{"id":2310,"date":"2011-01-30T11:50:03","date_gmt":"2011-01-30T17:50:03","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=2310"},"modified":"2011-10-06T06:10:22","modified_gmt":"2011-10-06T12:10:22","slug":"ion-siugariu-despre-rapsodia-daca-de-aron-cotrus-ed-fundatiilor-regale-buc-1942","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=2310","title":{"rendered":"Ion \u015eiugariu despre “Rapsodia dac\u0103” de Aron Cotru\u015f (Ed. Funda\u0163iilor Regale, Buc., 1942)"},"content":{"rendered":"
\"Gravura<\/a>

Ion Siugariu<\/p><\/div>\n

Revarsarea bogata de suflet si de eroism stravechi, marsul apasat \u00een istorie al neamului rom\u00e2nesc, nu-si puteau gasi parca un poet mai potrivit pentru a le c\u00e2nta \u00een versuri, dec\u00e2t d. Aron Cotrus. At\u00e2t caracterul deosebit al talentului sau, realizat \u00eentr-o expresie pietroasa si dura, c\u00e2t si opera sa trecuta, sunt singurele care garantau, \u00een toata literatura noastra de astazi, poemul cel mare, c\u00e2ntecul majestos si puternic al acestor evenimente. Poeme mai vechi ca Rapsodie valaha<\/em> si Peste prapastii de potrivnicie<\/em>, a caror idee dominanta este misiunea neamului rom\u00e2nesc \u00een aceasta parte a Europei, misiune de lupta \u00eempotriva \u00eentunericului si de re\u00eenviere a gloriei latine, ar fi ramas ne\u00eemplinite fara aceasta urmare (Rapsodia valaha<\/em> si Peste prapastii de potrivnicie<\/em> au fost traduse si \u00een limba spaniola, tiparindu-se la Madrid \u00een anul 1941, prima – Rapsodia valaha<\/em> – \u00een colectia Santoy Sena<\/strong>, iar cea de a doua – Atrav\u00e8s de abismos de adversidad<\/em> – \u00een colectia Escorial<\/strong>. Am\u00e2ndoua poemele au fost obiectul unor entuziaste recenzii, facute de cei mai de seama scriitori spanioli. Astfel: ziarul El Alcazar<\/em> din Madrid publica \u00een numarul sau din 22 iunie 1942 un articol intitulat Inspiratia antibolsevica a unui mare poet rom\u00e2n<\/em>. Sub semnatura d-lui Alonso Martin, apare \u00een revista Legione y Falanges<\/em> (Madrid, an. II, Nr. XX, p. 35, iulie 1942), articolul Un gran poeta de la latinidad<\/em>.
\nArticolul este completat cu trei gravuri reprezent\u00e2nd pe poetul Aron Cotrus si doua minunate peisagii din Carpati. D. Duarte de Canto semneaza \u00een Futura din Lisabona<\/em>, \u00een numarul din 21 iunie 1942, o judicioasa apreciere (Un grande poeta romena) asupra valorii artistice a poeziei d-lui Cotrus. Sub initialele G.S. Aqui Estamos<\/em> din Barcelona (an. VII, Nr. 79, iulie 1942), publica o recenzie despre Rapsodia valaha.<\/em> Cu acest prilej d. Aron Cotrus este socotit un poet autentic national. Vorbind despre motivele sale de inspiratie, autorul enumara cea mai mare parte din opera d-lui Aron Cotrus si arata ca la temeiul acesteia sta puternica traire a sentimentelor de iubire de patrie si grija pentru destinul ei. Recenzia se termina cu aprecieri favorabile la adresa lui Cayetano Aparicio, traducatorul poemei. Revista de la Madrid Guadernos de literatura contemporanea <\/em>consacra, \u00een doua numere consecutive, c\u00e2te o cronica celor doua poeme. \u00cen numarul din luna Iunie, d. S. P\u00e9rez Valiante analizeaza poemul A trav\u00e8s de abismos de adversidad<\/em> sub titlul Aron Cotrus, poeta nuestro tiempo,<\/em> socotindu-l pe d. Cotrus profetul mandatar al latinitatii. Despre Rapsodia valaca<\/em> semneaza \u00een numarul de pe Iulie o bogata cronica d. Joachim Gonzalez Muela. \u00cen sf\u00e2rsit, ziarul Unidad <\/em>din San Sebastian face sa apara \u00een numarul din 6 Iulie 1942, sub semnatura d-lui Ramon de Villota o recenzie asupra celor doua poeme Dos poemas de Aron Cotrus<\/em>. Autorul remarca si dovedeste prin exemplificari ideea dominanta a celor doua poeme. Este mareata misiune a neamului rom\u00e2nesc de a realiza imperativele civilizatiei europene \u00een Orient (cf. Pompiliu Preca, Basarabia literara,<\/em> Nr. 26 din 21 Septembrie 1942). Odata cu \u00eenceperea campaniei din rasarit, Rom\u00e2nia intr\u00e2nd \u00een v\u00e2rtejul unor lupte uriase, a caror semnificatie \u00eentrece simpla intentie defensiva \u00een fata unui temut colos dusman si realiz\u00e2nd marete fapte de arme, marsuri gigantice spre o glorie noua, un clocot puternic de vointa si d\u00e2rzenie strabuna, s-a ivit si ocazia acestui poem asteptat. Primele lui versuri sunt o evocare a bubuitului tunului rom\u00e2nesc, bubuit care se aude p\u00e2na departe, acolo unde se pierde hotarul dintre moarte si viata:<\/p>\n

\u00a0Peste viata, peste moarte,
\n<\/em>peste ape mari, peste fruntarii sparte,
\n<\/em>peste uriase uragane jucause
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de fum si de cenuse
\n<\/em>tot mai departe,
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 tot mai departe
\n<\/em>durduie, durduie tunul mereu<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>Tonul acesta declamatoriu, versuri rupte \u00een emistihuri, cu virgule, cu enumeratii si repetitii de cuvinte caracteristice, a fost de mult remarcat \u00een opera d-lui Aron Cotrus. \u00cen poemul acesta \u00eensa, al carui subiect, de unica grandoare si viziune, necesita un limbaj adecvat, el capata o misiune poetica mai precisa, de respiratie puternica, cu opriri multe si lungi, cu precipitari si asimetrii continue. Este ca o lupta \u00een plina desfasurare, cu opriri si bruscari necesare, cu pasi neregulati si tari, cu \u00eentoarceri si rarituri si cu nesf\u00e2rsite suspendari odihnitoare. Astfel dupa evocarea generala a razboiului, poemul se \u00eentoarce spre umbrele istoriei nationale, urmareste peste c\u00e2mpii si departari urmele strabunilor viteji, pasii lor \u00abmai tari ca piatra\u00bb care au strabatut<\/p>\n

\u00a0dintr-o apa \u00eentr-alta
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 din Tatra
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 la Ialta
\n<\/em>din Tisa p\u00e2na-n Caucaz,
\n<\/em>din Hotin p\u00e2na-n Tesalia si Pind,
\n<\/em>din Maramures p\u00e2na-n Craina
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 si-n Timoc,
\n<\/em>din Marea de Azov
\n<\/em>la Marea Adriatica<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>p\u00e2na unde merg aducerile aminte ale neamului rom\u00e2nesc. Spre aceste margini \u00eentinse ale gloriei daco-romane s-a dezlantuit o nestavilita vrere t\u00e2nara si cele douazeci de milioane de rom\u00e2ni \u00abfacut-s-au unul\u00bb. \u00centr-o viziune de nobila grandoare imperiala, poetul vede neamul \u00eentreg adunat sub un singur steag, \u00eentr-o singura hotar\u00e2re si credinta. Cei de acum si cei de altadata, tineri si batr\u00e2ni, vii si morti, \u00abuit\u00e2nd str\u00e2mbatati si nevoi\u00bb, se pare ca au pornit \u00eempreuna sa moara la hotare \u00aba mia si a mia oara\u00bb:<\/p>\n

\u00a0curajul lor ca-n platose se-mbraca…
\n<\/em>parca au acelasi nume toti…
\n<\/em>se-nfratesc \u00een ei strabuni si stranepoti…
\n<\/em>\u00een g\u00e2ndul lor, pe totdeauna, se \u00eempaca
\n<\/em>m\u00e2ndria Romei si d\u00e2rjenia daca…<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>\u00centrebuint\u00e2nd acelasi stil aspru, aceleasi cuvinte tari si pietroase, \u00een versuri rupte si navalnice, sunt evocate apoi cotropitoarele navaliri barbare, abatute asupra neamului rom\u00e2nesc din rasaritul \u00eentunecat. Sunt expresii tumultoase si grele, repetitii de cuvinte sunatoare si onomatopeice, zguduitoare \u00een sonoritatea lor imitativa:<\/p>\n

\u00a0din departari \u00een iurese barbare
\n<\/em>t\u00e2snesc ca din iad, far-de numar,
\n<\/em>cu coase de fulger pe umar,
\n<\/em>pe balauri de bezna calare…
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 vin \u00een furtunatic galop,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ce cr\u00e2ncen se fr\u00e2nge
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 si creste napraznic la loc:
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 potop,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 si potop,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 si potop,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de ropote,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de tropote,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de foc
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 si de s\u00e2nge…<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>Sol al luminii si al Europei civilizate, vlastarul latin dintre Tisa, Nistru si Dunare tine piept acestei dezlantuiri uraganice. Lupta lui capata sens de simbol al dreptatii divine, bratul sau reprezinta o valoare de \u00eenalta etica crestina:<\/p>\n

\u00a0e-aceeasi razboire \u00eentre bine si rau,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00eentre lumina si hau,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00eentre jos si \u00eentre sus,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00eentre Satan si Isus…<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>Profund nationala, opera aceasta se integreaza astfel deopotriva \u00een r\u00e2ndul marilor productiuni de generala circulatie, put\u00e2nd fi interpretata \u00een sensul acestor versuri. Pret de mare viziune si de profunde vibrari universal-umane, d. Aron Cotrus nu putea sa nu dea operei sale un caracter care sa depaseasca granitele unui etnicism fara rezonante \u00een larguri. Este, de altfel, o nota de mare distinctie aceasta pe care o putem observa la toate marile opere ale popoarelor. Este, poate, semnul unei valori autentice, precum si o dovada ca operele nationale pot fi \u00een acelasi timp si opere care sa intereseze spiritul omenesc de pretutindeni. Totul se reduce \u00een ultima analiza la geniul autorului si la puterea lui de-a insufla un sens general paginilor pe care le scrie. Sensul acesta general al poemului d-lui Aron Cotrus este lupta dintre principiul bun si principiul rau, razboirea dintre lumina si \u00eentuneric, dintre afirmatie si negatie, asa cum, de altfel, poetul marturiseste \u00een versurile de mai sus. Totodata, el este o descriere profetica a Rom\u00e2niei de m\u00e2ine, a unei Rom\u00e2nii mari si puternice, biruitoare a nedreptatilor si, deci, un simbol al triumfului principiului bun \u00een lume. Imaginea acestei Rom\u00e2nii viitoare este prezentata \u00een versuri ample, cu rasuflari largi si regulate, pline de o siguranta \u00een expresii si de o hotar\u00e2re \u00een continut, admirabil \u00eengemanate:<\/p>\n

\u00a0creste \u00een noi de pe-acum, aspra si vie
\n<\/em>privelistea tarii ce va sa vie…
\n<\/em>\u00een m\u00e2inile noastre de flacari si cremene
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 zv\u00e2cneste unealta,
\n<\/em>sa facem o tara mai tare ca oricare alta,
\n<\/em>\u00een frumusete doar cu raiul sa semene…
\n<\/em>pe unde piciorul de-acum ne l-om pune,
\n<\/em>cu iute cutezanta haiduceasca,
\n<\/em>pe masura fara de masura a visului, sa <\/em>creasca,
\n<\/em>neam al meu, minune l\u00e2nga minune…
\n<\/em>
\n<\/em>razmeritele toate, \u00eentr-o uriasa supunere,
\n<\/em>se vor revarsa manos, cum se revarsa
\n<\/em>\u00een alvii batr\u00e2ne si largi de Dunare:
\n<\/em>r\u00e2urile p\u00e2raiele din tara asta cu inima arsa.<\/em><\/p>\n

ne-om lepada, ne-om vinde haina de pe noi,
\n<\/em>pentru arme noi si pluguri noi…
\n<\/em>pe unde fost-au doar pustietati si uitare,
\n<\/em>spori-va un neam cu pas tot mai tare…
\n<\/em>si unde zacura balti oarbe si bolnave,
\n<\/em>fosni-vor porumbistile ca niste dumbrave…
\n<\/em>pluguri brazda-vor p\u00e2na-n inima, moina,
\n<\/em>si c\u00e2ntece napraznice naste-va doina<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>Opera de bogata constructie si energie, revarsare de putere creatoare afirmativa, gigantica si definitiva, aceasta Rom\u00e2nie de m\u00e2ine, evocata de poet \u00een versurile ample de mai sus, va fi o \u00eencununare a jertfelor si a luptelor stravechi duse de neamul rom\u00e2nesc \u00een rasaritul Europei, dar \u00een acelasi timp si o dovada a triumfului spiritului creator omenesc. Accentele de generalitate universala ridica si aici opera nationala la o treapta de interes mai larg. 58 Mijloacele de realizare \u00eentrebuintate de d. Aron Cotrus \u00een construirea acestui poem sunt acelea pe care, \u00een general, le cunoastem din opera d-sale mai veche: versuri precipitate, rupte \u00een emistihuri, enumerari, despartiri prin virgule, cuvinte tari, pietroase, dure, \u00een general tot ceea ce poate sa redea un continut energic, eroic si barbatesc. Ele sunt at\u00e2t de proprii d-lui Aron Cotrus si at\u00e2t de definitiv caracteristice, \u00eenc\u00e2t opera d-sale nu va putea fi imitata niciodata \u00een literatura noastra, maestrul cov\u00e2rsind p\u00e2na la desfiintare orice astfel de initiativa. De aceea, d. Aron Cotrus a ramas un mare si semnificativ singuratic. Sa enumaram, bunaoara, c\u00e2teva din mijoacele de acest fel \u00eentrebuintate \u00een poemul de fata. Cuvinte caracteristice: uriase uragane <\/em>(am\u00e2ndoua cuvintele revin \u00een fiecare pagina de mai multe ori), durduie, durduie<\/em> (frecventa vocalei u <\/em>si a consoanelor d<\/em> si r<\/em> realizeaza o sonoritate onomatopeica), furtunatic, navalnic, zburda, durda<\/em> (aceeasi sonoritate onomatopeica), cr\u00e2ncen, apocaliptic, napraznic, tamerlanic, iures, nazdravan, carpatic, etc.<\/em> Sinteze comparative:<\/p>\n

\u00a0parca Uralii – apocaliptica salbaticiune,
\n<\/em>cu milioane de capete si labe de foc<\/em><\/span><\/p>\n

\u00een fata mortii, ca un verde Ceahlau,
\ncreste, Ioane, curajul tau<\/em><\/p>\n

osti rom\u00e2nesti – codrii \u00een mers –
\ngata sa \u00eenfrunte \u00eentregul univers<\/em><\/p>\n

rosiori – Dunari de foc – se revarsa parca
\nnemarginirea s-o soarba<\/em><\/p>\n

bivoli uriasi, – tancurile – culca-se-n glod
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 cu trupul schilod
\n<\/em>
\ng\u00e2ndul – armasar nazdravan –
\n<\/em>\u00eencepe iar sa ma poarte<\/em><\/p>\n

iar lacrima mea – carpatica apa –
\nale stepelor v\u00e2nturi pe-o clipa le-adapa<\/em><\/p>\n

si vesnicul, oceanicul suvoi
\nal batr\u00e2nelor Dunari de s\u00e2nge din noi<\/em><\/p>\n

timpul – Mare Neagra – se va despica \u00een doua
\nspre-o patrie navalnica si noua<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>Ceea ce este magistral \u00een aceste comparatii, \u00een afara de puterea lor reprezentativa si plasticizatoare, este ram\u00e2nerea lor \u00eentr-o atmosfera de stricta aderenta cu poemul \u00eentreg. Astfel: lacrima poetului este o carpatica apa, s\u00e2ngele rom\u00e2nesc se aseamana cu Dunarea batr\u00e2na, timpul este o Mare Neagra, etc. Toate aceste elemente de pura esenta rom\u00e2neasca \u00eesi capata astfel o misiune poetica larga, poetul reusind si aici sa ridice materialul national la rang de universalitate si, deci, sa creeze o adevarata opera literara, deopotriva cu cea patriotica. Mai putem cita apoi c\u00e2teva exemple caracteristice de repetitii:<\/p>\n

\u00a0tot mai departe, tot mai departe
\n<\/em>durduie, durduie tunul mereu<\/em><\/p>\n

neam al meu, neam al meu<\/p>\n

tot ce calci voinic si rupi pe-aici din hau,
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 e-al tau
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 al tau,
\n<\/em>de mii de ori al tau<\/em><\/p>\n

si sa vie, sa vie, sa vie<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 cu pasi fierbinti,
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 cu cutitele \u00een dinti
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 navalesc,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 navalesc,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 navalesc<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>Sistemul acesta de trei, din ultimele trei citate, poate fi urmarit si \u00eentr-o serie de enumerari, de asemenea caracteristice d-lui Aron Cotrus.<\/p>\n

\u00a0duc\u00e2ndu-ti durerea, si c\u00e2ntecul, si taina
\n<\/em>\u00eentinderea se cutremura, scapara, arde
\nde tunuri, de tancuri si, huiet de hoarde
\npusca ta zb\u00e2rn\u00e2ie, tiuie, c\u00e2nta
\ndupa grai, dupa mers, dupa moaste
\nle raspunde verde, scurt, rastit
\n\u00eel simt, \u00eel aud, \u00eel aud<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>\u00centr-o cronica aparuta acum c\u00e2tiva ani \u00een revista Familia<\/em> despre ultima carte a d-lui Ion Minulescu, d. Octav Sulutiu observa acelasi sistem de repetitie si enumerare, caracterizat prin cifra trei, \u00een toata opera maestrului simbolist. Oricine poate observa \u00eensa ca nu este vorba aici dec\u00e2t de o coincidenta de moment si de aparenta, caracterul poeziei d-lui Aron Cotrus fiind total diferit. Un loc \u00eensemnat \u00eel ocupa \u00een poemul de fata cuvintele accentuate pe penultima silaba: furtunatic, noptatic, carpatic, navalnic, tamerlanic, cr\u00e2ncen<\/em>, etc. Ele sunt anume alese de poet pentru a reda atmosfera energica si barbateasca generala. Accentul acesta tare, caz\u00e2nd pe silaba penultima cu putere, da versului mai multa vioiciune si, mai ales, mai multa duritate expresiva. Alteori, el cade pe silaba antepenultima<\/em>, efectul fiind si mai puternic, concentr\u00e2nd tot interesul versului asupra cuv\u00e2ntului astfel ales. Iata un exemplu:<\/p>\n

\u00a0\u00eencuie-te inima, cu mii de lacate!…
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 c\u00e2t o creasta pe munte,
\n<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00eenalta-te, frunte!
\n<\/em>pentru sufletele lor, genunche, pleaca-te!<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>Sensul \u00eentregii strofe cuprinz\u00e2ndu-se \u00een ultimul cuv\u00e2nt, al ultimului vers, el este puternic accentuat, at\u00e2t prin punerea lui \u00een rima, c\u00e2t si prin \u00eentarirea maxima a vocalei a, datorita inversiunii (te pleaca – pleaca-te<\/em>). Prin toate aceste mijloace de expresie, de nedesmintit maestru, ca si prin grandoarea si maretia continutului, Rapsodia daca<\/em> se impune atentiei noastre ca o opera de mare \u00eensemnatate, at\u00e2t literara, c\u00e2t si nationala.<\/p>\n

\u00a0<\/em>Ion Sugariu<\/span><\/strong> – Revista Fundatiilor Regale, Anul X, Nr. 1, Ianuarie 1943
\n<\/span>Vezi si: Ion Sugariu<\/strong> – Viata poeziei, Editura Marineasa, Timisoara, 1999<\/span><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Revarsarea bogata de suflet si de eroism stravechi, marsul apasat \u00een istorie al neamului rom\u00e2nesc, nu-si puteau gasi parca un poet mai potrivit pentru a le c\u00e2nta \u00een versuri, dec\u00e2t d. Aron Cotrus. At\u00e2t caracterul deosebit al talentului sau, realizat \u00eentr-o expresie pietroasa si dura, c\u00e2t si opera sa trecuta, sunt singurele care garantau, \u00een […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[19],"tags":[],"class_list":["post-2310","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-restituitiri-literare"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-Bg","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2310","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2310"}],"version-history":[{"count":13,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2310\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2323,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2310\/revisions\/2323"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2310"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2310"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2310"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}