degajare dac\u0103 nu dispret pentru eruditie, si totu\u015fi av\u00eend o informatie p\u0103trunz\u0103toare mai \u00een toate domeniile; simtul momentului, dar nu \u201dimpresionist”, liric dar contra oric\u0103rui melodramatism \u015fi \u201cschw\u00e4rmerei”; istoricist dar nu evolutionist; iubitor al preciziei, al faptului conturat si just depistat, \u015fi totu\u015fi antipozitivist; om de teorie, artist, \u015fi totu\u015fi av\u00eend bucuria \u015fi aptitudinea organiz\u0103rii, a gospod\u0103riei… iat\u0103 numai o parte din aspectele, coardele \u015fi ecourile acestei personalit\u0103ti. Desigur, unele din aceste antinomii se pot reduce la unitate, altele \u00ee\u015fi conditioneaz\u0103 reciproc termenii \u015fi toate s’ar putea ierarhiza p\u00een\u0103 la un punct. Dar enigma r\u0103m\u00eene \u015fi aceasta era Nae Ionescu. At\u00eetea forte diferite, unele contradictorii, nu formau o unitate existential\u0103 at\u00e2t de organic\u0103 \u015fi de str\u00eens structurat\u0103 dar \u00een acela\u015fi timp supl\u0103 \u015fi degajat\u0103, dec\u00eet prin arta de viat\u0103 a purt\u0103torului lor. Sunt oameni complicati: adeseori sup\u0103r\u0103tori de complicati, dar f\u0103r\u0103 a fi deloc complexi. \u015ei, oric\u00eet ar p\u0103rea de ciudat, sunt uneori chiar oameni complexi f\u0103r\u0103 a fi complicati. Nae Ionescu era \u00eens\u0103 \u015fi una \u015fi alta. Si aici e una din pricinile aerului \u015fi haloului de mister \u015fi de excelare ca exemplar uman, cari au caracterizat aparitia \u015fi istoria lui. S’a abuzat de o vorb\u0103 celebr\u0103 spun\u00eendu-se despre prea multi c\u0103 si-au pus talentul \u00een oper\u0103 \u015fi geniul \u00een viat\u0103. Afirmatia aceasta e \u00eens\u0103 foarte potrivit\u0103 pentru Nae Ionescu. Ce e mai \u00eensemnat \u00eentr’un suflet, se arat\u0103, la unii oameni, \u00een opera lor; la altii, \u00een viata lor – nu e la toti la fel. Si mai sunt oameni, la cari opera \u00eens\u0103\u015fi face parte din viata lor cu acela\u015fi titlu ca alte manifest\u0103ri ale acesteia. Pentru profesorul nostru, un prieten, o discutie cu oarecine, o lupt\u0103, un articol, o prelegere, erau la fel de \u00eensemnate. Ceeace-l interesa era viata integral\u0103, ca suprem\u0103 aventur\u0103 adus\u0103 ofrand\u0103 cre\u015fterii vietii generale, \u015fi nu se selectiona pe el \u00eensu\u015fi, ceeace implic\u0103 \u00eentotdeauna oarecare artificialitate, pentru a se manifesta \u00eentr’un anume fel, cum nu era \u00een ansamblu. A primi un cunoscut, a a\u015feza c\u0103rtile \u00een rafturile unei biblioteci, a face ordine la un \u201coficiu de libr\u0103rie”, a cerceta registrele \u015fi ruajul unei mari institutii oficiale, erau pentru Nae Ionescu fapte tot at\u00e2t de importante ca \u015fi a cunoa\u015fte o carte de filosofie ori a stabili jaloanele unui studiu. Totul avea pret pentru el doar prin echivalenta de viat\u0103, de spirit, \u015fi \u00een aceast\u0103 privint\u0103 viata sa a avut un fel de egalitate, f\u0103r\u0103 a fi fost niciodat\u0103 egal\u0103 cu aceea a oamenilor obi\u015fnuiti. Peste complexitatea lui alc\u0103tuit\u0103 din at\u00eetea antinomii constitutionale, era deci \u015fi un fel de curioas\u0103 omogeneitate, care imprima vraj\u0103 \u015fi dinamism de viat\u0103 \u00een manifest\u0103ri. Deaceea oric\u00eet ar \u00eencerca spiritele analitice s\u0103 puna ordine definitiv\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103seasc\u0103 sensuri complecte \u00een aceast\u0103 tes\u0103tur\u0103 sufleteasc\u0103 dominat\u0103 de acela\u015fi suflu al vietii \u015fi de un acela\u015fi \u00eenteles al valorii \u00een toate gesturile pe cari le f\u0103cea, credem c\u0103 destinul lui Nae Ionescu s’ar v\u0103di cel mai apropiat nu \u00eentr’o expunere pur abstract\u0103, ci \u00eentr’o \u201cviat\u0103”, \u00eentr’un roman, \u00eentr’o istorie. N’ar avea nevoie de nicio romantare \u015fi de niciun element ad\u0103ogat la aceast\u0103 \u201cviat\u0103”. Ar fi destul s\u0103 arate adecuat ceeace a fost.
\nDar p\u00een\u0103 atunci \u015fi dac\u0103 se va ivi vreodat\u0103 scriitorul, care s\u0103 aibe dreptul s\u0103 se apropie de viata lui Nae Ionescu, r\u0103m\u00eenem tot la procedeul mai modest, de\u015fi nepotrivit, al desprinderii de sensuri. In aceast\u0103 directie, fiecare va vedea altceva – \u015fi va vedea partial, unilateral. Documentul de viat\u0103 \u00een chestiune e at\u00eet de variat, \u00eenc\u00eet vor exista note pentru preferintele fiec\u0103ruia. Unii vor vedea \u00een acest om un \u00eenchin\u0103tor al vietii nefalsificate, mereu inedite, fatale, sancte chiar \u015fi \u00een p\u0103g\u00eenit\u0103tile ei \u015fi \u00een fond nemuritoare. Altii vor vorbi de omul, care-\u015fi crea obstacole grele pentru a le \u00eenvinge, ori pentru a lupta. Unii vor aminti de efortul de a se dep\u0103\u015fi mereu pe sine \u00een \u00eentelesul de a trece la altceva, care s\u0103 nu opreasc\u0103 viata pe loc ori s\u0103 nu tolereze pauze funebre, altii vor insista asupra rigorismnnlui s\u0103u logic. Unii se vor opri asupra \u201cscepticului”, altii asupra \u201efanaticului”. Unii vor vorbi de inovatorul, de initiatorul, de revolutionarul spiritual, altii despre p\u0103zitorul legii. Tot a\u015fa se va putea vorbi r\u00eend pe r\u00eend de \u201cdialectica” lui, de \u201cironia” sa specitic\u0103, de felul at\u00eet de interesant de \u201edisponibilitate” pe care l-a construit, de prietenul, de atitudinea fat\u0103 de problema mortii \u015fi a vietii, de sinceritatea lui, de profesorul, pedagogul \u015fi agitatorul spiritual predestinat cari erau \u00een el… \u015fi de o sum\u0103 de alte lucruri.
\nIntruc\u00eet ne prive\u015fte, subliniem, din tot ce am ar\u0103tat sau sugerat \u00een treac\u0103t, dou\u0103 tr\u0103s\u0103turi.
\nInt\u00eeiu, ceeace am numi viitorismul<\/em> lui. Pe Nae Ionescu \u00eel interesa \u00eentotdeauna \u00eentr’un mod superlativ felul cum poate s\u0103 arate obrazul viitorului. Era la el o voluptate intelectual\u0103 de o rar\u0103 acuitate \u00een a adulmeca semnificatiile vietii, care are s\u0103 vin\u0103 pentru omenire \u015fi pentru neam. \u015ei c\u00eend prevedea ceva, c\u00eend anticipa ceva, se transforma dela sine \u00een initiator \u015fi lupt\u0103tor pentru noua structura istoric\u0103 ce va veni \u015fi care \u00eencepuse chiar s\u0103 se arate, indirect \u015fi discret, \u00een lucruri, a\u015fa cum soarele \u00ee\u015fi trimite lumina cu mult \u00eenainte de a apare el \u00eensu\u015fi la orizont. Acestui viitor i se d\u0103ruia Nae Ionescu at\u00eet \u00een viata general\u0103 c\u00eet \u015fi \u00een cea personal\u0103, cari dealtfel la el erau str\u00eens unite form\u00eend adesea un singur act. Pentru a \u00eentelege \u015fi a sluji mai direct \u015fi mai autentic viitorului, el spunea c\u00e2teodat\u0103: \u201ceu rup puntile cu trecutul”. \u015ei o f\u0103cea \u00een adev\u0103r, p\u00een\u0103 la o limit\u0103 pe care o vom vedea. Nu-\u015fi tolera nimic din ce ar fi putut s\u0103-i opreasc\u0103 av\u00eentul sau s\u0103-i falsifice tr\u0103irea \u00een functie de timp. E aici o cauz\u0103 pentru care nu s’a gr\u0103bit s\u0103 scrie c\u0103rti, pentru care cartea \u00eei ap\u0103rea oarecum ca un ferpar de \u00eenmorm\u00eentare, pentru care nu f\u0103cea rezumate, nu lua note, nu oprea timpul \u015fi nu se fixa funebru cu ajutorul alfabetului ori a inventiei lui Gutenberg. Mergea chiar p\u00een\u0103 acolo, \u00eenc\u00eet uneori recitea ceeace \u00een ajun scrisese numai cu scopul de a se \u00eemprieteni mai mult cu o idee, de a-i prinde toat\u0103 configuratia, \u015fi apoi distrugea totul. Dar acest “viitorisim” al lui Nae Ionescu avea un ,,pendant”, dup\u0103 cu am spus: leg\u0103tura organic\u0103, subconstient\u0103 \u00een primul r\u00eend, \u00eens\u0103 \u015fi doctrinar\u0103, cu trecutul. Nae Ionescu era doar un traditionalist! \u015ei \u00eenc\u0103 unul dintre cei mai deci\u015fi, mai critici \u015fi mai lucizi, f\u0103c\u00eend poate din categoria g\u00eenditorilor \u015fi militantilor pentru traditie, din istoria contimporan\u0103 a societ\u0103tii rom\u00e2ne\u015fti. Si tocmai de aceea viitorismul s\u0103u era at\u00eet de substantial \u015fi de integrat \u00een lucruri, \u00eentr’un destin \u00een fond de ordin comunitar. De aceea a dat un tip de revolutionar f\u0103r\u0103 elemente spectaculoase \u015fi romantice, dar c\u0103ruia \u00een esent\u0103 greu i se poate g\u0103si pereche. In epoca modern\u0103 exist\u0103 un fel de revolutionarism epidemic. El este \u00eens\u0103 mai mult personalist \u015fi nu se intereseaz\u0103 de trecut. E un sport orgolios sau prezumtios in vid istoric, care alteori \u00ee\u015fi aliaz\u0103 bucuria distrugerii pentru distrugere. Nu a\u015fa la profesorul nostru. \u201cTraditia” \u015fi \u201crevolutia” nu erau opuse la el, de\u015fi modernii \u015fi chiar multi sociologi le opun. Ci ele se confundau \u00een elanul istoric. N’a fost la noi om care s\u0103 fie mai obsedat de viitor, dar n’a fost altul care s\u0103 blameze mai incisiv \u201cpa\u015foptismul” de atitudine, nu at\u00eet pa\u015foptismul care a fost, ci acela care este. \u015ei toate aceasea fiindc\u0103 Nae Ionescu era f\u0103cut s\u0103 serveasc\u0103 devenirea istoric\u0103 adev\u0103rat\u0103. A fost un servitor al istoriei.
\nAl doilea, subliniem o tr\u0103s\u0103tur\u0103 care e pe deasupra istoriei. Am v\u0103zut c\u0103 Nae Ionescu nu poate fi \u00eenteles \u00een afar\u0103 de timp, de istorie. E la el o filosofie a timpului \u015fi a istoriei, care a intrat \u00een \u00eens\u0103\u015fi viata lui \u015fi i-a determinat-o. Aceast\u0103 filosofie ar fi interesant de stabilit \u015fi \u00een jurul ei s’ar putea reface \u00een mare parte viata \u015fi \u00eentelege noima existentei acestui om. Ceeeace \u00eel determina \u00een chip obi\u015fnuit, d\u00eendu-i dinamismul patetic de aventur\u0103 \u00een stare pur\u0103, precum \u015fi implicatii \u015fi repercusiuni suprapersonale, era acest istoricism revolutionar al s\u0103u. Cu toate aceasea, era \u00een sufletul acestui semen al nostru, at\u00eet de putin asemenea cu cei mai multi dintre noi, un strat sau o ratiune mai ad\u00eenc\u0103 ori mai \u00eenalt\u0103, un prund ultim \u015fi tainic. Aceasta \u00eel ridica deasupra tuturor relativit\u0103tilor \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, \u00eel izb\u0103vea chiar de marea lui obsiesie: istoria. Poate c\u0103 \u00eenainte de a \u00eenchide ochii, la aceasta s’a g\u00eendit. \u015ei poate c\u0103 o parte din lini\u015ftea, pe care de at\u00eetea ori a avut-o \u00een mijlocul furtunilor, se datoreaz\u0103 acestui ultim fond al lui, acestei viziuni de cea mai pur\u0103 metafizic\u0103 \u015fi de acolo unde metafizica se une\u015fte cu religia… Nae Ionescu era un metafizician \u015fi un credincios. Vedea viata desvolt\u00eendu-se cu sete \u00een timp. \u015etia c\u0103 timpul, \u015fi anume timpul organic, e conditia realiz\u0103rii vietii \u015fi c\u0103 tot \u00een timp e dat\u0103 ecuatia \u015fi drama luptei de m\u00eentuire a omului. Dar mai \u015ftia c\u0103, dincolo de aceasta, e o perfectiune atemporal\u0103, care are esentele \u015fi vointele ei, care, fiind pe deasupra conditiilor timpului, e \u00eentr’un fel static\u0103 \u015fi ve\u015fnic\u0103, \u00een aceia\u015fi m\u0103sur\u0103 \u00een care e \u015fi vie. Ceva din Platon, ceva din Parmenide, cu mult\u0103 culoare crestin\u0103 \u015fi cu mult\u0103 precizare cre\u015ftin-ortodox\u0103, ne-ar ajuta ca s\u0103 \u00eentelegem aceast\u0103 intuitie de ultim temeiu a lui Nae Ionescu, ce era la el idee dar \u015fi substant\u0103 vocational\u0103 de cel mai mare reazem \u015fi de cea mai mare discretie. Dac\u0103 pateticul vietii lui e \u00een leg\u0103tur\u0103 cu istoria, dac\u0103 pentru aceasta s’a n\u0103scut \u015fi tot pentru ea a murit, dar cea mai t\u0103inuit\u0103 a lui m\u00eeng\u00eeere \u015fi retragerea lui din urm\u0103 erau pe acest liman, pe aceast\u0103 viziune a esentelor \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015firilor f\u0103r\u0103 na\u015ftere \u015fi f\u0103r\u0103 moarte, deci f\u0103r\u0103 istorie… P\u00e2n\u0103 la un punct foarte \u00eenaintat, totul era pentru el devenire continu\u0103, istorie, panta rhei<\/em>. Ins\u0103 dincolo de aceasta, era un vad de ultime \u00eentelesuri \u015fi un fel de albie fix\u0103, la care se raporta toat\u0103 istoria noastr\u0103. In lumea noastr\u0103, fixitatea e artificializare, e moarte, \u015fi nimeni n’a simtit aceasta mai puternic dec\u00eet Nae Ionescu. Dar \u00een lumea cealalt\u0103, lumea ultimelor coordonate, fixitatea e viat\u0103. In lumea noastr\u0103, perfectiunea nu exist\u0103 \u015fi ce se apropie de perfectiune se apropie de moarte, fiindc\u0103 iese astfel din aceast\u0103 lume. Dar dincolo, \u00een lumea cea mai real\u0103 \u015fi cea mai ideal\u0103 totodat\u0103, perfectiunea e maximul de tr\u0103ire, e actul suprem. Acolo totul st\u0103 \u015fi totu\u015fi totul viaz\u0103, acolo sunt esentele \u015fi luminile, fat\u0103 de care lumina din lumea noastr\u0103 e ca noaptea fat\u0103 de ziu\u0103.
\nCum de va fi ajuns Nae Ionescu la aceast\u0103 ancorare metafizic\u0103, nu \u015ftim \u015fi nici nu e nevoie s\u0103 \u015ftim toate. Dar cele dou\u0103 respiratii ale lui, istoricismul \u015fi metafizicismul atemporal, \u00eei complecteaz\u0103 \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 fizionomia l\u0103untric\u0103. Ele sunt dou\u0103 branhii spirituale \u015fi nu odat\u0103 se vor fi sustinut reciproc si \u00eel vor fi ajutat s\u0103-si duc\u0103, lupt\u00eend, viata p\u00een\u0103 la cap\u0103t. In cotemplatia metafizic\u0103, g\u0103sea o supap\u0103 pentru am\u0103r\u0103ciunile din lumea noastr\u0103, pentru salvarea optimismului lui spiritualizat; \u00een contemplatia istoric\u0103, vedea semnele esentelor ultime, transcedentale, divine, cari se manifest\u0103 gradat \u015fi fragmentar \u00een timp. A\u015fa c\u0103, istoricism puternic, inspirat, pe un anume fond de eleatism, Heraclit unit cu Parmenide – lu\u00eend \u00eens\u0103 ace\u015fti termeni \u00eentr\u2019un \u00eenteles foarte general, mai mult ca sugestie pentru ce vrem s\u0103 spunem – sintetizeaz\u0103 o formul\u0103 de ideatie \u015fi de viat\u0103, de care n’a fost str\u0103in profesorul Nae Ionescu. Dac\u0103 \u00een primul caz si pentru ochii no\u015ftri mai mult empirici, a fost un servitor al istoriei, \u00een al doilea caz \u015fi pentru intuitiile \u015fi presentimentele noastre mai ad\u00eenci, a fost un servitor al metafizicei.
\nIar \u00een istorie, a v\u0103zut mai ales comunitateea etnic\u0103, neamul.
\n\u015ei \u00een metafizic\u0103, mai ales pe Dumnezeu.
\nDeci, \u00een ceeace a avut mai bun, profesorul Nae Ionecu a fost un servitor al natiei lui \u015fi al divinit\u0103tii. Poate fi un scop de viat\u0103 mai \u00eenalt?
\nE adev\u0103rat, \u00een felul acesta, s’a servit \u015fi pe el. Am v\u0103zut ce puternic sentiment al eului propriu avea Nae Ionescu. Cu inteligenta lui extraordinar\u0103, dac\u0103 \u00een sufletul lui n’ar fi fost in contact hot\u0103r\u00eetar dec\u00eet acest eu \u015fi aceast\u0103 inteligent\u0103, purt\u0103torul ar fi fost un om poate pierdut \u015fi poate demonic. Dar spiritele mai g\u0103sesc \u00een \u00eens\u0103\u015fi complexitatea lor elemente de salvare si mai ales ele cunosc \u015fi aplic\u0103 \u00een chip instinctiv o lege a compensatiei. Scot \u00een evident\u0103 \u015fi instaleaz\u0103 ca ideal acele elemente spirituale din sufletul lor \u015fi din cultura omenirii, cari le pot da o armonie, o economie creatoare \u015fi o utilitate vital\u0103 \u015fi istoric\u0103 maxim\u0103. Merg\u00eend pe calea aceasta, eul puternic al lui Nae Ionescu s’a aplicat \u00een servirea din ce \u00een ce mai intens\u0103 a unor realit\u0103ti obiective: viata general\u0103 \u015fi mai ales comunitatea etnic\u0103, viata transcendentului \u015fi mai ales comunitatea bisericii. S’a salvat pe el salv\u00eend pe altii \u015fi invers.
\nCe au folosit societatea \u015fi cultura noastr\u0103 din aceast\u0103 jertf\u0103, din aceast\u0103 ardere \u015fi din aceast\u0103 chimie de transfigurare personal\u0103, e ceeace va avea de stabilit \u00een primul r\u00eend istoria noastr\u0103 viitoare. L\u0103s\u0103m cu \u00eencredere s\u0103 spun\u0103 aceasta istoricul ce va veni, c\u0103ci istoria e un sacerdotiu \u015fi e adev\u0103rata magistratur\u0103. Noi, cei de azi nu putem fi dec\u00eet cronicari. \u015ei ca mode\u015fti cronicari, cari am luat parte la fapte, trebuie s\u0103 spunem m\u0103car at\u00eet:
\nSocietatea rom\u00eeneasc\u0103 a avut \u00eent\u00eeia rena\u015ftere odat\u0103 cu sf\u00eer\u015fitul selcolului al 18-lea \u015fi \u00eenceputul celui urm\u0103tor. Aceast\u0103 rena\u015ftere a coatinuat \u015fi s’a consolidat p\u00een\u0103 pe la sf\u00eer\u015fitul r\u0103zboiului mondial. Ea a avut un caracter cultural, politic \u015fi juridic. A doua renatere rom\u00e2neasc\u0103, a doua mare \u00eentors\u0103tur\u0103 a istoriei noastre, a \u00eenceput acum aproximativ dou\u0103zeci de ani. Ea e mult mai ad\u00eenc\u0103 \u015fi se va urma mult\u0103 vreme. Caracterul ei este \u00een primul r\u00eend spiritual \u015fi metafizic. E vorba acum s\u0103 fim noi \u00een\u015fine, s\u0103 venim cu absolutul structurii etnice \u00een felul de organizare a fenomenului vietii. S’a mai \u00eent\u00eemplat, ceeace a fost o coincident\u0103 fericit\u0103, c\u0103 paralel cu aceast\u0103 maturizare a noastr\u0103 ca popor, cu trecerea dela emanciparea politic\u0103 \u015fi general cultural\u0103 la emanciparea pur spiritual\u0103, s\u0103 se afirme \u00een cultura european\u0103 o \u00eentoarcere la spiritualitate \u00eenalt\u0103, la etnicism specific, la religie \u015fi la metafizic\u0103. In aceast\u0103 conjunctur\u0103 a spiritului european, era mai u\u015foar\u0103 intrarea \u00een noi \u00een\u015fine.
\nDar despre aceste dou\u0103 aspecte, despre rena\u015fterea rom\u00eeneasc\u0103 ad\u00eenc\u0103 \u015fi despre primenirea spiritului culturii europene, ceeace a format la noi conceptul de nou\u0103 spiritualitate despre care s’a discutat at\u00eet, au vorbit \u00een primul r\u00eend patru oameni. Vasile P\u00eervan \u015fi Nae Ionescu, dintre cei plecati. Lucian Blaga \u015fi Nichifor Crainic, dintre cei \u00een viat\u0103. Mai ales lor li se datoreaz\u0103 esentialul \u00een noua orientare a spiritului culturii rom\u00eene. Inainte ca Lucian Blaga s\u0103-\u015fi fi lansat fastuoasele lui trilogii, Nae Ionescu a lucrat direct, printr’un \u00eenv\u00e2t\u0103m\u00eent oral, asupra con\u015ftiintei filosofice a tineretului nostru, produc\u00eend o elit\u0103 g\u00eenditoare care avea s\u0103 se manifeste cur\u00eend \u00een publicistic\u0103 \u015fi \u00een crearea de opere. Cercul lui de activitate a fost restr\u00eens ca suprafat\u0103, dar ecoul a fost cu at\u00eet mai mare. Ast\u0103zi chiar, e u\u015for de identificat la multi tineri g\u00eenditori \u015fi autori un anume fel de a pune problemele \u015fi anume: \u00eentors\u0103turi de fraz\u0103, cari sunt ale fostului lor profesor. Activitatea la catedr\u0103 a lui Nae Ionescu a produs chiar, \u00eentr’un r\u00eend, un fenomen, un curent, asem\u0103n\u0103tor cu cel al lui Maiorescu sau al lui P\u00eervan. Despre el se poate spune c\u0103 a fost cel mai viu \u00eenv\u0103t\u0103m\u00eent filosofic de dup\u0103 r\u0103zboiu \u00een tara noastr\u0103. Nimeni n’a informat despre ceeiace e \u00een adev\u0103r nou, despre virtualit\u0103tile g\u00eendirii filosofice actulale. \u015ei nimeni nu a sugerat mai mult \u015fi mai pasionat dec\u00e2t el. Intre altele, l-au ajutat pe Nae Ionescu dou\u0103 calit\u0103ti pentru a \u00eendeplini acest oficiu: o mare generozitate \u015fi o permanent\u0103 tinerete de spirit. Acest om a dat, prin prelegeri, conferinte, articole sau discutii particulare, nenum\u00e2rate motive \u015fi \u00eendemnuri, cari s’au transformat adesea \u00een lucr\u0103ri sau \u00een ambitii sustinute de ascendent\u0103 spiritual\u0103. Ii era tot una dac\u0103 era citat sau nu. \u015etia c\u0103 nu el este sf\u00eer\u015fitul, dup\u0103 cum nu el este \u00eenceputul \u015fi c\u0103 spiritul e pretutindeni \u015fi n’are nevoie de certificatul de botez. Cele mai \u00eensemnate \u015fi mai personale g\u00eenduri \u015fi descoperiri ale lui, \u015fi le-a spus adesea nu numai f\u0103r\u0103 nici-o disimulare, dar cu bucurie. Ce deosebire de cei cari \u00eesi au parc\u0103 ideile num\u0103rate, cari \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 documentele \u00een safeuri \u015fi cari, c\u00e2nd intri \u00een camera lor de lucru, dar fuga s\u0103-\u015fi acopere fi\u015fele! Iar tineretea lui Nae Ionescu a constituit un adev\u0103rat miracol. Indr\u0103zneala ingenu\u0103 a g\u00eendului a p\u0103strat-o p\u00een\u0103 la urm\u0103. S’a bucurat tot timpul de exercitiul ideii cu o \u00eenc\u00eentare de adolescent. N’a f\u0103cut niciodat\u0103 caz de \u201cgeneratie”, dar a vorbit cu proprietate \u00een numele unei alte generatii a spiritului, isbutind s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 \u00eenaintea chiar a celor cari se n\u0103scuser\u0103 dup\u0103 el. Desigur, n’au lipsit c\u00eertitorii. Aceia – mai ales dintre universitari – cari spuneau c\u0103 la Nae Ionescu “nu se \u00eenvat\u0103 carte”, cum au spus si despre Pirvan \u015fi cum ar fi putut spune de at\u00eetea ori despre lorga. La profesorul \u00een chestiune nu se \u00eenv\u0103tau \u00een adevar anume manuale \u015fi niciun manual, dar se facea ceva mai mult \u015fi mult mai mult: se desvolta pasiunea pentru probleme, se \u00eensu\u015fia o metod\u0103, se n\u0103\u015ftea o ambitie, se d\u0103dea o orientare structural\u0103, se creau oameni vii pentru viata duhului \u015fi uneori se ajungea chiar la formarea unei confrerii spirituale. Pentru aceasta din urm\u0103, profesorul aducea un suflet de prieten devotat \u015fi de tovar\u0103\u015f “\u00e0\u00a0toute \u00e9preuve”. Studentii simteau c\u0103 profesorul joac\u0103 \u00een fond un rol greu, de\u015fi cu mult\u0103 \u00eendem\u00eenare \u015fi voie bun\u0103, simteau c\u0103 li se d\u0103ruie\u015fte \u015fi c\u0103 nu jongleaz\u0103 cu ideile, cum \u00ee\u015fi \u00eenchipuiau nerozii, ci c\u0103 ele sunt totul pentru el, bucurie de viat\u0103, ast\u0103zi, putint\u0103 de tragedie, m\u00eeine.
\nProfesorul Nae Ionescu a murit prim\u0103vara. Orizontul se limpezea, mugurii se deschideau, p\u0103s\u0103rile cerului \u00eencepeau s\u0103 c\u00eente imnuri. In acela\u015fi timp, \u00een casa jum\u0103tate boereasc\u0103, jum\u0103tate m\u0103n\u0103stireasc\u0103, de la B\u0103neasa, se istovea un om, care n’a fost ca ceilalti, dar care a realizat at\u00eet de mult drama uman\u0103! A fost un contrast dureros.
\nDar poate c\u0103 aceast\u0103 moarte \u00een prim\u0103var\u0103 a fost \u015fi un simhol. Moartea e o nou\u0103 nastere. Una metafizic\u0103, dar \u015fi una istoric\u0103. Ideile profesorului, dinamismele lui, elevii lui, suferinta lui, vor fructifica. Odat\u0103 cu cobor\u00eerea lui \u00een p\u0103m\u00eent, nu s’a cobor\u00eet numai un trup ne\u00eensufletit, ci un germene de viat\u0103 a fost pus de un destin aspru, \u00een solul culturii noastre.
\nSi totu\u015fi, ceeace putea face el \u00eensu\u015fi \u00een chip direct nu o va mai putea face nimeni. Ajuns \u00een partea din urm\u0103 a vietii, se g\u00eendea la datoria de a-\u015fi consemna \u00een chip definitiv ideile. Ceeace p\u00een\u0103 atunci nu-i ap\u0103ruse ca ceva justificat, acum, \u00een fata inevitabilului, putea fi luat \u00een consideratie. Intocmise planul c\u0103rtilor lui, \u00eencepuse tratatul de logic\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 mai vorbim de ce ar fi putut face \u00een alte domenii. Posibilit\u0103ti pierdute. Nu e oare istoria rom\u00eenilor \u00een bun\u0103 parte cimitirul posibilit\u0103tilor pierdute? Revolta n’are niciun sens \u00een fata mortii, fiindc\u0103 moartea e ceva metafizic \u015fi metafizice\u015fte toate sunt bune. Dar totul nu e metafizic \u00een noi, chiar dac\u0103 este esentialul. Avem dreptul m\u0103car s\u0103 ne doar\u0103. Deaceea la aceast\u0103 desp\u0103rtire, un fost elev nu paate face altceva dec\u00e2t s\u0103 localizeze propriile cuvinte, pe cari el \u00eensu\u015fi le-a spus la moartea lui Vasile P\u00eervan: s\u0103-i fie t\u0103r\u00eena u\u015foar\u0103, at\u00eet de u\u015foar\u0103, pe c\u00eet ne e nou\u0103 de mare durerea.
\nVASILE B\u0102NCIL\u0102<\/strong>
\nRevista \u201cInsemn\u0103ri Sociologice<\/strong>\u201d. Director: Traian Br\u0103ileanu. Anu IV, Nr. 1, 1 Septemvrie 1940<\/em><\/span><\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Profesorul Nae Ionescu Revista \u201cInsemn\u0103ri Sociologice\u201d. Director: Traian Br\u0103ileanu. Anu IV, Nr. 1, 1 Septemvrie 1940 La 15 Martie 1940, a murit profesorul Nae Ionescu, \u00eenainte de a fi \u00eemplinit v\u00eersta de cincizeci de ani. Moartea lui, nea\u015fteptat\u0103 \u015fi neverosimil\u0103, pune \u00eenc\u0103odat\u0103 problema dac\u0103 noi, Rom\u00eenii, avem \u00eendeajuns parte de oamenii exceptional dotati, pe cari […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,4],"tags":[],"class_list":["post-4669","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara","category-din-presa-legionara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-1dj","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4669","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4669"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4669\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4671,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4669\/revisions\/4671"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4669"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4669"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4669"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}