{"id":2558,"date":"2011-06-18T10:54:31","date_gmt":"2011-06-18T16:54:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=2558"},"modified":"2011-06-18T11:13:53","modified_gmt":"2011-06-18T17:13:53","slug":"razbunarea-artistului-de-toma-vladescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=2558","title":{"rendered":"R\u0103zbunarea Artistului de Toma Vl\u0103descu"},"content":{"rendered":"

<\/span><\/p>\n

\"\"<\/a>

Monumentul lui Vasile Lupu (azi \u00een Orhei, Basarabia)<\/p><\/div>\n

(pentru un monument de Han<\/strong>)<\/p>\n

Ziarul “Buna Vestire<\/strong>“, Anul I, Nr. 180, S\u00e2mb\u00e3t\u00e3 2 Octombrie 1937<\/span><\/em><\/p>\n

Toat\u00e3 lumea stie – …sau, din nenorocire, poate, toat\u00e3 lumea \u00eenc\u00e3 nu stie – ceeace am fost nevoit odat\u00e3 s\u00e3 numesc \u00abcazul Han\u00bb, o rusine dar si un eroism asupra c\u00e3rora am ast\u00e3zi un emotionant prilej s\u00e3 revin.
\nMonumentul cov\u00e2rsitor care se ridic\u00e3 acum in piata Ateneului, ca o aparitie, acest Vasile Lupu ireal de mult ASA cum probabil el n’a putut s\u00e3 nu fie – umbr\u00e3 sculptat\u00e3, istorie tr\u00e3ind… – privind din \u00eenaltul lui si din timp, ca s\u00e3 sfideze par’c\u00e3 sentimentul bovin al unei t\u00e3ri incapabile de reactiuni, aceast\u00e3 ar\u00e3tare frenetic\u00e3 in bronz, de o vieat\u00e3… in care desigur artistul a pus-o pe a lui, m\u00e3 invit\u00e3 la un drum de amintiri, un lung popas de revolte si entusiasme pentru unul din cei mai siguri artisti cari tr\u00e3esc azi printre noi.
\nHan e un strigat de eroism, in art\u00e3, – un imaterial minut de frumos, ofensat. Povestea lui m\u00e3 doare aproape si azi, intr’o’ carne care par’c\u00e3 e numai de suflet.
\nO singur\u00e3tate \u00eend\u00e2rjit\u00e3, si la un anumit moment total\u00e3, apoi o lupt\u00e3 de leu r\u00e3nit in tot ce omul vulgar de pe drum ar fi incapabil si simt\u00e3 cat este de ad\u00e2nc, de intangibil si scump, – apoi teribila ridicare a lui Han la acea vieat\u00e3 superioar\u00e3, a lui, care se d\u00e3 totdeauna artistului pe deasupra or\u00e2nduelilor omenesti si indiferent de tenebrele noastre.
\nE aici par’c\u00e3 toat\u00e3 povestea monumentelor noastre – dar si a protest\u00e3rii imense… a creatiei de azi a lui Han!<\/p>\n

\"\"<\/a>

Statuia lui Mihai Viteazul<\/p><\/div>\n

Alunec greu si \u00eencerc s\u00e3 descoper regrete printre ruinele sufletesti ale unui timp in care totul se consum\u00e3 de flac\u00e3ra murdar\u00e3 a unor pasiuni mediocre. V\u00e3d oameni pe cari Han \u00eei priveste cu lupa – si cari stiu bine c\u00e3 vor sucomba f\u00e3r\u00e3 destin c\u00e2nd vor c\u00e3dea c\u00e2teva lanturi care \u00eenc\u00e3 zorn\u00e3e azi – \u00eencerc s\u00e3 uit… dar prefer si e mai bine, cred, s\u00e3 smulg \u00eentunericului c\u00e2tiva monstrii efemeri cari n’au nici un drept s\u00e3 moar\u00e3 tihnit… \u00abCazul Han\u00bb merit\u00e3 \u00eentr’adev\u00e3r amintit… mai ales l\u00e2ng\u00e3 statuia lui Vasile Lupu de azi. Stiti de concursul care solicita artistilor nostri cele mai evocatoare imagini ale istoriei noastre de azi. Voevozii nostri aveau dreptul, peste chiar amintirile noastre, la o vieat\u00e3 pe care trebuia acum s\u00e3 le-o dea mai vie miracolul artei.
\nLa acest concurs s’au prezentat toti sculptorii nostri, iar juriul care trebuia sa-si spun\u00e3 cuv\u00e2ntul avea un prestigiu necontestat, fiindc\u00e3 toate competentele noastre de art\u00e3 si de cultur\u00e3 se g\u00e3siau la un loc adunate.
\nHan – ca s\u00e3 spunem in dou\u00e3 cuvinte – ia premiul I, unanim felicitat de juriu: e probabil c\u00e3 nu se putea altfel si e sigur c\u00e3 nimeni nu s’a mirat.
\nCe s’a int\u00e2mplat \u00eens\u00e3 dup\u00e3 aeeasta, sfideaz\u00e3 mirarea si, cel putin ulueste. Han a luat premiul I, dar monumentele trebuia s\u00e3 le ia… altul. Am spus trebuia. Dece? O tar\u00e3 intreag\u00e3 a putut sa ridice din umeri – dar asa a trebuit si asa a fost !
\nPrintr’un truc de manseta.
\nPeste premiul I al lui Han se instaleaz\u00e3 subit monumente pe care Han nu le mai cunostea si care nu erau ale lui.
\nOrisice om ar fi tipat ! Ar fi tipat orisice tar\u00e3… A strigat si Han desigur, a strigat p\u00e2n\u00e3 la cer.
\nPe toti si pe toate, le-a fotografiat pentru totdeauna in olimpul lor de noroi ! Dar fiindc\u00e3 pe c\u00e2t este de cov\u00e2rsitor artistul, pe at\u00e2ta este polemistul de mare, Han a trebuit sa tac\u00e3.
\nDar nu e acesta finalul povestei… Ar fi prea h\u00e2d – e mai frumos… T\u00e3cerea nu desfiinteaz\u00e3 dec\u00e2t pe neghiobi si sterili.
\nHan s’a retras in schimb in hohotul lui din ad\u00e2nc, cu un pathos care acum se gasea sporit. El si-a spus desigur c\u00e3 dac\u00e3, in zilele noastre, se g\u00e3sesc at\u00e2tea canalii, at\u00e2ti mizerabili si at\u00e2ti cretini pe care nici m\u00e3car cu penita nu e permis s\u00e3-i strivesti, exist\u00e3 in schimb in veacurile noastre uitate uriase umbre care se pot anima.
\nAstfel s’a n\u00e3scut in piatr\u00e3 pe una din cele mai demne piete din Bucuresti un Mihail Kog\u00e3lniceanu revelator care priveste mirat – si depeisat – la at\u00e2ti bolovani Dubois de care se \u00eencurc\u00e3 \u00eenc\u00e3 str\u00e3zile noastre.
\n…Si acum, in sf\u00e2rsit, Vasile Lupu. De el nu pot s\u00e3 va spun nimic. Dec\u00e2t poate numai atat – s\u00e3-l vedeti…
\nSi poate, si mai ales \u00eenc\u00e3 ceva: EL STRIGA ACUM DE BRONZ – NEDREPTATEA CARE S’A FACUT… artei rom\u00e2nesti si istoriei noastre.
\nE aici toata rasbunarea lui Han.<\/p>\n

Toma Vl\u00e3descu<\/strong><\/span>
\nZiarul “Buna Vestire<\/strong>“, Anul I, Nr. 180, S\u00e2mb\u00e3t\u00e3 2 Octombrie 1937<\/em><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(pentru un monument de Han) Ziarul “Buna Vestire“, Anul I, Nr. 180, S\u00e2mb\u00e3t\u00e3 2 Octombrie 1937 Toat\u00e3 lumea stie – …sau, din nenorocire, poate, toat\u00e3 lumea \u00eenc\u00e3 nu stie – ceeace am fost nevoit odat\u00e3 s\u00e3 numesc \u00abcazul Han\u00bb, o rusine dar si un eroism asupra c\u00e3rora am ast\u00e3zi un emotionant prilej s\u00e3 revin. Monumentul […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,4],"tags":[],"class_list":["post-2558","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara","category-din-presa-legionara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-Fg","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2558","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2558"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2558\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2562,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2558\/revisions\/2562"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2558"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2558"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2558"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}