{"id":21948,"date":"2023-09-12T08:37:23","date_gmt":"2023-09-12T14:37:23","guid":{"rendered":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=21948"},"modified":"2023-09-14T09:00:35","modified_gmt":"2023-09-14T15:00:35","slug":"radu-ciuceanu-prezent","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=21948","title":{"rendered":"RADU CIUCEANU: PREZENT!"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Motto: \u201eBiserica a mic\u0219orat distan\u021ba dintre p\u0103m\u00e2nt \u0219i cer. A dat sfin\u021bi, a dat m\u0103rturisitori, a dat m\u0103rturii care vor obliga c\u0103peteniile Bisericii noastre s\u0103 le recunoasc\u0103 sfin\u021benia, d\u0103ruirea \u0219i martirajul\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u00a0<\/em>\u201eM\u0103 trag dintr-o stirpe de profesori mari din Craiova\u201d, \u00ee\u0219i \u00eencepea autobiografia m\u0103rturisitorul, istoricul \u0219i academicianul, Radu Ciuceanu, \u00eentr-un interviu acordat revistei\u00a0Atitudini<\/em>, \u00een luna Septembrie 2020. Membru de onoare al Academiei Rom\u00e2ne din 2019, distins \u00een 2017 cu Crucea Patriarhal\u0103 de c\u0103tre Patriarhia Rom\u00e2n\u0103, prof. dr. Radu Ciuceanu, trecut nu demult la Domnul (12 Septembrie 2022), are un itinerar biografic care impresioneaz\u0103 prin puterea de rezisten\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cele 2000 de pagini ale Memoriilor<\/em> sale dau m\u0103rturie despre lupta marelui istoric cu iure\u0219ul vremurilor vitregi pe care le-a tr\u0103it cu o incandescen\u021b\u0103 de duh, rar \u00eent\u00e2lnit\u0103. \u201eAutobiografia unui fost de\u021binut politic, poate fi \u00eenchinare \u00een fa\u021ba unei troi\u021be sau lespede de morm\u00e2nt\u201d, consemna Constantin Pompilian, pentru c\u0103 \u00een fa\u021ba muntelui de suferin\u021b\u0103 pe care l-au urcat biruitori m\u0103rturisitorii din \u00eenchisori, tr\u0103ie\u0219ti acela\u0219i sentiment de prosternare pioas\u0103 \u0219i de ad\u00e2nc\u0103 umilin\u021b\u0103 ca atunci c\u00e2nd te \u00eenchini la locurile sfinte.<\/p>\n\n\n\n

EROU DIN FRAGED\u0102 TINERE\u021aE<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

Originar din p\u0103r\u021bile Aradului, Radu Ciuceanu s-a n\u0103scut la 16 aprilie 1928, \u00eenfiin\u021b\u00e2nd la doar 19 ani un grup de rezisten\u0163\u0103 armat\u0103 anticomunist\u0103, afiliat ulterior Mi\u0219c\u0103rii Na\u021bionale de Rezisten\u021b\u0103 anticomunist\u0103 din Oltenia (MNRO) a generalului Iancu Carlaon\u0163, format\u0103 \u00een acea vreme din ofi\u021beri superiori de armat\u0103. Dep\u0103n\u00e2nd firul amintirilor, ilustrul istoric ne m\u0103rturise\u0219te: \u201eC\u00e2nd am pus m\u00e2na pe o arm\u0103 prima dat\u0103, aveam 20 de ani, am sim\u021bit \u00een mine ce \u00eenseamn\u0103 desp\u0103r\u021bire de ceea ce \u00eenseamn\u0103 familie, prieteni, colegi, profesori. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, c\u00e2teva luni, am f\u0103cut trageri \u00een muntele Retezat. Eram foarte t\u00e2n\u0103r, dar Dumnezeu mi-a dat minte, pentru c\u0103 orice ai face trebuie s\u0103 ai doi factori \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i \u00een spate. \u00cen fa\u021b\u0103, trebuie s\u0103 fii priceput, loial \u0219i trebuie s\u0103 crezi. \u00cen spate e altceva, acolo se adun\u0103 tot ce ai mo\u0219tenit, tot ce a spus maic\u0103-ta, taic\u0103-t\u0103u, bunicii, tot ce \u0219tii c\u0103 au f\u0103cut \u00eenainta\u0219ii \u0219i tu ai \u00eemprumutat sau ai respins. Prime\u0219ti \u0219i oferi, aceasta este via\u021ba noastr\u0103! Nu este numai un datum,<\/em> ci \u0219i o datorie\u201d. Radu Ciuceanu nu va abdica de la aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 a responsabilit\u0103\u021bii asumate p\u00e2n\u0103 la uitarea de sine, nici \u00een anii \u00eennegura\u021bi ai deten\u021biei sale prin temni\u021bele comuniste.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

LUPTA \u00ceMPOTRIVA UNIUNII SOVIETICE<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

\u00cen 1947, va absolvi Colegiul Na\u0163ional \u201eCarol I\u201d din Craiova \u015fi se va \u00eenscrie la Facultatea de Medicin\u0103. Nu va mai apuca s\u0103 se bucure de anii studen\u021biei din cauza fatidicului an 1948<\/strong>, c\u00e2nd se va num\u0103ra printre zecile de mii de tineri aresta\u021bi din ordinul Siguran\u021bei comuniste. Pe 22 septembrie 1948, Radu Ciuceanu va fi aruncat \u00een spatele gratiilor, fiind condamnat ca \u0219ef de lot, al\u0103turi de generalul Ioan Carlaon\u0163, la 15 ani de temni\u0163\u0103 grea pentru vina de a fi pus bazele \u201eunei organiza\u0163ii subversive cu caracter terorist, a achizi\u0163ionat armament, muni\u0163ie \u015fi explozibil, cu scopul de a \u00eenl\u0103tura regimul \u015fi de a lupta \u00eempotriva Uniunii Sovietice, prin ac\u0163iuni de sabotare \u015fi insurec\u0163ie\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Drumul lui spinos prin tenebrele \u00eenchisorilor comuniste va trece prin penitenciarele Craiova, Pite\u015fti, Jilava, T\u00e2rg\u015for, Gherla, Dej \u015fi V\u0103c\u0103re\u015fti. Cobor\u00e2rea \u00een infernul groazei o va tr\u0103i \u00een experimentul reeduc\u0103rii diabolice de la Pite\u0219ti, fiind torturat f\u0103r\u0103 mil\u0103 de \u021aurcanu, \u00een camera 4-spital, \u00eenc\u0103 din 30 decembrie 1949.<\/strong> \u00cen volumul intitulat Prea mult \u00eentuneric, Doamne!<\/em> al Memoriilor<\/em> sale, Radu Ciuceanu consemneaz\u0103 cu durere:<\/strong> \u201eNimeni, peste zeci de ani, pe p\u0103m\u00e2ntul nostru, nu va dori s\u0103-\u0219i mai aduc\u0103 aminte nici de victime, dar nici de c\u0103l\u0103i, f\u0103r\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00een dezbatere specia uman\u0103, iar laboratorul Pite\u0219ti va r\u0103m\u00e2ne \u00eensingurat, ca o excrescen\u021b\u0103 a naturii umane, c\u00e2nd for\u021bele \u00eentunericului, care au existat \u0219i vor r\u0103m\u00e2ne cu certitudine, au vrut s\u0103-\u0219i capete un chip, o exprimare \u0219i, pentru o secund\u0103, au triumfat\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Va ie\u0219i cu fruntea sus din ororile pite\u0219tene \u0219i cu con\u0219tiin\u021ba \u00eemp\u0103cat\u0103 c\u0103 \u00een cumplitele \u00eencerc\u0103ri, nu a demascat pe nimeni<\/strong>: \u201eV\u0103 fac o m\u0103rturisire: eu nu am divulgat pe nimeni, dar Dumnezeu m-a ajutat atunci c\u00e2nd puteam s\u0103 ajung s\u0103 pierd controlul pe con\u0219tiin\u021ba mea. La Pite\u0219ti nu puteai \u0219ti, a\u0219a cum e maneta la avion, dac\u0103 peste o or\u0103 sau \u0219apte, peste o zi sau dou\u0103 vei mai putea decola, dac\u0103 o s\u0103 mai po\u021bi s\u0103 te duci sus la Dumnezeu, f\u0103r\u0103 s\u0103 spui pe cineva, f\u0103r\u0103 s\u0103 declari ceva, f\u0103r\u0103 s\u0103 aduci ni\u0219te oameni din libertate acolo l\u00e2ng\u0103 tine. Asta era o problem\u0103 pe care ne-o puneam to\u021bi cei care intraser\u0103m \u00een lupta anticomunist\u0103 cu un crez\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00ceN GHERLA CEA \u00ceNGHE\u021aAT\u0102<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

Transferat la T\u00e2rg\u0219or \u0219i apoi la Jilava pentru c\u0103 \u00een momentul \u00eentocmirii actelor, se declarase elev, dup\u0103 c\u00e2teva luni de tratament mai bl\u00e2nd, Radu Ciuceanu va fi zv\u00e2rlit \u00een mori\u0219ca demasc\u0103rilor de la Gherla. Greu \u00eencercat de boal\u0103, \u00een decembrie 1950 va fi mutat \u00eentr-o camer\u0103 cu muribunzi, de unde va ie\u0219i cu via\u021b\u0103 pentru a fi din nou supus torturilor, \u00een camera 99, \u00eencep\u00e2nd cu luna mai a anului 1951. Izb\u0103vit de nenum\u0103rate ori din gheara mor\u021bii, Radu Ciuceanu nu poate s\u0103 nu recunoasc\u0103 interven\u021bia proniatoare a lui Dumnezeu \u00een momentele cruciale ale vie\u021bii sale: \u201eAm sc\u0103pat de at\u00e2tea ori de la moarte \u00eenc\u00e2t nu mai putem vorbi de noroc sau de \u015fans\u0103, ci doar de Dumnezeu. \u00cen iunie 1950 am fost b\u0103gat, pentru a nu \u015ftiu c\u00e2ta oar\u0103, la reeducare, \u00een faimoasa camera a mor\u0163ii num\u0103rul 99, din penitenciarul Gherla. Nici nu aveai posibilitatea s\u0103 te sinucizi. Mul\u0163i au \u00eencercat, dar erau supraveghea\u0163i zi \u015fi noapte. \u015ei eu aveam TBC de c\u00e2nd ne-au scos odat\u0103 la -15\u00baC.<\/strong> Atunci, din 300 de oameni, doar 100 am sc\u0103pat\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Experien\u021ba deten\u021biei din celularul \u00eenghe\u021bat de la Gherla va proba at\u00e2t prezen\u021ba de net\u0103g\u0103duit a proniei dumnezeie\u0219ti \u00een via\u021ba lui Radu Ciuceanu, c\u00e2t \u0219i puterea uimitoare a unit\u0103\u021bii \u0219i solidarit\u0103\u021bii umane: \u201eAfar\u0103 era frig de cr\u0103pau pietrele f\u0103r\u0103 s\u0103 le auzim \u0219i \u00een\u0103untru, pere\u021bii luceau \u00eenghe\u021ba\u021bi \u0219i ei \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere de circa 80-90 m\u00b2. Pentru o noapte, am trecut la m\u0103surile de excep\u021bie pe care le luau prizonierii rom\u00e2ni sau nem\u021bi c\u00e2nd poposeau noaptea, sub escort\u0103, dup\u0103 dezastrul de la Stalingrad \u0219i Cotul Donului. Se adunau \u00een cerc, unul l\u00e2ng\u0103 altul, spate \u00een spate, cu grij\u0103 pentru cei mai \u00een v\u00e2rst\u0103, care erau \u021binu\u021bi \u00een mijloc. Din spusele lor, diminea\u021ba, primul cerc uman era aproape \u00eenghe\u021bat. I-am imitat \u0219i noi c\u00e2teva nop\u021bi, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am reu\u0219it s\u0103 \u00eenc\u0103lzim pere\u021bii. Pe urm\u0103, dup\u0103 ce am c\u0103p\u0103tat \u0219i tradi\u021bionalele p\u0103turi, obosite \u0219i ciuruite de folosire, ne-am adaptat, \u00een pofida unor condi\u021bii arctice, uimitor de repede supravie\u021buirii, iar terciul cald de diminea\u021b\u0103 c\u0103p\u0103ta o valoare termic\u0103 excep\u021bional\u0103. Nu pot s\u0103 uit cum, la num\u0103rul de diminea\u021b\u0103 sau cel de noapte, l-am auzit de c\u00e2teva ori pe \u0219eful de tur\u0103 \u00eentreb\u00e2ndu-ne \u00een batjocur\u0103, dac\u0103 suntem cu acelea\u0219i efective; ba, la un moment dat, un pl\u0103van, \u00eenalt, cu o privire t\u00e2mp\u0103, pe numele s\u0103u, \u0218omlea, zis Cel T\u00e2n\u0103r, c\u0103ci erau doi fra\u021bi la fel de tic\u0103lo\u0219i, ne-a somat s\u0103 scoatem cojoacele ascunse, c\u0103 nu erau regulamentare.\u00a0I-am r\u0103spuns pe mai multe voci c\u0103 nu am fi avut nevoie de cojoace, fiinc\u0103 ne-a \u00eenc\u0103lzit credin\u021ba \u00een Dumnezeu.<\/strong>\u00a0De data aceasta, au r\u00e2s f\u0103r\u0103 s\u0103 ne \u00eenjure!” (1).<\/p>\n\n\n\n

\u0218i la Gherla, Dumnezeu nu va \u00eent\u00e2rzia s\u0103-\u0219i arate \u201efa\u021ba, ajutorul \u0219i puterea\u201d. Reeducarea exterminatoare a lui \u021aurcanu se va sf\u00e2r\u0219i odat\u0103 cu declara\u021biile lui Vintil\u0103 Vais, ajuns \u00een pu\u0219c\u0103rie din cauza unui conflict cu Marin Jianu, ministrul adjunct de Interne \u0219i av\u00e2nd trecere \u00een cadrul Partidului Muncitoresc Rom\u00e2n, va urma \u00eendemnul colegului de celul\u0103, Radu Ciuceanu, de a face declara\u021bii Securit\u0103\u021bii despre demasc\u0103rile violente de la Gherla. Printr-un ordin venit de la Securitatea din Bucure\u0219ti, la Gherla se va desf\u0103\u0219ura o anchet\u0103, iar torturile vor lua sf\u00e2r\u0219it, \u00eencep\u00e2nd cu luna septembrie a anului 1951.<\/p>\n\n\n\n

 <\/strong>NOAPTEA DE \u00ceNVIERE DE LA V\u0102C\u0102RE\u0218TI<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

Sc\u0103pat de Dumnezeu din ecua\u021bia mor\u021bii Pite\u0219ti-Gherla, Radu Ciuceanu \u00ee\u0219i va continua drumul Crucii \u00een \u00eendep\u0103rtata temni\u021b\u0103 a Dejului: \u201ePrim\u0103vara anului 1955 ne-a oferit o surpriz\u0103: nelipsitul \u00abb\u0103!\u00bb, \u00een preambul, urmat de imperativul mai mult dec\u00e2t familiar pentru de\u021binutul politic, ruginit de ani de zile \u00een temni\u021b\u0103: \u00abIa-\u021bi boarfele dac\u0103 \u00ee\u021bi auzi numele \u0219i mi\u0219c\u0103-te \u00een trap!\u00bb\u201d.<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00cen curtea \u00eemprejmuit\u0103 cu un gard \u00eenalt a g\u0103rii din Dej, de\u021binu\u021bii proasp\u0103t evacua\u021bi din tren, vor tr\u0103i un moment care \u021bine de domeniul oniricului: \u201eNe-am a\u0219ezat pe jos\u201d \u2013 poveste\u0219te Radu Ciuceanu, \u00een volumul s\u0103u memorialistic, La tain\u0103 cu diavolul<\/em> \u2013 \u201e\u0219i am \u00eenceput s\u0103 molf\u0103im p\u00e2inea neagr\u0103 ce ne mai r\u0103m\u0103sese. Peste gard au \u00eenceput s\u0103 fie aruncate, mai \u00eent\u00e2i, c\u00e2teva p\u00e2ini \u0219i cornuri, iar pe urm\u0103 a urmat o ploaie de alimente, uitate demult de noi. Culmea a reprezentat-o un pachet cu jambon \u0219i unul de unt! Reac\u021bia mili\u021bienilor a fost pe m\u0103sura darurilor expediate. S-au \u00eentors indiferen\u021bi cu spatele ca s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 intrarea de pe terasament\u201d.<\/p>\n\n\n\n

De la Dej, \u00een iunie 1955, Radu Ciuceanu va fi din nou tranferat \u00een \u00eentunecatele \u0219i umedele hrube ale Jilavei. Dup\u0103 c\u00e2teva luni de grea deten\u021bie, g\u0103sit bolnav la vizita medical\u0103, va fi urcat \u00een binecunoscuta dub\u0103 \u0219i transportat la V\u0103c\u0103re\u0219ti. Aici \u201ezilele curgeau ca m\u0103rgelele pe a\u021b\u0103. \u00cencetul cu \u00eencetul \u00een arca lui Noe, \u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103 \u00een alb, cu un personal sanitar care se adresa cu \u00abdomnule\u00bb, via\u021ba \u00eencepea s\u0103 intre \u00eentr-un tipar de mult timp zdrobit \u0219i uitat. Iar dac\u0103 nu ar fi existat z\u0103brele la ferestre \u0219i num\u0103r\u0103toarea invariabil\u0103, diminea\u021ba \u0219i seara, acompaniat\u0103 de b\u0103taia fiarelor, am fi zis c\u0103 suntem re\u021binu\u021bi \u00eentr-un lazaret unde numai accesul afar\u0103 era interzis\u201d.<\/p>\n\n\n\n

La V\u0103c\u0103re\u0219ti, noaptea de \u00eenviere din 6 mai 1956 va zgudui ad\u00e2ncul sufletului \u00eensetat de cer al lui Radu Ciuceanu, \u00eenc\u0103rc\u00e2nd de sens m\u00e2ntuitor to\u021bi anii umbri\u021bi de \u00eenfrico\u0219\u0103toarea lui suferin\u021b\u0103: \u201eS\u00e2mb\u0103t\u0103 noapte, cred c\u0103 n-a mai \u00eenchis nimeni ochii, chiar \u0219i cei care erau demult str\u0103ini de miracolul \u00cenvierii. Iar c\u00e2nd, la miezul nop\u021bii, clopotul cel mare al Patriarhiei, \u00eenso\u021bit de sunetul a sute de clopote din capitala \u021b\u0103rii, ne-au vestit \u0219i nou\u0103 \u00cenvierea Domnului, am \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it to\u021bi senza\u021bia \u2013 eram aproape de Dealul Patriarhiei \u2013 c\u0103 tot ce se petrecea afar\u0103 era un eveniment \u00eenchinat M\u00e2ntuitorului pentru slava Sa biruitoare asupra mor\u021bii, dar care ne privea \u0219i pe noi, cei \u00eentem\u00adni\u021ba\u021bi, cei care purtaser\u0103m lan\u021burile, p\u00e2n\u0103 deun\u0103zi lovi\u021bi, p\u0103lmui\u021bi, scuipa\u021bi, \u00eenjura\u021bi \u0219i umili\u021bi; iar bubuitul clopotului cel mare era menit s\u0103 aduc\u0103 recunoa\u0219terea ubi et orbi<\/em> a accept\u0103rii Calvarului<\/strong>, p\u00e2n\u0103 la ultima pic\u0103tur\u0103 de s\u00e2nge, dac\u0103 este \u00eenchinat\u0103 Sfintei Treimi \u0219i Bisericii Sale. Poate niciodat\u0103 \u00een via\u021ba mea \u00eencarcerat\u0103, n-am sim\u021bit mai puternic revela\u021bia divin\u0103, prin t\u0103ria glasurilor celor peste 200 de clopote ale Bucure\u0219tiului!\u201d. Glasul biruin\u021bei \u00cenvierii Domnului asupra mor\u021bii va r\u0103suna mult\u0103 vreme \u00een ad\u00e2ncul inimii sale.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00cen climatul destins al V\u0103c\u0103re\u0219tilor, Radu Ciuceanu va tr\u0103i bucuria negr\u0103it\u0103 a particip\u0103rii la Sf. Liturghie s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 \u00een ascuns \u0219i se va \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i cu Sf. Taine: \u201eTotul, \u00eens\u0103, trebuia s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u00een tain\u0103, iar partea cea mai important\u0103 a slujbei, Prefacerea, se oficia \u00eentr-o t\u0103cere solemn\u0103, \u00een care cei care se preg\u0103tiser\u0103 cu o zi-dou\u0103 de ab\u021binere de la ap\u0103 \u0219i m\u00e2ncare beneficiau de Sf\u00e2nta \u00cemp\u0103rt\u0103\u00ad\u0219a\u00adnie! Lipseau, \u00eens\u0103, potirul aurit \u0219i vinul transfi\u00adgu\u00adrat! M\u0103 obi\u0219nuisem s\u0103 aflu c\u0103, \u00een lumea subte\u00adra\u00adn\u0103 a Bisericii lui Hristos, exista o circula\u021bie se\u00adcret\u0103 a Antimisului chiar la propor\u021bii minime!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

P\u0102TIMIRILE DE LA JILAVA<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

Dup\u0103 doar c\u00e2teva luni, va fi lipsit de m\u00e2ng\u00e2ierea slujbelor \u0219i a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219aniei fiind transferat din nou, \u00een luna mai a anului 1956, la Jilava. \u201eAici totul parc\u0103 \u00eencremenise\u201d, \u00ee\u0219i aminte\u0219te Radu Ciuceanu. \u201eCeea ce m-a izbit din primii pa\u0219i, era o lini\u0219te stranie, lipsit\u0103 de acel zumz\u0103it de glasuri pe care \u00eel l\u0103sasem cu un an de zile \u00eenainte. Pe loc am avut impresia c\u0103 m\u0103 aflu \u00eentr-un vast cimitir unde, \u00een spatele u\u0219ilor de fier, nu se mai g\u0103sea via\u021b\u0103\u201d. Vara torid\u0103 a anului 1956 va fi una chinuitoare pentru de\u021binu\u021bii \u00eengropa\u021bi \u00een cavoul de la Jilava. Radu Ciuceanu va purta cu demnitate \u00eencle\u0219tarea nemiloas\u0103 cu neputin\u021bele trupului s\u0103u strivit de str\u00e2nsoarea c\u0103ldurii sufocante din perimetrul str\u00e2mt al celulei: \u201eVipia de afar\u0103 \u00eencepuse s\u0103-\u0219i fac\u0103 mendrele \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul lui Cuptor. Aerul devenise irespirabil, chiar \u0219i la 9 metri sub p\u0103m\u00e2nt. De aceea, diminea\u021ba c\u00e2nd c\u0103deau sor\u021bii pe noi \u0219i eram sco\u0219i afar\u0103, ne buluceam to\u021bi \u00een micul \u021barc care fusese organizat ad-hoc, av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 ne punem ceva pe cre\u0219tetul capului\u201d.<\/p>\n\n\n\n

NEBIRUIT DUP\u0102 15 ANI DE P\u0102TIMIRI<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

Dup\u0103 15 ani de grele p\u0103timiri \u00een gulagul comunist, periplul carceral al lui Radu Ciuceanu se va \u00eencheia odat\u0103 cu eliberarea sa, \u00een toamna anului 1963. M\u0103rturisitorul Radu Ciuceanu nu se va slobozi, \u00eens\u0103, ani mul\u021bi de aici \u00eenainte, de suferin\u021ba de a reg\u0103si \u0219i de a tr\u0103i \u00eentr-o Rom\u00e2nie \u00eenrobit\u0103 \u00een lan\u021burile minciunii \u0219i ale f\u0103\u021b\u0103rniciei. \u0218icanat continuu de Securitate dup\u0103 eliberare, va reu\u0219i cu mult\u0103 greutate s\u0103 se angajeze doar ca muncitor zilier. \u00centrebat odat\u0103 de Constantin Pompilian, \u0219i el fost de\u021binut politic: \u201e\u00cen definitiv, care crezi c\u0103 au fost du\u0219manii no\u0219tri cei mai de temut?\u201d, r\u0103spunsul lui Radu Ciuceanu a fost unul memorabil \u0219i tran\u0219ant: \u201eDin interior, indiferen\u021bii, iar din exterior ideologii. Primii ne-au tr\u0103dat prin pasivitate \u0219i nep\u0103sare, ceilal\u021bi prin teroare \u0219i crim\u0103<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen pretinsa libertate de dup\u0103 1964, Radu Ciuceanu va izbuti s\u0103 termine Facultatea de Istorie a Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti \u00een 1970, iar apoi s\u0103 se angajeze ca arheolog la Institutul de Arheologie \u015fi ulterior, la Muzeul Na\u021bional de Istorie \u015fi Arheologie din Bucure\u0219ti. Va fi unul dintre fondatorii Asocia\u0163iei Fo\u015ftilor De\u0163inu\u0163i Politici din Rom\u00e2nia, membru al Academiei Rom\u00e2ne \u015fi director al Institutului Na\u0163ional pentru Studiul Totalitarismului, pe care l-a \u00eenfiin\u021bat la \u00eenceputul anilor \u201990 cu scopul de a cerceta istoria recent\u0103 a Rom\u00e2niei \u015fi a spa\u0163iului est-european. Implicat o vreme \u00een politic\u0103, Radu Ciuceanu a fost vicepre\u015fedinte al Camerei Deputa\u0163ilor \u00een perioada 1990-1992 \u015fi pre\u015fedintele Comisiei Deputa\u021bilor \u00eentre anii 2000-2004.<\/p>\n\n\n\n

CEI DIN \u00ceNCHISORI \u00ceNCHISORI NU TREBUIE CONDAMNA\u021aI LA UITARE<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

Preocuparea de suflet a istoricului Radu Ciuceanu va r\u0103m\u00e2ne incontestabil, scrisul. \u201eP\u00e2nza ne\u0219tears\u0103 a amintirilor sale\u201d o va a\u0219terne \u00een cele \u0219ase volume ale Memoriilor<\/em> sale: Intrarea \u00een tunel<\/em>, Potcoava f\u0103r\u0103 noroc<\/em>, Pecetea diavolului<\/em>, Prea mult \u00eentuneric, Doamne!<\/em>, La tain\u0103 cu diavolul<\/em> \u0219i Thalassa, thalassa, thalassa!,<\/em> sub imperativul datoriei de con\u0219tiin\u021b\u0103 c\u0103 cei cu care a p\u0103timit \u00eempreun\u0103 \u00een \u00eenchisori nu trebuie condamna\u021bi la uitare: \u201eA\u0219 fi vrut s\u0103-i \u00eengrop pe to\u021bi \u00een ad\u00e2ncul uit\u0103rii, s\u0103 le pierd chipul pentru totdeauna. Dar memoria, ca o pas\u0103re neagr\u0103, ce m\u0103 \u00eenso\u021bea pretutindeni, m\u0103 avertiza c\u0103 nu am dreptul s\u0103 dau uit\u0103rii victimele, pe martirii de la Pite\u0219ti, Jilava, V\u0103c\u0103re\u0219ti, Aiud, Gherla, de la Canalul cu cele 48 de lag\u0103re \u0219i colonii\u2026 \u0219i pe to\u021bi cei care, sute de mii, s-au \u00eempotrivit, \u00een fel \u0219i chip, nedrept\u0103\u021bii \u0219i dezumaniz\u0103rii!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

C\u0103lit la \u0219coala suferin\u021bei, Radu Ciuceanu \u00ee\u0219i va duce cu demnitate p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii sale, crucea de cre\u0219tin, \u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 p\u0103rt\u0103\u0219ia cu Hristos nu o po\u021bi avea dec\u00e2t c\u0103lc\u00e2ndu-I smerit pe urme: \u201eVia\u021ba noastr\u0103 cre\u0219tin\u0103 este o via\u021b\u0103 grea. Te ajut\u0103 Cerul, dar tu trebuie s\u0103 te zba\u021bi, s\u0103 despar\u021bi r\u0103ul de bine, lumina de \u00eentuneric, \u0219i asta este foarte, foarte greu. Trebuie s\u0103 po\u021bi s\u0103 depui jertfa de s\u00e2nge, cum spune Evanghelistul, adic\u0103 suferin\u021ba. Suferin\u021ba nu este o \u021bint\u0103 sau o dorin\u021b\u0103, este o cale nemijlocit\u0103 pentru a ajunge la starea de tr\u0103ire, \u0219i apoi de sfin\u021benie, care e sus de tot. Nu po\u021bi s\u0103 te \u00eenal\u021bi dec\u00e2t dac\u0103 ai \u00abb\u0103ut\u00bb vreodat\u0103 o gur\u0103 de aer curat, pentru c\u0103 nu po\u021bi \u0219ti pentru ce te \u00eenal\u021bi \u0219i unde vrei s\u0103 ajungi. Restul este fandoseal\u0103, ipocrizie\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Sincer cu sine \u00eensu\u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103 a celor 94 de ani de via\u021b\u0103, \u00een ciuda \u00eendelungatelor sale suferin\u021be, Radu Ciuceanu a r\u0103mas \u00eencrez\u0103tor \u00een viitorul acestui neam, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219indu-ne g\u00e2ndul care l-a \u00eensufle\u021bit \u00een to\u021bi anii de \u00eenchisoare, ca un\u00a0memento mori<\/em>: \u201eSperan\u021ba, care este o virtute cre\u0219tin\u0103, m\u0103 face s\u0103 cred c\u0103 \u00eei vom supravie\u021bui r\u0103ului, tot a\u0219a dup\u0103 cum am tr\u0103it \u0219i dispari\u021bia mon\u0219trilor secolului nostru: Lenin, Stalin, Hitler \u0219i c\u00e2\u021bi al\u021bii din bestiarul totalitarismului\u2026 Ceea ce nu \u0219tiu este dac\u0103 temni\u021ba noastr\u0103, a zecilor de mii de oameni, a miilor de \u00eempu\u0219ca\u021bi, a tineretului chinuit de la Pite\u0219ti va r\u0103m\u00e2ne, m\u0103car \u00eentr-un timp mai lung, o lec\u021bie pentru cei care vor urma dup\u0103 noi, o pagin\u0103 de istorie de ne\u00eentors \u0219i de neuitat\u201d(2).<\/p>\n\n\n\n

(a consemnat monahia Gavriila)<\/em><\/p>\n\n\n\n

(1) Radu Ciuceanu,\u00a0La tain\u0103 cu diavolul<\/em>, Institutul Na\u021bional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure\u0219ti, 2015, pp. 247-248.<\/p>\n\n\n\n

\u00a0(2) Idem, p. 266.<\/p>\n\n\n\n

(Articol publicat \u00een\u00a0Revista Atitudini Nr. 77<\/a>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Motto: \u201eBiserica a mic\u0219orat distan\u021ba dintre p\u0103m\u00e2nt \u0219i cer. A dat sfin\u021bi, a dat m\u0103rturisitori, a dat m\u0103rturii care vor obliga c\u0103peteniile Bisericii noastre s\u0103 le recunoasc\u0103 sfin\u021benia, d\u0103ruirea \u0219i martirajul\u201d. \u00a0\u201eM\u0103 trag dintr-o stirpe de profesori mari din Craiova\u201d, \u00ee\u0219i \u00eencepea autobiografia m\u0103rturisitorul, istoricul \u0219i academicianul, Radu Ciuceanu, \u00eentr-un interviu acordat revistei\u00a0Atitudini, \u00een luna […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[37],"tags":[],"class_list":["post-21948","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-restituiri"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-5I0","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21948","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21948"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21948\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21959,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21948\/revisions\/21959"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21948"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21948"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21948"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}