{"id":4416,"date":"2012-04-22T06:49:31","date_gmt":"2012-04-22T12:49:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4416"},"modified":"2026-01-17T06:59:39","modified_gmt":"2026-01-17T12:59:39","slug":"uvertura-luceafarului-de-d-caracostea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4416","title":{"rendered":"UVERTURA LUCEAF\u0102RULUI*) de D. Caracostea"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\"\"<\/dt>\n
Prof. D. Caracostea<\/dd>\n<\/dl>\n

Revista “G\u00e2ndirea”, Anul XVI, Nr. 3, Martie 1937
\n<\/em><\/span>Privite plastic, cele \u015fapte strofe dela \u00eenceputul poemei par un pridvor care, \u00eendrept\u00e2ndu-\u0163i privirile spre construc\u0163ia arhitectonic\u0103, te invit\u0103s\u0103 intri; considerate muzical, s\u00e2nt ca o uvertur\u0103 care a\u015feaz\u0103 m\u0103estrit temele \u015fi te prinde \u00een ritmul \u00eentre\u00ad gului. Alc\u0103tuind un grup, sunt deosebit de potrivite s\u0103 dea \u00eentr’un ansamblu redus o icoan\u0103 de natura \u015fi varietatea mijloacelor expresive ale poeziei eminesciene. Ele n’au fost scrise la acea \u00eenalt\u0103 temperatur\u0103 c\u00e2nd cuvintele izvor\u0103sc tumultos \u015fi av\u00e2ntul exprim\u0103rii trebue s\u0103 fie \u00eenfr\u00e2nat puternic, ca s\u0103 nu turbure con\u015ftiin\u0163a artistic\u0103. Dar n’au fost nici lucrate la rece : au fost pl\u0103smuite dup\u0103 ce icoana total\u0103 se conturase \u00een tr\u0103s\u0103turile esen\u0163iale. Intre creator \u015fi oper\u0103, \u00een acel stadiu, era deci destul\u0103 apropiere, pentru ca el s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 viu dinamica ansamblului, \u015fi totu\u015fi suficient\u0103 distan\u0163\u0103 pentru oallmul necesar voin\u0163ei de a pl\u0103smui. Iat\u0103 de ce grupul de strofe in\u00adtroductive este caracteristic pentru con\u015ftiin\u0163a lui artistic\u0103. De\u015fi versurile sunt vii \u00een amintirea tuturor, voi cita pe r\u00e2nd strofele, pentru ca cititorul s\u0103 poat\u0103 urm\u0103ri via\u0163a expresiei f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi mai \u00eempr\u0103\u015ftie aten\u0163ia recurg\u00e2nd la volum. Citatele s\u00e2nt dup\u0103 edi\u0163ia d-Iui D. Mazilu, <\/em>singura pe care se poate pune azi temei.<\/p>\n<\/div>\n

In galeria de portrete zugr\u0103vite de Eminescu, C\u0103t\u0103lina, ca femee frumoas\u0103, are locul de frunte. Se diferen\u0163iaz\u0103 de altele prin rotunjirea clasic\u0103 a portretului. Aici \u00eel consider \u00een ansamblul poemei, ca moment ini\u0163ial :<\/p>\n

A fost odat\u0103 ca ‘n pove\u015fti,
\nA fost ca niciodat\u0103
\nDin rude mari \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti
\nO prea frumoas\u0103 fat\u0103.<\/em><\/em><\/p>\n

Tipul de fraz\u0103 al portretului este forma \u00eenchis\u0103. Elementele preg\u0103titoare \u00eens\u0103\u00admeaz\u0103 esen\u0163ialul, care apare la sf\u00e2r\u015fit. Cum din cea\u0163a dep\u0103rt\u0103rii prinde a se lumina un peisaj de munte, astfel din atmosfera basmului r\u0103sare, \u00een versul al patrulea, fi\u00adgura fetei de \u00eemp\u0103rat. Observa\u0163i cum aici, ca \u015fi \u00een alte contexte, subiectul logic este anume a\u015fezat la sf\u00e2r\u015fitul frazei, devenind obiectul c\u0103tre oare este atras\u0103 privirea.<\/p>\n

Pentruc\u0103 poema cerea o deplin\u0103 atmosferizare \u00een lumea basmelor, tradi\u0163iona\u00adlul a fost…. <\/em>pus \u00een fruntea primului vers cu corelatul odat\u0103 <\/em>\u015fi repetat la \u00eenceputul versului al doilea, pentru a da prilej s\u0103 se pun\u0103 un deosebit accent pe corelatul ca niciodat\u0103, <\/em>imprim\u0103 caracterul celor dou\u0103 versuri \u015fi prin aceasta, tonul grupului. La prima vedere, repetarea lui a fost, <\/em>mai ales la \u00eenceput unde s\u00e2nt reduse elemente de \u00eencordare, ar putea s\u0103 par\u0103 un senin de resurse modeste. Dar prin \u00eencadrarea rit\u00admic\u0103, stereotipul iese din sfera poporan\u0103.<\/p>\n

Cu deprinderile criticei noastre curente, se va p\u0103rea desigur curios c\u0103 m\u0103 opresc s\u0103 descriu \u015fi s\u0103 discut valorile acustice. Dar repet: dup\u0103 cum diamantul, ca s\u0103 str\u0103luceasc\u0103, are nevoie de lumin\u0103, tot astfel versul se cere tr\u0103it acustic. \u015ei pentruc\u0103 \u00een lectura expresiv\u0103 verba volant, pentru preciziune se cere descriere am\u0103\u00adnun\u0163it\u0103, chiar c\u00e2nd ar putea s\u0103 par\u0103 pedant\u0103.<\/p>\n

Pe c\u00e2nd \u00een primul vers a fost <\/em>face una cu odat\u0103, <\/em>\u00eentr’al doilea este spa\u0163iat nu numai prin sf\u00e2r\u015fitul versului anterior, dar \u015fi mai ales prin cesura care, \u00een chip ne\u00ad obi\u015fnuit, cade imediat dup\u0103 acest prim iamb. Izolarea aceasta prin pauze d\u0103 relief cuv\u00e2ntului. Primele dou\u0103 versuri s\u00e2nt dominate de felul cum r\u0103sun\u0103 aici corelatele odat\u0103 <\/em>\u015fi niciodat\u0103. <\/em>Am auzit \u00eenceputul acesta rostit cu accentul dinamic pe aceia\u015fi silab\u0103 \u00een ambele cuvinte ca \u00een vorbirea obi\u015fnuit\u0103. Nu cred c\u0103 Eminescu ar fi fost \u00een\u00ad c\u00e2ntat. Cuv\u00e2ntul niciodat\u0103 <\/em>are un dublu accent, variabil dup\u0103 afect, dup\u0103 sublinie\u00adrea \u00een\u0163elesului \u015fi dup\u0103 acordul major sau minor al ansamblului. S\u0103 citeasc\u0103 cineva aceste versuri cu obi\u015fnuitul accent paroxiton pe niciodat\u0103 <\/em>\u015fi va sim\u0163i numaidec\u00e2t ceva retoric. In schimb, accentul principal pe prima silab\u0103 releveaz\u0103 dela \u00eenceput unicitatea frumuse\u0163ii. Fiind a\u015fezat \u00eenaintea pauzei celei mai prelungite din interio\u00adrul strofei, exact la mijloc, felul accentu\u0103rii imprim\u0103 strofei, \u015fi prin aceasta \u00eentregu\u00adlui grup, un ton deosebit. Accentuarea ambelor cuvinte pe aceia\u015fi silab\u0103 ar imprima un acord major. Aceasta \u00eens\u0103 nu concord\u0103 cu ritmica celor \u015fapte strofe dela \u00eenceput, care toate s\u00e2nt \u00een ton minor, afar\u0103 de cele cenci tacturi finale din strofa a treia, unde (lucrul este vrednic de re\u0163inut) pentru prima oar\u0103 este vorba de luceaf\u0103r.<\/p>\n

In stereotipul a fost odat\u0103, <\/em>accentul cre\u015fte dela primul la al doilea cuv\u00e2nt. Dar \u00een poem\u0103, potrivit contextului, odat\u0103 <\/em>nu poate marca un crescendo. Accentul se men\u0163ine la aceia\u015fi \u00een\u0103l\u0163ime ca \u015fi \u00een primul iamb, iar relieful cuv\u00e2ntului este ob\u0163inut printr’alte mijloace: printr’o rostire mai prelungit\u0103 a silabei fundamentale; prin ac\u00adcentul redus al iambului urm\u0103tor, efectul cesurii feminine dup\u0103 odat\u0103. <\/em>Intr’adev\u0103r, cesura masculin\u0103, urm\u00e2nd dup\u0103 o silab\u0103 acentuat\u0103, marcheaz\u0103’ o mai lung\u0103 \u00eentreru\u00adpere, a\u015fa \u00eenc\u00e2t emistihul apare mai rotunjit; dimpotriv\u0103, cesura feminin\u0103, urm\u00e2nd dup\u0103 o silab\u0103 neaccentuat\u0103, are ca efect un mai redus accent \u00een m\u0103sura urm\u0103toare. Astfel, prin cesura feminin\u0103, disolvarea celui de al treilea iamb ar fi sup\u0103r\u0103toare, dac\u0103 cele dou\u0103 silabe n’ar fi rostite cu un accent mai redus. Aceast\u0103 reducere a iam\u00adbului al treilea este \u00eenc\u0103 o contribu\u0163ie la reliefarea cuv\u00e2ntului odat\u0103 <\/em>\u015fi preg\u0103te\u015fte un accent mai viu pe ultimul cuv\u00e2nt al versului.<\/p>\n

Pauza mai mare, care \u00een chip firesc urmeaz\u0103 dup\u0103 versul al doilea, preg\u0103te\u015fte rotunjirea acustic\u0103 a emistihurilor versului al treilea.<\/p>\n

In chip simetric, ambele emistihuri au accent suitor. Vocalele acentuate de la sf\u00e2r\u015fitul emistihurilor au o resonan\u0163\u0103 acustic\u0103 sporit\u0103 prin faptul c\u0103 s\u00e2nt urmate de consonantele constrietive r, \u015f, <\/em>care au valoare durativ\u0103 \u015fi alc\u0103tuesc un fel de rezonator. Dar atunci cum se face c\u0103 \u00een al doilea emistih, \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, <\/em>impresia acustic\u0103 este mai puternic\u0103 ? Desigur nu printr’un accent dinamic sporit, c\u0103ci acea\u00adsta ar duce la retoric \u015fi la ton major, ci datorit\u0103 consonantei \u015f, <\/em>care aici este un re\u00adzonator mai puternic dec\u00e2t r<\/em>.<\/p>\n

In aceast\u0103 ambian\u0163\u0103 fonetic\u0103, ar fi o gre\u015fal\u0103 s\u0103 accentuezi crescendo ultimul vers al strofei, a\u015fa cum se face adesea. Fire\u015fte, tot ce precede a fost menit s\u0103 ne apro\u00adpie de cuv\u00e2ntul a\u015fezat la sf\u00e2r\u015fitul frazei. \u015ei tocmai pe acest cuv\u00e2nt accentul acustic este mai redus, mai \u00eent\u00e2i pentru c\u0103 prin el se desleag\u0103 \u00eencordarea anterioar\u0103, apoi pentruc\u0103 are o valoare stilistic\u0103 prin superlativul care \u00eel precede, \u00een sf\u00e2r\u015fit pentruc\u0103 era necesar s\u0103 se reia crescendo \u00een strofa a doua descrierea fetei. Aceast\u0103 \u00eencadrare d\u0103 cuv\u00e2ntul valoarea lui unic\u0103. Dar nu numai at\u00e2t. In formele anterioare, Emine\u00adscu \u00eencercase s\u0103 sugereze frumuse\u0163ea prin diferite metafore, dar a renun\u0163at la calea aceasta. In sine, expresia o prea frumoas\u0103 fat\u0103, <\/em>la care s’a oprit, nu intr\u0103 \u00een cate\u00adgoria imaginilor poetice, circul\u0103 \u00een vorbirea curent\u0103. De ce Eminescu n’a st\u0103ruit s\u0103 dea aici o metafor\u0103 ? Pentruc\u0103 orice metafor\u0103 este o relativizare \u015fi el sim\u0163ea nevoia s\u0103 actualizeze un absolut. De aceea \u015fi alege superlativul absolut. Dac\u0103 ar fi dat \u201ecea mai frumoas\u0103 fat\u0103”, forma aceasta, care presupune asem\u0103narea cu alte fru\u00admuse\u0163i, iar fi \u00eensemnat o not\u0103 de relativ, de explicit.
\nDe alt\u0103 parte, o metafor\u0103, oric\u00e2t de str\u0103lucit\u0103, \u00eengr\u0103dea posibilitatea de desvoltare. \u015ei am v\u0103zut c\u0103 strofa \u00eentreag\u0103 este ca un pervaz pentru imaginile strofei a doua.<\/p>\n

Dac\u0103 frumuse\u0163ea absolut\u0103 sugerat\u0103 astfel n\u2019are nimic din ceea ce se chiam\u0103 o imagine, \u00een schimb expresia este secondat\u0103 de valoarea fonetic\u0103 a vocalelor. In acest final de strof\u0103, \u00een toate silabele accentuate, apare \u015fi \u00een diftongi ce dau durat\u0103, \u015fi separat, vocala a, aceea care dintre toate are o resonan\u0163\u0103 mai larg\u0103.<\/p>\n

Superlativul absolut o prea frumoas\u0103 fat\u0103, <\/em>secondat de aceast\u0103 expresivitate a sunetelor era deajuns pentru a a\u015feza \u00een centru obiectul c\u0103tre care este atras\u0103 privi\u00ad rea, dar nu era deajuns pentru a ne sugera icoana. Astfel, \u015fi prin ritm, \u015fi prin cu\u00ad prins, superlativul absolut se cerea prelungit pe linia descrierii. De aici, strofa a doua:<\/p>\n

\u015ei era una la p\u0103rin\u0163i
\n\u015ei m\u00e2ndr\u0103 ‘n toate cele
\nCum e Fecioara \u00eentre sfin\u0163i<\/em>
\n<\/em>\u015ei luna \u00eentre stele.<\/em><\/em><\/p>\n

Cu minime excep\u0163ii, imaginile, expresiile \u015fi rimele acestei strofe s\u00e2nt de origine poporan\u0103. Primele dou\u0103 versuri, prin amintirea p\u0103rin\u0163ilor \u015fi prin am\u0103nuntele suge\u00ad rate de expresia toate cele, <\/em>ne apropie cu m\u0103sur\u0103 de cercul verosimilului ; zic cu m\u0103\u00ad sur\u0103, pentruc\u0103 desf\u0103\u015furarea poemei cerea ca figura fetei s\u0103 fie din nou proeotat\u0103 \u00een atmosfer\u0103 ideal\u0103. Astfel \u00een chip simetric, dup\u0103 dou\u0103 versuri care ne apropie de cotidian, urmeaz\u0103 dou\u0103 versuri care ne \u00eenal\u0163\u0103 \u00een lumea ideal\u0103.<\/p>\n

De\u015fi elementele strofei s\u00e2nt de origin\u0103 poporan\u0103, deosebirile de efect s\u00e2nt con\u00ad siderabile. Izvoarele poporane au pus la \u00eendem\u00e2n\u0103, poetului variante a patru versuri eu m\u0103sur\u0103 trohaic\u0103 \u015fi rime perechi. Fiecare pereche de versuri con\u0163ine o compara\u0163ie ca urm\u0103torea :<\/p>\n

Am fost una la p\u0103rin\u0163i,
\nCa \u015fi luna \u00eentre sfin\u0163i,<\/em>
\n<\/em>\u015ei le-am fost de m\u00e2ng\u00e2iere,
\nCa \u015fi luna printre stele.<\/em><\/em><\/p>\n

Relevez \u015fi aici o transpunere din relativ \u00een absolut. In textul poporan, fata era frumoas\u0103 ca luna, pentru p\u0103rin\u0163ii ei, ceea ce este o relativizare. In poem\u0103, ea este minune de frumuse\u0163e \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi.<\/p>\n

Transpunerea versurilor din troheul poporan \u00een iamb, p\u0103streaz\u0103 totu\u015fi nealterat unii termeni ai compara\u0163iei. Acei care v\u0103d, \u00een bloc ,\u00eentre troheu \u015fi iamb o deosebire esen\u0163ial\u0103, unul \u201ecobor\u00eetor” \u015fi celait \u201esuitor”, deci un ton sufletesc deosebit, au prilej s\u0103 observe aici cum grupe asem\u0103n\u0103toare pot intra \u00een interiorul \u015fi \u00een finalul unor versuri de structur\u0103 eterogen\u0103.<\/p>\n

O nou\u0103 posibilitate acustic\u0103 era cuprins\u0103 virtual \u00een versurile poporane : rima interioar\u0103 una-luna, <\/em>dar acolo ea c\u0103dea \u00een dou\u0103 versuri consecutive. Aici ea apare la sf\u00e2r\u015fitul primului emistih \u015fi apoi simetric \u00een aceia\u015fi pozi\u0163ie, \u00eens\u0103 \u00een ultimul vers. La aceasta se adaug\u0103 de fiecare dat\u0103 un resonator special. In primul vers, iambul ini\u0163ial este o m\u0103sur\u0103 de durat\u0103, nu \u015fi de accent. In ultimul vers, emistihul care ur\u00ad meaz\u0103 dup\u0103 luna <\/em>n’are un accent sporit, ceea ce contribue ca rima interioar\u0103 s\u0103 r\u0103\u00ad sune \u00een toat\u0103 plin\u0103tatea.<\/p>\n

Expresia toate cele, <\/em>\u015fi ea de origine poporan\u0103, este redarea moldovenismului \u201eta\u0163i \u015feii”. Dar \u00een graiul dialectal accentul st\u0103 pe al doilea cuv\u00e2nt, pe c\u00e2nd la Eminescu accentul dominant al versului st\u0103 pe cuv\u00e2ntul toate, <\/em>ceeace \u00eel scoate din coti\u00addian, d\u00e2nd un alt orizont expresiei, ceva de absolut. De alt\u0103 parte, compara\u0163ia care, \u00een chip obi\u015fnuit, introduce un element de relativ, aici, \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-te Ia cel mai \u00eenalt termen, are un r\u0103spicat caracter de absolut \u00een concordan\u0163\u0103 cu elementele primei strofe.<\/p>\n

Astfel, elementele acustice colaboreaz\u0103 cu cele plastice \u015fi fac din acest portret un tot neuitat, oare te prinde \u00een desf\u0103\u015furarea poemei.<\/p>\n

Strofa a treia marcheaz\u0103 un \u00eenceput de ac\u0163iune :<\/p>\n

Din umbra falnicelor bol\u0163i
\nEa pasul \u015fi-l \u00eendreapt\u0103<\/em>
\n<\/em>L\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, unde ‘n col\u0163
\nLuceaf\u0103rul a\u015fteapt\u0103.<\/em><\/em><\/p>\n

\u015ei odat\u0103 cu \u00eenceputul ac\u0163iunii apare \u015fi o mi\u015fcare mai vie a versurilor C\u00e2te\u00adodat\u0103 pauzele dispar, tocmai unde schema le-ar cere mai pronun\u0163ate : la sf\u00e2r\u015fitul versurilor; pentru a se ml\u0103dia mai pronun\u0163at mi\u015fc\u0103rii, pauza cade \u00een cuprisul ver\u00ad sului urm\u0103tor. Dar aceast\u0103 distribu\u0163ie neregulat\u0103 a pauzelor ar introduce o nelini\u015fte care n’ar cadra cu \u00eenceputul poemei. Ea este atenuat\u0103 prin simetria accentelor : afar\u0103 de ultimul emistih, celelalte s\u00e2nt tot at\u00e2tea unit\u0103\u0163i urc\u0103toare. In privin\u0163a aceasta este un contrast \u00eentre primele dou\u0103 strofe \u015fi cea de a treia. Intr’adev\u0103r, din cele opt ver\u00adsuri de p\u00e2n\u0103 acum, singur versul al treilea con\u0163ine numai emistihuri urc\u0103toare. Res\u00adtul este o \u00eempletire de urcare \u015fi cobor\u00eere, din necesit\u0103\u0163ile ritmice ar\u0103tate. Dimpotriv\u0103, \u00een strofa a treia toate emistihurile au accent urc\u0103tor, afar\u0103 de ultimul care, c\u0103z\u00e2nd la sf\u00e2r\u015fitul frazei, \u00een chip firesc coboar\u0103. In diversitatea produs\u0103 prin alunecarea vocii \u015fi str\u0103mutarea pauzei dela sf\u00e2r\u015fitul la mijlocul versului, ca de pild\u0103 \u00een ea pasul \u015fi-l \u00eendreapt\u0103 l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, <\/em>unde pauza primului emistih aproape nu se simte, iar pauza de sf\u00e2r\u015fit de vers, dup\u0103 \u00eendreapt\u0103, <\/em>dispare cu totul, ar\u0103tata succesiune sime\u00adtric\u0103 de emistihuri \u00een ton urc\u0103tor introduce o unitate. Aceasta, contrast\u00e2nd cu fluctua\u0163iunile strofelor anterioare, marcheaz\u0103 \u00eenceputul ac\u0163iunii.
\nCa viziune plastic\u0103, e de remarcat cum fondul pe oare de la \u00eenceput apare Luceaf\u0103rul este cel \u00eentunecos sugerat de primele cuvinte ale strofei: din umbra… <\/em>\u015ei nu este o \u00eent\u00e2mplare, c\u0103, \u00een ultima strof\u0103, direc\u0163ia c\u0103tre care se \u00eendreapt\u0103 el este tot acest fond \u00eentunecos : spre umbra negrului castel. <\/em>In planul viziunii spa\u0163iale, aceste opozi\u0163ii de lumin\u0103 \u015fi de umbr\u0103, variate \u015fi gradate necontenit, vor r\u0103m\u00e2ne o con\u00adstant\u0103 a expresiei, fiind una din fe\u0163ele motivului.
\nAcustic avem prilej s\u0103 vedem cum acela\u015f cuv\u00e2nt \u00een dou\u0103 pozi\u0163ii deosebite are \u015fi valori deosebite. De\u015fi \u00een ambele versuri amintite cuv\u00e2ntul umbr\u0103 <\/em>face parte din primul iamb \u015fi are accentul firesc, totu\u015fi modul accentu\u0103rii este deosebit. Cine observ\u0103 bine graiul nostru poporan \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103, \u00een afar\u0103 de curentul accent di\u00adnamic caracteristic limbii noastre, \u00een vorbirea afectiv\u0103 apare adesea \u015fi o rostire prelungit\u0103 a vocalelor de baz\u0103. Avem deci \u015fi un accent de durat\u0103. O astfel de rostire avem \u00een primul vers. Ambianta acustic\u0103 de unit\u0103\u0163i ritmice urc\u0103toare \u015fi dinamice, d\u0103 relief accentului de prelungire. Acela\u015fi cuv\u00e2nt \u00eens\u0103 din penultimul vers al strofei a \u015faptea, nu mai face parte dintr’un vers cu toate accentele suitoare. Strofa final\u0103 a mtroduoerii nu se poate \u00eencheia cu un accent retoric, nu are nimic explosiv \u00een ea. Astfel versul spre umbra negrului castel <\/em>se cere rostit pe un ton sc\u0103zut \u015fi men\u0163inut Ia acela\u015fi nivel, iar cuv\u00e2ntul umbra <\/em>este plastic cov\u00e2r\u015fit de adjectivul negru <\/em>\u2014 ime\u00addiat urm\u0103tor.<\/p>\n

Ca mi\u015fcare, exist\u0103 \u00een strofa a treia un paralelism ritmic \u00eentre acel enjambe\u00adment, menit s\u0103 arate mi\u015fcarea ei spre el \u2014 \u015fi restul strofei alc\u0103tuit din tot at\u00e2tea m\u0103suri \u015fi menit s\u0103 sugereze mi\u015fcarea lui spre ea.<\/p>\n

Intr\u2019adev\u0103r, primul legato este evident, iar pauza dup\u0103 cuv\u00e2ntul coif <\/em>dela sf\u00e2r\u015fitul versului al treilea este minim\u0103: a reliefa cuv\u00e2ntul col\u0163 <\/em>ar \u00eensemna s\u0103 in\u00adtroduci aici un accent aproape ridicol, at\u00e2t de mult ar fi \u00een contrast cu firea \u00eenalt\u0103 a luceaf\u0103rului.<\/p>\n

Astfel, \u00een chip simetric, imediat dup\u0103 primul enjambement, urmeaz\u0103 un al doilea, menit s\u0103 arate mi\u015fcarea paralel\u0103 a luceaf\u0103rului.<\/p>\n

Relevez impresia acustic\u0103 prin care se \u00eenchee strofa. In versul luceaf\u0103rul a\u015f\u00adteapt\u0103 <\/em>s\u00e2nt numai dou\u0103 accente. Ambele cad pe vocala a. In primul cuv\u00e2nt nu avem un diftong, ci numai un semn ortografic. A sim\u0163i aici un diftong \u00eensemneaz\u0103 a ne l\u0103sa st\u0103p\u00e2ni\u0163i de icoana scris\u0103 a cuv\u00e2ntului. Intr’al doilea cuv\u00e2nt, diftongul ea domin\u0103 vocala a<\/em>. De alt\u0103 parte, \u00een ultimul iamb, vocala a<\/em> neaccentuat\u0103 din a\u015fteapt\u0103, <\/em>fiind urmat\u0103 de consonanta durativ\u0103 \u015f, <\/em>are mai mult r\u0103sunet dec\u00e2t mijlocia unei vocale neaccentuate. Re\u0163inem deci c\u0103 dup\u0103 finalul primei strofe: o prea frumoas\u0103 fat\u0103, <\/em>\u00een care accentele cad pe silaba a<\/em>, primul vers subliniat fonetic prin valoarea aceleea\u015fi vocale accentuate este finalul strofei a treia. De aici o serie de \u00eentreb\u0103ri: nu s\u00e2nt \u015fi alte coresponden\u0163e acustice de acela\u015fi fel, din ce nevoie expresiv\u0103 au <\/em>izvor\u00ee, \u00een ce loc anume \u015fi cu ce efect?<\/p>\n

In grupa strofelor introductive, ultimele trei emistihuri ale strofei a treia \u015fi mai ales versul final al acestei strofe, subliniat acustic \u00een felul ar\u0103tat, se reliefeaz\u0103 \u015fi printr’un ton deosebit. Am v\u0103zut cum, de la \u00eenceputul poemei, apare tonul minor \u015fi el domin\u0103 \u00een toat\u0103 uvertura. Pe fondul acesta bine caracterizat, \u00eent\u00e2ia manifes\u00adtare a luceaf\u0103rului, acel<\/p>\n

Luceaf\u0103rul a\u015fteapt\u0103<\/em><\/p>\n

se reliefeaz\u0103 printr’un ton major \u2014 ceea ce este departe de a fi o \u00eent\u00e2mplare.
\nIn contrast cu icoana static\u0103 a fetei de \u00eemp\u0103rat, aceea a luceaf\u0103rului, cu atri\u00adbutele lui: lumin\u0103, planare, putere, este sugerat\u0103 prin verb \u00een chip mai aproape de dinamic, dec\u00e2t de static, ea privea cum el r\u0103sare, str\u0103luce, conduce. <\/em>De unde stro\u00adfele anterioare au numai c\u00e2te dou\u0103 verbe, cele mai multe statice, strofa descrierii lui are patru verbe, toate \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd nu relativizarea ac\u0163iunii \u2014 nu men\u0163inerea ei pe acela\u015fi plan prin tr\u0103s\u0103turi secundare, ci tot at\u00e2tea mi\u015fc\u0103ri \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd aspecte ver\u00adbale absolute. Re\u0163inem accentul de \u00een\u0163eles pe ideea de conducere.
\nImperfectul privea, <\/em>oare introduce strofa, este un mijloc de tr\u0103ire \u00een trecut. Venind dup\u0103 prezentele din strofa anterioar\u0103, menite s\u0103 ne apropie pe cei doi, \u015fi \u015fi \u00eenainte de verbele Ia prezent, menite s\u0103 ne actualizeze icoana, valoarea lui de ad\u00e2ncire \u00een trecut este sporit\u0103. Dar icoana lui este v\u0103zut\u0103 de fata de \u00eemp\u0103rat \u015fi, \u00een <\/strong>strofa urm\u0103toare, ea nu prive\u015fte, ci \u00eel vede <\/em>azi, \u00eel vede <\/em>m\u00e2ine. In capitolul unde am discutat teoria fragmentelor tipice, am ar\u0103tat deosebirea \u00eentre a vedea, <\/em>m\u0103rginit la sensorial \u015fi a<\/em> <\/strong>privi, <\/em>oare trece de sensa\u0163ie \u015fi prinde ad\u00e2nc complexul sufletesc. Ci\u00adneva ar putea s\u0103 vad\u0103 o contrazicere \u00eentre diferen\u0163ele stilistice relevate acolo \u015fi va\u00adloarea imperfectului privea, <\/em>care introduce imaginea luceaf\u0103rului, v\u0103zut\u0103 de fata de \u00eemp\u0103rat. Dar observa\u0163i cum valoarea absolut\u0103 a verbului privea <\/em>este bemolizat\u0103 prin determinarea \u00een zare. A privi <\/em>este mai mult ca a<\/em> <\/strong>vedea <\/em>\u015fi a<\/em> <\/strong>vedea <\/em>mai mult ca a<\/em> <\/strong>z\u0103ri.<\/em><\/p>\n

Privirea \u00een zare deschide de la \u00eenceput perspectiva de nem\u0103rginire, oare ca\u00adracterizeaz\u0103 poema. Fata \u00eel z\u0103re\u015fte nu pe mare, <\/em>ci pe m\u0103ri <\/em>\u015fi imensitatea evocat\u0103 de acest plural este \u00eentregit\u0103 de mi\u015fc\u0103toarele c\u0103r\u0103ri, <\/em>care coloreaz\u0103 vizual imaginea \u015fi totdeodat\u0103 ne-o apropie.<\/p>\n

Dar maestria cea mare \u00een acest portret st\u0103 \u00een felul cum valoarea este subli\u00adniat\u0103 acustic. Pentru Eminescu, muzica este arta menit\u0103 s\u0103 te apropie mai ad\u00e2nc de esen\u0163a vie\u0163ii. Nu este deci de mirare c\u0103, paralel cu mijloacele plastice ar\u0103tate, poetul desf\u0103\u015foar\u0103 aici o suveran\u0103 m\u0103estrie acustic\u0103, menit\u0103 s\u0103 \u00eentregeasc\u0103 ceea ce mijloacele plastice nu puteau spune.<\/p>\n

Observa\u0163i rimele interne : zare-r\u0103sare, <\/em>imediat \u00eenaintea cesurii primelor dou\u0103 versuri, \u015fi apoi a treia rim\u0103 intern\u0103 din cuprinz\u0103torul cuv\u00e2nt mi\u015fc\u0103toarele, <\/em>care do\u00admin\u0103 versul al treilea. Observa\u0163i mai ales cum \u00een toate aceste rime accentul cade pe vocala a, <\/em>care are nu numai fireasca rezonan\u0163\u0103 mai vie, dar aici este urmat\u0103 de consonanta durativ\u0103, r<\/em>, care d\u0103 valoarea \u015fi mi\u015fcarea silabelor.<\/p>\n

In aceast\u0103 strof\u0103, la armonia obi\u015fnuit\u0103 se adaog\u0103, ca mijloc special de expre\u00adsie, o frecven\u0163\u0103 unic\u0103 a acestei consonante durative ,\u00een contrast cu toate strofele gru\u00adpului. In strofa de descriere a luceaf\u0103rului s\u00e2nt zece silabe \u00eenso\u0163ite de r, <\/em>\u00een strofa anterioar\u0103, \u015fase, \u00een cea urm\u0103toare, trei. \u015ei, fapt sugestiv: privind ultimele dou\u0103 strofe ale introducerii, \u00een penultima, unde este vorba numai de mi\u015fcarea sufle\u00adteasc\u0103 a ei, s\u00e2nt numai dou\u0103 sonante durative r, <\/em>pe c\u00e2t\u0103 vreme \u00een strofa imediat urm\u0103toare, unde e vorba numai de mi\u015fc\u0103rile lui suflete\u015fti, num\u0103rul sonantei spo\u00adre\u015fte la opt. Dac\u0103 la aceasta ad\u0103ug\u0103m \u015fi frecven\u0163a celorlalte consonante durative mai puternice, se impune concluzia c\u0103 dintre toate strofele introducerii, acelea, \u00een oare expresivitatea consonantelor colaboreaz\u0103 mai frecvent \u015fi mai viu cu puterea expresiv\u0103 a vocalelor pentru a reda o valoare, s\u00e2nt strofele unde e vorba exclu\u00adsiv de luceaf\u0103r.<\/p>\n

Cineva ar putea contesta valoarea acestor observa\u0163ii obiect\u00e2nd c\u0103 s\u00e2nt lucruri de am\u0103nunt cu caracter discursiv. Dar c\u00e2nd ele izvor\u0103sc din ad\u00e2ncimea crea\u0163iunii, a le tr\u0103i con\u015ftient \u00eensemneaz\u0103 a te \u00een\u0103l\u0163a la o contemplare de o calitate superioar\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 cele ar\u0103tate, s\u0103 lase cineva s\u0103 r\u0103sune \u00een el strofa :<\/p>\n

Privea \u00een zare cum pe m\u0103ri
\nR\u0103sare \u015fi str\u0103luce,
\nPe mi\u015fc\u0103toarele c\u0103r\u0103ri
\nCor\u0103bii negre duce.<\/em><\/em><\/p>\n

De bun\u0103 seam\u0103, tehnica desv\u0103luit\u0103 a acestui portret \u00eei va m\u0103ri farmecul. Dup\u0103 cum \u00een plastic\u0103, tot astfel \u015fi \u00een poezie, a vedea o des\u0103v\u00e2r\u015fire formal\u0103 \u015fi a o trans\u00admite \u00eensemneaz\u0103 un spor de emo\u0163ie aleas\u0103. \u015ei \u00eenc\u0103 n’am relevat toat\u0103 armonia acustic\u0103, \u00eentre altele impresia de dep\u0103rtare a rimelor \u00een u <\/em>acentuat \u015fi paralelismul grupului de consonante str <\/em>\u015fi gr, <\/em>exact \u00een aceea\u015fi pozi\u0163ie, c\u0103ci preced silabele ac\u00ad centuate ale rimelor. Astfel, valoarea \u00eentipuit\u0103 \u00een descrierea Luceaf\u0103rului prin mijloace plastice este \u00eenso\u0163it\u0103 de o m\u0103estrit\u0103 expresie acustic\u0103 \u00een acest pridvor care este introducerea poemei.<\/p>\n

Nu numai \u00een cuprins al strofelor, dar \u015fi \u00een \u00eentregul grup al uverturii exist\u0103 o <\/strong>simetrie \u00een distribu\u0163ia vocalelor accentuate. E sugestiv\u0103 alternan\u0163a vocaliz\u0103rii ver\u00adsurilor finale ale strofelor. Simetric, versul ultim \u00een cele patru strofe f\u0103r\u0103 so\u0163 are \u00een silabele dominante repetat sunetul a<\/em>, pe c\u00e2nd versul ultim al celor trei strofe pe\u00adrechi n\u2019are \u00een pozi\u0163ia aceasta final\u0103 nic\u0103eri sunetul a<\/em> accentuat. In privin\u0163a aceasta, un efect acustic deosebit st\u0103 \u00een contrastul dintre versul final al strofei a <\/strong>cincea, care arat\u0103 mi\u015fcarea de iubire \u00een sufletul lui: \u00eei cade drag\u0103 fata, <\/em>alc\u0103tuit numai din silabe cu a<\/em> accentuat, \u015fi versul ultim al strofei urm\u0103toare, care arat\u0103 mi\u015fcarea \u00een sufletul ei: \u015fi sufletu-i se \u00eemple, <\/em>vers <\/em>\u0163esut numai din accente \u00eentunecoase, care cu at\u00e2t mai mult contrasteaz\u0103 cu versul final al strofei urm\u0103toare. \u00eencheind introdu\u00adcerea, versul: c\u00e2nd ea o s\u0103-i apar\u0103 <\/em>te invit\u0103 parc\u0103 s\u0103 urm\u0103re\u015fti desf\u0103\u015furarea poemei.<\/p>\n

Aceast\u0103 simetrie acustic\u0103 este \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu a\u015fezarea simetric\u0103 a <\/strong>strofelor, potrivit con\u0163inutului. Dup\u0103 dou\u0103 strofe de descriere a <\/strong>ei, dou\u0103 strofe de \u00eencadrare \u015fi descriere a luceaf\u0103rului. Dup\u0103 portretele celor doi, urmeaz\u0103 o strof\u0103 \u2014 a cincea \u2014 \u00een care primele dou\u0103 versuri s\u00e2nt sintactic \u015fi lexical divizate \u00een mo\u00ad ned\u0103 m\u0103runt\u0103, ca pentru ceva cotidian, ar\u0103t\u00e2nd na\u015fterea iubirii ei, iar ultimele dou\u0103 versuri arat\u0103 \u00eentr’un contrastant ritm larg na\u015fterea iubirii lui.<\/p>\n

Temele puse astfel fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 s\u00e2nt reluate apoi fiecare \u00een c\u00e2te o <\/strong>strof\u0103 deo\u00adsebit\u0103. Strofa desf\u0103\u015foar\u0103 linia iubirii ei, urmat\u0103 de ultima strof\u0103, care zu\u00adgr\u0103ve\u015fte \u00eenceputul iubirii lui. In penultima strof\u0103, unde e vorba de sentimentul ei, s\u00e2nt mai multe vocale accentuate \u00eentunecoase, \u00eentre care cele din rimele perechi au o durat\u0103 mai mare : t\u00e2mple \u2014 \u00eemple.<\/em><\/p>\n

In contrast cu aceasta, versurile din ultima strof\u0103 au \u00een \u00eentreaga structur\u0103 ceva mai luminos, vizibil mai ales \u00een ultimul vers, privit \u00een opozi\u0163ie cu ultimul vers al strofei anterioare. Mije\u015fte astfel o opozi\u0163ie \u00eentre lumea v\u0103zut\u0103 de ea \u015fi lumea v\u0103zut\u0103 de el, aceasta din urm\u0103 \u00een finalul uverturii:<\/p>\n

\u015ei c\u00e2t de viu s’aprinde el
\nIn ori\u015ficare sar\u0103
\nSpre umbra negrului castel,
\nC\u00e2nd ea o s\u0103-i apar\u0103.<\/em><\/em><\/p>\n

Astfel, prin toate mijloacele ar\u0103tate : ad\u00e2ncirea \u00een trecut, portretele, opozi\u0163iile de lumin\u0103 \u015fi de umbr\u0103, sugestiile acustice \u015fi varia\u0163iunile ritmice, imaginile \u015fi va\u00adlorile sintactice, \u2014 temele se a\u015faz\u0103 simetric, se apropie \u015fi se \u00eempletesc, apoi se dife\u00adren\u0163iaz\u0103 schi\u0163\u00e2nd un dramatism care te prinde \u00een desf\u0103\u015furarea poemei. C\u00e2nd ai ajuns la ultimul vers \u00een care, ca o perspectiv\u0103 spre ce va urma, domin\u0103 a\u015fteptarea: c\u00e2nd ea o s\u0103-i apar\u0103, <\/em>este at\u00e2ta \u00eencordare \u00eenc\u00e2t e\u015fti dus vr\u0103jit spre inima poemei.<\/p>\n

Astfel, uvertura st\u0103 m\u0103rturie de o rar\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 artistic\u0103. Prin toate m\u0103estriile ar\u0103tate, d\u00e2ndu-ne m\u0103sura de c\u00e2t pre\u0163 punea poetul pe aceast\u0103 pl\u0103smuire, avem un \u00eendemn mai mult s\u0103 tr\u0103im \u015fi s\u0103 urm\u0103rim p\u00e2n\u0103 \u00een ultimele nervure ale ex\u00adpresiei ceeace este unic \u00een aceast\u0103 crea\u0163iune.<\/p>\n

Pu\u0163inii nobili care vor ad\u00e2nci interpretarea aceasta, vor \u00een\u0163elege c\u0103 nu e vorba numai de suprema crea\u0163iune eminescian\u0103, dar \u015fi de acest punct arhimedic dup\u0103 care critica este \u00eensetat\u0103 azi : mijlocul de a capta esen\u0163ialitatea \u00eens\u0103\u015fi a poeziei.
\nD. CARACOSTEA
\n<\/strong>Revista “G\u00e2ndirea”, Anul XVI, Nr. 3, Martie 1937\u00a0<\/em><\/span><\/p>\n

*<\/span>) <\/strong>Din Arta Cuv\u00e2ntului la Eminescu<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prof. D. Caracostea Revista “G\u00e2ndirea”, Anul XVI, Nr. 3, Martie 1937 Privite plastic, cele \u015fapte strofe dela \u00eenceputul poemei par un pridvor care, \u00eendrept\u00e2ndu-\u0163i privirile spre construc\u0163ia arhitectonic\u0103, te invit\u0103s\u0103 intri; considerate muzical, s\u00e2nt ca o uvertur\u0103 care a\u015feaz\u0103 m\u0103estrit temele \u015fi te prinde \u00een ritmul \u00eentre\u00ad gului. Alc\u0103tuind un grup, sunt deosebit de potrivite […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,4],"tags":[],"class_list":["post-4416","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara","category-din-presa-legionara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-19e","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4416","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4416"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4416\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4418,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4416\/revisions\/4418"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4416"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4416"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4416"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}