{"id":4350,"date":"2012-03-02T04:51:44","date_gmt":"2012-03-02T10:51:44","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4350"},"modified":"2013-01-12T10:17:56","modified_gmt":"2013-01-12T16:17:56","slug":"legionarii-urcau-spre-cer-de-mircea-streinul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4350","title":{"rendered":"Legionari urcau spre cer de Mircea Streinul"},"content":{"rendered":"<p>Toate celulele chesturii de poli\u021bie din Cern\u0103u\u021bi erau luminate.<br \/>\nParc&#8217;ar fi fost o s\u0103rb\u0103toare. O s\u0103rb\u0103toare stranie, tragic\u0103. O s\u0103rb\u0103toare a nebuniei.<\/p>\n<div id=\"attachment_4357\" style=\"width: 330px\" class=\"wp-caption alignright\"><img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" aria-describedby=\"caption-attachment-4357\" loading=\"lazy\" class=\"size-full wp-image-4357\" title=\"Mircea Streinul - Legionarii urcau spre cer\" alt=\"\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2012\/05\/streinul-legionarii-a.jpg?resize=320%2C175&#038;ssl=1\" width=\"320\" height=\"175\" srcset=\"https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2012\/05\/streinul-legionarii-a.jpg?w=320&amp;ssl=1 320w, https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2012\/05\/streinul-legionarii-a.jpg?resize=300%2C164&amp;ssl=1 300w\" sizes=\"auto, (max-width: 320px) 100vw, 320px\" \/><p id=\"caption-attachment-4357\" class=\"wp-caption-text\">&#8230;glasul le sun\u0103 p\u00e2n\u0103 departe, alung\u00e2nd mu\u021benia aspr\u0103 a nop\u021bii&#8230;<\/p><\/div>\n<p>Noaptea \u2014 cu ste\u00adle multe. O dulce noapte de Septembrie.<\/p>\n<p>V\u0103zduhul, lini\u015ftit \u015fi c\u0103ldu\u021b. In parcul Dominicului desigur c\u0103 se mai plimbau perechi de&#8217;ndr\u0103gosti\u021bi.<br \/>\nVasile Dum\u015fa se plimba f\u0103r\u0103&#8217;ncetare \u00een cu\u015fca monstruoas\u0103 de piatr\u0103. Pe ziduri\u2014semne ciudate, urme de s\u00e2nge, sg\u00e2rieturi f\u0103cute cu unghia sau cu\u00ad\u021bitul. Profesorul putu descifra c\u00e2teva nume cunos\u00adcute.<br \/>\nIon, \u00eentins pe sc\u00e2ndurile lucioase ale patului, pri\u00advea necontenit becul electric. Lumina \u00eel fascina \u015fi-i anestezia g\u00e2ndurile. Totul devenise ireal. Pere\u021bii se l\u0103rgiser\u0103, tavanul cenu\u015fiu crescuse. Ion avea sensa\u021bia c\u0103 patul se cufund\u0103 cu d\u00e2nsul \u00eentr&#8217;un abis nes\u00adf\u00e2r\u015fit.<br \/>\n\u201eDac\u0103 ar \u00eenceta sgomotul aceasta afurisit din coridor, tare bine-ar fi&#8221;, \u2014 \u00ee\u015fi spuse \u2014. \u201eAproape c\u0103 m&#8217;a\u015f sim\u021bi fericit&#8230;&#8221;\u00a0<!--more--><br \/>\nDup\u0103 un timp, cu ochii plini de lumin\u0103, vru s\u0103 se smulg\u0103 amor\u021birii pe care i-o producea becul electric, dar nu reu\u015fi. Ochii \u00eencepur\u0103 s\u0103-l doar\u0103 \u015fi sgomotele din coridor \u2014 u\u015fi tr\u00e2ntite, c\u00e2te-un geam\u0103t scrijelit de z\u0103voare \u2014 \u00eei rupeau nervii. Un motor de camion duduia necontenit \u00een curte. Cineva r\u00e2dea afar\u0103.<br \/>\n\u201eCineva care e liber !&#8221; \u2014 \u015fi-o cocleal\u0103 cumplit\u0103 \u00eei umplu gura. \u2014 \u201eDa, mai sunt oameni liberi pe lume. Oameni cari se plimb\u0103, cari r\u00e2d, cari privesc stelele&#8221;, \u2014 \u015fi spuse tare: \u2014 Ascult\u0103, Vasile, \u00een de\u00adfinitiv ce-o s\u0103 ne fac\u0103 ? Suntem prea mul\u021bi ca s\u0103 ne&#8217;mpu\u015fte pe to\u021bi !<br \/>\n\u2014 Poate c&#8217;o s\u0103 ne decimeze&#8230; Poate c\u0103 ne vor tri\u00admite prin lag\u0103re. De unde vrei s\u0103 \u015ftiu? Te temi de moarte?<br \/>\n\u2014 M\u0103 tem, Vasile, \u2014 m\u0103rturisi cinstit Ion, care prinse s\u0103-l invidieze pe Dum\u015fa.<br \/>\nProfesorul era calm. At\u00e2t \u2014 c\u0103 se plimba mereu.\u2028 Era ca un tigru \u00een cu\u015fc\u0103 : lini\u015ftit, \u00eens\u0103 plictisit c\u0103 i\u2028 s&#8217;a r\u0103pit libertatea. Vasile Dum\u015fa nu se temea de ni\u00ad\u2028meni \u015fi de nimic din afara credin\u021bei \u00een Legiune \u015fi C\u0103\u2028pitan. D\u00e2rz \u00eentotdeauna, r\u0103sbise greut\u0103\u021bile, sfidase \u2028poli\u021bia \u015fi-\u015fi r\u00e2sese de siguran\u021b\u0103. Jandarmii umbla\u2028ser\u0103 \u00eentr&#8217;un timp nebune\u015fte dup\u0103 d\u00e2nsul. S\u0103pt\u0103m\u00e2ni\u2028 dear\u00e2ndul. Luni. Ca, \u00een seara de 22, un comisar be\u021biv s\u0103-l aresteze din \u00eent\u00e2mplare. Un gazetar, Jenic\u0103,\u2028 avusese pe vremuri un conflict cu Dum\u015fa, care-l \u2028prinsese cu o escrocherie. Jenic\u0103, prieten cu comisa\u2028rul, i-l ar\u0103tase pe strad\u0103, \u00een dreptul \u201eGlasului Bucovinei&#8221;: \u2014 \u201eM\u0103, iat\u0103 un legionar! Pune m\u00e2na pe el!&#8221;\u2028 Vasile, care venind dela un unchiu de-al s\u0103u din\u2028 Ceahor, nu aflase \u00eenc\u0103 de noul ordin a l desl\u0103n\u021buirii\u2028 prigoanei nici nu se ferise. Credea c\u0103 e vorba de\u00a0obi\u015fnuitele \u015ficane ce i le f\u0103cea siguran\u021ba din Cern\u0103\u00ad\u2028u\u021bi. Abia c\u00e2nd comisarul \u00eei spusese de fapta echipei\u2028 de pedepsire, Vasile \u00een\u021belese c\u0103, deast\u0103dat\u0103, va fi\u2028 foarte greu s\u0103 mai scape. In drum spre chestur\u0103, pri\u00ad\u2028vise mult soarele care-apunea \u00eentr&#8217;o mare de aur \u015fi\u2028 de s\u00e2nge, sc\u0103ld\u00e2nd \u00een purpur\u0103 ora\u015ful. Comisarul bo\u00ad\u2028dog\u0103nea mereu: &#8211; \u201cBestii, asasini, groapa v\u2019asteapt\u0103 !&#8221; \u2014 \u015fi gura \u00eei duhnea a rachiu, \u00eens\u0103 Dum\u015fa nu-l lua \u00een seam\u0103, ci continua s\u0103 se uite la soarele care se cufunda \u00eencet dup\u0103 p\u0103durea de fagi \u015fi de ste\u00adjari a \u021ae\u021binului. \u201eInsf\u00e2r\u015fit ! Bine c&#8217;au r\u0103pus fiara !&#8221; \u2014 se g\u00e2ndea Vasile \u015fi privea mereu soarele. In dreptul str\u0103zii \u015etefan cel Mare, v\u0103zuse un grup de elevi, cari \u00eel salutaser\u0103, c\u0103ci \u00eel \u021bineau minte, de\u015fi de-aproape doi ani era suspendat din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt Trecuse, apoi, pe l\u00e2ng\u0103 o c\u0103ru\u021b\u0103 cu f\u00e2n \u015fi mireazma am\u0103ruie a ierburilor uscate \u00eei adiaser\u0103 amintiri din copil\u0103rie, a\u015fa c\u0103-un dor puternic dup\u0103 c\u00e2mpiile satului s\u0103u \u00eel cuprinsese. Soarele tocmai apunea c\u00e2nd Vasile in\u00adtrase prin poarta larg\u0103 a chesturii de politie. Vechiul s\u0103u du\u015fman, Procopceac, \u00eel privea ironic dintr&#8217;o tr\u0103\u00adsur\u0103. Dum\u015fa scuipase ca la vederea unei chihfteri\u021be \u015fi trecuse \u00eenainte.<br \/>\n\u2014 Tu, \u00eens\u0103, nu te temi de moarte, Dum\u015fa? \u2014 \u00eel scutur\u0103 din g\u00e2nduri glasul lui Ion.<br \/>\nVasile se opri din plimbat \u015fi chibzui un timp, ca, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103 r\u0103spund\u0103 :<br \/>\n\u2014 Nu. Sincer, nu. Mi-i absolut indiferent dac\u0103 mor sau nu. Vezi&#8230; Nu \u015ftiu dac\u0103 ai s\u0103 m\u0103&#8217;n\u021belegi&#8230; Eu m&#8217;am identificat cu Legiunea. Tu o priveai din afa\u00adr\u0103! a\u015fa c\u0103 \u021bi se poate p\u0103rea exagerat ceea ce-\u021bi spun. Am certitudinea c\u0103 Legiunea va \u00eenvinge \u00eentr&#8217;o zi. M\u0103i Ioane, tu \u015ftii c\u0103, ast\u0103zi, to\u021bi copiii satelor ne c\u00e2nt\u0103 c\u00e2ntecele ?<br \/>\n\u201eEu sunt slab&#8221;, \u2014 g\u00e2ndi cu am\u0103r\u0103ciune Ion. \u2014 \u201eNu pot ie\u015fi din mediocritate, la toate sunt mediocru. Dup\u0103 c\u00e2teva minute, \u00eel cuprinse un fel de le\u015fin \u015fi c\u0103zu \u00eentr&#8217;un somn greu \u015fi ad\u00e2nc. Cum aerul se cam r\u0103corise, Dum\u015fa \u00ee\u015fi desbr\u0103c\u0103 haina \u015fi \u015fi-o \u00eentinse peste Ion. Era bucuros c\u0103 acesta a adormit. Ii pl\u0103\u00adceau singur\u0103tatea \u015fi rug\u0103ciunea. Nu voise s\u0103 se \u00een\u00ad chine pe c\u00e2nd prietenul s\u0103u mai era treaz. Rug\u0103ciu\u00adnea, a\u015fa cum o f\u0103cea el, era o tain\u0103 a lui \u015fi numai a lui.<br \/>\nIngenunchie. Zidurile celulei disp\u0103rur\u0103 \u015fi cerul se&#8217; apropie de cre\u015ftetul omului. Dum\u015fa reu\u015fea s\u0103-\u015fi cre\u00adeze o singur\u0103tate absoluta \u00een clipele \u00een cari se ruga. Rug\u0103ciunea era un act de crea\u021bie pentru d\u00e2nsul. Tot at\u00e2t de singuri trebuie s\u0103 se fi sim\u021bit Bach, Beethoven sau Eminescu atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi realizau opera. Dum\u015fa sta singur, umil \u015fi mic \u00een fa\u021ba imensit\u0103\u021bii lui Dum\u00adnezeu. In clipele acelea, inima i s e pref\u0103cea \u00eentr&#8217;un c\u0103rbune care-i ardea sufletul.<br \/>\nIn noaptea aceea, Vasile Dum\u015fa se rug\u0103 mai mult ca niciodat\u0103. Poate ore \u00eentregi. Nu sim\u021bea c\u0103 genun\u00adchii i-au amor\u021bit \u015fi c\u0103 m\u00e2nile \u00eei erau reci ca om\u0103tul. Dimpotriv\u0103, o nemaitr\u0103it\u0103 fericire \u00eei \u00eenc\u0103lzea fruntea.<br \/>\nZ\u0103vorul scr\u00e2sni si comisarul se-ar\u0103t\u0103 r\u00e2njind \u00een cadrul u\u015fii grele de stejar. In spatele lui, doi gardieni \u00eenarma\u021bi. Dum\u015fa \u00eei cuno\u015ftea. Erau cei mai barbari din \u00eentreaga poli\u021bie. Adev\u0103rate fiare cari necinsteau chipul omenesc. Totu\u015fi, ei se bucurau de considera\u00ad\u021bie \u00een r\u00e2ndurile oficialit\u0103\u021bii \u015fi unul din ei fusese deta\u00ad\u015fat c\u00e2ndva pe l\u00e2ng\u0103 persoana rezidentului.<br \/>\n\u2014 Hai! La interogator !<br \/>\nDum\u015fa \u00eel privi lung pe comisar. Ciudat c\u0103-l chiemau at\u00e2t de cur\u00e2nd la interogator&#8230; \u015eicomisarul r\u00e2n\u00adjea foarte suspect, iar gardienii \u00ee\u015fi str\u00e2mbau ironic buzele. Vasile Dum\u015fa d\u0103du din umeri, se&#8217;ndrept\u0103 spre Ion \u015fi vru s\u0103-\u015fi ia haina, dar se r\u0103sg\u00e2ndi.<br \/>\nNu-i trebuia \u021binut\u0103 de gal\u0103 ca s\u0103 se prezinte \u00een fa\u021ba inspectorului de siguran\u021b\u0103, mo\u015fnegu\u021bul cu z\u00e2mbet amabil, \u00een m\u00e2na c\u0103ruia st\u0103teau vie\u021bile legionarilor din Bucovina. Plec\u00e2ndu-se, Dum\u015fa \u00ee\u015fi trecu palma peste fruntea lui Ion; \u00ee\u015fi \u00eenchise ochii pentru o clip\u0103.<br \/>\n\u201eZenobia Magheru trebuie s\u0103 fie disperat\u0103 c\u0103 i l-au arestat\u2026&#8221; \u2014 se g\u00e2ndi d\u00e2nsul \u015fi oft\u0103.<br \/>\nC\u00e2nd \u00ee\u015fi redeschise ochii, se sim\u021bi vesel. Avea o stranie sensa\u021bie de eliberare. Ie\u015fi, \u00eencadrat de gar\u00addieni, \u00een coridor. C\u00e2\u021biva \u021b\u0103rani erau \u00eengr\u0103m\u0103di\u021bi \u00een\u00adtr&#8217;un col\u021b al coridorului. Printre ei, Constantin Zoppa, aprig ca&#8217;ntotdeauna, \u015fi Leon, care fusese scos pen\u00adtru c\u00e2teva clipe din celul\u0103.<br \/>\nDum\u015fa o lu\u0103 spre scara care ducea la biroul lui Zachiu; era o scar\u0103 de sc\u00e2nduri, \u00eentortochiat\u0103 \u015fi ur\u00eet\u0103. Celulele dela etaj p\u0103reau ni\u015fte cu\u015fte de menajerie. In subsol, Dum\u015fa \u015ftia c\u0103 se afla camera in\u00adchizitorial\u0103. Acolo, mul\u021bi legionari fuseser\u0103 \u021binu\u021bi ore&#8217;ntregi \u00een ap\u0103 pe cele mai mari geruri.<br \/>\n\u2014 Nu! Nu pe scar\u0103 ! \u2014 url\u0103 comisarul, al c\u0103rui p\u0103r ro\u015fu lucea dr\u0103ce\u015fte \u00een lumina tulbure a corido\u00adrului &#8211; Prin fund !<br \/>\nVasile se-opri nedumerit, \u00eens\u0103 un gardian \u00eel \u00eempinse, asa c\u0103 trebui s\u2019o ia \u00eenainte.<br \/>\nPoarta se deschise si Dumsa p\u0103si \u00een \u00eentunericul care i se p\u0103ru binef\u0103c\u0103tor, dup\u0103 lumina chinuitoare din celul\u0103. Incetul cu \u00eencetul se-obisnui cu bezna sip utu s\u0103 disting\u0103 contururile c\u00e2torva jandarmi si gardieni.<br \/>\n\u2013\u00a0Unde vre\u021bi s\u0103 m\u0103 duce\u021bi? \u2013 \u00eel \u00eentreb\u0103 calm pe comisar.<br \/>\n\u2013\u00a0Las\u0103, c\u2019o s\u0103 vezi! \u2013 \u00eei r\u0103spunse repezit acesta. \u201cAu de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 transporte la Ciuc? \u2013 se g\u00e2ndi Vasile. \u2013 \u201cNu, nu cred. La ora asta nu-i nici un tren.\u00a0 Atunci?\u201d \u2013 si se cutremur\u0103; totusi, nu-l cuprinsese nici o panic\u0103. \u2013\u201cAr fi absurd s\u0103 mi se\u2019nt\u00e2mple ceva. Ce naiba! Doar nu suntem \u00een China pe timpul r\u0103scoalei boxerilor, ca s\u0103 fii ucis f\u0103r\u0103 nici un fel de judecat\u0103!\u201d<br \/>\nLa perchezi\u021bie, sergentul \u00eei luase toate obiectele. (P\u00e2n\u0103 si cravata, ca s\u0103 n\u2019aib\u0103 cu ce s\u0103 se sp\u00e2nzure. \u201cIdio\u021bii!\u201d \u2013 se g\u00e2ndise Vasile. \u2013\u201cParc\u0103 un legionar se sinucide !&#8221;). Dar \u021big\u0103rile \u015fi chibriturile i le l\u0103\u00adsase. Poate c\u0103 sergentul era fum\u0103tor \u015fi \u015ftia ce&#8217;nseamn\u0103 pentru un fum\u0103tor s\u0103 naiba \u021big\u0103ri. Vasile \u00ee\u015fi aprinse o \u201eNa\u021bional\u0103&#8221;. La p\u00e2lp\u00e2irea fl\u0103c\u0103rii, v\u0103zu c\u0103 jandarmii stau \u00een jurul unui automobil deschis, \u00een care se g\u0103sea domnul X.<br \/>\n\u2014 Hai, urc\u0103-te ! \u2014 porunci comisarul \u015fi Vasile, \u00eenc\u0103 orbit de flac\u0103ra chibritului, b\u00eejb\u00eei printre jan\u00addarmi, ca, apoi, s\u0103 fie \u00eempins al\u0103turi de maior.<br \/>\n\u2014 Dac\u0103 \u015ftiam c\u0103 sunt dus \u00een afara chesturii, \u00eemi luam haina. Comisarul putea s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 voiu fi transportat \u00een alt\u0103 parte. Un pic de-omenie se cere \u015fi din partea unui hingher.<br \/>\n\u2014 Acolo unde te ducem, n&#8217;o s\u0103 ai nevoie de hai\u00adn\u0103, \u2014 rosti mali\u021bios X.<br \/>\n\u201eVa-s\u0103-zic\u0103 m&#8217;a\u015fteapt\u0103 moartea&#8221;, \u2014 se g\u00e2ndi cu lini\u015fte Vasile; apoi, inima i se str\u00e2nse pentru cama\u00adrazii s\u0103i. \u2014 \u201eAsta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e o m\u0103sur\u0103 pentru toat\u0103 \u021bara. Pretutindeni vor fi execu\u021bii. Pentru Dumne\u00adzeu ! Ce nebunie ! O s\u0103-i ucid\u0103 pe to\u021bi !&#8221; \u2014 \u015fi-i rev\u0103zu pe Totu, pe B\u0103nic\u0103 Dobre, pe G\u00e2rcineanu, pe Banea, pentru cari avea \u015fi prietenie personal\u0103. \u2014 \u201eDar, oare, \u00eei vor putea ucide \u00eentr&#8217;adev\u0103r pe to\u021bi ?&#8221; \u2014 \u015fi se g\u00e2ndi c\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne m\u0103car fagii si stejarii.<br \/>\n\u2014 D\u0103-i drumu&#8217;, \u015fofer ! \u2014 porunci X \u015fi motorul por\u00adni vuind sinistru \u00een curtea enorm\u0103, \u00eenconjurat\u0103 de ziduri. \u2014 Strada Cuciurul-Mare !<br \/>\n\u2014 Frumos din partea guvernului c\u0103 m\u0103 trimite cu automobilul la moarte.<br \/>\n\u2014 Suntem \u021bar\u0103 civilizat\u0103, \u2014 r\u00e2se X.<br \/>\n\u2014 \u015ei, m\u0103 rog, dup\u0103 ce criterii se fac execu\u021biile astea ?<br \/>\n\u2014 Habar n&#8217;am. Mi s&#8217;a dat ordin s\u0103 fii executat \u015fi mai mult nu m\u0103 intereseaz\u0103.<br \/>\n\u2014 Mai mult nu v\u0103 intereseaz\u0103 ! Sigur&#8230; O s\u0103 dor\u00admi\u021bi cu con\u015ftiin\u021ba \u00eemp\u0103cat\u0103 m\u00e2ne diminea\u021b\u0103. Adic\u0103 azi diminea\u021b\u0103.<br \/>\n\u2014 Nu m\u0103 intereseaz\u0103 p\u0103rerea dumitale despre constiin\u021ba mea.<br \/>\n\u2014 Crede\u021bi sincer c\u0103 , omor\u00eendu-m\u0103 pe mine, omor\u00ee\u021bi \u00eentreaga Mi\u015fcare Legionar\u0103 din jude\u021bul Cern\u0103u\u021bi? Jandarmul Ani\u021bei din Cuciurul-Mare a schingiuit un sat \u00eentreg, dar oamenii au r\u0103mas neclinti\u021bi \u00een cre\u00addin\u021ba lor.<br \/>\n\u2014 Nu \u015ftiu dac\u0103 o s\u0103 mai r\u0103m\u00e2n\u0103 tot at\u00e2t de ne\u00adclinti\u021bi \u015fi dup\u0103 ce v\u0103 vor vedea cadavrele pe strad\u0103.<br \/>\n\u2014 Vom fi deci \u00eempu\u015fca\u021bi mai mul\u021bi?<br \/>\n\u2014 Desigur ! Trei. Cel pu\u021bin a\u015fa fusese vorba. Ul\u00adterior s&#8217;a dat ordin s\u0103 fii \u00eempu\u015fcat \u015fi dumneata.<br \/>\n\u2014 Ceilalti au si fost executa\u021bi?<br \/>\n\u2014 Inca nu. Ve\u021bi fi \u00eempusca\u021bi \u00eempreun\u0103! E mai spectaculos.<br \/>\n\u2014 Ei stiu ce-i asteapt\u0103?<br \/>\n\u2014 Evident. Le-am spus. Cred c\u2019au si murit de fric\u0103, &#8211; si X \u00eencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103.<br \/>\n\u2014 Legionarii nu mor d e fric\u0103, domnule X.<br \/>\n\u2014Doamne, m\u0103&#8217;ntreb ce fel de oameni sunte\u021bi voi, cari v\u0103 ucide\u021bi fra\u021bii.<br \/>\n\u2014 Nu sunt dec\u00e2t un executant Restul nu m\u0103 inte\u00adreseaz\u0103. \u015ei, apoi, e nevoie de ordine \u00een \u021bara asta !<br \/>\n\u2014 Ordine sprijinit\u0103 pe baionete ? mai spune\u021bi c\u0103 nu sunte\u021bi dec\u00e2t un executant. Dac\u0103, av\u00e2nd oleac\u0103 de suflet \u00een dumneavoastr\u0103, ne-a\u021bi l\u0103sa s\u0103 fugim, ce-ati risca? Nimic grav.<br \/>\n\u2014 N &#8216;am poft\u0103 sa-mi pierd slujba!<br \/>\n\u2014 In schimb, vii indiferent dac\u0103 noi ne pierdem via\u021ba. Cum pute\u021bi ascula Liturghia c\u00e2nd intra\u021bi \u00een bi\u00adseric\u0103? Pute\u021bi asculta cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu voi, ace\u015ftia, cari ave\u021bi m\u00e2inile pline de s\u00e2nge? E cumplit! Pentru voi, nu pentru noi. S\u0103 ne\u2019n\u021belegem \u00eens\u0103: nu v\u0103 fac deloc propunerea s\u0103 ne l\u0103sa\u021bti s\u0103 fugim. Tara \u00eentreag\u0103 e legionar\u0103 si n\u2019are nici o importan\u021b\u0103 dac\u0103 o s\u0103 mai moar\u0103 c\u00e2teva mii de oameni.<br \/>\n\u2014 Sunte\u021bi ni\u015fte fanta\u015fti periculo\u015fi.<br \/>\nVasile Dum\u015fa se g\u00e2ndi c\u0103 n&#8217;are rost s\u0103 mai dis\u00adcute. Automobilul pleca \u00eencet, ca \u015fi cum ar fi luptat cu bezna. C\u00e2te-un coco\u015f vestea departe c\u0103 noaptea se-apropie de sf\u00e2r\u015fit; \u00een c\u00e2teva case se \u015fi luminase; muncitorii se preg\u0103teau de lucru. Un be\u021biv trecu l\u0103\u00adl\u0103ind prin fa\u021ba ma\u015finii. Deodat\u0103, lui Vasile i se p\u0103ru absurd\u0103, ireal\u0103 aceast\u0103 noapte.<br \/>\n\u201eOare nu sunt prada unui vis ur\u00eet?&#8221; \u2014 \u015fi se scu\u00adtur\u0103, \u00eens\u0103 atinse m\u00e2na rece \u015fi umed\u0103 a lui X \u015fi se resemn\u0103 s\u0103 constate c\u0103 nu viseaz\u0103, ci pleac\u0103 spre moarte, condus de-un domn X cinic \u015fi f\u0103r\u0103 mil\u0103.<br \/>\nNu reu\u015fea s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la moarte. Imagini diferite i se&#8217;nv\u0103lm\u0103\u015feau \u00een minte: o c\u00e2mpie prin care alerga cu ni\u015fte prieteni. C\u0103pitanul \u00een curtea sediu\u00adlui din Bucure\u015fti, p\u0103durea din Ad\u00e2ncat\u0103 \u015fi iar C\u0103pitanul. Brusc, se f\u0103cu o mare lumin\u0103 \u00een sufletul lui Dum\u015fa. Se-adunau de pretutindeni mii \u015fi mii de oa\u00admeni. Vasile putu distinge c\u0103 poart\u0103 c\u0103m\u0103\u015fi verzi. Cineva d\u0103du o comand\u0103 \u015fi legionarii se&#8217;ncolonar\u0103. \u201eA r\u0103s\u0103rit luna! Cum de-a r\u0103s\u0103rit luna a\u015fa, deo\u00addat\u0103?&#8221; \u00eenc\u0103 o comand\u0103 \u015fi legionarii pornir\u0103 \u00een mars. \u201cPentru Dumnezeu, ce fac camarazii?!\u201d \u2013 se cutremur\u0103 Dumsa. \u2013 \u201cDoar nu urca la cer?!\u201d Ba da! Miile acelea de oameni urcau la cer. Se\u2019n\u0103l\u021bau c\u00e2nt\u00e2nd si parc\u0103 se\u2019ndreptau si v\u0103ile Cern\u0103u\u021bilor vuiau.<br \/>\n\u201eAsta e minune !&#8221; \u2014 \u015fi strig\u0103: \u2014 Domnul X, domnul X, prive\u015fte! Legionarii au pornit s\u0103 urce spre cer! \u2014 \u015fi str\u00e2nse bra\u021bul celui ce-l ducea la moarte.<br \/>\nImpresionat \u015foferul pierdu pentru o clip\u0103 contro\u00adlul asupra volanului \u015fi-automobilul vir\u0103:<br \/>\n\u2014 Fii atent idiotule ! \u2014 se r\u0103sti X; apoi, se r\u0103sti \u015fi la Dum\u015fa: \u2014 Nu m\u0103 plictisi ! E\u015fti un aiurit !<br \/>\nVraja se destr\u0103m\u0103 \u015fi Vasile nu v\u0103zu dec\u00e2t strada luminat\u0103 de farurile ma\u015finii.<br \/>\n\u201eDoamne, sunt fericit c\u0103 mor pentru Legiune \u015fi C\u0103\u00adpitan&#8230;&#8221; \u2014 \u00ee\u015fi spuse \u00eemp\u0103cat profesorul.<br \/>\nDup\u0103 c\u00e2teva minute, automobilul opri. Dumsa deosebi un grup l\u00e2ng\u0103 ulucile v\u0103ruite. Doi gardieni r\u0103s\u0103rir\u0103 ca din p\u0103m\u00e2nt si-i puser\u0103 c\u0103tuse. Apoi, un jandarm \u00eel \u00eempinse sub lumina felinarului.<br \/>\n\u2014 S\u0103 terminam odat\u0103 ! \u2014 spuse X .<br \/>\n\u2014 B\u0103! Voi s\u0103 trece\u021bi aici, \u00een mijlocul str\u0103zii\u2028. S\u0103 nu-mi face\u021bi scene !<br \/>\n\u2014 Hai b\u0103 ! Ce n&#8217;a\u021bi auzit ordenul lu&#8217; domn&#8217; X? \u2014 se strop\u015fi \u015fi-un gardian. \u2014 Hai, mi\u015fcati-v\u0103 odat\u0103, cremenalilor.<br \/>\n\u2014 Dumneata, r\u0103m\u00e2i la-o-parte, \u2014 \u00eei porunci lui Dum\u015fa, X.<br \/>\nCei trei legionari erau lega\u021bi cu fr\u00e2nghii. Vasile recunoscu doi din ei. Le f\u0103cu un gest de&#8217;ncurajare; ei \u00eei r\u0103spunser\u0103 cu \u201eTr\u0103iasc\u0103 Legiunea \u015fi C\u0103pita\u00adnul !&#8221; \u2014 \u015fi glasul le sun\u0103 p\u00e2n\u0103 departe, alung\u00e2nd mu\u021benia aspr\u0103 a nop\u021bii. X \u00ee\u015fi aprinse o \u021bigar\u0103. Vasile putu s\u0103 observe c\u0103 pe omul acesta nu-l \u00eencearc\u0103 nicio emo\u021bie. Par&#8217;c\u0103 s&#8217;ar fi preg\u0103tit s\u0103 trag\u0103 \u00een ni\u015fte c\u00e2ini turba\u021bi. \u201eNumai de-ar ochi bine, ca b\u0103ie\u021bii s\u0103 nu su\u00adfere prea mult&#8221;, \u2014 se&#8217;ngrijor\u0103 Dum\u015fa. In ora\u015f era at\u00e2ta t\u0103cere, c\u0103 se-auzea g\u00e2f\u00e2itul unei locomotive care urca panta spre gara Gr\u0103dina-Public\u0103. O c\u0103ru\u021b\u0103 se-apropia \u00eencet, sc\u00e2r\u021b\u00e2ind ; o stea se desprinse \u015fi sf\u00e2\u015fie cerurile; un jandarm \u00eencerc\u0103 arma. P\u00e2n\u0103 ca Vasile s\u0103 se dumireasc\u0103, o salv\u0103 sun\u0103, asurzindu-l. Profesorul sim\u021bea cum \u00eei sv\u00e2cnesc vinele dela t\u00e2mple. C\u00e2nd auzul \u00eei reveni, deosebi geam\u0103tul lung \u015fi greu al unuia din cei c\u0103zu\u021bi.<br \/>\n\u2014 Ce e bestialitatea asta? \u2014 strig\u0103 Vasile. \u2014 Sunte\u021bi mai r\u0103i dec\u00e2t diavolul! Dac\u0103 v&#8217;a\u021bi pus \u00een g\u00e2nd s\u0103 ucide\u021bi oamenii da\u021bi-v\u0103 m\u0103car silin\u021ba s\u0103-i ucide\u021bi dintr&#8217;odat\u0103, nu \u00een rate !<br \/>\nUn pat de pusc\u0103 \u00eel nimeri peste fluerul picioarelor si Vasile se pr\u0103busi; totusi, desi durerea \u00eei sf\u00e2rteca oasele, se ridic\u0103 imediat. Nu voia s\u0103 moar\u0103 \u00een ge\u00adnunchi. Unul din jandarmi z\u00e2mbea batjocoritor \u015fi voi s\u0103-l mai loveasc\u0103 odat\u0103, \u00eens\u0103 X \u00eei f\u0103cu semn s\u0103-l lase \u00een pace: \u015ftia c\u0103 pe-un om ca Vasile Dum\u015fa nu-l \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 chinurile fizice. \u015ei la urma-urmei, X era \u015fi ni\u021bel plictisit; avusese un program foarte frumos pentru noaptea asta: un chef la \u201eColibri&#8221;, plimbar\u0435 cu Sandina p\u00e2n\u0103 la Prut; \u015fi, c\u00e2nd colo, trebuie s\u0103 piard\u0103 timpul cu \u201elegionarii \u0103\u015ftia, cari ar trebui dis\u00adtru\u015fi cu to\u021bii&#8230; Uf!&#8221;<br \/>\nX veni la legionarul care fusese numai r\u0103nit \u015fi-i puse revolverul la t\u00e2mpl\u0103. Acela \u00ee\u015fi deschise ochii, \u00eentr&#8217;un suprem efort rosti :<br \/>\n\u2014 Tr\u0103iasc\u0103 Legiunea \u015fi C\u0103pitanul ! \u2014 \u015fi capul \u00eei c\u0103zu \u00een praf.<br \/>\nC\u00e2nd ap\u0103s\u0103 pe tr\u0103gaciu, legionarul era mort.<br \/>\n\u2014 Ai tras \u00eentr&#8217;un cadavru, domnule X ,\u2014 constat\u0103 dispre\u021buitor Vasile.<br \/>\n\u2014 In schimb, dumneata e\u015fti viu, \u2014 sublinie mali\u021bios X \u015fi-\u015fi ridic\u0103 revolverul, \u021bintindu-1 asupra pro\u00adfesorului. \u2014 Ei, m\u0103rturise\u015fte, nu e\u015fti emo\u021bionat ?<br \/>\nPe Dum\u015fa \u00eel cuprinse o imens\u0103 sc\u00e2rb\u0103 fa\u021b\u0103 de omul acesta, care necinstea uniforma.<br \/>\n\u201cCum naiba de se pot g\u0103si printer ofi\u021berii nostrii at\u00e2t de bravi asemenea canalii?\u201d \u2013 se\u2019ntreb\u0103 descurajat profesorul, ca, apoi, s\u0103 spun\u0103 plictisit: &#8211; Trage odat\u0103 ! Ifosele dumitale m\u0103&#8217;ngre\u021bo\u015feaz\u0103. Te complaci \u00een situa\u021bia unui c\u0103l\u0103u din vre-un roman \u00een fascicole. Nu-\u021bi mai r\u0103spund la nimic. Mi-i sil\u0103 \u015fi ru\u00ad\u015fine c\u0103 exist\u0103 oameni ca dumneata, \u2014 \u015fi \u00een g\u00e2nd, \u00ee\u015fi spuse ca pe-o rug\u0103ciune cuvintele cele mari: \u2014 \u201eTr\u0103iasc\u0103 Legiunea \u015fi C\u0103pitanul l&#8221;<br \/>\nIn\u0103l\u021b\u00e2ndu-\u015fi privirile, se uit\u0103 la stele. Erau acolo \u2014 a\u015fa cum le \u015ftia \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, c\u00e2nd alerga noaptea prin gr\u0103din\u0103, ca s\u0103 se lupte cu umbrele porumbi\u015ftii. Calea Robilor str\u0103lucea ca un pod de aur. C\u00e2\u021biva nouri mici lunecau foarte \u00eencet dinspre miaz\u0103-zi.<br \/>\nDeodat\u0103, profesorul Vasile Dum\u015fa v\u0103zu o lumin\u0103 mare, orbitoare; un fel de fulger alb\u0103striu; sim\u021bi o durere sf\u00e2\u015fietoare \u00een partea dreapt\u0103 a pieptului \u015fi se cl\u0103tin\u0103.<br \/>\n\u201eCanalia ! Nici m\u0103car s\u0103 \u021binteasc\u0103 nu \u015ftie! Sau poate c\u0103 m&#8217;a \u00eempu\u015fcat anume \u00een felul acesta, ca s\u0103 m\u0103 chinuiasc\u0103&#8230; Bruta !&#8221;<br \/>\nInc\u0103 un fulger; c\u0103zu.<br \/>\n\u201eM&#8217;a nimerit \u00een g\u00e2t&#8230; \u2014 \u015fi horc\u0103i, c\u0103ci s\u00e2ngele \u00eei \u015fi umpluse gura : \u2014 Inc\u0103 n&#8217;am murit !<br \/>\nIncepu s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u2014 a\u015fa cum z\u0103cea lungit \u00een colbul str\u0103zii, \u015fi hohotele lui \u0440\u0430r\u0441\u0103-l p\u0103lmuir\u0103 pe X, care, ca un dement trase \u015fi restul de nou\u0103 gloan\u021be, ciuruind trupul profesorului.<br \/>\nSe lumina dinspre Horecea-M\u0103n\u0103stirii. O diminea\u021b\u0103 calma, care vestea o zi frumoas\u0103, cu soare mult. Pe strada Cuciurul-Mare, legionarii z\u0103ceau \u00eens\u00e2nge\u00adra\u021bi. Vasile Dum\u015fa \u00ee\u015fi mai p\u0103stra r\u00e2sul pe, buze.<br \/>\n\u2014 Dumnezeu s\u0103-i ierte, \u2014 se&#8217;nchin\u0103 \u00een tain\u0103 un \u021b\u0103ran, \u2014 c\u0103 vrednici oameni au fost!<br \/>\nAltul \u00ee\u015fi str\u00e2nse pumnii.<br \/>\nO femee \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103.<br \/>\nIar jandarmii st\u0103teau de piatr\u0103, privind \u00een gol, \u015fi erau palizi ca \u015fi cum s&#8217;ar fi temut ca mor\u021bii s\u0103 nu \u00eenvie.<span style=\"color: #ff0000;\">*<\/span>).<\/p>\n<p><strong>Mircea STREINUL<br \/>\n<\/strong><span style=\"color: #ff0000;\">*<\/span>) <span style=\"color: #008000;\"><em>Fragment din romanul cu acela\u015f\u00a0nume<\/em>.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Toate celulele chesturii de poli\u021bie din Cern\u0103u\u021bi erau luminate. Parc&#8217;ar fi fost o s\u0103rb\u0103toare. O s\u0103rb\u0103toare stranie, tragic\u0103. O s\u0103rb\u0103toare a nebuniei. Noaptea \u2014 cu ste\u00adle multe. O dulce noapte de Septembrie. V\u0103zduhul, lini\u015ftit \u015fi c\u0103ldu\u021b. In parcul Dominicului desigur c\u0103 se mai plimbau perechi de&#8217;ndr\u0103gosti\u021bi. Vasile Dum\u015fa se plimba f\u0103r\u0103&#8217;ncetare \u00een cu\u015fca monstruoas\u0103 de [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[19],"tags":[],"class_list":["post-4350","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-restituitiri-literare"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-18a","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4350","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4350"}],"version-history":[{"count":16,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4350\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4352,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4350\/revisions\/4352"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4350"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4350"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4350"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}