{"id":3138,"date":"2011-10-15T02:16:39","date_gmt":"2011-10-15T08:16:39","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=3138"},"modified":"2019-03-29T04:34:40","modified_gmt":"2019-03-29T10:34:40","slug":"jertfele-hotinului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=3138","title":{"rendered":"Jertfele Hotinului"},"content":{"rendered":"
\"Legionarul

“Nu vreau sa fug. Impuscati-ma asa”…<\/p><\/div>\n

Ziarul “Buna Vestire<\/strong>“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, 22 Sept. 1940
\n<\/em><\/span>Noaptea de 21\/22 Sept. 1939, acea noapte de apocaliptic masacru al tinere\u0163ii legionare nevinovate, a s\u0103rutat si fruntea voevodal-moldoveneasc\u0103 a judetului Hotin. In galeria magnific\u0103 a jertfelor prin care neamul rom\u00e2nesc si-a r\u0103scump\u0103rat sodomele de p\u0103cate din trecut, s’a\u00a0vrut\u00a0prezent si sufletul rom\u00e2nesc al plaiurilor hotinene, prin trei dintre cei mai buni fii ai lui: Iacob Soroceanu<\/strong>, Teodor Dubovinschi<\/strong> si Vasile Dobuleac<\/strong>.<\/div>\n<\/div>\n

Trei inimi de mare cur\u0103tenie si credint\u0103, trei vointe de fier, trei frunti luminate ca niste catapetesme m\u0103n\u0103stiresti!<\/p>\n

Inc\u0103 trei trupuri “fr\u00e2nte si chinuite” puse la temelia Rom\u00e2niei legionare.<\/p>\n

Au fost arestati, odat\u0103 cu ceilalti camarazi ai lor din \u00eentreg judetul, \u00een seara zilei de 21. Iacob Soroceanu<\/strong> – de la Marsenita (l\u00e2ng\u0103 Noua Sulit\u00e3), Teodor Dubovinschi<\/strong> la C\u00e2sla-Samiev, Vasile Dobuleac<\/strong>, la Briceni, unde era functionar postal.<\/p>\n

Mainile calailor, supuse poruncii miselesti si blestemate, i-au ales pe toti pentru omor\u00eere.<\/p>\n

In urma rapoartelor sefilor de judet si de sectie din judet, maiorul Dragulescu, comandantul legiunii de jandarmi din Hotin, a dat ordin asupra capetelor lor: sa fie executati in dimineata zilei de 22, pe la orele 4, simulandu-se fuga de sub escorta, in cele trei puncte principale ale judetului: Noua Sulita, Lipcani, Briceni. Asta cu scopul de a fi vazuti de cat mai multa lume atunci cand vor fi expusi, cu trupurile ciuruite de gloante si cu tabla de “tradator” la capatai. Pentru a ingrozi pe cei care ar mai incerca sa repete pedepsirea calailor neamului si pentru a “pildui”.\u00a0<\/p>\n

Iacob Soroceanu<\/strong> era student in al treilea an la facultatea de teologie din Cernauti. Implinea varsta de\u00a024.\u00a0 Ultimul si-l petrecuse in lagarul dela Vaslui.<\/p>\n

Nu de mult scapase din lagar si petrecea timpul acasa la Marnita, in mijlocul familiei, studiind. Fiu de preot. Educatia jertfei si a dragostei de tara, o mostenise de la parinti. Tatal sau, el insusi preot, purta pe piept cele mai frumoase steme ale unui ales al lui Hristos, mucenicit o viata indelungata.<\/p>\n

In dupa amiaza aceea de Septembrie, era acasa. Cand a vazut jandarmii, a inteles tot. Intr’o strafulgerare a mintii a vazut tot. Si a acceptat senin. A cerut sa i se dea hainele cele bune, ca sa moara in haine de sarbatoare. Grabit de jandarmi, din urma, si-a sarutat parintii, fratele mai mic si sora si a iesit. Din us\u00e3 s’a intors inapoi. “Eu, poate, n’am sa mai vin. Fiti tari! Fiti senini!”<\/p>\n

A fost dus la sectia de jandarmi din Sulita. Aci a mai fost vizitat seara de o sora care i-a adus batiste curate.<\/p>\n

I-a repetat, la fel, zambind amar: “N’o sa ne mai vedem. Or sa ma omoare…”<\/p>\n

Nu vreau s\u0103 fug. Impu\u015fca\u0163i-m\u0103 a\u015fa<\/span><\/h4>\n

Dimineata pe la orele 4, a fost legat si dus pe drumul Noua-Sulita – Stroesti – spre Hotin. Pe campul dintre Sulita si Stroesti, la o cotitura de drum, i s’a poruncit sa mearga peste miriste, “mai de-a dreptul”. A apucat peste ogoare. Pe urma i s’a poruncit: “Fugi”! Dar Iacob Soroceanu n’a fugit.<\/p>\n

– Nu vreau sa fug. Impuscati-ma asa.<\/p>\n

Jandarmii de sub comanda plutonierului Gherasim si-au descarcat gloantele in el. Pe urma l-au adus si l-au aruncat langa sosea, pe marginea santului.<\/p>\n

Tatal lui, batranul si venerabilul preot Soroceanu, presimtind ca o sa-i fie omor\u00eet feciorul, s’a dus in dimineata aceea la Hotin, sa ceara indurare. Maiorul Dragulescu, cinic, i-a dat raspunsul crimei: “mergi acasa, parinte. Il gasesti acasa”.<\/p>\n

Dupa o zi de batjocura din partea ticalosilor si jidanilor din ghetoul Noua- Sulita, trupul mucenicit al camaradului Soroceanu, a fost ingropat de catre familie, la orele 12 in noaptea zilei de 23. Pana si crucea din drum i-a fost vopsita in culoare intunecata ca sa nu fie vazuta de la drumul mare.<\/p>\n

Vasile Dobuleac<\/strong>, era, ca si Soroceanu, printre primii legionari ai Hotinului. Avea 31 de ani. Era absolvent al liceului. Traia intr’o saracie cumplita. Fara parinti, fara rude, fara prieteni. O singura sora, era maritata undeva intr’un satuc basarabean departe. A fost arestat de jandarmi, pe strada. A fost impuscat in piata de vite din Briceni, facut “scapat de sub escorta”, cu sapte gloante de catre plutonierul Nichita si plutonierul major Hater, actualmente la Tg. Jiu.
\nGroapa lui Dobuleac a fost sapata de catre legionarii din Mendec\u00e3uti printre care camaradul Dolghiu.<\/p>\n

Au fost adusi din inchisoare ca sa-i sape groapa, amenintati din urma de pustile incarcate. La scobor\u00e2rea in groapa, plutonierul de jandarmi, Rupinschi a lovit trupul sfant al camaradului Dobuleac, cu piciorul, r\u00e2njind ca un c\u00e2ne.<\/p>\n

Printre executorii lui Dobuleac a fost si plutonierul Dud\u00e3u.<\/p>\n

Lu\u00e2ndu-l dintre camarazi, plutonierul i-a spus urmatoarele camaradului Dobuleac, ca sa mascheze ducerea la executie:<\/p>\n

– De ce n’ai predat, in ordine, serviciul la posta?<\/p>\n

– L-am predat in ordine.<\/p>\n

– Nu-i adevarat. Seful postei imi telefoneaza sa te duc acolo, sa-i dai explicatii. Pregateste-te!<\/p>\n

Asa a fost dus la moarte.<\/p>\n

Cand zacea aruncat in oborul de vite, un camarad, Botez, fiul maiorului Botez dela Roman, a indraznit sa-i aprinda, la capat\u00e2i o lum\u00e2nare. Pentru aceasta a fost schingiuit de catre plutonierul Dud\u00e3u, in mod barbar. De-abia tat\u00e3l s\u00e3u, venit dela Roman, l-a putut salva, din ghiarele mortii.<\/p>\n

Teodor Dubovinschi<\/strong>, era student teolog. Tanar ca florile. Deabia \u00eemplinea 22 de ani. A fost impuscat la Lipcani si expus in fata Rgt. 1 V\u00e2n\u00e3tori. Si nici un ofiter n’a protestat, ca sa spele macar prin protest, rusinea ce se arunca asupra armatei rom\u00e2ne.<\/p>\n

Jertfele pentru Legiune si pentru tara, ale celor trei camarazi hotineni, au consfintit pentru totdeauna dreptul acestui judet de a fi legionar si rom\u00e2nesc. Trupurile lor sfintite dorm in pamantul basarabean, cotropit acum de urgia straina. Stau acolo de straj\u00e3 \u00een istorie. Stau drept marturie maretiei legionare si a drepturilor romanesti rascumparate asupra acestui pamant. Troita aceasta sfanta de jertfe tinere, va str\u00e3lumina deapururi sufletul generatiilor romanesti indemnandu-le la lupta viteaza si chemandu-le la iures s\u00e3lbatec de eliberare.<\/p>\n

Camarazi dela Hotin! Voi ati biruit.<\/p>\n

Dormiti in pace. Pamantul in care dormiti, e legionar si romanesc. Tara, in visul c\u00e3reia ati cazut, strafulgerati miseleste, se ridica urias\u00e3 din \u00eencord\u00e3ri titanice de brate si c\u00e2ntece legionare.<\/p>\n

Noi cei care n’am fost vrednici de moarte, v\u00e3 strig\u00e3m cu sufletul umilit, dar cu credinta mai fanatic\u00e3: Traiasca Legiunea si Capitanul!<\/p>\n

V. P.<\/strong> (Vasile Posteuc\u0103?)<\/p>\n

Ziarul \u201cBuna Vestire<\/strong>\u201c, Anul IV, Seria II, Nr. 13, Duminic\u0103, 22 Septembrie 1940<\/em><\/em><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ziarul “Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, 22 Sept. 1940 Noaptea de 21\/22 Sept. 1939, acea noapte de apocaliptic masacru al tinere\u0163ii legionare nevinovate, a s\u0103rutat si fruntea voevodal-moldoveneasc\u0103 a judetului Hotin. In galeria magnific\u0103 a jertfelor prin care neamul rom\u00e2nesc si-a r\u0103scump\u0103rat sodomele de p\u0103cate din trecut, s’a\u00a0vrut\u00a0prezent si sufletul rom\u00e2nesc al […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6,4],"tags":[],"class_list":["post-3138","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-marturii","category-din-presa-legionara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-OC","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3138","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3138"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3138\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13062,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3138\/revisions\/13062"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3138"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3138"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3138"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}