{"id":2614,"date":"2011-07-17T05:59:47","date_gmt":"2011-07-17T11:59:47","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=2614"},"modified":"2011-07-17T09:26:35","modified_gmt":"2011-07-17T15:26:35","slug":"masinaria-falica-scanteia-de-ruxandra-cesereanu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=2614","title":{"rendered":"Ma\u015fin\u0103ria falic\u0103 Sc\u00e2nteia de Ruxandra Ce\u015fereanu"},"content":{"rendered":"
\n

Violul ideologic. Un trup frankensteinian: sira spin\u0103rii, pumnii si creierul. Priapismul Partidului unic. Sex-appeal muncitoresc si femeia-comisar<\/span><\/p>\n

\n
\"\"<\/a><\/dt>\n
“Dusmanul poporului…”<\/dd>\n<\/dl>\n

Ziarul Sc\u00e2nteia<\/em>, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Rom\u00e2n, a demarat din 1944, de c\u00e2nd si-a \u00eenceput aparitia legal\u0103, o adev\u0103rat\u0103 campanie belic\u0103 \u00eempotriva asa-zisilor “dusmani ai poporului” (acestia fiind membri ai partidelor istorice, legionari, chiaburi si mosieri, ofiteri de carier\u0103, ziaristi, universitari, ingineri, industriasi si orice alte categorii care nu aderaser\u0103 la comunismul impus cu forta). Masin\u0103ria a functionat mai \u00eent\u00eei la nivel lingvistic, \u00een chip violent, ziarul analizat aici si ideologia care \u00eel anima (\u00eempreun\u0103 cu Partidul care \u00eel tutela) r\u00eevnind s\u0103 dob\u00eendeasc\u0103 o corporalitate demonstrativ\u0103, tocmai pentru a-si legitima inclusiv visceral atacurile. Astfel, insistenta pe denumirea de “organ al Comitetului Central al P.C.R.” trimite la un machism<\/em> fortat si insidios care are ca scop corporalizarea agresiv\u0103 a Sc\u00e2nteii<\/em>, aceasta action\u00eend ca un “falus” al Partidului. “Falus” care implanteaz\u0103 noua ideologie si \u00eencearc\u0103 s\u0103 fecundeze astfel matria rom\u00e2neasc\u0103 si poporul, chiar dac\u0103 printr-un viol. Fireste, explicitarea unui ziar de a fi “organ” al unei formatiuni politice nu este o inovatie comunist\u0103 (ci tine de traditia subintitul\u0103rii unei gazete care se doreste a fi element de propagand\u0103 \u00een orice timpuri), dar odat\u0103 cu Sc\u00e2nteia<\/em>, virilizarea gazetei primeste sensul unei demonstratii de fort\u0103. Dar tendinta de corporalizare nu se opreste, aici, ci continu\u0103: despre clasa muncitoare se repet\u0103 obsesiv \u00een discursurile ideologice ale epocii c\u0103 este “sira spin\u0103rii a tuturor fortelor democratice” sau “pumnul de fier al unit\u0103tii si fortei”, “creierul” acestei f\u0103pturi frankensteiniene fiind alc\u0103tuit dintr-un cvintet (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca, Petru Groza, cel din urm\u0103 mai mult om de paie; figura lui Gheorghiu-Dej nu este \u00eenc\u0103 exaltat\u0103 \u00een anii pe care \u00eei vizeaz\u0103 analiza mea) sau dintr-un triumvirat (“Ana, Luca si cu Dej bag\u0103 spaima \u00een burgheji” suna un slogan la mod\u0103). Ce ni se mai spune \u00een titlurile si leitmotivele din Sc\u00e2nteia <\/em>pedaleaz\u0103, de asemenea, pe ideea de masin\u0103rie falic\u0103 violatoare: c\u0103ci P.C.R. “se c\u0103leste si se \u00eent\u0103reste” atunci c\u00eend procedeaz\u0103 la arestarea “dusmanilor poporului”, chiar si atunci c\u00eend acestia fac parte din propriile sale r\u00eenduri. S-ar putea spune, mentin\u00eend simbolismul sexual, c\u0103 Partidul Muncitoresc sau Comunist din Rom\u00e2nia sufer\u0103 de un fel de “priapism” rezultat din demolarea dusmanilor s\u0103i externi si interni, c\u0103 vigilenta sa si “opera de luminare a muncitorimii” cu prec\u0103dere \u00eei mentin virilitatea. Ministrul Justitiei din primii ani ai comunismului rom\u00e2nesc, Lucretiu P\u0103tr\u0103scanu, va afirma ritos la un moment dat c\u0103 Tribunalul poporului a devenit o “fiint\u0103 adev\u0103rat\u0103” odat\u0103 cu Legea pentru urm\u0103rirea si sanctionarea vinovatilor de dezastrul t\u0103rii si de crime de r\u0103zboi. Si, astfel, f\u0103ptura aceasta ideologic\u0103 este construit\u0103 si confectionat\u0103, are trup (organe sexuale, sira spin\u0103rii, pumni, creier), o piele de \u00eemprumut (comunismul), dar nu are nici inim\u0103, nici suflet: ea se dovedeste a fi un boxer violator, apt s\u0103-i distrug\u0103 orbeste, mecanic, pe “dusmanii poporului”. \u00cen putinele desene stilizate cu muncitori, pe care Sc\u00e2nteia<\/em> le public\u0103, acestia apar atletici, cu alur\u0103 de culturisti ori stripeuri mai degrab\u0103, semn c\u0103 inclusiv grafic se mizeaz\u0103 pe un “sex-appeal” herculean al reprezentantilor clasei celei mai favorizate, teoretic, de comunism. \u00centr-un num\u0103r din Sc\u00e2nteia<\/em> anului 1950 apare stilizat pe prima pagin\u0103, \u00eentr-un portret hiperbolic, un muncitor v\u00eenjos, cu un picam\u0103r urias; el are chipul radios, satisf\u0103cut parc\u0103 de “violul” colectiv \u00eempotriva “dusmanilor poporului”. Femeia comunist\u0103, \u00een schimb, este desexualizat\u0103 si defeminizat\u0103, si de aceea ea nu va fi vizat\u0103 de “violul” efectuat de Partid. \u00cen ce o priveste pe Ana Pauker, aceasta este o femeie-comisar virilizat\u0103 complet, de la trup la vorb\u0103, asa \u00eenc\u00eet ea trebuie perceput\u0103 tot ca un b\u0103rbat angrenat \u00een masin\u0103ria falic\u0103 a Partidului. Se cuvine precizat, apoi, c\u0103 fotografia cea mai mediatizat\u0103 \u00een Sc\u00e2nteia<\/em> (pentru perioada 1944-1950) a vreunui lider comunist este aceea a lui Stalin (apoi a lui Gheorghiu-Dej si a Anei Pauker), arhetipul agresorului de la care liderii comunisti rom\u00e2ni se \u00eemp\u0103rt\u0103sesc cu o admiratie de ucenici r\u00eevnitori.<\/span><\/span><\/p>\n

Infractori si lachei \u00een c\u00eerd\u0103sie. Moarte tr\u0103d\u0103torilor! Satrapi si dih\u0103nii. Cioclii si strigoi<\/span><\/p>\n

Voi proceda, \u00een cele ce urmeaz\u0103, la inventarierea limbajului violent instrumentat de comunisti prin ziarul Sc\u00e2nteia<\/em>, pe categorii de termeni morali. Astfel, o prim\u0103 categorie de termeni \u00eei calific\u0103 pe asa-zisii “dusmani ai poporului” \u00een sfera imoralit\u0103tii infractionale. Acestia sunt “gangsteri”, “t\u00e2lhari”, “banditi”, “r\u0103uf\u0103c\u0103tori”, “asasini”, “mardeiasi”, “borfasi”, “degenerati”, “potlogari”, “canalii”, “paraziti”, “huligani”, “lep\u0103d\u0103turi”, “sec\u0103turi”, “snapani”<\/span><\/span>, “elemente necinstite”, “m\u00e2n\u0103 criminal\u0103”, “tr\u00e2ntori”, “tripoteuri”, “triseuri”, prin aceast\u0103 terminologie variat\u0103 comunistii urm\u0103rind s\u0103-i consacre pe opozantii lor \u00een toate categoriile infractionale posibile (inclusiv \u00een cele argotice), fapt care ar fi justificat punerea dup\u0103 gratii a acestora. Presupusii “dusmani ai poporului” s\u00eent, apoi, grupati \u00eentr-o “sleaht\u0103”, “tagm\u0103”, “gasc\u0103”, “c\u00e2rd\u0103sie”, “band\u0103”, “hait\u0103”, “clic\u0103” (reactionar\u0103), “hoard\u0103” (a fiarei), “retele”, “detasamente ale urei si persecutiei sovine”, “agenturi”, diferitele forme colective de \u00eencadrare urm\u0103rind s\u0103 justifice m\u0103car teoretic de ce Partidul si Tribunalul Poporului vor actiona “f\u0103r\u0103 crutare”, “crunt”, preconiz\u00eend o represiune masiv\u0103 \u00eempotriva presupusilor infractori. O alt\u0103 categorie de termeni \u00eei include pe “dusmanii poporului” \u00een subspecia “lacheilor” (fascismului etc.), “mercenarilor”, “slugilor” (plecate ale reactiunii) si “slugoilor” (hiperbolizare \u00een spiritul epocii) “argatilor” (zelosi ai mosierilor), “cozilor de topor”, pentru a sublinia structura ignobil\u0103, inferioar\u0103 uman, colaborationist\u0103 a acestora. Aceast\u0103 conditie de “pleav\u0103 a t\u0103rii” catalizeaz\u0103 spre urm\u0103toarea orientare de care vor fi acuzati “dusmanii poporului”: nimic mai simplu ca ei s\u0103 fie sau s\u0103 devin\u0103 “tr\u0103d\u0103tori” (ai clasei muncitoare si ai neamului rom\u00e2nesc), “spioni” (\u00een solda anglo-americanilor), “profitorii de ieri, sabotorii de m\u00e2ine”, “agenti provocatori”, “diversionisti”, “reactionari”, “afaceristi”, “carieristi”, “complotisti”, “v\u00e2nduti”, “Iude”, “farisei” (ai democratiei), “gheseftari istorici”, “zarafi”, “lefegii”, “misiti f\u0103r\u0103 patrie”. De aceea, se scandeaz\u0103 “Moarte tr\u0103d\u0103torilor!” Prin aceast\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 se pedaleaz\u0103 pe un patriotism demagogic si gregar, insist\u00eendu-se si asupra unei acuze financiare la care publicul ar fi fost sensibil \u00een conditiile pierderilor masive suferite de Rom\u00e2nia \u00een timpul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial si ale refacerii ei dup\u0103 instalarea fortat\u0103 a comunismului, c\u00eend tara avea parte de o mizerie nedisimulat\u0103 nici chiar de patronii ei ideologici. Calificativele morale cu care acuzatorii se n\u0103pustesc \u00een avalans\u0103 r\u00eevnesc, si ele, s\u0103 des\u0103v\u00eerseasc\u0103 degradarea uman\u0103 a celor vizati, care s\u00eent catalogati drept “nemernici”, “\u00eeng\u00e2mfati”, “\u00eensel\u0103tori”, “nedemni”, “verosi”, “hr\u0103p\u0103reti, “vicleni”, “misei”, “m\u00e2rsavi”, “infami”, “odiosi”, “hidosi”, “oribili”, “scelerati”, “fiorosi”, “josnici”. De aceea, se scandeaz\u0103 “\u00cen l\u0103turi, netrebnici!”
\nDezonorarea si umilirea lingvistic\u0103 a “dusmanilor poporului” merge progresiv, de la conditia inferioar\u0103 de “lachei” ajung\u00eendu-se la o ridicare \u00een rang a acuzatilor care devin “monstri”, “brute s\u00e2ngeroase”, “satrapi”, “bestii” (tr\u0103d\u0103toare de popor), “dih\u0103nii” (fasciste), “c\u0103l\u0103i” (ai omenirii), “balaur”, “fiare” (“care r\u00e2njesc” fiindc\u0103 s\u00eent \u00eencoltite), “fiara crucii cu gheare” (drept care se scandeaz\u0103 “Moarte lor!”). Iuliu Maniu este acuzat ca fiind “Sfinxul de la B\u0103d\u0103cini”. “Dusmanii poporului” s\u00eent catalogati \u00een mod obsesiv drept “cei ce sug s\u00e2ngele si vlaga poporului”, imaginarul lingvistic comunist viz\u00eend aici, la nivel de mental colectiv, conditia de vampiri a celor incriminati; calificativul este mai totdeauna de “s\u00e2ngeros”, s\u00eengele fiind hrana predilect\u0103 a vampirului care, din aceast\u0103 pricin\u0103, trebuie ucis. Ion Antonescu este, cel mai adesea, un “maresal s\u00e2ngeros”, de pild\u0103. Dezonorarea care a urcat treptele ierarhiei are un scop clar \u00een acest caz: dat fiind c\u0103 “dusmanii poporului” alc\u0103tuiesc un monstru cu mai multe capete (ca \u00een basme si mituri), comunistii se doresc a fi m\u00eentuitorii si salvatorii care ucid balaurul, adic\u0103 niste eroi \u00eentemeietori, tocmai pentru c\u0103 actiunea lor este una violent\u0103 si are ardoarea crimei \u00eentemeietoare. Iuliu Maniu este “Sfinx”, pentru c\u0103 acuzatorii s\u0103i se doresc a fi \u00een pielea lui Oedip. Dar, deoarece crima (oric\u00eet de \u00eentemeietoare s-ar dori ea) nu este legitim\u0103, ci abuziv\u0103 si violatoare de lege, comunistii \u00eendeplinesc, de fapt, functia unui monstru care uzurp\u0103 locul de drept al regelui uns si ales.<\/span>\u00a0<\/p>\n

<\/span><\/span>Plag\u0103, cloac\u0103, pecingine. Putregai si puroi. Decrepitudine si desc\u0103rnare
\n<\/span>
\nBatjocorirea continu\u0103 printr-o alt\u0103 dimensiune. \u00cen 1948, \u00een Sc\u00e2nteia<\/em>, apare (\u00een patru episoade) celebrul articol al lui Sorin Toma pe marginea poeziei lui Tudor Arghezi, articol intitulat “Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei”, \u00een care, printre altele, acuz\u00eend pestilentialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sanctioneaz\u0103 un “ur\u00e2t mirositor vocabular”. Acest lucru s-ar putea spune mai degrab\u0103 despre limbajul agresiv promovat de Sc\u00e2nteia<\/em> \u00eempotriva “dusmanilor poporului”. Mai \u00eent\u00eei, este speculat\u0103 ideea de “plag\u0103”, de molim\u0103, “pecingine”, “cloac\u0103 murdar\u0103”, “dusmanii poporului” fiind purt\u0103tori de “venin fascist” de obicei, drept care tara este “infectat\u0103” si infestat\u0103 de otr\u0103vitori (agentii “infectiei” fiind ziaristii legionari ori antonescieni, dar nu numai ei, ca “otr\u0103vitori de suflete”, ci si universitarii “huligani” ca otr\u0103vitori ai studentimii) si de “buruieni veninoase”. Iar si iar, m\u00eentuitorii unei asemenea molime nu ar putea fi dec\u00eet aceiasi comunisti cu r\u00eevne oedipiene pervertite. S\u0103 vedem, \u00eens\u0103, cum se manifest\u0103 “otrava” \u00eemproscat\u0103 de ziaristii at\u00eet de blamati. Iat\u0103 c\u00eeteva fragmente din articolul “Procesul a trei ziaristi fascisti” (ziaristi care, de altfel, s-au manifestat, o parte dintre ei, printr-un limbaj extrem de violent \u00een perioada interbelic\u0103), semnat cu patos revolutionar de Horia Liman \u00eenSc\u00e2nteia<\/em> (An XVI, nr. 246, 1 iunie 1946): “Sunt cavalerii unui apocalips provocat cu cinism, metodic, dup\u0103 un plan scelerat, pentru un blid de linte sau un sac de aur. Cavalerii condeiului otr\u0103vit n’au \u00eens\u0103 nimic interesant, ca \u00eenf\u0103tisare, la prima vedere. Intr\u0103 toti – turm\u0103 – putin intimidati de perspectiva cea nou\u0103 ce li se ofer\u0103, lor, criminalilor… \/…\/ Trei huligani, trei amatori de spectacole s\u00e2ngeroase. Toti trei au incitat la crime, au aplaudat vandalismele s\u0103v\u00e2rsite de elevii credinciosi ai scrisului lor, au r\u00e2njit la vederea ruinelor, a pr\u0103p\u0103dului provocat de propria lor explozie de ur\u0103 si dement\u0103. Sunt autorii morali ai dezastrelor pe cari le-au dirijat cu o voluptate neronian\u0103, zi de zi,cu tenacitate diabolic\u0103. \/…\/ \u00cen jurul lor se deslusesc doar fl\u0103c\u0103ri fluturate spre cerul \u00eentunecat, doar crime, doar d\u00e2re de s\u00e2nge care nici o clip\u0103 n’au avut r\u0103gaz s\u0103 se \u00eenchege \/…\/ Numele trinit\u0103tii din box\u0103 duhnesc a s\u00e2nge. Infecteaz\u0103 aerul si sc\u00e2rbesc”.
\nTreptele agresiunii s\u00eent parcurse ierarhic, ajung\u00eendu-se la o conditie putrid\u0103 a “dusmanilor poporului”: acestia s\u00eent “g\u0103unosi”, “elemente descompuse”, “r\u0103m\u0103site” (adic\u0103 resturi, ruine umane) intrate \u00een putrefactie, revelate prin “putregaiul fascist” (sau “putregaiul moral al burgheziei”) si “puroiul legionar”, drept care poporul si Partidul simt, pe l\u00eeng\u0103 “nem\u0103rginita revolt\u0103”, “sc\u00e2rb\u0103 si dezgust”. Limbajul coroziv legat de putrid este completat, \u00een aceast\u0103 retoric\u0103 agresiv\u0103, de o dimensiune funerar\u0103 ofensatoare, “dusmanii poporului” fiind considerati niste “cioclii ai propriet\u0103tii t\u0103r\u0103nesti”, “ramoliti si “strigoi” ori “paiate” (oameni goi, carcase). \u00cen editorialul nesemnat intitulat “Chipurile lor…” din Sc\u00e2nteia<\/em>(An XVI, nr. 519, 9 mai 1946), zugr\u0103virea acuzatilor din “procesul marii tr\u0103d\u0103ri” intentat lui Ion Antonescu si colaboratorilor s\u0103i atinge apogeul prin batjocorirea verbal\u0103 si sublinierea decrepitudinii celor incriminati. Sugestia este aceea c\u0103, fiind “morti” din punct de vedere moral, ei pot fi ucisi fizic, f\u0103r\u0103 ca nimeni s\u0103 se simt\u0103 vinovat pentru aceasta, tocmai pentru c\u0103 ar purta pe trup semnele mortii iminente, ale putrezirii de vii. Iat\u0103 c\u00eeteva secvente ilustrative din acest editorial: “fetele lor, desc\u0103rnate, livide ori p\u0103m\u00e2ntii, br\u0103zdate de sb\u00e2rcituri cari nu sunt urmele unui travaliu al g\u00e2ndirii, ci pielea botit\u0103 a c\u0103rnii unor trupuri din care a pierit tot ceeace constitue demnitatea si m\u0103retia unui om, credinta \u00eentr’o ideie, fetele lor tremur\u0103toare, crispate, c\u0103zute, cu buzele vinete, cu c\u00e2te un rictus intermitent, de nevropati sau posedati, ca si calmul aparent al unora dintr’\u00eensii, este oglinda aceleiasi lipse de sperante”. Se sugereaz\u0103 c\u0103 acuzatii s\u00eent niste ipostaze ale omului degradat, niste stafii si “fosti oameni”, care au \u00eenceput deja s\u0103 putrezeasc\u0103. Iat\u0103 c\u00eeteva portrete intentionat construite pe ideea de decrepitudine: Constantin Pantazi (general) este o “figur\u0103 caragialesc\u0103” dominat\u0103 (ni se spune \u00een transcrierea “Procesului Ion Antonescu” din acelasi num\u0103r al Sc\u00e2nteii<\/em>) de un “b\u00e2lb\u0103it dezgust\u0103tor”; alt general, Picki Vasiliu, are “fata cenusie, la fel de desc\u0103rnat\u0103, cu c\u0103rarea p\u0103rului alb si rar, tras\u0103 dreapt\u0103 prin crestet, cu glasul mieros”; “gura \u00eei joac\u0103 \u00eentr’un tic nervos, tremurat spasmodic, involuntar, ca o expresie carnal\u0103 a dezagreg\u0103rii materiei vii”; Traian Br\u0103ileanu este “stors, desarticulat, cu chelia sem\u0103nat\u0103 de peri c\u0103runti, teposi, ca o perie tocit\u0103, cu gura stirb\u0103 din care cuvintele ies inconsistente, gelatinoase”; Ion Petrovicescu este “sb\u00e2rcit si negru, cu gesturi iuti de nev\u0103stuic\u0103 sau de isteric”; alt acuzat, Busil\u0103, are “aceiasi inconsistent\u0103 fizic\u0103 a obrajilor c\u0103zuti”; Radu Lecca este “negru-v\u00e2n\u0103t la fat\u0103” (\u00een extrasele din “Procesul Ion Antonescu” din acelasi num\u0103r alSc\u00e2nteii<\/em>, Radu Lecca este portretizat astfel: “Hidos, cu obrajii buh\u0103iti si m\u00e2ncati de vicii, Lecca \u00eesi ascunde rapacitatea sub masca nesimtirii”); Eugen Cristescu are “ticul des al limbii scoase mecanic din trei \u00een trei clipe, ling\u00e2ndu-si masinal coltul drept al gurii”. Dup\u0103 cum se vede, acuzatorii vizeaz\u0103 s\u0103 demoleze mai \u00eent\u00eei aspectul fizic al victimelor degradate p\u00een\u0103 la ipostaza de cadavre vii. O insistent\u0103 aparte este acordat\u0103 gurii, chipului (ochilor aposi), cheliei si obrajilor, toate cele patru elemente dorindu-se a fi maculate de o senectute decrepit\u0103, dominat\u0103 de o transpiratie cleioas\u0103 si de o buh\u0103ial\u0103 pe care acuzatorii o doresc a fi porcin\u0103. Atunci c\u00eend la st\u00eelpul infamiei se afl\u0103 o femeie “dusman al poporului”, acuzatorii o maculeaz\u0103 prin raportarea la conditia de t\u00eerf\u0103, chiar dac\u0103 termenul nu este folosit ca atare.
\nUn text virulent \u00eempotriva lui Iuliu Maniu este semnat \u00een 1946 (Sc\u00e2nteia<\/em>, An XVI, nr. 539, 3 iunie 1946) de Ion C\u0103lug\u0103ru, purt\u00eend titlul “Mortul care le trebuie”. Autorul \u00eei proiecteaz\u0103 pe liderii partidelor istorice ca pe niste pensionari amatori si profitori ai \u00eenmorm\u00eent\u0103rilor, figura central\u0103 vizat\u0103 fiind, \u00eens\u0103, asa cum am spus, a lui Iuliu Maniu care si \u00eenainte, si \u00een timpul, si dup\u0103 procesul lui Ion Antonescu, a vorbit despre acesta ca despre un patriot. “\u00cen multe or\u0103sele de provincie \/scrie Ion C\u0103lug\u0103ru, n.n.\/ exist\u0103 c\u00e2te un pensionar mititelut, plin de ticuri, n\u0103selnic, cert\u0103ret, care mai mult t\u00e2njeste dec\u00e2t tr\u0103este. Timpul trece pe l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul si \u00eel \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 parc\u0103 ar fi un torent. Molcome, risipite \u00een negur\u0103 sunt zilele t\u00e2rgovetilor, \u00eens\u0103, pensionarul le simte repezite, nebunatece, ofense pentru dulcea lui b\u0103tr\u00e2nete. Totusi, c\u00e2nd dricarii drapeaz\u0103 o cas\u0103 si apar steagurile de doliu si dricul condus de cioclii \u00een uniform\u0103 de diplomati, \u00eenf\u0103tisarea, umoarea b\u0103tr\u00e2nelului ponosit se schimb\u0103. Devine alt om, alt\u0103 personalitate. \/…\/ S-ar putea spune c\u0103 unica bucurie ce i-a mai r\u0103mas \u00een cenusia-i existent\u0103, marea lui preocupare este s\u0103 participe la toate \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rile.” \u00centr-un alt text din acelasi an, Iuliu Maniu este \u00eenf\u0103tisat din nou \u00een mod ofensator, decrepitudinea fiind subliniat\u0103 \u00een cazul s\u0103u astfel: ni se spune c\u0103 vorbele \u00eei s\u00eent o “p\u00e2r\u00e2itur\u0103 penibil\u0103”, liderul Partidului National T\u0103r\u0103nesc fiind “g\u0103unos” si “\u00een pragul ramolismentului” (Sc\u00e2nteia<\/em>, An XVI, nr. 582, 25 iulie 1946). \u00censusi directorulSc\u00e2nteii<\/em>, Miron Constantinescu, va \u00eencerca o maculare cu orientare postum\u0103 \u00een editorialul s\u0103u \u00eempotriva unei celebre familii liberale (Sc\u00e2nteia<\/em>, An XVI, nr. 688, 27 noiembrie 1946), \u00eencheindu-si textul cu o profetie ritoas\u0103 – “Iar pe cavoul familiei Br\u0103tianu, oamenii viitorului vor scrie: Aici zac r\u0103m\u0103sitele familiei Br\u0103tianu\/Care si-a cl\u0103dit huzurul\/Pe jaf, \u00eensel\u0103torie si asasinat”. Criptocomunistii de dup\u0103 revolutia din 1989 \u00een Rom\u00e2nia \u00eei vor urma tactica atunci c\u00eend, la o demonstratie \u00eempotriva Partidului National T\u0103r\u0103nesc Crestin-Democrat, \u00eei vor trimite liderului acestuia, Corneliu Coposu (fost detinut politic timp de aproape dou\u0103 decenii \u00een \u00eenchisorile comuniste din Rom\u00e2nia), ca dar, un sicriu.<\/span><\/span>\u00a0<\/p>\n

Colti si gheare. M\u00eer\u00eeituri. C\u00eeini, lupi, reptile, viermi, sobolani. \u201cA lichida\u201d si variantele<\/p>\n

<\/span>\u00cen sf\u00eersit, o ultim\u0103 mostr\u0103 de vocabular agresiv prin care se \u00eencearc\u0103 impurificarea lingvistic\u0103 a “dusmanilor poporului” este aceea a animaliz\u0103rii lor, nuantele fiind sugestive \u00een acest caz. Prin bestializare, acuzatii erau implicit cobor\u00eeti din nou \u00een subuman, justific\u00eend “arianismul” (fals al) omului nou \u00eencarnat de comunisti. Varietatea este destul de spectaculoas\u0103, imaginarul lingvistic comunist r\u00eevnind s\u0103 g\u0103seasc\u0103 ipostaze animalice destul de abjecte si dezgust\u0103toare: “dusmanii poporului” dotati cu “colti” si “gheare” erau declarati a fi “hiene” (speculantii), “lupi” (\u00een hait\u0103), “c\u00e2ini turbati” (Ion Antonescu era adesea numit “c\u00e2ine rosu”; Mihai Antonescu este prezentat, la procesul care i se intenteaz\u0103, drept un “c\u00e2ine b\u0103tut” care tremur\u0103; se vorbeste, apoi, de tr\u0103d\u0103torii care “m\u00e2r\u00e2ie”; drept care se scandeaz\u0103 “Jos laba murdar\u0103!”), “sobolani” (de pild\u0103, generalul Picki Vasiliu are “ochi de sobolan”; cu alt\u0103 ocazie, alti incriminati vor avea, \u00een schimb, “ochi de peste”); cu un impact aparte era utilizat\u0103 categoria reptilelor: “cameleoni”, “vipere” (\u00een cuib; ziaristii antonescieni erau, de pild\u0103, “vipere ale scrisului rom\u00e2nesc”, “hitleriste” de obicei), “sop\u00e2rle” (Radu Gyr era portretizat ca av\u00eend un cap de sop\u00e2rl\u0103), “n\u0103p\u00e2rci” (reactionare); un alt tip de “dusmani ai poporului” erau catalogati drept “plosnite” (“regale”); chiaburii erau considerati “corbii secetei” sau ai maselor populare; \u00een sf\u00eersit, o ultim\u0103 categorie era aceea a “viermilor”, “limbricilor” (ziaristul Romulus Dianu este \u00eenf\u0103tisat ca un “limbric speriat”) si a “lipitorilor”. Iat\u0103 acum c\u00eeteva mostre din articolul “Un vierme”, semnat de N. Corbu (\u00eenSc\u00e2nteia<\/em>, An XVIII, nr. 1263, 30 octombrie 1948), despre presedintele Partidului Social Democrat, Titel Petrescu: “Multi au si uitat de el – dac\u0103 l-au stiut vreodat\u0103. Trebue s\u0103 r\u0103scolesti ad\u00e2nc prin putreziciuni, ca s\u0103 dai de urma lui, t\u00e2r\u00e2ndu-se la fund. C\u00e2te nu visase viermusorul \u0103sta! S\u0103 se fac\u0103 dolofan, s\u0103 creasc\u0103, s\u0103 se umfle si iar s\u0103 se umfle, s\u0103 ajung\u0103 mare, s\u0103 se vad\u0103 sarpe. Viermele \u00eesi ag\u0103tase o lavalier\u0103 cu pic\u0103tele si se \u00eenfoia \u00een ea, asuda tin\u00e2nd discursuri – cu fiere c\u0103 nu e ascultat – \/…\/ viermele se b\u0103ga peste tot si \u00een toate, se agita \u00een sus si-njos, c\u0103 poate-poate \u00eei pic\u0103 si lui ceva – si se b\u00e2t\u00e2ia de ciud\u0103 c\u0103 nu-l ia nimeni \u00een seam\u0103. Un vierme ambitios. Titel Petrescu”. Cele din urm\u0103 ipostaze s\u00eent cele mai abjecte (\u00eentruc\u00eet trimiterea este la o dimensiune anal\u0103, excremential\u0103 si putrefact\u0103), prin ele \u00eencerc\u00eendu-se (pentru a c\u00eeta oar\u0103) justificarea represiunii \u00eempotriva “dusmanilor poporului” prin macularea lor total\u0103. Morala sau, mai exact, antimorala este c\u0103 unor “viermi” ai dreptul si poti s\u0103 le faci orice.
\n\u00cen finalul acestui studiu de caz, voi inventaria verbele agresive prin care ziaristii care semnau \u00eenSc\u00e2nteia<\/em> at\u00eetau populatia \u00eempotriva “dusmanilor poporului” de toate categoriile, \u00eentruc\u00eet si \u00een acest caz, functioneaz\u0103 o ierarhie si niste trepte ale stigmatiz\u0103rii. Astfel, verbele a ucide<\/em> si a extermina<\/em> erau folosite rar. \u00centr-o prim\u0103 faz\u0103 punitiv\u0103 au fost folosite verbele moralizatoare a \u00eenfiera<\/em>, a demasca<\/em> (cu varianta a smulge masca<\/em>de pe chip, \u00eentruc\u00eet “dusmanii poporului” erau suspectati de teatralitate),a \u00eencol<\/em>ti<\/em>, a izgoni<\/em>, a dispre<\/em>tui<\/em>, a stigmatiza<\/em>. A cur\u0103<\/em>ta<\/em> era folosit \u00een situatii de “deratizare” si igien\u0103 profilactic\u0103 la nivel uman, ironic vorbind. Urmau, apoi, verbe care provocau durere fizic\u0103 precum a lovi<\/em>, a izbi<\/em>si a smulge<\/em> (“colti” si “gheare”), acestea fiind completate, la un nivel fizic si mai dureros, de a zdrobi<\/em> si a strivi<\/em>. \u00cen final, pedepsirea “dusmanilor poporului” era \u00eencununat\u0103 prin verbele a<\/em> st\u00eerpi<\/em>,a sf\u0103r\u00eema<\/em>, pentru ca ultima faz\u0103 a extinctiei s\u0103 fie redat\u0103 prin a curma<\/em>, a anihila<\/em>, a nimici<\/em>si, mai ales,a lichida<\/em>. Reiese \u00een mod limpede, din aceast\u0103 \u00eensiruire verbal\u0103, c\u0103 scopul final era distrugerea din r\u0103d\u0103cini a f\u0103pturilor umane care intrau \u00een categoria “dusmanilor poporului”. Dar p\u00een\u0103 la cap\u0103tul tunelului acestea aveau de parcurs destule trepte ale agoniei si umilirii.<\/p>\n

<\/span><\/span>Post-scriptum: Jandarmeria cultural\u0103
\n<\/span>
\n\u00a0 <\/span><\/span>Am analizat anterior imaginarul lingvistic violent actionat \u00eempotriva “dusmanilor poporului” de c\u0103tre masin\u0103ria activist\u0103 comunist\u0103 din Sc\u00e2nteia<\/em>. Voi seconda acest demers de analiza “tig\u0103niei” sau “porc\u0103riei” din viata literar\u0103, cum o numeste Tudor Arghezi, care s-a petrecut \u00eentre scriitori, \u00een primii ani de dup\u0103 invazia sovietic\u0103 si instalarea fortat\u0103 a comunismului \u00een Rom\u00e2nia. M\u0103 voi ocupa, pe scurt, de felul \u00een care scriitorii si ziaristii s-au spurcat \u00eentre ei \u00een functie de baricada pe care se aflau si de pe care comb\u0103teau. Dac\u0103 \u00een 1944, o oarecare politete se mai simte \u00een relatiile gazet\u0103resti dintre scriitorii cu diferite orient\u0103ri politice, \u00eencep\u00eend cu 1945, agresiunea verbal\u0103 devine regin\u0103. Astfel de polemici dure si incorecte existaser\u0103 si \u00een perioada interbelic\u0103 ori \u00een preajma celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, \u00een special \u00een timpul \u00een care extrema dreapt\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 atinsesese apogeul s\u0103u politic. Dac\u0103 autorit\u0103tile comuniste manifest\u0103, la \u00eenceput, ooarecare retinere lingvistic\u0103 \u00een blamarea scriitorilor care nu erau convenabili, scriitorii si gazetarii \u00eensisi, actionati de Putere, nu se vor sfii s\u0103-si atace grosier colegii de condei. Multi scriitori vor fi incriminati: unii vor fi aruncati \u00een \u00eenchisori (agresiunea verbal\u0103 din gazete fiind doar primul stadiu al agresiunii totale pe care o vor cunoaste ulterior), altii vor fi recuperati de comunisti ori chiar reeducati (ajung\u00eend s\u0103 scrie \u00een stil proletcultist), altii vor fi izolati si interzisi pe perioade mai lungi sau mai scurte, altii vor \u00eencerca s\u0103 supravietuiasc\u0103 decent sau printr-un colaborationism minim, altii vor trece oportunist si f\u0103tis colaborationist de partea Puterii. Cele mai multe atacuri au loc \u00een Sc\u00e2nteia<\/em>, Rom\u00e2nia liber\u0103<\/em>, Tribuna poporului<\/em>, Contemporanul <\/em>etc. Pe de alt\u0103 parte, oficiosul Partidului National T\u0103r\u0103nesc, Dreptatea<\/em>, se va ambala, la r\u00eendu-i, \u00een atacuri verbale virulente, aceeasi gazet\u0103 (\u00een 1946) propun\u00eend \u00een mod inspirat termenul emblematic folosit \u00een acest Post-scriptum, pentru analiza de fat\u0103: acela de “jandarmi culturali” la adresa culturnicilor comunisti care \u00eencercau s\u0103 dirijeze autoritar si discretionar si s\u0103 sanctioneze, prin demolare, tendintele literare care nu conveneau. \u00cen general, \u00eentre condeiele agresive de partea Puterii se remarc\u0103 Ion C\u0103lug\u0103ru, Ion Vitner, Miron Radu Paraschivescu, Mihnea Gheorghiu, Geo Dumitrescu, Zaharia Stancu, Sorin Toma (fiul lui A. Toma, demolator al lui Tudor Arghezi fat\u0103 de care comite un fel de regicid pentru a-si instaura tat\u0103l uzurpator \u00een rangul de poet national) si altii. Dar puseuri violente \u00eent\u00eelnim si la Oscar Lemnaru, N. Carandino, Ion Caraion, Serban Cioculescu, Iorgu Iordan, unii dintre ei aflati de cealalt\u0103 parte a baricadei, cel putin pentru o perioad\u0103, \u00eenainte de a dezerta la comunisti.
\nAcuza cea mai \u00een vog\u0103 la adresa scriitorilor de dinainte de instaurarea comunismului este, lucru previzibil, aceea de tr\u0103dare si slug\u0103rnicie. S\u00eent pusi la zid Emil Cioran si Mircea Eliade, C. Noica si Ion Barbu, Nichifor Crainic si Radu Gyr, dar si Lucian Blaga, acuzati fie de obscurantism, fie de misticism, fie de extrem\u0103 dreapt\u0103 (majoritatea, \u00eentr-adev\u0103r, aderaser\u0103 la sau simpatizaser\u0103 cu ideologia legionar\u0103). Ei s\u00eent considerati a reprezenta “dezonoarea” scrisului rom\u00e2nesc; Ioan Alexandru Br\u0103tescu-Voinesti este taxat drept “creatur\u0103 teuton\u0103” si “b\u0103tr\u00e2n huligan”, alti scriitori sunt catalogati “slugi naziste”, “agitatori fascisti”, “imperialisti”, “reactionari”, “contrarevolutionari”, “lachei odiosi”, “tr\u00e2ntori”, “ploconiti”, “ciocoi”. Liviu Rebreanu (germanofil, \u00een timpul r\u0103zboiului) este atacat postum \u00een Dreptatea<\/em>, de c\u0103tre N. Carandino, si incriminat ca tr\u0103d\u0103tor, \u00een pielea lui Apostol Bologa care a intrat \u00een Gestapo! \u00centr-o alt\u0103 faz\u0103 s\u00eent atacati Tudor Arghezi si George C\u0103linescu, ambii rezist\u00eend la \u00eenceput, ca, mai t\u00eerziu, s\u0103 fie \u00eenregimentati de regimul comunist. Registrul infractional este atasat incrimin\u0103rilor de tr\u0103dare, pentru a demonstra c\u0103 scriitorii respectivi erau tarati si viciosi, cuvenindu-se a fi \u00eenregistrati \u00een criminalitatea de drept comun: acestia s\u00eent “r\u0103uf\u0103c\u0103tori”, “huligani”, “satrapi”, “elemente nes\u0103n\u0103toase si dusm\u0103noase”, “lichele”, “banditi”, “sabotori” (termenii s\u00eent seci si deloc spectaculosi, acuzatorii folosind clisee).
\nMult mai amplu si \u00eenv\u0103luitor este registrul care denunt\u0103 \u00een scriitorii atacati niste “otr\u0103vuri”, pentru a justifica ideea de demascare, epurare si pretins\u0103 purificare care avea loc. Scriitorii respectivi s\u00eent considerati “veninosi”, plin de pecingini, “ciuperci otr\u0103vitoare”, promov\u00eend “virusul retrograd” si demoralizant, “descompunerea formelor artistice” (de aici “decandentismul morbid”). Este vizat\u0103 ideea de boal\u0103 si de art\u0103 “bolnav\u0103”, comis\u0103 de indivizi “g\u0103unosi”, “\u00eemb\u00e2csiti”, “d\u0103un\u0103tori”. Zaharia Stancu scrie acuzator despre c\u0103rtile de tip “ciuperc\u0103rie” si “st\u00e2rpiciune”, concentr\u00eendu-se pe imaginea ciupercilor g\u0103lbui care ar reprezenta arta inamic\u0103 la adresa noului regim. Anticariatele s\u00eent considerate “focare de otrav\u0103”, \u00eentruc\u00eet ar promova c\u0103rtile scriitorilor fascisti si mistici. Dac\u0103 nu s\u00eent otr\u0103vitoare, atunci anumite gazete s\u00eent acuzate de decrepitudine si caracter vetust: Revista Funda<\/em>tiilor Regale<\/em> (care r\u0103m\u0103sese un bastion al literaturii ne\u00eenregimentate) este proiectat\u0103 \u00een ipostaza unei “babe” sulemenite, de pild\u0103. Atunci c\u00eend nu s\u00eent injuriati autorii, cele vizate s\u00eent personajele lor, considerate a fi larvare, morbide, abjecte, monstruoase, dec\u0103zute, sterile, deformate. \u00cen alte cazuri, autorii \u00eensisi se autoflageleaz\u0103; consider\u00eendu-se “impur\u0103” si “becisnic\u0103”, Nina Cassian \u00eesi va celebra exaltat si flagelator, \u00eentr-un poem din 1945, autoreeducarea de viitoare stahanovist\u0103 a spiritului: “Unde s\u0103-mi scuip vierm\u0103raia dinl\u0103untru!”. Registrul putrefact acoper\u0103 ca o acolad\u0103 ceea ce s-a acuzat p\u00een\u0103 acum: Ion Vitner demasc\u0103 “mlastinile pline de miasme” ale unui curent literar decadent, Nestor Ignat \u00eel atac\u0103 pe Ion Barbu si poemul Uvedenrode, aduc\u00eend \u00een discutie tehnica picturii cu fecale, Sorin Toma \u00eel declar\u0103 putrefact, licentios si mahalagiu pe Tudor Arghezi. S\u00eent folositi termeni precum “b\u0103l\u0103ceal\u0103”, “h\u00eed”, “hidos”, “sordid”, care au rostul s\u0103 pigmenteze acuzele aduse p\u00een\u0103 acum. La nivelul bestiariului detectat \u00eentre scriitori, cei incriminati s\u00eent “sacali”, “cotoi c\u0103lug\u0103riti peste noapte”, “maimute” (imit\u00eend arta occidental\u0103), “c\u00e2ini” (care “latr\u0103”) ori “pot\u0103i” (c\u00eeini dec\u0103zuti, jalnici) si, fireste, “n\u0103p\u00e2rci”. Ca jivine imunde, scriitorii vizati s\u00eent acuzati de “colc\u0103ial\u0103” \u00een bezn\u0103, prin cotloane; or, colc\u0103iala stimuleaz\u0103 reactia acuzatorilor de a-i nimici, dar nu oricum, ci prin strivire. Lumina, la r\u00eendul ei, trebuie s\u0103 orbeasc\u0103 \u00eentunericul “bolnav”, locuit de aceste jivine, \u00eentruc\u00eet se doreste a fi o lumin\u0103 cu functie de bisturiu, o lumin\u0103 chirurgical\u0103 si deratizatoare, adic\u0103.
\nAlteori, atacul este unul funebru si fiintial; Miron Radu Paraschivescu regret\u0103, \u00een 1945, c\u0103 poetul Arghezi nu a murit la timp (f\u0103c\u00eend parte “din galeria poetilor ce mor prea t\u00e2rziu”), iar, \u00een 1948, Sorin Toma \u00eel proiecteaz\u0103 pe Arghezi \u00een ipostaza unui cadavru c\u0103ruia \u00eei mai cresc unghiile si p\u0103rul; tot \u00een 1948, lui Alexandru Phillippide i se sugereaz\u0103, ca retragere din viata literar\u0103, un cavou. Voi lua ca studiu de caz, \u00een cele ce urmeaz\u0103, linsarea mediatic\u0103 a lui Tudor Arghezi, care a fost menit\u0103 s\u0103 catalizeze anexarea poetului, mai t\u00eerziu, la ideologia comunist\u0103. \u00cen perioada 1945-1948, Tudor Arghezi este unul dintre cei mai atacati scriitori, \u00eentr-un registru ritualic-abject. Mai \u00eent\u00eei fiindc\u0103 el nu putea fi incriminat prin acuze simpliste ca “agitator fascist” sau “sabotor”, neput\u00eendu-i-se fabrica un proces politic. Apoi fiindc\u0103 Arghezi sanctionase curajos, la \u00eenceput, abuzurile noului regim comunist instaurat. \u00cen al treilea r\u00eend, fiindc\u0103 era un pamfletar redutabil, cu o v\u00een\u0103 demolatoare invidiat\u0103 de comunisti. De aceea, i s-au fabricat procese literare (dar cu miz\u0103 existential\u0103) \u00eentr-o ierarhie pe care o voi prezenta concis aici.
\nAtacul frontal vine \u00een 1945 din partea deja pomenitului Miron Radu Paraschivescu (“Un impostor: Tudor Arghezi”, Rom\u00e2nia liber\u0103<\/em>, III, nr. 172, 21 februarie 1945), care-l decreteaz\u0103 pe Arghezi nul si avorton (“statura lui de b\u0103rbat si cet\u0103tean nu \u00eentrec cu nimic dimensiunile literei si a g\u00e2ndacului \u00een care e mester”), “parvenit al condeiului”, “tr\u0103d\u0103tor al ideii”. \u00centr-o alt\u0103 serie de incrimin\u0103ri, Arghezi este catalogat “r\u0103u cet\u0103tean si mincinos tovar\u0103s”, apoi “poetul tuturor abdic\u0103rilor si lasit\u0103tilor”, ceea ce indic\u0103 faptul c\u0103 Puterea comunist\u0103 \u00eencercase s\u0103 si-l ataseze pe Arghezi, care, \u00eens\u0103, nu se l\u0103sase anexat imediat. Era, la vremea aceea, un scriitor periculos lingvistic, prin verva-i nimicitoare, dovedit\u0103 \u00een pamflete, care sanctiona cu aciditate performant\u0103. Urmeaz\u0103, apoi, acuze f\u0103r\u0103 precedent, care lovesc \u00een natura masculin\u0103 a lui Arghezi, catalogat drept tat\u0103 denaturat si individ lipsit de b\u0103rb\u0103tie. El este incriminat c\u0103 ar fi tat\u0103 denaturat (iresponsabil), \u00eentruc\u00eet \u00eel prefer\u0103 pe fiul s\u0103u al doilea (Barutu), considerat un mediocru, fiului s\u0103u dint\u00eei, Eli Lotar (proiectat ca fiu risipitor, dar revolutionar). Prin asemenea speculatii se dorea lovirea \u00een r\u0103d\u0103cina fiintei lui Arghezi, anulat patern. Dac\u0103 Arghezi nu putea fi m\u00eenjit cu “bube, mucegaiuri si noroi”, \u00eentruc\u00eet acestea erau considerate deja a fi estetice, el trebuia nimicit altfel. M.R. Paraschivescumizeaz\u0103 pe lichidarea ca b\u0103rbat a lui Arghezi, cel putin \u00een latura sa de patern\u0103. Eli Lotar (revolutionarul si fiul cel dint\u00eei) reprezenta, \u00een aceast\u0103 ecuatie simbolic\u0103, pe “fiii” comunisti, bastarzi, pe care Arghezi nu \u00eei recunostea deocamdat\u0103. M.R. Paraschivescu si Puterea comunist\u0103 (masin\u0103ria falic\u0103) \u00eencearc\u0103, de fapt, s\u0103-l castreze pe Arghezi: cum castrarea nu putea avea loc fizic, ea va fi oficiat\u0103 verbal. Dar castrarea are loc si la un alt nivel mental, Arghezi fiind cenzurat inclusiv \u00een functia sa de pamfletar imbatabil. Paraliz\u00eendu-l, Puterea \u00eencearc\u0103 s\u0103-i preia energia lingvistic\u0103, b\u0103rb\u0103tia verbal\u0103, si o face \u00eentr-un mod violent. Regele b\u0103tr\u00een nu este ucis, ci devirilizat de o generatie alterat\u0103 de tineri r\u0103zboinici care abordeaz\u0103 orice mijloace pentru a-l deposeda de b\u0103rb\u0103tie pe fostul rege.
\nCeremonia nu se \u00eencheie aici, fiindc\u0103, un an mai t\u00eerziu, acelasi M. R. Paraschivescu (de data aceasta \u00een Sc\u00e2nteia<\/em>) \u00eel va declara pe Arghezi ratat si estropiat, ca si cum castrarea simbolic\u0103 oficiat\u0103 \u00een 1945 ar fi fost perimat\u0103 sau nedes\u0103v\u00eersit\u0103. Ceea ce urmeaz\u0103 se stie deja: articolul, publicat \u00een serial (Sc\u00e2nteia<\/em>, nr. 1013, 1014, 1015, 1016, 5-7-9-10 ianuarie 1948), “Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei” de Sorin Toma. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, Puterea simte nevoia s\u0103-l atace pe Arghezi, dar nu oricum, ci prin tehnica fecaliz\u0103rii si a registrului putrefact. Sorin Toma laud\u0103 partial \u00eenceputurile proletare ale lui Arghezi, \u00eenainte de a-l detrona, obiect\u00eend apoi t\u0103ios c\u0103 lectura poeziei argheziene este precum contactul cu “balele otr\u0103vitoare ale unei jivine monstruoase”. Apoi, \u00eel psihanalizeaz\u0103 ideologic pe Arghezi ca renegat si angoasat (dominat de psihologia \u00eenfr\u00eentului si de cultul mortii). Este de mentionat, de altfel, tonul serios, stiintific, cu care Sorin Toma \u00eencearc\u0103 s\u0103 demonteze si s\u0103 deconstruiasc\u0103 poezia arghezian\u0103. El detecteaz\u0103 un “manierism g\u0103unos” la autorul incriminat, precum si “aspectele boln\u0103vicioase ale realit\u0103tii”. Atacul \u00eesi atinge apogeul atunci c\u00eend functia poeziei argheziene este decretat\u0103 a fi una de “bordel”, prin poemele “afrodisiace” din Flori de mucigai, care “excit\u0103” cititorii bolnavi. De-abia \u00een final, Sorin Toma deconstruieste asa-zisul limbaj mahalagesc si trivial al poetului, apoi presupusa putrefactie (“cloac\u0103 de cuvinte” si “cloac\u0103 de idei”), inventariind o serie de cuvinte considerate orduriere din poezia acuzatului. Concluzia: Arghezi este un pestilential; el eman\u0103 miasm\u0103, asemeni poeziei sale, prin urmare este un cadavru. Solutia este propunerea si g\u0103sirea unui vaccin anti-Arghezi. Tot \u00een final, Sorin Toma \u00eel compar\u0103 pe Arghezi cu Picasso care folosise, ca material artistic, excrementele. Ca art\u0103 burghez\u0103, poezia arghezian\u0103 este fabricat\u0103 \u00eentr-o “leprozerie”, devenind un “fenomen patologic” si produc\u00eend “contagiune”. M\u0103 \u00eentorc acum la \u00eenceputul acestui scurt studiu de caz: miasmatic si descompus, Arghezi este proiectat a fi un cadavru c\u0103ruia \u00eei mai cresc doar unghiile si p\u0103rul. \u00cen locul poetului detronat se va ridica steaua lui A. Toma, nimeni altul dec\u00eet tat\u0103l lui Sorin Toma, o fantos\u0103 prizat\u0103 de regimul comunist. “Castrat” ca b\u0103rbat-tat\u0103 si v\u0103z\u00eendu-si supus\u0103 poezia unui atac excremential, cum ar spune psihanalistii, Arghezi are s\u0103 tac\u0103 o vreme, dar, dup\u0103 un timp, va accepta pactul cu Puterea. Masin\u0103ria falic\u0103 a functionat cu prisosint\u0103 \u00een cazul s\u0103u, dar nu prin viol, ci printr-o castrare cu ceremonial.<\/span><\/span><\/p>\n<\/div>\n

Ruxandra Ce\u015fereanu<\/strong><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Violul ideologic. Un trup frankensteinian: sira spin\u0103rii, pumnii si creierul. Priapismul Partidului unic. Sex-appeal muncitoresc si femeia-comisar “Dusmanul poporului…” Ziarul Sc\u00e2nteia, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Rom\u00e2n, a demarat din 1944, de c\u00e2nd si-a \u00eenceput aparitia legal\u0103, o adev\u0103rat\u0103 campanie belic\u0103 \u00eempotriva asa-zisilor “dusmani ai poporului” (acestia fiind membri ai partidelor istorice, legionari, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[],"class_list":["post-2614","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-marturii"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-Ga","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2614","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2614"}],"version-history":[{"count":13,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2614\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2618,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2614\/revisions\/2618"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2614"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2614"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2614"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}