{"id":20039,"date":"2023-04-06T03:22:11","date_gmt":"2023-04-06T09:22:11","guid":{"rendered":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=20039"},"modified":"2023-05-06T05:15:17","modified_gmt":"2023-05-06T11:15:17","slug":"la-altarul-de-jertfa-al-martirilor-neamului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=20039","title":{"rendered":"Felicia Nichita-Toma &#8211; LA ALTARUL DE JERTF\u0102 AL MARTIRILOR NEAMULUI"},"content":{"rendered":"\n<p class=\"has-text-align-center wp-block-paragraph\"><strong>Pe c\u0103r\u0103rile \u00eenl\u0103crimate ale satului natal Voloca<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center wp-block-paragraph\"><strong>O LUM\u00c2NARE MAI PL\u00c2NGE \u00ceN NEUITARE LA<\/strong> <strong>ALTARUL DE JERTF\u0102 AL MARTIRILOR NEAMULUI<\/strong><\/p>\n\n\n<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignright size-full is-resized\"><img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" loading=\"lazy\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/felicia-fratii.png?resize=248%2C346&#038;ssl=1\" alt=\"\" class=\"wp-image-20042\" width=\"248\" height=\"346\" srcset=\"https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/felicia-fratii.png?w=347&amp;ssl=1 347w, https:\/\/i0.wp.com\/www.miscarea.net\/w\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/felicia-fratii.png?resize=215%2C300&amp;ssl=1 215w\" sizes=\"auto, (max-width: 248px) 100vw, 248px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\"><em>Foto din arhiva autoarei: \u00eempreun\u0103 cu fra\u021bii Nicolae \u0219i Viorel<\/em><\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Aproape c\u0103 nu au mai r\u0103mas \u00een via\u0163\u0103 dintre acei care au supravie\u0163uit genocidului&nbsp; stalinist, masacrelor de la Lunca (7\/8 februarie 1941) \u015fi F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103, unde, la 1 aprilie 1941, \u00een Sf\u00e2nta zi de Pa\u015fti, au fost masacra\u0163i de slugoii regimului totalitar sute de rom\u00e2ni nevinova\u0163i ce s-au sacrificat \u00een numele libert\u0103\u0163ii \u015fi identit\u0103\u0163ii na\u0163ionale, \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-\u015fi astfel un altar \u00een catedrala nemuririi. Pu\u0163ini, foarte pu\u0163ini mai sunt \u00een via\u0163\u0103 dintre acei care pe propria lor spinare au suportat ghearele siberiilor de ghea\u0163\u0103, deport\u0103rile \u00een pustiurile Kazahstanului, torturile din \u00eenchisorile \u015fi gulagurile staliniste, calvarul \u015fi foametea, muncile silnice din lag\u0103rele mor\u0163ii de pe \u0163\u0103rmurile lacului Onega, din minele din Donbas etc., de\u015fi o lacrim\u0103 mai pl\u00e2nge \u00een neuitare la altarul de jertf\u0103 al Neamului. <\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Groaznici \u015fi zguduitori au fost acei ani de dezr\u0103d\u0103cinare, de dezna\u0163ionalizare a neamului rom\u00e2nesc din nordul Bucovinei \u015fi \u0162inutul Her\u0163ei, Basarabia. Iar pu\u0163inele din dureroasele m\u0103rturisiri, referitoare la jaful, masacrele, deport\u0103rile ce au urmat \u00een aceste provincii rom\u00e2ne\u015fti, anexate la 28 iunie 1940 de imperiul sovietic, pe care reu\u015fim s\u0103 le adun\u0103m strop cu strop, sunt doar o lacrim\u0103 de adev\u0103r din candela memoriei acelora care \u015fi-au jertfit via\u0163a pentru idealurile sacre, pentru libertate \u015fi o via\u0163\u0103 mai bun\u0103 \u00een \u0163ara lor de origine. Dar la ce bun e s\u0103 \u015ftim adev\u0103rul?, m-a \u00eentrebat o persoan\u0103, fiindc\u0103 ce a fost odat\u0103 trebuie s\u0103 fie dat uit\u0103rii \u015fi s\u0103 tr\u0103im cu ziua de azi \u015fi de m\u00e2ine, s\u0103-i l\u0103s\u0103m pe mor\u0163i s\u0103 se odihneasc\u0103 \u00een pace, s\u0103 nu le tulbur\u0103m lini\u015ftea, c\u0103ci oricum nu-i putem ajuta cu nimic. Da, desigur, celor mor\u0163i nu le mai putem ajuta cu nimic. De adev\u0103r avem nevoie noi, cei vii, de\u015fi nici tot adev\u0103rul nu-l putem dezv\u0103lui, fiindc\u0103 nu-l cunoa\u015ftem, nici nu cred c\u0103-l vom afla vreodat\u0103, c\u0103ci cei masacra\u0163i, interoga\u0163i, chinui\u0163i \u015fi omor\u00e2\u0163i \u00een chinuri cristice nu mai sunt printre cei vii. Mai exist\u0103 \u00eenc\u0103 multe semne de \u00eentrebare,&nbsp; multe \u00eentreb\u0103ri retorice. Or, de datoria noastr\u0103 e s\u0103 afl\u0103m m\u0103car pu\u0163inul din acest adev\u0103r. S\u0103 spunem adev\u0103rul pe care-l cunoa\u015ftem copiilor \u015fi nepo\u0163ilor no\u015ftri, ca s\u0103 p\u0103str\u0103m mereu aprins\u0103 candela memoriei pentru eternizarea eroilor c\u0103zu\u0163i pentru credin\u0163\u0103 \u015fi Patrie, ca aceast\u0103 dram\u0103 na\u0163ional\u0103, aceast\u0103 fil\u0103 neagr\u0103 din istoria rom\u00e2nilor, s\u0103 nu fie rupt\u0103, aruncat\u0103, \u015ftears\u0103 din inimile urma\u015filor.<\/p>\n\n\n\n<!--more-->\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Din fraged\u0103 copil\u0103rie,&nbsp; c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu umblam la \u015fcoal\u0103, dar nici nu m\u0103 \u0163ineam de rochia mamei, leag\u0103n de bucurie \u015fi alinare mi-au fost pove\u015ftile \u015fi legendele despre minunatul meu plai stefanian, auzite de la b\u0103tr\u00e2nii satului, pe care \u00eei iubeam foarte mult, aveam o stim\u0103 deosebit\u0103 fa\u0163\u0103 de ei. Uneori, p\u0103r\u0103sindu-mi fra\u0163ii \u015fi colegii de joac\u0103, preferam s\u0103 hoin\u0103resc prin lunci, culeg\u00e2nd floricele, ascult\u00e2nd vr\u0103jit\u0103 trilurile fermec\u0103toare ale p\u0103s\u0103rilor, murmurul lin al izvoarelor \u015fi \u015foaptele p\u0103durii \u201ede argint\u201d. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 stau la taifas cu vecinii sf\u0103to\u015fi, rezema\u0163i \u00een toiag de povara grea a anilor. Culegeam boabele lor de \u00een\u0163elepciune cu cire\u015fele \u00een p\u00e2rg, ca apoi, peste ani, c\u00e2nd am mai prins \u015fi eu la minte, s\u0103 regret c\u0103 nu mi-am f\u0103cut ni\u015fte noti\u0163e, ci mi-au r\u0103mas doar stropi de lacrimi din acele pove\u015fti frumoase, amintiri dureroase, pe care ni le povesteau vecinii b\u0103tr\u00e2ni \u015fi g\u00e2rbovi\u0163i de ani \u015fi suferin\u0163\u0103 \u00een serile lungi \u015fi c\u0103lduroase, pe prispa casei p\u0103rinte\u015fti ori pe o brazd\u0103 de iarb\u0103 proasp\u0103t cosit\u0103 ce mirosea a var\u0103, \u015fi iarna, la gura sobei, c\u00e2nd trosneau lemnele de ger.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">De\u015fi eram de-o \u0219chioap\u0103, iar mintea mea de copil sorbea cu sete aceste fascinante pove\u015fti (a\u015fa mi se p\u0103reau atunci),&nbsp; dar \u015fi triste istorii ce uneori m\u0103 f\u0103ceau s\u0103-mi \u015fterg pe ascuns lacrimile, povestite de \u00een\u0163elep\u0163ii mei vecini, ajun\u015fi \u00een iarna vie\u0163ii, cu sufletul le-am p\u0103truns abia la maturitate. Ce p\u0103cat c\u0103 nu sunt legende, ci destine tragice, vie\u0163i fr\u00e2nte, tr\u0103ite pe viu de str\u0103buni \u015fi bunei. Acum, ajuns\u0103 \u015fi eu \u00een toamna vie\u0163ii, le dep\u0103n pentru a le re\u00eenvia \u00een minte.&nbsp; Le-a\u015fi mai asculta s\u0103 le p\u0103trund profunzimea, dar cei ce le-au p\u0103strat at\u00e2ta amar de vreme \u00een suflet nu mai sunt demult printre cei vii.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Nicic\u00e2nd n-o s\u0103-i pot mul\u0163umi \u00eendeajuns cons\u0103teanului Ionic\u0103 Semeniuc, gospodar de frunte \u015fi&nbsp; mare patriot rom\u00e2n, mohicanului de aproape 90 de ani din satul meu natal, Hru\u015f\u0103u\u0163ii Volocii, care a suportat pe propria-i piele \u201eraiul\u201d adus de bol\u015fevici, fiind&nbsp; dus cu for\u0163a la munci silnice \u00een minele din Ural, care ani la r\u00e2nd m-a purtat pe&nbsp; c\u0103r\u0103rile&nbsp; \u00eenl\u0103crimate ale satului natal, s\u0103 adun \u00een&nbsp; copertele acestei c\u0103r\u0163i durerile \u015fi tragediile cons\u0103tenilor mei, rom\u00e2nilor \u00eenstr\u0103ina\u0163i de \u0162ar\u0103, deporta\u0163i \u00een neagr\u0103 str\u0103in\u0103tate, extermina\u0163i de regimul barbar comunist \u00een \u00eenchisori, \u00een lag\u0103rele muncii \u015fi mor\u0163ii de pe \u0163\u0103rmurile lacului Onega ca s\u0103 li se piard\u0103 urma, ca s\u0103-i distrug\u0103 ca neam.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">De altfel, o ran\u0103 s\u00e2nger\u00e2nd\u0103 a familiei noastre r\u0103m\u00e2ne soarta dramatic\u0103 a bunelului dup\u0103 tat\u0103, Nicolae Nichita, arc\u0103nit cu for\u0163a de sovietici dup\u0103 \u201eeliberarea\u201d \u0163inutului \u015fi dus la munci silnice \u00een neagr\u0103 str\u0103in\u0103tate, decedat de foamete, munc\u0103 silnic\u0103 \u015fi geruri cumplite \u00een lag\u0103rul mor\u0163ii de pe \u0163\u0103rmul lacului Onega. Cu aceast\u0103 durere nealinat\u0103 \u00een suflet au tr\u0103it \u015fi au plecat la cele ve\u015fnice p\u0103rin\u0163ii mei. Cu aceast\u0103 ran\u0103 \u00eenc\u0103 s\u00e2nger\u00e2nd\u0103 \u00een suflet tr\u0103im.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-right wp-block-paragraph\"><strong>Felicia Nichita\/Toma<\/strong><br><em>Zorile Bucovinei<\/em>, Cern\u0103u\u021bi<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pe c\u0103r\u0103rile \u00eenl\u0103crimate ale satului natal Voloca O LUM\u00c2NARE MAI PL\u00c2NGE \u00ceN NEUITARE LA ALTARUL DE JERTF\u0102 AL MARTIRILOR NEAMULUI Aproape c\u0103 nu au mai r\u0103mas \u00een via\u0163\u0103 dintre acei care au supravie\u0163uit genocidului&nbsp; stalinist, masacrelor de la Lunca (7\/8 februarie 1941) \u015fi F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103, unde, la 1 aprilie 1941, \u00een Sf\u00e2nta zi de Pa\u015fti, [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[21],"tags":[],"class_list":["post-20039","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romanii-instrainati"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-5dd","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20039","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=20039"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20039\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20051,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/20039\/revisions\/20051"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=20039"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=20039"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=20039"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}