![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/gen-avramescu.png?resize=206%2C323&ssl=1\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\nLa 2 martie 1945, \u00een timp ce comanda Armata 4 rom\u00e2n\u0103 pe frontul din Cehoslovacia, generalul Gheorghe Avramescu a fost chemat (ora 13.00) la comandamentul Grupului de armate \u201egeneral Jmacenko”, la Divin, \u00een compunerea c\u0103ruia lupta marea sa unitate. A plecat la ora 15.00 spre postul de comand\u0103 al amintitului grup de armate, \u00eenso\u0163it de gard\u0103 \u0219i de c\u00e2\u021biva ofi\u021beri, unde a sosit la ora 17.45, fiind primit de generalul F.F. Jmacenko. De atunci nimeni nu a mai \u0219tiut de el. La acela\u0219i general sovietic a fost adus (de generalul Ser\u0219tiuk) \u0219i generalul Nicolae Dragomir, \u0219eful de stat major al Armatei 4, care rememora: \u201eUn general sovietic mi-a declarat c\u0103 sunt arestat. Nu-mi venea s\u0103 cred ochilor \u0219i urechilor. Doi ofi\u021beri m-au perchezi\u021bionat. Mi-am adunat toate puterile spre a-mi p\u0103stra calmul \u0219i adres\u00e2ndu-m\u0103 generalului Jamcenko i-am spus c\u0103 \u00eemi dau seama c\u0103 este ultima dat\u0103 c\u00e2nd \u00eei pot vorbi \u0219i \u021bin s\u0103-i spun c\u0103 tot timpul c\u00e2t am luptat \u00eempreun\u0103 eu am fost credincios \u021b\u0103rii mele \u0219i cinstit tovar\u0103\u0219 de arme. Jenat, oarecum, el mi-a replicat ridic\u00e2nd din umeri: \u00abDar ai fost ministru sub Antonescu\u00bb. C\u00e2nd m-am \u00eentors spre u\u0219a de ie\u0219ire, am z\u0103rit din treac\u0103t pe generalul Ser\u0219tiuk, cu care conlucrasem prin greut\u0103\u021bi \u0219i pericole vreme de jum\u0103tate de an \u0219i care acum, cu o figur\u0103 consternat\u0103, urm\u0103rea plecarea mea”.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n
Peste numai trei sferturi de or\u0103, generalul sovietic Ser\u015ftiuk a comunicat ofi\u0163erilor rom\u00e2ni c\u0103 generalul Gheorghe Avramescu \u015fi generalul Nicolae Dragomir se deplasaser\u0103, \u00eempreun\u0103 cu generalul F.F. Jmacenko, la postul de comand\u0103 al Frontului 2 ucrainean, unde trebuiau s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu mare\u015falul R.I. Malinovski, \u015fi c\u0103 era probabil ca, de acolo, s\u0103 plece la Bucure\u015fti (\u00een unele cercuri politice \u0219i militare se zvonise c\u0103 Gheorghe Avramescu urma s\u0103 preia postul de ministru de R\u0103zboi, iar Nicoale Dragomir pe ce de \u0219ef al Marelui Stat Major). Apoi, \u00eenso\u0163it de maiorul Grigore Negoescu \u015fi locotenentul Doroftei, generalul Ser\u0219tiuk s-a deplasat la postul de comand\u0103 al Armatei 4, unde a ordonat (ora 20.30) generalului Nicolae D\u0103sc\u0103lescu, comandantul Corpului 2 armat\u0103, s\u0103 preia comanda Armatei 4, iar generalului Ioan Spirea, comandantul artileriei armatei, s\u0103 gireze func\u0163ia de \u015fef de stat major, comunic\u00e2nd c\u0103 generalii Avramescu \u015fi Dragomir \u201evor absenta c\u00e2teva zile”. Numirea de c\u0103tre sovietici a generalului Nicolae D\u0103sc\u0103lescu la comanda Armatei 4 a fost confirmat\u0103 \u00een scris \u015fi de generalul F.F. Jmacenko, comandantul Armatei 40 sovietice<\/p>\n\n\n\n
A doua zi, pe 3 martie (ora 9.00), Adela Avramescu, so\u0163ia generalului, aflat\u0103 \u00een zona frontului, a primit o scurt\u0103 scrisoare, adus\u0103 de un ofi\u0163er sovietic, din partea so\u0163ului, prin care acesta \u00eei cerea s\u0103 se deplaseze de urgen\u0163\u0103, cu \u00eentreaga familie, la Sibiu, unde urmau s\u0103 se re\u00eent\u00e2lneasc\u0103. \u00cen scrisoare se preciza c\u0103 pentru a nu avea nepl\u0103ceri urma s\u0103 fie \u00eenso\u0163it\u0103, tot timpul drumului, de doi ofi\u0163eri sovietici. \u00cen situa\u0163ia \u00een care considera necesar putea s\u0103 cear\u0103 s\u0103 fie \u00eenso\u0163it\u0103 \u015fi de un ofi\u0163er rom\u00e2n. Ca urmare, \u00een aceea\u015fi zi (ora 11.00), so\u0163ia generalului a plecat spre \u0163ar\u0103, \u00eenso\u0163it\u0103 de Felicia Sturdza – una dintre fiice – de feti\u0163a celei de-a doua fiice (\u015etefania Basarabescu), de medicul sublocotenent Alexandru \u0162\u0103\u0163ulescu, de un nepot minor al generalului Gheorghe Avramescu (Paltin Sturdza, \u00een v\u00e2st\u0103 de numai opt luni) \u0219i de alte persoane din antuaraj. Din acel moment, documentele din arhivele militare rom\u00e2ne nu mai con\u0163in informa\u0163ii referitoare la generalul Gheorghe Avramescu, la familia acestuia \u015fi la \u00eenso\u0163itori, ci doar la interven\u0163iile generalului Nicolae D\u0103sc\u0103lescu c\u0103tre generalul F.F. Jmacenko (la 5 \u015fi 9 martie 1945) prin care cerea s\u0103 i se comunice date despre situa\u0163ia fostului comandant al Armatei 4 \u015fi a \u015fefului s\u0103u de stat major. Generalul sovietic l-a sf\u0103tuit s\u0103 se adreseze Ministerului de R\u0103zboi rom\u00e2n \u015fi Marelui Stat Major, care ,,cunosc locul unde se afl\u0103”.<\/p>\n\n\n\n
Proced\u00e2nd astfel, la 12 martie 1945, generalul Nicolae D\u0103sc\u0103lescu a raportat urm\u0103toarele generalului Constantin S\u0103n\u0103tescu, \u015feful Marelui Stat Major: \u201eP\u00e2n\u0103 azi nu s-au \u00eenapoiat nici domnul general Avramescu \u015fi nici domnul general Dragomir. De asemenea, nu s-a mai \u00eenapoiat nimeni dintre \u00eenso\u0163itorii \u015fi din personalul ata\u015fat pe l\u00e2ng\u0103 domnul general Avramescu. \u00cen totalitate, lipsesc de 10 zile f\u0103r\u0103 a avea vreo \u015ftire sau informa\u0163ie personal\u0103”. \u00cen \u00eencheiere, noul comandant al Armatei 4 ruga s\u0103 se fac\u0103 \u201edemersurile necesare pentru a l\u0103muri situa\u0163ia” celor \u00een cauz\u0103. Ne\u015ftiind nici el nimic despre ce se \u00eent\u00e2mplase cu comandantul Armatei 4 rom\u00e2ne \u015fi cu \u015feful s\u0103 de stat major, generalul Constantin S\u0103n\u0103tescu a pus urm\u0103toare rezolu\u0163ie pe raportul generalului Nicolae D\u0103sc\u0103lescu: \u201eVoi supune domnului ministru de R\u0103zboi”.<\/p>\n\n\n\n
Cauze \u015fi pretexte!<\/strong><\/p>\n\n\n\n Un document al Direc\u0163iei Cadrelor For\u0163elor Armate din 1956, \u00eentocmit \u00een spiritul epocii, cu ocazia repatrierii din Uniunea Sovietic\u0103 a so\u0163iei generalului (Adela, \u00een ianuarie 1956), men\u021biona c\u0103 acesta ar fi f\u0103cut parte \u201edintr-o organiza\u0163ie contrarevolu\u0163ionar\u0103 cu ai c\u0103rei conduc\u0103tori a stabilit c\u0103, \u00een cazul contraofensivei germane, s\u0103 rup\u0103 frontul antihitlerist \u015fi s\u0103 treac\u0103 de partea armatelor germane”, c\u0103 ar fi \u201e\u00eenlesnit trecerea \u00een Germania, prin liniile frontului Armatei 4, a unui deta\u015fament de legionari \u015fi a mai multor ofi\u0163eri rom\u00e2ni, considera\u0163i criminali de r\u0103zboi”, c\u0103 \u00een timpul campaniei din Est a fost comandant al Corpului de munte (1941-1943) \u015fi al Corpului 3 armat\u0103 (1943-1944) \u201eale c\u0103ror unit\u0103\u0163i au avut numeroase ac\u0163iuni \u00eempotriva partizanilor” etc. Din document mai rezult\u0103 c\u0103 \u201edespre fostul general de armat\u0103 Avramescu Gheorghe nu se mai cunoa\u015fte nimic de la data arest\u0103rii sale pe front”. Prin urmare, la 11 ani de la arestarea sa pe front, \u00een timp ce \u00ee\u015fi exercita atributele de comand\u0103, \u015feful cadrelor armatei rom\u00e2ne nu avea nici o informa\u0163ie despre soarta acestuia.<\/p>\n\n\n\n Realitatea!<\/strong><\/p>\n\n\n\n Referitor la acuza\u0163iile aduse, sigur este faptul c\u0103 \u00een toamna anului 1944, prin dispozitivul Armatei 4 a trecut \u00een dispozitivul inamic (2 noiembrie) ginerele generalului Gheorghe Avramescu (Ilie Sturdza, fiul fostului ministru legionar Mihail Sturdza) \u015fi apoi profesorul Ion S\u00e2ngeorgiu (care avea s\u0103 vorbeasc\u0103 imediat la radio \u201eDonau” \u0219i s\u0103 devin\u0103 ministrul Instruc\u0163iunii \u00een guvernul legionar condus de Horia Sima), c\u0103 \u00een cercurile legionare (ale lui Horia Sima \u00een special) se conta pe sprijinul generalului Gheorghe Avramescu \u00een \u00eencercarea de a realiza, \u00eempreun\u0103 cu germanii, o r\u0103stunare de front \u00een cazul unei contraofensive a Wehrmacht-ului (care s-a \u015fi produs \u00een prim\u0103vara anului 1945 \u00een zona lacului Balaton din Ungaria). Acest lucru \u00eel \u015ftiau \u015fi sovieticii prin agen\u0163ii lor dubli. Sugestiv, \u00een acest sens, este faptul c\u0103 arestarea generalului Gheorghe Avramescu a avut loc la pu\u0163in timp dup\u0103 interceptarea (9 februarie 9145), din ordinul mare\u015falului R.I. Malinovski, la vest de Oradea, a avionului militar rom\u00e2nesc \u00een care se aflau Andreas Schmidt, conduc\u0103torul Grupului Etnic German din Rom\u00e2nia, \u015fi a lui Constantin Stoic\u0103nescu, omul de \u00eencredere al lui Horia Sima, para\u0219uta\u021bi anterior \u00een Rom\u00e2nia, \u0219i care \u00eencercau s\u0103 ajung\u0103 \u00een Germania, dup\u0103 ce luaser\u0103 contact cu o serie de persoane (civile \u0219i militare din \u021bar\u0103).<\/p>\n\n\n \u00centr-un asemenea context, la \u00eenceputul lui ianuarie 1945, sim\u021bind c\u0103 ceva se petrece \u00een sectorul armatei, generalul Nicolae Dragomir a informat pe \u015feful Marelui Stat Major, (prin colonelul Grosu, \u0219eful Sec\u021biei 2 informa\u021bii a Armatei 4) c\u0103 ceva ciudat se petrece \u00een sectorul Armatei. Ca urmare, generalul Constantin S\u0103n\u0103tescu a cerut generalului Gheorghe Avramescu s\u0103 lase comanda Armatei 4 generalului Nicolae D\u0103sc\u0103lescu, comandantul Corpului 2 armat\u0103, \u0219i s\u0103 se prezinte imediat la Ministerul de R\u0103zboi. Apoi, la 22 ianuarie 1945, generalul Constantin S\u0103n\u0103tescu l-a informat pe generalul Vinogradov, loc\u0163iitorul pre\u015fedintelui Comisiei Aliate de Control \u00een Rom\u00e2nia, c\u0103 generalul Gheorghe Avramescu a solicitat un concediu de odihn\u0103 de 25 de zile \u015fi c\u0103 la expirarea termenului va fi trecut \u00een rezerv\u0103. La 30 ianuarie 1945 \u00eens\u0103 mare\u015falul R.I. Malinovski a cerut \u00eens\u0103 \u015fefului Marelui Stat Major, s\u0103 dispun\u0103 rechemarea lui Gheorghe Avramescu pe front \u015fi s\u0103 schimbe de la comanda Armatei 1 pe generalul Nicolae Macici \u015fi de la comanda Corpului 7 armat\u0103 pe generalul Nicolae \u0218ova.<\/p>\n\n\n\n Ca urmare, generalul Gheorghe Avramescu a plecat pe front, fiind primit de sovietici cu gard\u0103 de onoare, fanfar\u0103 \u0219i elogii pentru modul \u00een care condusese armata, inclusiv pentru modul cum tratase popula\u021b\u00e2ia civil\u0103 din Crimeea. La r\u00e2ndu-i, Avramescu l-a felicitat pe R.I. Malinovski cu prilejul celei de-a 27-a anivers\u0103ri a Armaatei Ro\u0219ii. Se p\u0103rea c\u0103 lucrurile intraser\u0103 pe un f\u0103ga\u0219 normal. La comandament a avut o atitudine rezervat\u0103, chiar rece, fa\u021b\u0103 de vechii coolaboratori, cer\u00e2nd chiar generalului Nicolae Dragomir s\u0103 predea func\u021bia de \u0219ef al staului major al armatei \u0219i s\u0103 preia comanda unei divizii. Deoarece Marele Stat Major nu a acceptat acest lucru, Nicolae Dragomir a r\u0103mas \u00een vechea func\u021bie. \u00cen ceea ce-l prive\u0219te, a preluat (19 februarie 1945) comanda Armatei 4, pe care a condus-o, \u00een grelele lupte de pe cursul superior al Hronului, \u00een Mun\u0163ii Tatra Mic\u0103 \u015fi Mun\u0163ii Metalici Slovaci, p\u00e2n\u0103 la 2 martie 1945, c\u00e2nd a fost arestat \u00een condi\u0163iile prezentate mai \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n P\u0103rere personal\u0103!<\/strong><\/p>\n\n\n\n Consider c\u0103 generalul Gheorghe Avramescu nu a luat \u00een nici un moment \u00een calcul o \u00eentoarcere de arme, nici la sf\u00e2r\u015fitul anului 1944, c\u00e2nd aceasta avea anumite \u015fanse de succes, dat\u0103 fiind natura terenului \u015fi apropierea de \u0163ar\u0103, nici \u00een martie 1945, c\u00e2nd \u00eencercarea ar fi e\u015fuat lamentabil \u00een condi\u0163iile de teren, clim\u0103 \u015fi capacitate operativ\u0103 redus\u0103 a Armatei 4 rom\u00e2ne, pus\u0103 s\u0103 lupte \u00een mun\u0163ii \u00eenz\u0103pezi\u0163i ai Cehoslovaciei, cu foarte pu\u0163ine c\u0103i de comunica\u0163ie, \u00eencadrat\u0103, at\u00e2t la flancul drept c\u00e2t \u0219i la cel st\u00e2ng, de armate sovietice. \u00cen martie 1945, c\u00e2nd a fost arestat generalul Gheorghe Avramescu, Armata 4 rom\u00e2n\u0103 se afla \u00een imposibilitate de a efectua o \u00eentoarcere de front, chiar \u015fi dac\u0103 o bun\u0103 parte din militari ar fi dorit aceasta. \u00centorcerea de arme a constituit doar o dorin\u0163\u0103 a conducerii militare germane, a conducerii mi\u015fc\u0103rii legionare \u015fi a altor grup\u0103ri din \u0163ar\u0103 nemul\u0163umite de intensificarea influen\u021bei partidului comunist \u0219i abuzurilor sovietice \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi pe front. Cu siguran\u021b\u0103, experimentatul general Gheorghe Avamescu \u0219i-a dat seama c\u0103 o \u201edefec\u0163iune” a Armatei 4 rom\u00e2ne, \u00een contextul dat, ar fi reprezentat un pretext excelent pentru sovietici (care, \u015fi a\u015fa, acuzau, pe nedrept, guvernul rom\u00e2n c\u0103 nu \u00eendepline\u015fte cum trebuie prevederile Conven\u0163iei de Armisti\u0163iu din 12 septembrie 1944) de a trece la ocuparea militar\u0103 propriu-zis\u0103 a \u0163\u0103rii. De altfel, arestarea generalului Gheorghe Avramescu a fost bine planificat\u0103, fiind folosit\u0103 ca un excelent pretext de acuzare a armatei rom\u00e2ne \u015fi de \u015fantajare a regelui Mihai I pentru a numi pe dr. Petru Groza \u00een fruntea noului guvern rom\u00e2n impus de Moscova la 6 martie 1945. Chiar dac\u0103 ar fi \u015ftiut despre contraofensiva preg\u0103tit\u0103 de Wehrmacht (care s-a declan\u015fat \u015fi a e\u015fuat rapid \u00een aprilie 1945), consider c\u0103 generalul Gheorghe Avramescu era con\u015ftient de situa\u0163ia extrem de dificil\u0103 \u00een care se afla armata sa (\u015fi \u0163ara), de riscurile \u015fi pericolele pe care le implica o asemenea ac\u0163iune asupra armatei \u0219i \u00eentregii \u0163\u0103ri, de \u015fansele minime de succes, de faptul c\u0103 ac\u0163iunea sa ar fi avut doar un efect simbolic \u00een condi\u021biile \u00een care se afla armata sa, de riscurile \u015fi pericolele pe care le implica o asemenea ac\u0163iune asupra armatei \u0219i \u00eentregii \u0163\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n Epilog<\/strong><\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 ce a fost arestat de c\u0103tre sovietci, la 2 martie 1945, despre soarta generalului Gheorghe Avramescu nu s-a mai \u0219tiut nimic \u00een Rom\u00e2nia. Nicio autoritate a statului rom\u00e2n nu s-a mai interesat de fostul comandant al Armatei 4, mult\u0103 cazul r\u0103m\u00e2n\u00e2nd o enigm\u0103. Ca \u0219i cum generalul nu existase. Unele informa\u0163ii au fost oferite de c\u0103tre sovietici \u00een 1963, la 8 ani dup\u0103 ce au repatriat-o (\u00een ianuarie 1956) pe Adela Avramescu, so\u0163ia generalului, dus\u0103 cu avionul la Moscova (martie 1945) \u015fi internat\u0103 apoi \u00een diferite lag\u0103re de prizonieri p\u00e2n\u0103 la 11 ianuarie 1956 c\u00e2nd a fost repatriat\u0103. Dup\u0103 ce a sosit \u00een \u0163ar\u0103, Adela Avramescu a fost \u00eentre\u0163inut\u0103 de \u015etefania Basarabescu (fiic\u0103, cu patru copii, sor\u0103 pediatr\u0103 la un spital din Bucure\u015fti). Fiind \u00een v\u00e2rst\u0103 \u015fi bolnav\u0103 de inim\u0103 a solicitat pensia cuvenit\u0103 de urma\u015f, declar\u00e2nd prin tribunal, conform legisla\u0163iei \u00een vigoare, \u201emoartea prezumat\u0103” a so\u0163ului. P\u00e2n\u0103 la acordarea pensiei de urma\u015f a adresat autorit\u0103\u0163ilor politice \u015fi militare rom\u00e2ne cereri repetate \u00een care evoca personalitatea ilustrului s\u0103u so\u0163. La 8 decembrie 1962, Adela Avramescu preciza urm\u0103toarele \u00eentr-o scrisoare adresat\u0103 lui Emil Bodn\u0103ra\u015f: \u201eAst\u0103zi, la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163i \u015fi suferind\u0103 duc o via\u0163\u0103 grea \u015fi de lipsuri”. \u015ei \u00eentreba: \u201eOare cu ce am gre\u015fit ?”. \u00cen final, la 4 februarie 1963, generalul Gheorghe Cetin\u0103, \u015feful Direc\u0163ei Financiare a Ministerului For\u0163elor Armate, a solicitat Ministerului Justi\u0163iei, Direc\u0163ia Coordon\u0103rii Judiciare, s\u0103 intervin\u0103 la Tribunalul Suprem al U.R.S.S. pentru \u201eob\u0163inerea datelor” \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u201edispari\u0163ia” generalului Gheorghe Avramescu pe frontul antihitlerist.<\/p>\n\n\n\n R\u0103spunsul Crucii Ro\u015fii a U.R.S.S. a sosit \u00een vara anului 1963 \u015fi a fost urm\u0103torul: \u201eGeneralul de armat\u0103 Avramescu Gheorghe, n\u0103scut \u00een anul 1884, a decedat la 3 martie 1945 \u00een apropiere de ora\u015ful Iasbereni, \u00een urma unui bombardament al avia\u0163iei germane. El a fost \u00eenmorm\u00e2ntat la Soshalom – un cartier al ora\u015fului Budapesta”. Cu acela\u015fi prilej a fost pus\u0103 la dispozi\u0163ie \u015fi o fotografie cu morm\u00e2ntul generalului \u015fi s-a comunicat c\u0103 Felicia Sturdza (fiica genralului) \u201es-a sinucis la 6 martie 1945″, f\u0103r\u0103 a se cunoa\u015fte unde a fost \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 cercet\u0103rile efectuate dup\u0103 1990 de Paltin Sturza, nepotul generalului, \u00een Arhivele sovietice rezult\u0103 c\u0103 la comandamentul Frontului 2 ucrainean, generalul Gheorghe Avramescu a fost urcat \u00eentr-un automobil, \u00eempreun\u0103 cu generalul Koriolov \u0219i doi locotenent-colonei sovietici, ultimii \u0219i generalul rom\u00e2n lu\u00e2nd loc pe bancheta din spate. \u00cen apropiere de Iasbereny, coloana de automobile a fost atacat\u0103 de avia\u021bia german\u0103, cu excep\u021bia lui Avramescu to\u021bi ceilal\u021bi reu\u0219ind s\u0103 se ad\u0103posteasc\u0103 la timp. Singura victim\u0103 a fost generalul Avramescu, care nereu\u0219ind s\u0103 sar\u0103 din automobil, a fost lovit \u00een frunte de un glon\u021b din mitraliera avionului. Cele \u00eent\u00e2mplate au fost prezentate de Beria la 23 martie 1945, \u00eentr-un raport trimis lui I.V. Stalin (cu fotografii, detalii tehnice \u0219i cu declara\u021bia lui Nicolae Dragomir, aflat \u00eentr-u automobil din convoi). Paltin Sturdza a mai aflat c\u0103 Felicia, mama sa, s-a otr\u0103vit cu cianur\u0103 de potasiu, la 6 martie 1945.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 1990, c\u00e2nd s-au putut studia documentele clasificate p\u00e2n\u0103 atunci\/sau interzise, am \u00eenceput, \u00eempreun\u0103 cu colega Florica Dobre, s\u0103 cercet\u0103m problematica generalilor rom\u00e2ni epura\u021bi, \u00eenchi\u0219i, cu sau f\u0103r\u0103 judecat\u0103, \u0219i condamna\u021bi la mul\u021bi ani de temni\u021b\u0103. Cu acel prilej, am descoperit \u00een arhiv\u0103 \u0219i fotografia trimis\u0103 de sovietici \u00een 1963, pe care am publicat-o \u00een revista \u201eMagazin istoric” din mai 1997. Deoarece monumentele funerare din spatele morm\u00e2ntului indicat permiteau localizarea locului unde a fost \u00eengropat generalul Gheorghe Avramescu, am informat \u0219i organele specializate ale Ministerului Ap\u0103r\u0103rii Na\u021bionale spre a face demersurile necesare readucerii \u00een \u021bar\u0103 a r\u0103m\u0103\u0219i\u021belor p\u0103m\u00e2nte\u0219ti. Peste al\u021bi ani (\u00een toamna anului 2000) am aflat, cu totul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, prin telefon, seara t\u00e2rziu, de la colonlelul (r.) Gheorghe Tudor, fost \u0219ef al Institului de Istorie \u0219i Teorie Militar\u0103, c\u0103 (a doua zi) osemintele generalului vor fi re\u00eenhumate \u00een Cimitirul eroilor din Cluj-Napoca, \u00een cadrul unei impresionante ceremonii militare. A\u0219a s-a \u0219i \u00eent\u00e2mplat! Mi-ar fi f\u0103cut pl\u0103cere s\u0103 asist, chiar \u0219i dintr-un col\u021b \u00eendep\u0103rtat al Cimitirului, la acest act de dreptate!<\/p>\n\n\n\n Not\u0103: detalii pot gi g\u0103site \u00een volumele :<\/em>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/gen-avramescu-m.png?resize=251%2C432&ssl=1\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
– Alesandru Du\u021bu, Florica Dobre, Drama generalilor rom\u00e2ni, 1944-1964, Bucure\u0219ti, Editura Enciclpedic\u0103, 1997.
– Sergiu Balanovici, Generalul Gheorghe Avramescu, Boto\u0219ani, Editura Quadrat, 2016.<\/p>\n\n\n\n