{"id":3371,"date":"2011-11-11T13:27:29","date_gmt":"2011-11-11T19:27:29","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=3371"},"modified":"2026-01-17T07:00:07","modified_gmt":"2026-01-17T13:00:07","slug":"e-bernea-vasile-parvan-dela-stiinta-la-mistica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=3371","title":{"rendered":"E. Bernea: Vasile P\u00e2rvan, dela \u015ftiin\u0163\u0103 la mistic\u0103"},"content":{"rendered":"
\u201eOamenii noi \u00eenflorind \u00een marea lumin\u00e3 a vietii, se pleac\u00e3 cu reculegere spre p\u00e3m\u00e2ntul unde dorm oamenii vechi, din t\u00e3ria c\u00e3rora au crescut ei, oameni noi, ca florile noi din pulberea florilor vechi” – <\/em>PARENTALIA<\/em><\/span><\/span><\/p>\n
\"\"

VASILE P\u00c2RVAN<\/p><\/div>\n

A vorbi ast\u00e3zi despre Vasile P\u00e2rvan este o datorie pentru cei ce \u00eenfrunt\u00e3 lumea si viata prin t\u00e3ria spiritului lor. Acest om care s’a sf\u00e2rsit at\u00e2t de repede a avut totusi t\u00e3ria de a l\u00e3sa o puternic\u00e3 lumin\u00e3 \u00een urm\u00e3. Si dac\u00e3 existenta sa trupeasc\u00e3 a fost de mic\u00e3 durat\u00e3, lumina spiritului s\u00e3u va lumina mult\u00e3 vreme viitorul asa cum ea a biruit \u00eentunericul trecutului. A prinde \u00eentreaga sa fiint\u00e3 spiritual\u00e3, a \u00eencerca s\u00e3 faci accesibil\u00e3 si altora, este a reda plastic, a sculpta \u00eentr’un fel figura sa neobisnuit\u00e3. A vorbi \u00eens\u00e3 despre Vasile P\u00e2rvan este foarte greu; greu pentruc\u00e3 el nu a tr\u00e3it vremea, \u00een care s\u00e3-si poat\u00e3 spune ultimul cuv\u00e2nt, dar mai ales pentruc\u00e3 a fost un om de-o viat\u00e3 interioar\u00e3, bogat\u00e3 si puternic\u00e3, un suflet de o rar\u00e3 complexitate.
\nA fost un suflet de erou entuziast si profund, activ si iluminat, chinuit si d\u00e2rz; de o d\u00e2rjenie amar\u00e3; aspr\u00e3, asem\u00e3n\u00e3toare tragicilor eroi antici in impresionanta lor lupt\u00e3 cu destinul. In sufletul s\u00e3u era o adev\u00e3rata gam\u00e3 de tonuri care se \u00eempleteau \u00eentr’un \u00eentreg pe c\u00e2t de armonios pe at\u00e2t de viu.
\nComplexitatea si profunzimea sufletului s\u00e3u \u00eel f\u00e3ceau adesea de ne\u00eenteles. In figura aspr\u00e3, continuu concentrat\u00e3 se \u00eenchideau laolalt\u00e3 ratiunea si rigoarea omului de stiint\u00e3, cu profunzimea si t\u00e3ria g\u00e2ndului despic\u00e3tor al filosofului, cu elanul puternic si \u00eenclinat liric al artistului. Dela tumultul interior, adesea nebulos, al unui vizionar romantic, el se \u00een\u00e3lta p\u00e2n\u00e3 la linistea si seninatatea deplin\u00e3 a aceluia ce oficiaz\u00e3 la altarul adev\u00e3rului, binelui si frumosului adev\u00e3rat. \u201eAdev\u00e3rul in sine, dreptatea in sine, frumosul in sine, sunt senine si reci ca \u00eenaltul cerului” si pe acestea a voit el s\u00e3 le ating\u00e3. G\u00e2ndul lui P\u00e2rvan vibra bogat si frumos \u00eempodobit corintic, dar si simplu, linear, doric. Eruditul si omul de stiint\u00e3, filosoful si artistul s’au \u00eent\u00e2lnit \u00eentr’o frumoas\u00e3 colaborare in acest om de elit\u00e3. A le desp\u00e3rti \u00eenseamna a nu p\u00e3trunde in toat\u00e3 amploarea ei aceast\u00e3 superioar\u00e3 existent\u00e3. Exceptional dotat, acest fr\u00e3m\u00e2nt\u00e3tor de g\u00e2nduri, acest singuratec, a \u00eencercat s\u00e3 p\u00e3trund\u00e3 in cele mai ad\u00e2nci si intime cute ale sale, istoria si \u00eentreaga existent\u00e3, at\u00e2t de enigmatic\u00e3, at\u00e2t de ciudat a omului. De aceea el nu a ignorat nimic din ceeace este lic\u00e3rire de spirit, din ceeace este atins de aceast\u00e3 existent\u00e3 omeneasc\u00e3.
\nIstoria national\u00e3 ca stiint\u00e3, fusese cu deosebit\u00e3 str\u00e3lucire purtat\u00e3 de \u00eenaintasi, asa cum nici o alt\u00e3 stiint\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3 nu a fost purtat\u00e3. Cu Vasile P\u00e2rvan \u00eens\u00e3 arheologia rom\u00e2neasc\u00e3 si in general istoria veche cap\u00e3t\u00e3 un adev\u00e3rat caracter stiintific. Calit\u00e3tile sale \u00een\u00e3scute de om de stiint\u00e3, precum si \u00eenclinarea natural\u00e3 c\u00e3tre filosofie si art\u00e3, i-au dat largi poisibilit\u00e3ti de \u00eentelegere pentru cursul istoric al soiciet\u00e3tii omenesti cu tot ce a produs ea in decursul vremurilor. Dac\u00e3 la acestea mai adaog\u00e3m serioasa sa preg\u00e3tire in diversele domenii ale spiritului g\u00e3sim in P\u00e2rvan cel mai indicat \u00eenteleg\u00e3tor al fenomenelor istorice si \u00eentemeetor de stiint\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3.
\nIstoria omenirei av\u00e2nd aspecte foarte variate, fenomenele ei fiind de o bogat\u00e3 tes\u00e3tur\u00e3 intim\u00e3 istoricul trebue s\u00e3 st\u00e3p\u00e2neasc\u00e3 in mod necesar o exceptional\u00e2 plutere de p\u00e3trundere a tuturor manifest\u00e3rilor de viat\u00e3 omeneasc\u00e3. “Darul de a creea istoria general\u00e3 e principial conditionat de aceast\u00e3 claritate si multilateralitate de suflet”. Vasile P\u00e2rvan a avut acest dar.
\nCeeae \u00eens\u00e3 constitue marea posibilitate de creatie in istorie este dubla putere de analiz\u00e3 si sintez\u00e3 a fenomenelor, care in evolutia lor prezint\u00e3 aspecte concrete accesibile unei directe p\u00e3trunderi, dar si un curs ad\u00e2nc, nev\u00e3zut, ascuns observatiei noastre directe. Rostul istoricului este ca plec\u00e2nd dela cunoasterea primelor elemente s\u00e3 purcead\u00e3 la reconstituirea \u00eentregului in leg\u00e3turile sale cele mai t\u00e3inuite. “Explicarea istoric\u00e3 a evolutiei fenomenelor pleac\u00e3 de obiceiu dela alte fenomene cari apar \u00eenrudite. Trebue \u00eens\u00e3 pentru a nu gresi in concluzii, o analiz\u00e3 prealabil\u00e3 foarte atent\u00e3 si subtil\u00e3, a continutului spiritual al diferitolor fenomene care apar dup\u00e3 aspecte \u00eenrudite, put\u00e2nd fi totusi in fond deosebite. Sunt in istorie \u00eens\u00e3 fenomene pentru care nu g\u00e3sim dec\u00e2t la o anume distant\u00e3, o leg\u00e3tur\u00e3. Aceast\u00e3 leg\u00e3tur\u00e3 \u00eendep\u00e3rtat\u00e3 – adesea usor recunoscut\u00e3 – trebue \u00eens\u00e3 urm\u00e3rit\u00e3. Si aici e greutatea. C\u00e3ci sunt si r\u00e2uri subterane ale evolutiei istorice. Aici \u00eens\u00e3 numai cu sinteza reconstructiv\u00e3 ne putem ajuta. Din fragmente aproape informe de g\u00e2nduri si aspecte formale, din ad\u00e2ncimile divinatoare ale propriului suflet, trebue s\u00e3 refacem ideal cursul r\u00e2ului ascuns, s\u00e3 arunc\u00e3m pod peste pr\u00e3pastia \u00eentre dou\u00e3 proeminente bine definite”.
\nVasile P\u00e2rvan a \u00eentrunit am\u00e2ndou\u00e3 aceste calit\u00e3ti si le-a \u00eentrunit \u00eentr’o larg\u00e3 m\u00e3sur\u00e3. Calit\u00e3tile eruditului si ale cuget\u00e3torului istoric \u00eentrunite in aceiasi personalitate, au creat opera monumental\u00e3 a adev\u00e3ratului nostru om de stiint\u00e3. Continuu atent asupra detaliului istoric, asupra faptului m\u00e3runt, dar totusi eloquent, el tinde catre sinteza superioar\u00e3. Bogatul material de eruditie nu constitue pentru P\u00e2rvan scopul in sine al cercet\u00e3rilar; cu o metod\u00e3 vie si \u00eentr’o viziune a \u00eentregului acest material este interpretat si valorificat in vederea reconstituirii fenomenelor de ansamblu, fenomenelor vietii in desf\u00e3surarea lor istoric\u00e3. Orice document istoric, orice am\u00e3nunt este p\u00e3truns p\u00e2n\u00e3 in cele mai subtile si specifice calit\u00e3ti de continut spiritual. Dar ca acest lucru s\u00e3 fie cu putint\u00e3 si \u00eentelegerea s\u00e3 fie c\u00e2t mai deplin\u00e3, drumul s\u00e3u nu se opreste aci. G\u00e2ndul s\u00e3u plin de neeast\u00e2mp\u00e3r, bog\u00e3tia sufleteasc\u00e3 il face s\u00e3 dep\u00e3seasc\u00e3 aceast\u00e3 cunoastere fragmentar\u00e3 de fapte si s\u00e3 mearg\u00e3 in lumea enigmelor istorice. Numai aci \u00eesi g\u00e3seste el adev\u00e3rata satisfactie oric\u00e2t de mari ar fi greut\u00e3tile: \u201eA lumina cu puterea propriului geniu m\u00e3car o parte c\u00e2t de mic\u00e3 din obscura poveste a devenirii sufletului omenesc, spre a putea cel putin banui care va fi cap\u00e3tul suferintlelor si r\u00e3t\u00e3cirilor noastre, e o n\u00e3zuint\u00e3 care ori de c\u00e2te ori p\u00e2n\u00e3 acum ar fi ispr\u00e3vit in \u00eentristare si desn\u00e3dejde, e totusi prea asem\u00e3n\u00e3toare cu sborul m\u00e3ret al vulturului, ca s\u00e3 n’o \u00eencerce mereu omenirea, fie si numai spre a muri frumos”.
\nSi dac\u00e3 \u00eenainte de Vasile P\u00e2rvan, eruditia a fost la noi practicat\u00e3 p\u00e2n\u00e3 la cel mai \u00eenalt grad, apoi explicarea stiintific\u00e3 prin aplicarea unei metode pe cat de riguroase pe at\u00e2t de suple, abia prin el isi cap\u00e3t\u00e3 adev\u00e3ratul caracter. Dela Salvonia la Getica. trec\u00e2nd prin toate celelalte opere ale sale, g\u00e3isim aceleasi calit\u00e3ti de reconstituire sintetic\u00e3 bazat\u00e3 pe o larg cuprinz\u00e3toare eruditie. C\u00e3 din acest punct de vedere a fost unic e usor de \u00eenteles dac\u00e3 privim istoria veche si arheologia rom\u00e2neasca, \u00eenainte si dup\u00e3 Vasile P\u00e2rvan.
\nCu cat se \u00eemplinea opera sa istoric\u00e3, Vasile P\u00e2rvan isi l\u00e3rgea preocup\u00e3rile tot mai mult. Pornind dela istorie, el ajunge s\u00e3 atace problemele fundamentale ale filosofiei: filolsofia culturei, estetic\u00e3, etic\u00e3 si chiar metafizc\u00e3. Stiinta in aceast\u00e3 vreme era numai un punct de plecare.
\nEste de observat c\u00e3 filosofia rom\u00e2neasc\u00e3 datoreaz\u00e3 mult istoricilor; A. D. Xenopol, Nicolae Iorga (oric\u00e2t de afilosofic ar pare) si Vasile P\u00e2rvan au creat in filosofia rom\u00e2neasc\u00e3. Aceasta pentruc\u00e3 istoricii nostri au fost oameni vii. Prin leg\u00e3turile ad\u00e2nci cu spiritul natiei, ei au fost feriti de a juca de importatori.
\nDac\u00e3 cu A. D. Xenopol suntern in domeniul filosofiei istoriei si cu Nicolae Iorga suntem in moral\u00e3, apoi cu Vasile P\u00e2rvan, trec\u00e2nd prin aceste dou\u00e3 domenii, ajugem in metafizic\u00e3. El atac\u00e3 cu mult\u00e3 t\u00e3rie problema existentii.
\nTragismul s\u00e3u nu este altceva dec\u00e2t rezultatul existentii sale omenesti individuale in raport cu marele Cosmos. Viziuinrea cosmic\u00e3 si constiinta individual\u00e3 tr\u00e3ite deodat\u00e3 si cu aceiasi intensitate au n\u00e3scut in sufletul s\u00e3u una din cele mai mari experiente tragice.
\nP\u00e2rvan, dup\u00e3 cum s’a mai spus, a fost un filosof n\u00e3scut. Dac\u00e3 el este lipsit de un sistem apoi desigur c\u00e3 filosofia sa are un caracter viu: a fost tr\u00e3it\u00e3 p\u00e2n\u00e3 in cele mai mici am\u00e3nunte; filosofia sa este una cu viata sa interioar\u00e3. Dac\u00e3 in tr\u00e3irea sa metafizic\u00e3 nu g\u00e3sim o ordine explicativ\u00e3 a lumii transcedente, apoi desigur c\u00e3 prin aceast\u00e3 tr\u00e3ire, el a experimentat \u00eentr’un fel al s\u00e3u problema sensului tragic al vietii omenesti.
\nVasile P\u00e2rvan a avut o exceptional\u00e3 sensibilitate metafizic\u00e3. Tr\u00e3ind conitnuu cu sufletul deschis lumei care dep\u00e3seste fiinta noastr\u00e3 efemer\u00e3, eil nu si-a pierdut nepretuitul dar de a se mira de necunoscut si de-a admira sublimul. Sufletul s\u00e3u continuu fr\u00e3m\u00e2ntat si-a p\u00e3strat o prospetime specific\u00e3 intimit\u00e3tii cu g\u00e2ndul metafizic. Sufletul s\u00e3u insetat dup\u00e3 lumea esentelor pure, dup\u00e3 lumea vesniciei, alerga mereu dup\u00e3 sublimul \u201egandului unic”. Dar aceasta nu se poate face dec\u00e2t dintr’o renuntare la cele p\u00e3m\u00e2ntene, la cele ce se leag\u00e3 de viata material\u00e3. \u201eIn special tonul sublim decurge din deplina uitare de sine si totala afundare in g\u00e2ndul obiectiv”. Numai astfel putem in lumea noastr\u00e3 de trup si suflet s\u00e3 dep\u00e3sim ceeace e trec\u00e3tor in noi, nedurabili. “Tot ce-i legat de intentii pur omenesti dispare. Dar g\u00e2ndurile omului\u201e care cu simplicitate copil\u00e3reasc\u00e3, f\u00e3r\u00e3 m\u00e2ndrie si f\u00e3r\u00e3 vanitate sunt consacrate de el zeilor, adev\u00e3rului, frumosului, tot ce e dar \u00eenchinat de el eternit\u00e3tii, vedem c\u00e3 r\u00e3m\u00e2ne”. Sau mai departe: ,,cele mai puternice av\u00e2nturi ale noastre nu dau nimic statorniic dac\u00e3 insusi sufletul nostru nu e deslipit de cele p\u00e3m\u00e2ntesti, nu e acordat in tonul etenit\u00e3tii”.
\nA filosofa, pentru Vasile Parvan era o necesitate ca aceea de a se bucura de lumin\u00e3. Sufletul s\u00e3u era ca un ciorchine bogat de fructul vietii cu enigmele ei. Ce \u00eenseamn\u00e3 existent\u00e3? Ce e moartea? Care e sensul vietii si al mortii? Ce atitudiine trebue s\u00e3 lum fat\u00e3 de aceste dou\u00e3 probleme ale existentii? Acestea sunt \u00eentreb\u00e3rile care i-au sbuciumat sufletul \u00eenntreaga viat\u00e3. P\u00e2rvan a fost un mare singuratec. Ca Alegenor, cioplitorul de piatr\u00e3, el \u00eentelegea c\u00e3 ,,ce e comunicabil e, prin \u00eens\u00e3si esenta lui, comun, obisnuit. Marea iluminare interioar\u00e3 e necomunicabil\u00e3”. Singur\u00e3tatea el nu a simtit-o numai in raport cu semenii s\u00e3i, ci si in raport cu \u00eentreaga existent\u00e3. Din constiinta acestei singur\u00e3t\u00e3ti morale si metafizice, a n\u00e3scut tragismul sau. Dar dac\u00e3 prin constiinta singur\u00e3t\u00e3tii sufletul s\u00e3u este chinuit, m\u00e2ntuirea si-o g\u00e3seste tot prin singur\u00e3tate. Intoarcerea la natur\u00e3 si deschiderea sufletului c\u00e3tre bogatele manifest\u00e3ri ale f\u00eerii pe care o propov\u00e3dueste pentru imp\u00e3carea sa, nu se realizeaz\u00e3 dec\u00e2t tot prin singur\u00e3tate. De aceea Anaxandros c\u00e2nt\u00e3 cel mai frumos imn singur\u00e3t\u00e3tii: ,,In linistea ta, natura ni se deschide toat\u00e3: auzim iarba cum creste, \u00eentelegern simtirea florilor. Si glasul mugurilor veseli, chiuind de reg\u00e3sirea luminei si \u00eentelepiciunea fiarelor grave care se gospod\u00e3resc in p\u00e3dure si c\u00e2ntecul ne\u00eentrerupt si vesel a tot ce tr\u00e3este in lume si tremurarea holdelor la apropierea grindinei pure si frem\u00e3tarea codrilor la venirea furtunei de var\u00e3 si schimbarea la fat\u00e3 a apelor cu fiecare ceas al zilei si schimbarea la suflet a v\u00e2ntului cu fiece semn al cerului, – toate ni le d\u00e3ruesti spre pacea binecuv\u00e2ntat\u00e3 a inimilor noastre. Si usurati de toat\u00e3 povara grijei de sine, sufletul nostru, \u00eesi deschide potirul, ca florile dimineata in rou\u00e3”.
\nAceast\u00e3 t\u00e3rie tainic\u00e3 se revars\u00e3 \u00eens\u00e3 si asupra trecutului, f\u00e3c\u00e2nd ca sufletul deschis ca un potir s\u00e3 primeasc\u00e3 bucuria aducerilor aminte: ,,Se trezeac din ad\u00e2ncul uit\u00e3rii g\u00e2nduri si forme fecioare; ca puful pe piersica moale, ca bruma pe strugurii negri, asa acoper\u00e3 noul imaginile chemate la viat\u00e3. Prin singur\u00e3tate si t\u00e3cere si-a c\u00e3utat el linistea sufletului b\u00e3tut de legile omenesti. Prin m\u00e2ng\u00e2erea \u00eemlplinirii dorului ca prin singur\u00e3tate si t\u00e3cere s\u00e3-si acorde viata cu g\u00e2ndul vesniciei; numai asa m\u00e3rturiseste el senin\u00e3tatea deplin\u00e3.
\nTrebue \u00eens\u00e3 s\u00e3 observ\u00e3m c\u00e3 aceast\u00e3 efuziune panteist\u00e3 nu este acelas lucru cu panteismul budist, care urm\u00e3reste nimicirea eului individual constient, in unitatea primar\u00e3 a firii. Acest lucru era cu neputint\u00e3 la P\u00e2rvan pentruc\u00e3 el experimenta o pozitie tragic\u00e3 a existentei. Pentru P\u00e2rvan ,,ea devine tocmai o trebuint\u00e3 de amplificare a eului constient, p\u00e2n\u00e3 la a-l face receptiv pentru expresia cea mai intim\u00e3 a naturii, p\u00e2n\u00e3 la a obtine permanenta contemporaneitate a prezentului constiintei cu trecutul memoriei si p\u00e2n\u00e3 la ridicarea aceluias eu la nivelul ritmului celui mai pur al dinamicei spirituale” 1)<\/sup><\/span>.
\nDesi \u00eenv\u00e3luit \u00eentr’o conceptie tragic\u00e3 asupra existentii omenesti, Vasile P\u00e2rvan \u00eei acord\u00e3 acesteia un sens, prin afirmarea spiritual\u00e3. Aceast\u00e3 afirmare spiritual\u00e3 si-a realizat-o prin iubirea substanetelor eterne in ritmul c\u00e3rora trebue \u00eemplinit\u00e3 viata. Pentru el sensul vietii este in creatile; numai astfel poate fi \u00eenvins\u00e3 moartea. A tr\u00e3i, pentru P\u00e2rvan a \u00eensemnat sublima incordare a sipiritului intru eternizarea vietii. ,,Ce \u00eenseamn\u00e3 a tr\u00e3i? E singura realitate sublim\u00e3 in care poate aspira omul: este eternizarea vietii prin toate mijloacele energiei omenesti, intru ritmul spiritual; e biruinta \u00eempotriva mortii; este vesnicia in crearea noastr\u00e3, adic\u00e3 armonizarea noastr\u00e3 cu cosmicul, purt\u00e3tor in esenta lui a vietii nepieritoare”.
\nUitarea de sine si contopirea cu g\u00e2ndul obiectiv face din Vasile P\u00e2rvan un adev\u00e3rat aristocrat. El nu accept\u00e3 aristocratismul lui Nietzsche si nici chiar forma eroic\u00e3 antic\u00e3. Desi asemanator cu aceasta din urm\u00e3, el are mai multe afinit\u00e3ti, se simte mai apropiat de rezistenta moral\u00e3 a stoicului prin care este legat de crestinism. Prin aceste atituidini, sufletul s\u00e3u crede ca poate atinge tonul sublim al existentii. Parvan vrea viata in realitatea ei crud\u00e3; atitudinea sa se reduce adesea la o d\u00e2rjenie amar\u00e3, \u00eencerc\u00e2nd si tae orice iluzie vietii: ,,Nu spera in aceea ce nici stelele care ne par vesnice, nu au”.
\nAcesta este filosoful Vasile P\u00e2rvan a c\u00e3rui filosofie in continutul s\u00e3u poate conveni sau nu, ceeace nu scade \u00eens\u00e3 nimic din calitatea de a fi g\u00e2nditor. Filosofia sa este de o patetic\u00e3 sinceritate; aceasta este de retinut.
\nArta poate fi pentru unii oameni, cheia tuturor enigmelor ce ne \u00eencon joar\u00e3; ea le poate da calea c\u00e3tre p\u00e3trunderea esentelor, obisnuit insesizabile. De aceea artistul a fost adesea considerat ca p\u00e3truns de ceva supraomenesc, prin care p\u00e3streaz\u00e3 leg\u00e3turi cu tainele lumii. In acest punct arta pare c\u00e3 se \u00eent\u00e2lneste cu metafizica asa cum se crede c\u00e3 ar fi in cazul lui Beethoven, acest titan care a vorbit mai mult dec\u00e2t toti filosofii. P\u00e2rvan prin inclinarea sa romantic\u00e3 tindea c\u00e3tre acest \u00eenteles al artei. Urnanist des\u00e3v\u00e2rsit, cunosc\u00e3tor al artei antice greco-latin\u00e3 si al renasterii italice, P\u00e2rvan s’a p\u00e3truns de esenta artei. Tr\u00e3ind in intimitatea marilor creatori de valori artistice: Homer, Sofocle, Fidias, Virgiliu, Dante, Leonardo da Vinci. Michel Angelo, a iubit frumusetea adev\u00e3rat\u00e3, frumusetea clasic\u00e3. Iubea frumosul in toate \u00eentruchip\u00e3rile sale: in muzic\u00e3, in plastic\u00e3, in poezie. Acest riguros om de stiint\u00e3, acest g\u00e2nditor \u00een\u00e3scut, a fost un suflet sensibil si bogat, de artist.
\nP\u00e2rvan avea o p\u00e3trundere aproape mistic\u00e3 a muzicei. (El iubea cu deosebire simfonia V-a a lui Beethoven). Intre celelalte arte, e posibil ca muzica s\u00e3 fi avut un dar exceptional asupra sufletului s\u00e3u. N\u00e3v\u00e3lirea lumei bogate de sunete, putea s\u00e3-i deschid\u00e3 calea mai usor c\u00e3tre realitatea superioar\u00e3 a substantelor eterne, in lumea c\u00e3rora tindea s\u00e3 ajung\u00e3. Intr’o convorbire cu un prieten, P\u00e2rvan m\u00e3rturiseste aceast\u00e3 \u00eenclinare a sa pentru arta muzicei; \u201evisez la o viat\u00e3 in care toate faptele ar fi p\u00e3trunse de muzic\u00e3” 2)<\/sup><\/span>.
\nArtist prin temperament, bogata sa viat\u00e3 l\u00e3untric\u00e3 nu mai putea fi exprimat\u00e3 in forme precise. Prin continutul vietii sale sufletesti, sub influenta unei sensibilit\u00e3ti puternice, cuvintele prindeau o forrn\u00e3 ritmat\u00e3, care \u00eel orienta c\u00e3tre art\u00e3. De aceea vorba si scrisul s\u00e3u au dep\u00e3sit limitele obisnuite ale stiintei (si folosofiei, p\u00e3trunz\u00e2nd in literatur\u00e3. Sufletul s\u00e3u liric a tins c\u00e3tre o exprimare plastic\u00e3 si totusi fiuid\u00e3; stilul s\u00e3u s’a colorat; metaforele si simbolurile au devenit abundente; imaginile vii, tr\u00e3s\u00e3turile sculpturale au inundat paginile sale filosofice.
\nScrierile sale filosofice fiind mai mult vorbite la tribun\u00e3, scrise, pierd din frumusetea lor originar\u00e3. Prin glasul oratorului, care era Vasile P\u00e2rvan, fiece cuv\u00e2nt, fiece fraz\u00e3 c\u00e3p\u00e3ta o frumusete nou\u00e3: graiul s\u00e3u n\u00e3zuia c\u00e3tre muzica. Ritmul era tot mai puternic, intonatiile ap\u00e3reau ca valori si cuv\u00e2ntarea se f\u00e3cea c\u00e2ntat\u00e3. Prin nuant\u00e3rile de timbru, prin variatele tonuri de exprimare, prin elanul si patetismul sincer de care dispunea, P\u00e2rvan f\u00e3cea ca g\u00e2ndul s\u00e3u \u00eembr\u00e3cat \u00eentr’o hain\u00e3 de mare colorit, s\u00e3 apar\u00e3 \u00eentr’o rar\u00e3 muzicalitate. Arta sa era in deosebi art\u00e3 verbal\u00e3 care stiliza in chipul cel mai des\u00e3v\u00e2rsit, ritmul natural al limbei.
\nDar arta sa nu era numai frumusete muzical\u00e3. Imaginile bine ordonate si limpede \u00eenf\u00e3tisate, desprindeau forme precise, pline de arrnonie. Puterea de evocatie sculptural\u00e3 f\u00e3cea ca g\u00e2ndul s\u00e3u s\u00e3 creasc\u00e3 in fata noastr\u00e3 -prins in tr\u00e3s\u00e3turile lui esentiale, asa cum il \u00eenv\u00e3taser\u00e3 Grecii din vrernea clasic\u00e3 ce tr\u00e3iesc si ast\u00e3zi prin frumusetea g\u00e2ndirii lor plastice. Ca si cioplitorii de piatr\u00e3, P\u00e2rvan \u00eencerca ,,pl\u00e3smuirea sincer\u00e3 a g\u00e2ndurilor de vis in marmor\u00e3 tare”.
\nAcest continuu \u00eenamorat al adev\u00e3rurilor si frumusetilor eterne a fost un mare singuratec; prin setea sufletului s\u00e3u dar si prin situatia social\u00e3 ce si-o creiase. Viata sa \u00een\u00e3ltat\u00e3, luminat\u00e3, plin\u00e3 de rezistent\u00e3 stoic\u00e3, este sirnbolul unei nobile existente omenesti. Intr’o lume de ignorant\u00e3 si ur\u00e2t, el a purtat candela adev\u00e3rului si a frumusetii : \u00eentr’o vreme de mare sbucium si domnie a egoismului brutal, el a tr\u00e3it o viat\u00e3 demn\u00e3 la lumina unei etici universale. Vasile P\u00e2rvan a re\u00eenviat trecutul, d\u00e2nd viat\u00e3 cet\u00e3tenilor si glas pietrelor; a c\u00e2ntat imn vietii, singurat\u00e3tii si t\u00e3cerii, luminii si muncii; a desv\u00e3luit frumusetea si a \u00eenv\u00e3tat binele. Sufletul s\u00e3u tare tr\u00e3este si va tr\u00e3i tot mai mult \u00eentre noi. Lumina care a adus-o in stiinta si in sufletul roirn\u00e2nesc va purta pe calea cea bun\u00e3 pe cei ce-l vor urma.
\nInteleg\u00e2nd sensul unei vieti de elan, de jertf\u00e3 si munc\u00e3, datoria noastr\u00e3 este de a pomeni pe acela care prin g\u00e2ndul s\u00e3u puternic si av\u00e2ntat a luminat neamul, fiindc\u00e3 ,,in pomenirea mortilor e constiinta despre viata f\u00e3r\u00e3 de sf\u00e2rsit in cele obstesti ale ei”.
\n
\nErnest Bernea:<\/strong> Firide Literare<\/em><\/strong>, Colectia “Luceafarul”, Bucuresti, 1944<\/span>
\n______
\n1) <\/sup>-Tudor Vianu: V. P\u00e2rvan si conceptia tragica a existentii.
\n<\/span>2) <\/sup>– ibidem<\/span><\/span><\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eOamenii noi \u00eenflorind \u00een marea lumin\u00e3 a vietii, se pleac\u00e3 cu reculegere spre p\u00e3m\u00e2ntul unde dorm oamenii vechi, din t\u00e3ria c\u00e3rora au crescut ei, oameni noi, ca florile noi din pulberea florilor vechi” – PARENTALIA A vorbi ast\u00e3zi despre Vasile P\u00e2rvan este o datorie pentru cei ce \u00eenfrunt\u00e3 lumea si viata prin t\u00e3ria spiritului lor. […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6,19],"tags":[],"class_list":["post-3371","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-marturii","category-restituitiri-literare"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-Sn","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3371","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3371"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3371\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3385,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3371\/revisions\/3385"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3371"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3371"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3371"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}