{"id":4011,"date":"2012-01-07T08:35:45","date_gmt":"2012-01-07T14:35:45","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4011"},"modified":"2012-01-07T17:11:49","modified_gmt":"2012-01-07T23:11:49","slug":"nicolae-grigorescu-in-istoria-culturii-romanesti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=4011","title":{"rendered":"Nicolae Grigorescu \u00een istoria culturii rom\u00e2ne\u015fti"},"content":{"rendered":"
\"\"

Nicolae Grigorescu - Portret de \u0163\u0103r\u0103ncu\u0163\u0103<\/p><\/div>\n

Opera lui Nicolae Grigorescu \u00eenseamn\u00e3 o r\u00e3scruce \u00een istoria culturii rom\u00e2nesti. Desi \u00een ultimele sapte decenii i s’au consacrat vreo 15 monografii, totusi fenomenul Grigorescu n’a fost \u00eenc\u00e3 studiat si ad\u00e2ncit \u00een functie de cerintele istorice ale epocii sale, de perspectivele pe care le-a descris evolutiei \u00eentregii culturi rom\u00e2nesti si de dimensiunile universale ale esteticii sale.
\nNicolae Grigorescu a ap\u00e3rut \u00een arta rom\u00e2neasc\u00e3 \u00een momentul \u00een care se impunea o consolidare moral\u00e3 a noului Stat national \u00eenf\u00e3ptuit prin Unirea Principatelor. Actul politic al Unirii, care \u00eensemnase o realizare pe linie national\u00e3 a idealurilor revolutiei burghezo-democrate de la 1848, nu adusese si o fuziune sufleteasc\u00e3 deplin\u00e3 \u00eentre Munteni si Moldoveni. Unele tendinte separatiste au st\u00e3ruit \u00een Moldova p\u00e2n\u00e3 la cucerirea independentei de stat, la 1878. Pentru a combate aceste tendinte separatiste, se cerea crearea unor valori morale care s\u00e3 constituie patrimoniul cultural comun al \u00eentregii t\u00e3ri si s\u00e3 \u00eent\u00e3reasc\u00e3 astfel constiinta unit\u00e3tii nationale.
\nTablourile lui Nicolac Grigorescu, \u00eenf\u00e3tis\u00e2nd frumusetea specific\u00e3 a privelistilor t\u00e3rii, au avut o putere de emotionare care a aflat un r\u00e3sunet in sufletele tuturor Rom\u00e2nilor. Dragostea lui pentru p\u00e3m\u00e2ntul patriei s’a transmis \u00een egal\u00e3 m\u00e3sur\u00e3 si Moldovenilor si Muntenilor, care au \u00eenteles c\u00e3 un peisaj din Ruc\u00e3r este tot at\u00e2t de rom\u00e2nesc ca si unul din Buz\u00e3u si c\u00e3 am\u00e2ndou\u00e3 aveau tr\u00e3s\u00e3turi comune exprim\u00e2nd adev\u00e3rata \u00eenf\u00e3tisare caracteristic\u00e3 a patriei.
\nLirismul lui Grigorescu corespundea deci unei necesit\u00e3ti istorice, izvor\u00eete din desvoltarea societ\u00e3tii rom\u00e2nesti. Si este interesant de notat\u00a0faptul c\u00e3 in acelasi timp se manifesta si lirismul lui Vasile Alecsandri si acela al lui Mihail Eminescu, creatori de valori culturale valabile pentru toti Rom\u00e2nii, menite s\u00e3 contribuie in acel moment istoric la consolidarea noului Stat national rom\u00e2nesc.
\nAceast\u00e3 functie social\u00e3 a lirismului lui Grigorescu explic\u00e3 si asa-numitul s\u00e3u idilism. Pentru a reuni consensul unanim, pentru a exprima ceea ce-i reunea pe toti Rom\u00e2nii, el trebuia s\u00e3 pun\u00e3 accentul pe \u00eensusirile specifice ale poporului roman si mai putin pe aspra conditie de viat\u00e3 a t\u00e3ranului de pe vremea aceea. Configur\u00e2nd tipul specific al t\u00e3ranului roman, cu robustetea lui fizic\u00e3 si moral\u00e3, cu portul lui m\u00e2ndru si frumos, cu bl\u00e2ndetea, \u00eentelepciunea, vrednicia si demnitatea lui, Grigorescu alegea \u00eensusirile care, p\u00e3str\u00e2ndu-si veridicitatea lor tipologic\u00e3, reprezentau virtutile caracteristice ale \u00eentregului popor. In acea faz\u00e3 de dezvoltare a culturii rom\u00e2nesti, aceasta era misiunea artistului si el a \u00eendeplinit-o cu dragoste, convingere si c\u00e3ldur\u00e3. El n’a idealizat oamenn, care in tablourile sale \u00eesi p\u00e3streaz\u00e3 o net\u00e3g\u00e3duit\u00e3 autenticitate. Dac\u00e3 ar fi f\u00e3cut-o, opera sa si-ar fi pierdut eficacitatea, n’ar mai fi fost adev\u00e3rat\u00e3 si conving\u00e3toare, n’ar mai fi tr\u00e3it. De altfel, Grigorescu a r\u00e3spuns singur acestei \u00eenvinuiri: \u00abSpun unii c\u00e3 poetizez. Nu stiu bine ce-i asta. Dar b\u00e3nuesc ca trebue s\u00e3 fie in g\u00e2ndul lor: c\u00e3 m’as \u00eencerca s\u00e3 fac mai frumos decat natura. Hm! Or fi si neghiobi care cred c\u00e3 eu pot retusa opera lui Dumnezeu, dar aceia numai artisti nu s\u00e2nt. Eu aleg, nu corectez. Fac ce-mi place mie, ce corespunde sufletului meu.<\/em> C\u00e3 nici n’as putea s\u00e3 fac altceva… O, s\u00e2nt at\u00e2tea lucruri frumoase in natur\u00e3! Unde ne putem urca noi, nu p\u00e2n\u00e3 la ele, c\u00e3 aceasta nu e dat omului, dar p\u00e2n\u00e3 mai pe aproape m\u00e3car? Oric\u00e2t ne-am str\u00e3dui, r\u00e3m\u00e2nem departe, sub adev\u00e3r Dar cel putin c\u00e2nd nu mai stim cc s\u00e3 spunem si cum s\u00e3 spunem, s\u00e3 t\u00e3cem, s\u00e3 nu mintim!\u00bb
\nTematica t\u00e3r\u00e3neasc\u00e3, predominant\u00e3 in opera lui Grigorescu, corespundea si ea cerintelor istorice ale acelei epoci, in care idealurile revolutiei dela 1848 determinaser\u00e3, pe linia reformelor democratice, desfiintarea iob\u00e3giei si \u00eempropriet\u00e3rirea t\u00e3ranilor prin reforma agrar\u00e3 dela 1864.
\nTablourile lui Grigorescu, \u00eenf\u00e3tis\u00e2nd chipuri de t\u00e3rani sau scene din viata satului care munceste, au prilejuit o luare de constiinta a unor realit\u00e3ti ignorate p\u00e2n\u00e3 atunci de o bun\u00e3 parte din societatea rom\u00e2neasc\u00e3.
\nGratie artei lui Grigorescu, t\u00e3ranul a \u00eencetat de a mai fi socotit ca o vita de munc\u00e3 si a fost considerat ca o fiint\u00e3 uman\u00e3 vrednic\u00e3 de interes, cu propriile ei visuri si n\u00e3dejdi.
\nNicolae Grigorescu se situeaz\u00e3 astfel in istoria culturii rom\u00e2nesti ca un urmas al revolutionarilor dela 1848, al c\u00e3ror program a fost in bun\u00e3 parte \u00eenf\u00e3ptuit in Rom\u00e2nia in a doua jum\u00e3tate a veacului trecut.
\nIn ceea cc priveste perspectivele pe care opera sa le-a deschis evolutiei artei rom\u00e2nesti si a \u00eentregii culturi nationale, contributia lui Grigorescu se cuvine analizat\u00e3 in functie de caracterul ei inovator si de lupta dus\u00e3 \u00eempotriva academismului.
\nLa 1870, c\u00e2nd Grigorescu a participat pentru prima data la Expozitia Artistilor in viata<\/em>, unde a prezentat 27 tablouri, academismul avea o pozitie dominant\u00e3 in arta rom\u00e2neasc\u00e3. Theodor Aman conducea Scoala de Bele-Arte din Bucuresti, iar Gh. Panaiteanu-Bardasare pe cea din Iasi ; corpul profesoral al acestor dou\u00e3 institutii era alc\u00e3tuit din academisti ca Gh. Tattarescu, C. St\u00e3ncescu, F. Storck, etc. Toate pozitiile-cheie din viata artistic\u00e3 erau detinute de academisti. Titu Maiorescu, in fruntea grupului \u00abjunimea\u00bb, sustinea teoria artei pentru art\u00e3, socotind arta ca \u00abo fictiune ideal\u00e3\u00bb, menit\u00e3 s\u00e3 creeze o evaziune din mizeriie vietii si av\u00e2nd un obiectiv moral edificator.
\nNicolae Grigorescu se ridic\u00e3 \u00eempotriva doctrinei academiste. Fictiunii ideale el \u00eei opune contactul direct, sincer, intim cu natura si cu viata real\u00e3, care constituie pentru el adevarata surs\u00e3 de inspiratie. Idealismului scolii academiste, care prcconiza imitarea unui frumos ideal, etern si absolut, el \u00eei opune realismul s\u00e3u care urm\u00e3reste s\u00e3 prind\u00e3 miscarea, atmosfera, expresia, caracterul si \u00eendeosebi \u00abpalpitarea aceea cald\u00e3 a liniilor din afar\u00e3 prin care vorbeste \u00eentelesul dinl\u00e3untru\u00bb, cum ssngur spunea at\u00e2t de frumos.
\nAcademistii pictau <dup\u00e3 reguli stiute\u00bb, imit\u00e2nd pilda vechilor maestri, pe c\u00e2nd Grigorescu picta asa cum vedea si mas ales asa cum simtea. \u00abSentimentul coloreaz\u00e3, nu pensula, spunea el. Poti colora c’o buc\u00e3tica de c\u00e3rbune si toate tuburile din lume nu-ti dau albastrul unei flori de inisor, dac\u00e3 nu-l ai in suflet.\u00bb<\/em>
\nIn locul picturii de atelier, cu lumina artificial\u00e3 si dirijat\u00e3, si a principiilor rigide ale aeademistilor, Grigorescu a adus pictura in aer liber, sincer\u00e3, spontan\u00e3 si vibrant\u00e3.
\nUniversul academistilor se marginea la mitologie, la istorie si la literatur\u00e3. Acela al lui Grigorescu era vast cat viata si m\u00e3rinimia. Academistii c\u00e3utau subiecte m\u00e3rete si impun\u00e3toare, cu efect moralizator. Grigorescu prefera aspecte din viata oamenilor simpli si adev\u00e3rati sau colturile cele mai umile din natur\u00e3. O simpl\u00e3 potec\u00e3 de p\u00e3dure, un car cu boi pe un drum de tar\u00e3, o turm\u00e3 de vite \u00eenapoindu-se in sat pe \u00eenserate, o satr\u00e3 de tigani, un bordei, dou\u00e3 fetite torc\u00e2nd la poart\u00e3, un mesteac\u00e3n alb \u00een b\u00e3taia soarelui auriu de toamn\u00e3, un b\u00e2lci in preajma orasului, un han la marginea drumului, un alai de nuntasi, un ciob\u00e3nas cu oitele sale, un pastor pe o creast\u00e3 de munte sau o fetiscan\u00e3 chipes\u00e3 merg\u00e2nd cu ulciorul la izvor erau motivele sale preferate \u00een care putea evoca \u00eentreaga poezie a naturii.
\nIn sf\u00e2rsit, arta lui Grigorescu face trecerea dela subiect la motivul pictural, dela narativ la liric.
\nIn conceptia academist\u00e3, artistul avea rolul unui povestitor care se exprima prin imagini. Red\u00e2nd o \u00eent\u00e2mplare sau o actiune, el trebuia s\u00e3 pun\u00e3 accentul principal pe naratiune, in loc de a-si exprima propriul s\u00e3u sentiment in fata realit\u00e3tii.
\nSubiectul \u00eesi avea morala lui, care trebuia s\u00e3 reias\u00e3 din atitudinile personagiilor, din gesturile si gruparea lor, din desnod\u00e3m\u00e2ntul sugerat al actiunii, prezentate in momentul cel mai spectaculos.
\nGrigorescu a \u00eenlocuit caracterul discursiv al naratiunii prin elementul sintetic al tr\u00e3irii.
\nEl alegea un moment din realitatea cotidian\u00e3, care-i servea drept pretext pentru a-si exprima felul s\u00e3u de a g\u00e2ndi lumea. Aceast\u00e3 pozitie se aseam\u00e3n\u00e3 cu aceea a romancierului care scrie la persoana \u00eent\u00e2ia, ar\u00e3t\u00e2nd modul in care se reflect\u00e3 in constiinta sa realitatea exterioar\u00e3.
\n\u00abF\u00e3 ce simti si at\u00e2ta cat simti, spunea Grigorescu. Unde nu te mai misc\u00e3, las\u00e3 pensula jos; lucrul t\u00e3u fiind numai sinceritate va creste si se va des\u00e3v\u00e2rsi in sufletul celorlalti. Va tr\u00e3i. Altfel, vr\u00e2nd s\u00e3-l ispr\u00e3vesti, il omori.\u00bb
\nDou\u00e3 consecinte importante decurg din aceast\u00e3 trecere de la subiect la motiv. In primul r\u00e2nd, artistul nu mai este preocupat de redarea exact\u00e3 a lucrurilor din natur\u00e3, de reconstituirea cat mai precis\u00e3 a aspecte lor lor exterioare. In al doilea r\u00e2nd, el \u00eenlocuieste forma \u00eenchis\u00e3 \u00eentr’un\u00a0contur, printr’o form\u00e3 deschis\u00e3, \u00eenv\u00e3luit\u00e3 in lumin\u00e3, integrat\u00e3 climatului general al tabloului.
\nIn aceast\u00e3 privint\u00e3, Grigorescu spunea: \u00abExact? Ce \u00eenseamn\u00e3 asta in art\u00e3? In suf letul t\u00e3u e taina care d\u00e3 viata p\u00e2nzei, nu in forma si in coloarea exact\u00e3 a lucrurilor. Acolo-i aerul, acolo-i miscarea care nu pozeaz\u00e3, acolo-i palpitarea aceea cald\u00e3 a liniilor din afar\u00e3 prin care vorbeste \u00eentelesul dinl\u00e3untru.<\/em> Nu vezi at\u00e2tea tablouri corecte, linse, reci, asa de uscate si de lustruite c\u00e3 oamenii de acolo parc\u00e3 au fast niste p\u00e3pusi de lemn, date bine la strung, \u00eembr\u00e3cate, asezate frumos dup\u00e3 regulile stiute si pe urm\u00e3 tot dup\u00e3 regulile stiute zugr\u00e3vite? Exactitatea stric\u00e3, nu-i totdeauna adev\u00e3rul<\/em>. Despre un copac in care-mi lucrezi frunza cu toate nervurile ei, despre un peisaj in care-mi faci firul de iarb\u00e3, voi spune oric\u00e2nd c\u00e3 nu-i adev\u00e3rat. Ochiul nu-l vede asa. Ne uit\u00e3m de departe la un cunoscut care vine spre noi. Ce vedem din forma si din miscarea lui? C\u00e2teva linii. In acele c\u00e2teva linii e caracterul. S\u00e3 le stii prinde pe acelea si s\u00e3 nu te pierzi in multimea detaliilor… O, detaliile! Pe c\u00e2ti nu-i am\u00e3gesc! Cine zugr\u00e3veste haina, cu nasturii si cu toate \u00eendoiturile ei, va avea o admirabil\u00e3 firm\u00e3 de croitor, nu un portret si mai ales nu un suflet!\u00bb
\nF\u00e3r\u00e3 a mai st\u00e3rui asupra deosebirilor de tehnic\u00e3 dintre academisti si arta grigorescian\u00e3, din aceast\u00e3 scurt\u00e3 analiz\u00e3 putem desprinde ce a adus el nou in evolutia picturii rom\u00e2nesti.
\nDar mai presus de inovatiile de conceptie, viziune si limbaj, aportul s\u00e3u cel mai pretios a fost climatul moral de libertate, de \u00eendr\u00e3zneal\u00e3 in actul de creatie, de av\u00e2nt, pasiune si sinceritate pe care l-a introdus in cultura rom\u00e2neasc\u00e3. Acest climat a determinat si o schimbare in raporturile fat\u00e3 de celelalte culturi. In locul imitatiei servile, el a adus o receptivitate, altoit\u00e3 pe trunchiul unei viguroase originalit\u00e3ti care-si avea r\u00e3d\u00e3cinile in p\u00e3m\u00e2ntul patriei, in experienta secular\u00e3 a poporului s\u00e3u, in realit\u00e3tile nationale. De aceea arta lui Grigorescu a fast at\u00e2t de autentic rom\u00e2neasc\u00e3, av\u00e2nd in acelasi timp orizontul deschis spre universalitate.
\n\u00abCa s\u00e3 dai modelului t\u00e3u miscarea fundamental caracteristic\u00e3, cea natural\u00e3, singura frumoas\u00e3, g\u00e2ndeste-te la ce face neamul lui de veacuri, spunea Grigorescu. In cadrul acelei \u00eendeletniciri seculare, vei g\u00e3si gestul adev\u00e3rat, cu suflet cu tot.\u00bb<\/em>
\nAsimil\u00e2nd cuceririle impresionismului francez, potrivindu-le cerintelor specifice ale climatului rom\u00e2nesc, Grigorescu a dat o expresie original\u00e3 sensibilit\u00e3tii plastice rom\u00e2nesti.
\nIn sf\u00e2rsit, estetica lui Grigorescu ne desv\u00e3luie adev\u00e3ratele dimensiuni ale artei sale.
\nExist\u00e3 dou\u00e3 mari categorii de artisti: cei care se supun timpului istoric si se m\u00e3rginesc sa-i consemneze peripetiile; si cei care \u00eenfrunt\u00e3 vremelnicia, n\u00e3zuind spre timpul absolut a c\u00e3rui m\u00e3sur\u00e3 este vesnicia.
\nGrigorescu, av\u00e2nd constiinta efemerit\u00e3tii timpului istoric, c\u00e3uta \u00abtaina vietii\u00bb, esenta care se situeaz\u00e3 deasupra contingentei. Avea o conceptie heraclitean\u00e3 a tcmpului, a clipelor care nu se mai \u00eentorc niciodat\u00e3, a devenirii la care este supus\u00e3 existenta.
\n\u00abLucreaz\u00e3 mult, in fiecare zi, spunea el. Si sterge tot ce faci, dac\u00e3 nu-ti simti sufletul t\u00e3u acolo, dar lucreaz\u00e3 mult, ca s\u00e3 poti lucra repede. Toate lucrurile din afar\u00e3 trebuiesc f\u00e3cute repede, smulse din sbor. Cu aceeasi peisaj, sc\u00e3ldat in aceeasi lumin\u00e3 si privit cu aceeasi dispozitie sufleteasc\u00e3 nu te \u00eent\u00e2lnesti dec\u00e2t odat\u00e3 in viat\u00e3. Simfonia aceea de lcnii, de tonurc, de umbr\u00e3 si lumin\u00e3, \u00eenfr\u00e3tirea aceea a tuturor elementelor care fac, sub raza unei clipe fericite, ca un lucru s\u00e3 fie frumos, n’ai s’o mai g\u00e3sesti. Peste un ceas alta e fata lumii si altul esti tu!<\/em>\u00bb
\nRelu\u00e2nd aceeasi idee, el afirma: \u00abIn pictur\u00e3, cel mai bun lucru este s\u00e3 nu revii : c\u00e2t ai putut prinde dintr’odat\u00e3, cu sufletul \u00eenfierb\u00e2ntat din ceasul aceea, at\u00e2ta-i al t\u00e3u. Dac\u00e3 nu-ti place, sterge si \u00eencepe din nou. Bine \u00eenteles c\u00e3 atunci c\u00e2nd e o lucrare de atelier, se schimb\u00e3 vorba. Dar aceea nu tr\u00e3iesc; p\u00e2n\u00e3 s\u00e3 le ispr\u00e3vesti, fuge viata din ele. Toate-ti fug. Fuge expresia lucrurilor si a figurii omenesti, fuge lumina, si ceea cc e mai important pentru c\u00e3 in adev\u00e3r e ireparabcl, fuge fr\u00e3gezimea sentimentului t\u00e3u, privirea, dispozitia, sufletul t\u00e3u de atunci cu care n’ai s\u00e3 te mai \u00eent\u00e2lnesti niciodat\u00e3. De c\u00e2te ori nu mi s’a \u00eent\u00e2mplat, c\u00e2nd n’aveam colorile la mine, s\u00e3 v\u00e3d un colt de natur\u00e3 admirabil ! M\u00e3 uitam la ceas ca s\u00e3 vin a doua zi exact la aceeasi or\u00e3 s\u00e3 lucrez. Veneam si nu mai era nimic. Erau copacii, era valea si aceeasi lumin\u00e3 era, dar… nu mai eram eu cel de ieri!\u00bb
\nDac\u00e3 totul se schimb\u00e3, \u00eentr’o lume in perpetu\u00e3 devenire, care este mijlocul de a atinge durata, absolutul, vesnicia? R\u00e3spunsul ni-l d\u00e3 tot Grigorescu: \u00abRepetitie in art\u00e3? Nici o floare nu e \u00abrepetitie\u00bb. Nici o\u00a0und\u00e3 de lumin\u00e3. De milioane de ani, de c\u00e2nd trimite soarele raze pe p\u00e3m\u00e2ntul nostru, n’au venit dou\u00e3 la fel.\u00bb
\nFiecare clip\u00e3 e unic\u00e3 si in aceast\u00e3 unicitate const\u00e3 caracterul ei absolut, esenta ei. Rolul artistului este de a desv\u00e3lui tocmai esenta, unicitatea, smulg\u00e2nd astfel obiectul ei devenirii, si restituindu-i dimensiunea absolut\u00e2, in afar\u00e3 de tirnpul istoric. \u00abTiganca de la Ghergani\u00bb, cu z\u00e2mbetul provoc\u00e3tor, cu tineretea ispititoare a trupului, tr\u00e3ieste si ast\u00e3zi in p\u00e2nza lui Grigorescu, desi s’au scurs aproape o sut\u00e3 de ani de c\u00e2nd a pictat-o. Modelul a devenit de mult cenus\u00e3, dup\u00e3 ce v\u00e2rsta i-a vestejit str\u00e3lucirea adolescentei. Dar imaginea si-a p\u00e3strat aceeasi prospetime, aceeasi clocotire de viat\u00e3, pentru c\u00e3 artistul a stiut s\u00e3 redea in aceast\u00e3 opera esenta motivului ales.
\n\u00abInainte de a \u00eencepe un portret, spunea Grigorescu, uit\u00e3-te bine. S\u00e2nt m\u00e2ini care nu seam\u00e3n\u00e3 cu figura. N’ai s\u00e3 le faci. Dar c\u00e2nd ochii nu s\u00e2nt ai gurii? Pentru mine, gura priveste mai expresiv dec\u00e2t ochii… S\u00e2nt m\u00e2ini care g\u00e2ndesc, m\u00e2ini bune, iubitoare, care parc\u00e3 m\u00e2ng\u00e2ie lucrurile pe care le ating, si m\u00e2ini r\u00e3ut\u00e3cioase, care privesc lumea cu necaz. Am v\u00e3zut m\u00e2ini foarte triste la un actor care nu juca dec\u00e2t roluri cornice. M\u00e2inile nu puteau m\u00e2nii. Ochi e usor de f\u00e3cut. Privirea e mai greu. Orice lucru are o latur\u00e3 a lui mai expresiv\u00e3 – acolo-i taina vietii lui.
\nA p\u00e3trunde taina vietii, \u00eensemna pentru Grigorescu a dep\u00e3si aparentele, a trece dincolo de hotarul contingentei, a p\u00e3trunde in lumea esentei, in care ni se desv\u00e3luie adev\u00e3rul unic, absolut.
\nLirismul lui Grigorescu se \u00eembog\u00e3teste astfel cu un fundament filosofic, care-si afl\u00e3 r\u00e3d\u00e3cinile in acea str\u00e3veche \u00eentelepciune popular\u00e3, pe care o reg\u00e3sim in lumea fantastic\u00e3 a basmului rom\u00e2nesc.
\nAl. Vlahut\u00e3 scria, pe drept cuv\u00e2nt: \u00abUn rapsod al p\u00e3m\u00e2ntului nostru a fost Grigorescu. Al p\u00e3m\u00e2ntului si al neamului nostru. Un poet mare, ad\u00e2nc si adev\u00e3rat ca \u00eens\u00e3si natura care i-a fost model, prieten si pov\u00e3tuitor, un poet care a adus un c\u00e2ntec nou pe lume si l-a c\u00e2ntat cu glas proasp\u00e3t, cald, inspirat.\u00bb
\nGrigorescu a g\u00e3sit si limbajul plastic potrivit acestui continut poetic. M\u00e2nuia pensula cu o verv\u00e3 extraordinar\u00e3 si pasta era c\u00e2nd subtire si transparent\u00e3, c\u00e2nd aruncat\u00e3 in pete mai groase, c\u00e2nd distribuit\u00e3 ca stropi de lumin\u00e3, c\u00e2nd \u00eentins\u00e3 cu latul cutitului, c\u00e2nd aplicat\u00e3 in frotiuri,\u00a0c\u00e2nd abundent\u00e3, suprapus\u00e3 in mai multe straturi care ieseau aproape in relief, p\u00e3str\u00e2nd \u00eens\u00e3 ne\u00eencetat fream\u00e3tul si emotia notatiei directe, spontane. Adesea, o figur\u00e3 era construit\u00e3 din c\u00e2teva accente de lumin\u00e3. Alteori, in bl\u00e2ndele luciri ale amurgului plutea colbul drumurilor de tar\u00e3. Pentru a exprima deplina integrare a t\u00e3ranului in natur\u00e3, silueta acestuia nu se profila niciodat\u00e3 pe \u00eentinsul cerului, ci r\u00e3m\u00e2nea cuprins\u00e3 in zona ocupat\u00e3 de p\u00e3m\u00e2nt in tablou. Astfel, natura nu cov\u00e2rsea omul, ci \u00eel \u00eembr\u00e3tisa parc\u00e3 si nici omul nu domina natura prin \u00eenversunare, lupt\u00e3 sau semetie, ci o rodnicea prin vrednicie, prin dragoste. \u00de\u00e3ranui vorbea frunzelor dest\u00e3inuindu-le amarul lui si o \u00eenrudire sufleteasc\u00e3 \u00eel lega de cumintenia p\u00e3m\u00e2ntului. Grigorescu a stiut s\u00e3 exprime aceast\u00e3 atitudine \u00eentr’un limbaj poetic pictural, si de aceea sub penelul lui realitatea devenea poezie.
\nC\u00e2ntecul nou pe care Grigorescu l-a adus pe lume pornea din str\u00e3fundurile sufletului popular, exprima dorul si aleanul doinelor. Diversitatea procedeelor folosite nu era dec\u00e2t c\u00e3utarea \u00eenfrigurat\u00e3 de a t\u00e3lm\u00e3ci in forme vizibile imponderabilul, sufletul unui \u00eentreg popor.
\nMeritul cel mare al lui Grigorescu este de a fi exprimat \u00eentr’un limbaj plastic rom\u00e2nesc un continut specific national. Prin opera lui, arta rom\u00e2neasc\u00e3 \u00eesi defineste profilul propriu, original, si aduce o contributie de seam\u00e3 la marele patrimoniu artistic al lumii.
\nIonel JIANU
\n<\/strong>Fiinta Rom\u00e2neasca, Nr. 2, Paris 1964<\/em><\/span><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Opera lui Nicolae Grigorescu \u00eenseamn\u00e3 o r\u00e3scruce \u00een istoria culturii rom\u00e2nesti. Desi \u00een ultimele sapte decenii i s’au consacrat vreo 15 monografii, totusi fenomenul Grigorescu n’a fost \u00eenc\u00e3 studiat si ad\u00e2ncit \u00een functie de cerintele istorice ale epocii sale, de perspectivele pe care le-a descris evolutiei \u00eentregii culturi rom\u00e2nesti si de dimensiunile universale ale esteticii […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-4011","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-pagini-din-exil"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-12H","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4011","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4011"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4011\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4014,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4011\/revisions\/4014"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}