{"id":12287,"date":"2017-12-23T12:12:18","date_gmt":"2017-12-23T18:12:18","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=12287"},"modified":"2017-12-28T01:36:02","modified_gmt":"2017-12-28T07:36:02","slug":"sarbatorile-in-tara-fagilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=12287","title":{"rendered":"B U C O V I N A – S\u0102RB\u0102TORILE \u00ceN…"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

“Din v\u0103zduh cumplita iarn\u0103 cerne norii de z\u0103pad\u0103,<\/em><\/span>
\nLungi troiene c\u0103l\u0103toare adunate’n cer gr\u0103mad\u0103; –<\/em><\/span><\/p>\n

“Tot e alb pe c\u00e2mp, pe dealuri, \u00eemprejur, \u00een dep\u0103rtare<\/em><\/span>
\n Ca fantasme albe plopii \u00eensira\u021bi se pierd \u00een zare,<\/em><\/span>
\n Si pe ‘ntinderea pustie, f\u0103r\u0103 urme, f\u0103r\u0103 drum<\/em><\/span>
\n Se v\u0103d satele pierdute sub cl\u0103bucii albi de fum”…<\/em><\/span><\/p>\n

Astfel evoca Alecsandri, chincit \u00een gura sobei, \u00een conacul dela Mircesti, iarna copiilor g\u0103l\u0103giosi si veseli, pe care Cosbuc \u00eei zugr\u0103veste cu at\u00e2ta vioiciune \u00een neuitat sa “Iarna pe uli\u021b\u0103”<\/em>. E anotimpul s\u0103niusului, al zurg\u0103l\u0103ilor si al stelu\u021belor de fulgi imacula\u021bi, pe care parc\u0103 m\u00e2ini dalbe de \u00eengeri \u00eei cern spre p\u0103m\u00e2nt, culcus candid pentru pruncul M\u00e2ntuitor al lumii.<\/p>\n

Iarna, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de griji pentru n\u0103p\u0103stui\u021bii soartei, e anotimpul bucuriei copil\u0103resti, vr\u0103jit\u0103 de farmecul Cr\u0103ciunului, \u00eempodobit de colinde, de steaua nasterii, de plugusorul Anului Nou, aduc\u0103tor de covrigi si gologani, de procesiunea Iordanului.<\/p>\n

C O L I N D E . . .<\/strong><\/span><\/em><\/h2>\n

Amintirea nostalgic\u0103 ne poart\u0103 departe, din pragul Cr\u0103ciunului de azi, spre v\u0103ile natale r\u0103mase pierdute \u00een miaz\u0103 noapte. M\u0103gurile de f\u0103get – stej\u0103ris ale Cosminului dorm acum sub mantia de dantel\u0103 a chiciurei ag\u0103\u021bat\u0103 de ramuri. V\u0103ile Ceahorului si-au \u00eendulcit unduirea sub troienele de om\u0103t. Peste c\u0103su\u021bele scunde, fumul se \u00eenal\u021b\u0103 azuriu \u00een v\u0103zduhul sticlos de ger. E at\u00e2ta pace si mulcomire, de parc\u0103 ar sti p\u0103m\u00e2ntul c\u0103 s’a preg\u0103tit ivirea printre muritori a Izb\u0103vitorului, \u00een chip de copil buc\u0103lat, n\u0103scut \u00een ieslele umilin\u021bei si m\u0103rirea nepieritoare a duhului m\u00e2ntuirii de p\u0103cate.<\/p>\n

\u00cen preajma s\u0103rb\u0103torilor Nasterii Domnului \u00eencepea o fierbere mare prin toate casele. Gospodinele nu-si mai d\u0103deau r\u00e2nd cu treburile, cu cump\u0103r\u0103turile, cu deretecatul si preg\u0103tirea pr\u00e2nzurilor de pr\u0103znuire. Copiii casei nu mai sunt de nici un ajutor, dispar prin suri, prin grajduri. C\u00e2te dou\u0103 trei glasuri sub\u021birele se i\u021besc pe modula\u021biile gingase ale unui c\u00e2ntec sf\u00e2nt. Un glas mai gros \u021bine isonul ici-colo. Sunt colind\u0103torii \u00een preg\u0103tire. To\u021bi copiii satului s’au \u00eemp\u0103r\u021bit pe “echipe” de prietenie sau vecin\u0103tate. Un b\u0103iat mai r\u0103s\u0103rit stie r\u00e2ndul \u00eenc\u0103 de acum doi ani. El este maestrul de c\u00e2ntare al celor mai mici pe care-i \u00eenva\u021b\u0103 si probozeste. C\u00e2te un pici mai iste\u021b, cu ochii ca dou\u0103 m\u0103rgele de smoal\u0103, cu glas dulce, prinde cu l\u0103comie cuvintele sfinte si viersul str\u0103bun. El va fi adev\u0103ratul protagonist.<\/p>\n

Ultimii gologani sunt cheltui\u021bi pe h\u00e2rtie poleit\u0103 si pe iconi\u021ba de \u021bipl\u0103 a Nasterii Domnului. M\u00e2ini \u00eendem\u0103natece \u00eenclee din lemn si h\u00e2rtie o stea minunat\u0103 \u00een cinci, sapte, nou\u0103 sau dou\u0103sprezece raze, legate \u00eentre ele cu ghirlande colorate. O lumini\u021b\u0103 va p\u00e2lp\u00e2i \u00eenl\u0103untru si va da c\u0103ldur\u0103 culorilor iconi\u021bei si nasurilor \u00eenrosite de ger ale colind\u0103torilor.<\/p>\n

Dup\u0103 at\u00e2tea preg\u0103tiri, seara cea mare se apropie, \u00eent\u00e2mpinat\u0103 cu emo\u021bie – b\u0103t\u0103i de inim\u0103. V\u0103taful micilor colind\u0103tori a g\u0103sit un clopo\u021bel cu sunet argintiu si un b\u0103\u021b noduros pentru c\u00e2ini si rivali r\u0103u-voitori. De pe la patru dup\u0103 amiaz\u0103 c\u00e2nd ziua \u00eencepe a se \u00eenclina spre amurg, vitejii nostri crainici ai Nasterii M\u00e2ntuitorului pornesc prin sat. \u00cent\u00e2i la m\u0103tusi darnice si la unchi generosi. Apoi, lu\u00e2ndu-si inima \u00een din\u021bi, pe la domnii si doamnele dela scoal\u0103 care le-au vorbit cu at\u00e2ta c\u0103ldur\u0103 despre datinele str\u0103mosesti. Prin str\u0103ini si prea departe nu se duc, c\u0103ci seara satul e \u00een st\u0103p\u00e2nirea celor mari – care \u00eemp\u0103r\u0103\u021besc peste lumea colind\u0103torilor.<\/p>\n

Sfiosi, colind\u0103torii se apropie de o strasin\u0103 sub care lic\u0103reste lumina roscat\u0103 a candelei dinl\u0103untru.<\/p>\n

…Dar auzi! – c\u0103\u021belul latr\u0103<\/em><\/span>
\n S’aud sopote ‘n ograd\u0103<\/em><\/span>
\n Si s’adue sub opinc\u0103<\/em><\/span>
\n Sc\u00e2r\u021b\u00e2itul de z\u0103pad\u0103…<\/em><\/span>
\n Lic\u0103rind o raz’atinge<\/em><\/span>
\n Geamul usii dela tind\u0103.<\/em><\/span>
\n De trei glasuri leg\u0103nat\u0103<\/em><\/span>
\n Se’nfirip\u0103 o colind\u0103…<\/em><\/span>
\n(O. Goga)<\/p>\n

Glasul prichindelului \u00eenzestrat de ursitoare str\u0103bate melodios. V\u0103taful morm\u0103ie gros si d\u0103 curaj mititeilor colind\u0103tori piti\u021bi \u00een dosul stelei. Si crainicii c\u00e2nt\u0103 “Florile dalbe” \u00eenv\u0103luind melodia \u00een argintul sunetului de clopo\u021bel.<\/p>\n

Scula\u021bi, scula\u021bi boieri mari,<\/em><\/span>
\n Florile dalbe,<\/em><\/span>
\n C\u0103 v\u0103 vin colin\u0103tori,<\/em><\/span>
\n Florile dalbe,<\/em><\/span>
\n Noaptea pe la c\u00e2nt\u0103tori<\/em><\/span>
\n Si v’aduc un Dumnezeu<\/em><\/span>
\n S\u0103 v\u0103 m\u00e2ntuie de r\u0103u.<\/em><\/span>
\n Un Dumnezeu nou n\u0103scut<\/em><\/span>
\n Cu flori de crin \u00eenv\u0103scut…<\/em><\/span><\/p>\n

Abia sf\u00e2rsesc, \u00eesi dreg glasul tusind si-si sterg nasul cu m\u00e2neca si pornesc de-avalma cu povestea celor trei crai dela r\u0103s\u0103rit care cu steaua au c\u0103l\u0103torit si au ajuns, dup\u0103 cum citim, p\u00e2n\u0103 la Ierusalim. Vocile se mai poticnesc, clopo\u021belul r\u0103sun\u0103 biruitor peste ele, dar totul se ispr\u0103veste cu bine si cu rusinarea lui Irod.<\/p>\n

O m\u0103tus\u0103 mai miloas\u0103 \u00eei pofteste \u00een tind\u0103 si deschide mare usa dela odaia \u00eenc\u0103p\u0103toare. Copiii mai c\u00e2nt\u0103 odat\u0103 c\u00e2ntecul crailor dela r\u0103s\u0103rit, si \u00eencheie cu c\u00e2ntecul de stea:<\/p>\n

“Steaua sus r\u0103sare<\/em><\/span>
\n Ca o tain\u0103 mare<\/em><\/span>
\n Steaua lumineaz\u0103<\/em><\/span>
\n Si adevereaz\u0103<\/em><\/span>
\n C\u0103 azi Prea Curata<\/em><\/span>
\n Si Nevinovata<\/em><\/span>
\n Fecioara Maria<\/em><\/span>
\n Naste pe Mesia…”<\/em><\/span><\/p>\n

Copilasii mici ai casei casc\u0103 ochii si gurile mari la minun\u0103\u021bia stelei. Colind\u0103torii \u00eendeas\u0103 cu n\u0103dejde desaga aproape plin\u0103 de covrigi, mere si nuci. Gospodarii de mod\u0103 nou\u0103 le mai dau si c\u00e2\u021biva lei nesun\u0103tori, care, \u00eempreun\u0103 cu banii aduna\u021bi dela \u00eenv\u0103\u021b\u0103tori vor face o adev\u0103rat\u0103 bog\u0103\u021bie.<\/p>\n

Si asa, trei zile si mai mult, colind\u0103torii nostri vor bate c\u0103r\u0103rile satului p\u00e2n\u0103 ce cu mare greu p\u0103rin\u021bii \u00eei vor str\u00e2nge pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, iar colind\u0103torii se vor preg\u0103ti pentru uratul de Anul Nou.<\/p>\n

I R O Z I I<\/strong><\/span><\/em><\/h2>\n

Fl\u0103c\u0103uasii mai r\u0103s\u0103ri\u021bi ai satului \u00eentre cincisprezece si dou\u0103zeci de ani, au pus \u00een lucrare un plan mai m\u0103re\u021b. Cu s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte, Vicleiemul, copiat \u00een roluri a fost \u00eemp\u0103r\u021bit \u00eentre sefii spirituali net\u0103g\u0103dui\u021bi ai genera\u021biei. Rolul greu si mai dramatic este cel al lui Irod. Trebue un glas mai ad\u00e2nc si mai fioros. Irod este si seful trupei si regizorul. \u00cen raza Cern\u0103u\u021bilor, \u00een Mahala, Ostri\u021ba, Boian, apoi \u00een Ceabor, Cosmin si alte sate Irozii s’au preg\u0103tit pentru marele eveniment din seara ajunului. Printre ei sunt si elevi la scolile mari ale orasului, dar unele trupe sunt numai b\u0103e\u021bi de \u021bar\u0103. Pu\u021bini au costume speciale. Cei trei magi, ca si ofi\u021berul, poart\u0103 hain\u0103 na\u021bional\u0103, c\u0103m\u0103si \u00eenflorite si de-a curmezisul pieptului o esarf\u0103 lat\u0103 de tricolor. Doar Irod are o mantie rosie. Ofi\u021berul are coif de carton poleit, magii si Irod coroane zim\u021bate. S\u0103biile sunt frumos cioplite din lemn si argintate. Doar Mosul Irozilor poart\u0103 zeghe sau un suman peticit dac\u0103 nu un cojoc \u00eentors pe dos. Si-a f\u0103cut un nas lung de petic\u0103 rosie si si-a \u00eendesat o cusm\u0103 de p\u0103r de capr\u0103.<\/p>\n

Nu era cas\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 mai r\u0103s\u0103rit\u0103 \u00een Cern\u0103u\u021bi care s\u0103 nu fie stiut\u0103 si cinstit\u0103 de vizita Irozilor \u00een seara de Ajun. Cei mai mul\u021bi se preg\u0103teau anume ca s\u0103 vin\u0103 \u00een oras uneori destul de departe. Era o tradi\u021bie veche a leg\u0103turii sufletesti dintre Cern\u0103u\u021bul rom\u00e2nesc si sate din \u00eemprejurimi. \u00cen aceiasi cas\u0103 veneau dou\u0103 si trei trupe de Irozi \u00een seara Ajunului si erau totdeauna primi\u021bi cu dragoste si cu respectul cuvenit tradi\u021biei. F\u0103r\u0103 colind\u0103tori si Irozi, ajunul nu mai era Ajun, Cr\u0103ciunul nu mai era Cr\u0103ciun, dar nu s’a \u00eent\u00e2mplat vreodat\u0103 s\u0103 lipseasc\u0103.<\/p>\n

Fl\u0103c\u0103ii dovedeau uneori un real sim\u021b dramatic si spectatorii erau prinsi de jocul realist cu care actorii interpretau Vicleimul de mult stiut. Dar acesta era farmecul s\u0103rb\u0103torii: c\u0103 trebuia s\u0103 se desf\u0103soare dup\u0103 regulile cunoscute. De aceea unii Irozi care la sf\u00e2rsit c\u00e2ntau un c\u00e2ntec de oras, de “mod\u0103” sau un mars na\u021bional (cu jalnica melodie a “fra\u021bilor compatrio\u021bi”) erau imediat cenzura\u021bi de spectatori, dar pu\u021bine trupe de Irozi se \u00eent\u00e2mplau s\u0103 greseasc\u0103 astfel \u00eempotriva tradi\u021biei.<\/p>\n

Cine nu cunoaste Vicleimul? Irod \u00eesi \u00eentreba sfetnicul credincios ce se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103. Acesta \u00eei prezenta pe cei trei magi prinsi de iscoade. Irod \u00eei \u00eentreab\u0103 cine sunt, de unde vin si \u00eencotro merg. Magii, Baltazar, Gaspar si Melchior \u00eei r\u0103spundeau cine sunt si ce vor:<\/p>\n

“Din scripturi am \u00een\u021beles<\/em><\/span>
\n C’o s\u0103 nasc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt<\/em><\/span>
\n \u00cemp\u0103ratul nou si sf\u00e2nt.<\/em><\/span>
\n De-o stea ne c\u0103l\u0103uzim<\/em><\/span>
\n Pe Christos s\u0103-l dovedim<\/em><\/span>
\n Lumii s\u0103-l propov\u0103duim”.<\/em><\/span><\/p>\n

Irod se \u00eenfurie, c\u0103ci nu \u00eeng\u0103duie alt \u00cemp\u0103rat al p\u0103m\u00e2ntului mai presus de sine. Dar Magii nu se sperie si Irod recurge la viclenie ca s\u0103 poat\u0103 ucide Pruncul Dumnezeiesc. Le spune Magilor s\u0103-L caute si s\u0103-L afle pe Isus, apoi s\u0103-l anun\u021be ca s\u0103 i se \u00eenchine si el. Dar Magii dup\u0103 \u00eenchinare, se \u00eentorc \u00een \u021bara lor pe alt drum. Atunci Irod va porunci uciderea pruncilor dar Isus va sc\u0103pa prin fuga \u00een Egipt. Monologul de \u00eencheiere al lui Irod este un blestem versificat. Aici era piatra de \u00eencercare a interpretului.<\/p>\n

C O L I N D \u0102 T O R I \u00a0 \u00a0L E G I O N A R I<\/strong><\/span><\/em><\/h2>\n

De prin 1935 se \u00eenfiripase \u00een Cern\u0103u\u0163i un cor al studen\u0163ilor legionari. Mai erau acolo coruri studen\u0163esti. Dar sub conducerea maestr\u0103 a profesorului Scarlat \u015fi a fra\u0163ilor Mircea \u015fi Bujocel Hoinic, corul legionar al studen\u0163ilor se \u00een\u0103l\u0163ase la un nivel de art\u0103 superior. Veni Ajunul. \u015ei atunci colind\u0103torii legionari \u00ee\u015fi ar\u0103tar\u0103 m\u0103sura. Nu vom putea evoca clipele de \u00eenc\u00e2ntare petrecute \u00een serile de Ajun din 1936 \u015fi 1937. De unde coborau acele glasuri contopite \u00eentr\u2019un fluid muzical at\u00e2t de suav, \u00eenc\u00e2t nu mai era c\u00e2ntec, ci armonie serafic\u0103? De unde acele colinde de o ging\u0103\u015fie nep\u0103m\u00e2ntean\u0103?<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Colinde, colinde,<\/span><\/em>
\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Iat\u0103 vin colind\u0103tori\u2026<\/em><\/span><\/p>\n

\u015ei apoi acea colind\u0103 despre Cr\u0103ciunul s\u0103racului, de \u0163i se str\u00e2ngea inima auzind-o. Farmecul se transforma \u00een \u00eencremenire, at\u00e2t era de frumos. Era aproape prea frumos. Acest dar de Ajun al colind\u0103torilor legionari a fost cel care mi-a adus cea mai mare bucurie din c\u00e2te am avut vreodat\u0103. Era un Mo\u015f-Craciun ceresc.<\/p>\n

Amintirea evoc\u0103 nostalgic atmosfera serii de Ajun, r\u0103mas\u0103 departe \u00een \u0163ara de miaz\u0103-noapte cotropit\u0103 de str\u0103inul necredincios. Ce Cr\u0103ciun va fi acolo anul acesta? Sufletul se umple de durere. O \u00eentreag\u0103 \u0163es\u0103tur\u0103 de via\u0163\u0103, \u00eenchegat\u0103 din deprinderi seculare, s\u2019a destr\u0103mat dintr\u2019o dat\u0103.<\/p>\n

A M I N T I R I<\/strong><\/span><\/em><\/h2>\n

De dou\u0103 genera\u021bii, eram rup\u021bi de via\u021ba satului. Dar sufletul nostru st\u0103ruia acolo, \u00een jurul celor dou\u0103 case b\u0103tr\u00e2nesti din Ceahorul Cern\u0103u\u021bilor. \u00cen casa mai veche p\u0103storise str\u0103bunicul, ajuns mai t\u00e2rziu mitropolit al Bucovinei, venerabilul Samuil-Silvestru Morariu. Lui \u00eei urmase bunicul, Artemie Berariu, apoi fiul lui Alexandru, fratele mamei mele. Timp de mai bine de o sut\u0103 de ani Ceahorul, \u00een care a copil\u0103rit mama, era cheia leg\u0103turii noastre cu p\u0103m\u00e2ntul. Acum au r\u0103mas numai morminte si case pustii. Biserica nou\u0103 si casa parohial\u0103 le cl\u0103dise bunicul. De acolo au pornit si s’au p\u0103strat p\u00e2n\u0103 \u00een oras tradi\u021biile vechi de s\u0103rb\u0103tori ale familiei si dragostea de datina rom\u00e2neasc\u0103. Si asa era \u00een toate casele preo\u021besti ale Bucovinei si \u00een familiile or\u0103senesti care descindeau din ele.<\/p>\n

\u00cen casa bunicului postul era \u021binut cu sfin\u021benie. Acolo joc de c\u0103r\u021bi nu s’a pomenit, iar dans numai la nun\u021bi. Dar din vechime s’au respectat pr\u0103znuirile s\u0103rb\u0103torilor cu bucatele lor speciale, care ap\u0103reau pe mas\u0103 odat\u0103 pe an.<\/p>\n

De Ajun se \u021binea post negru p\u00e2n\u0103 la cin\u0103, alc\u0103tuit\u0103 si ea numai din m\u00e2nc\u0103ri de post. Primul fel, cu r\u0103sturnarea principiilor gastronomice, era gr\u00e2u fiert \u00eendulcit cu miere. Gr\u00e2ul se pisa \u00een piu\u0103 de lemn, ca s\u0103 fie muiat, se fierbea ceasuri multe, apoi r\u0103cit se \u00eendulcea cu miere si se amesteca cu mac pisat si cu nuci. Trebuia s\u0103 fie un fel de preparare a gr\u00e2ului foarte vechi, asem\u0103n\u0103tor cu coliva ce se face \u00een Moldova si Muntenia. Dar gr\u00e2ul nostru nu e uscat, ci moale ca terciul.\u00a0Al doilea fel e pestele fript \u00een untdelemn, la care ultima genera\u021bie a ad\u0103ugat pestele marinat. Al treilea fel este borsul de sfecl\u0103, limpede, cu col\u021bunasi mici de aluat, umplu\u021bi cu morun s\u0103rat, numi\u021bi “pehincile Domnului”. Desertul e compus din compot de pere si prune uscate, dar n’am v\u0103zut vreodat\u0103 s\u0103-l fi gustat cineva, desi nu a fost Ajun s\u0103 fi lipsit de pe mas\u0103.<\/p>\n

Ca b\u0103uturi era permis rachiul de secar\u0103, care azi nu se mai g\u0103sete, \u00een care se topea zah\u0103r ars dup\u0103 un procedeu special pe care-l \u021bineau secret, – apoi vinul alb.<\/p>\n

\u00cen casa bunicului nu s’a pomenit pom de Cr\u0103ciun. Noi dei crescu\u021bi \u00een orase l-am avut din copil\u0103rie, iar p\u0103rin\u021bii nu l-au privit ca pe o \u00eenstr\u0103inare si derogare dela tradi\u021bie, ci ca pe o \u00eembog\u0103\u021bire a bucuriei de s\u0103rb\u0103tori a copiilor. \u00cengerii de m\u0103tase, clopo\u021beii de stil\u0103, pletele de beteal\u0103 argintie, \u021bur\u021burii de crisstal, – apoi p\u0103pusile surorilor, caii de lemn, tr\u00e2mbi\u021bele, jocurile de cuburi ale b\u0103ie\u021bilor au r\u0103mas \u00eenv\u0103luite \u00een farmecul primei uluiri, c\u00e2nd bog\u0103\u021bia fastuoas\u0103 a pomului cu lum\u00e2n\u0103rele aprinse ne scotea din piepturi strig\u0103te de \u00eenc\u00e2ntare. R\u0103zboiul cel mare \u00eenc\u0103 nu venise, erau timpurile c\u00e2nd traiul era altfel, asa cum nu-l mai puteam \u00een\u021belege noi, cei crescu\u021bi \u00een zbuciumul refugiului care a urmat \u00eendat\u0103, atunci ca si acum.<\/p>\n

Zilele de s\u0103rb\u0103tori au r\u0103mas pentru noi zile ale cultului familiei. Se adunau neamurile, casa era plin\u0103 de copii si apoi venea pelerinajul la bunicul, patriarh al preo\u021bimii bucovinene. Dar e at\u00e2t de mult de atunci… Cu noi, cei de azi, va pieri si amintirea unor vremuri at\u00e2t de greu de smuls din trecut, si care apar palide prin apa timpului…<\/p>\n

D E \u00a0 A N U L \u00a0 N O U<\/strong><\/span><\/em><\/h2>\n

Cine n’a stiut “Plugusorul” pe de rost, m\u0103car odat\u0103 \u00een via\u021b\u0103? Nefericit om. P\u00e2n\u0103 \u00een preajma adolescen\u021bei n’a fost an s\u0103 nu umbl\u0103m cu uratul \u00een seara de ajun si cu sem\u0103natul a doua zi. N\u0103v\u0103leam \u00een case si spre groaza gospodinelor, sem\u0103nam cu gr\u00e2u parchetul proasp\u0103t m\u0103turat si lustruit:<\/p>\n

“S\u0103 tr\u0103i\u021bi s\u0103’nflori\u021bi<\/em><\/span>
\n Ca merii ca perii<\/em><\/span>
\n \u00cen toamna cea bogat\u0103<\/em><\/span>
\n De toate ‘ndestulat\u0103”.<\/em><\/span><\/p>\n

Produsul uratului se transforma apoi \u00een patine. C\u0103ci noi copiii orasului nu stiam de mere si covrigi, ci de tort servit cu tac\u00e2m de argint. Principalul era ca datina s\u0103 fie men\u021binut\u0103.<\/p>\n

\u00cen Suceava a fost un elev de curs superior, mare c\u00e2nt\u0103re\u021b si temperament care trepida de dragoste de via\u021b\u0103. “Vine Anul Nou” – spuse el c\u00e2torva colegi. “Stim ura, avem buhai si harapnic, dar ce c\u00e2nt\u0103m?” C\u0103ci nu exista vreun c\u00e2ntec de Anul Nou. “F\u0103 tu un c\u00e2ntec” – \u00eei spuser\u0103 colegii. Si atunci t\u00e2n\u0103rul Emilian scrise versurile si alc\u0103tui din reminiscen\u021be melodia lui “M\u00e2ine anul se’noieste” – pe care azi \u00eel stie toat\u0103 \u021bara drept c\u00e2ntec anonim. \u00cen seara ajunului Anului Nou r\u0103sun\u0103 compozi\u021bia nou\u0103 care deveni apoi c\u00e2ntec “popular”:<\/p>\n

M\u00e2ine anul se ‘noeste<\/em><\/span>
\n Plugusorul se porneste<\/em><\/span>
\n Si-om \u00eencepe-a colinda<\/em><\/span>
\n Pe la case a ura<\/em><\/span><\/p>\n

Iarna-i grea, om\u0103tul mare<\/em><\/span>
\n Semne bune anul are<\/em><\/span>
\n Semne bune de belsug<\/em><\/span>
\n Pentru brazda de sub plug.<\/em><\/span><\/p>\n

Seara Sf\u00e2ntului Vasile<\/em><\/span>
\n Fie-v\u0103 boieri de bine,<\/em><\/span>
\n Si ‘ntru mul\u021bi ani s\u0103 tr\u0103i\u021bi<\/span><\/em><\/span>
\n Si la anul s\u0103 ‘nflori\u021bi.<\/em><\/span><\/p>\n

Anul urm\u0103tor Suceava toat\u0103, apoi Bucovina toat\u0103 c\u00e2nta aceast\u0103 urare simpl\u0103 si cu melodie vioaie. Au trecut ani, si mai t\u00e2rziu abia am aflat cine e autorul: tat\u0103l meu. Dela d\u00e2nsul si dela mama am \u00eenv\u0103\u021bat de mici copii ur\u0103ri si colinde \u00eentre care frumoasa colind\u0103 b\u0103n\u0103\u021bean\u0103 “O, ce veste minunat\u0103” – pe care ast\u0103zi o c\u00e2nt\u0103m pe voci \u00een fiecare sear\u0103 de Ajun, c\u00e2nd mama \u00eesi mai aduce aminte de vestita ei voce de mezzosopran de alt\u0103 dat\u0103.<\/p>\n

I O R D A N U L<\/strong><\/span><\/em><\/h2>\n

Prin tradi\u021bie Iordanul \u00eel petreceam \u00een casa bunicului. S\u0103 fi fost troiene mari care s\u0103 ne \u00eempiedice s\u0103 mergem la Ceahor sau ger n\u0103praznic. Da, oriunde am fi fost, dela Boboteaz\u0103 n’am lipsit. Taina sfin\u021birei apei ne ap\u0103rea plin\u0103 de har si de mister si posteam cu s\u00e2rg p\u00e2n\u0103 dup\u0103 \u00eenghi\u021bitura de aghiasm\u0103 care deslega oprelistea m\u00e2nc\u0103rii. Admiram splendidele troi\u021be s\u0103pate din ghia\u021ba lucie si translucid\u0103 care vegheau masa sfin\u021birii, bloc de ghia\u021b\u0103 pe butuci de ghia\u021b\u0103. Troi\u021ba astfel \u00eempl\u00e2ntat\u0103 din faptul gerului r\u0103m\u00e2nea toat\u0103 iarna \u00een b\u0103taia viscolelor se acoperea pe crestet si pe bra\u021be cu o hlamid\u0103 de z\u0103pad\u0103, si se ridica spre cer \u00een abur odat\u0103 cu c\u0103ldura soarelui de prim\u0103var\u0103.<\/p>\n

Venirea preotului cu sfin\u021birea era o clip\u0103 de emo\u021bie. Aveam impresia puternic\u0103 a descinderii unui trimis al Domnului si doar viersul tradi\u021bional, cu isonul \u021binut de dac\u0103l risipea solemnitatea momentului. M\u0103 trezeam \u00eeng\u00e2n\u00e2nd cu un fel de bucurie: “\u00cen Iordan botez\u00e2ndu-te Tu Doamne”… Era \u00een acest viers o putere se deslegare, ca \u00een orice tain\u0103 \u00eendeplinit\u0103. Cine poate l\u0103muri ce ad\u00e2ncuri ne sunt legate de s\u0103v\u00e2rsirea datinelor crestinesti – desi educa\u021bia v\u00e2rstei noastre, ra\u021bionalist\u0103 si laic\u0103 nu ne-a apropiat niciodat\u0103 de tr\u0103irea lor? Este s\u0103dit\u0103 ritului o putere elementar\u0103 si poate cel mai mare bun pe care l-am salvat din copil\u0103rie: c\u0103 \u00een ad\u00e2ncul sufletului nostru datina si ritul si-au p\u0103strat o virtute activ\u0103.<\/p>\n

Ajunul Iordanului era pr\u0103znuit ca si ajunul Cr\u0103ciunului cu masa de bucate de post. Ultima zi de s\u0103rb\u0103tori era o zi de melancolie. Pomul de Cr\u0103ciun \u00eesi aprindea ultima dat\u0103 podoabele str\u0103lucite. Dup\u0103 o plutire \u00een farmec care durase dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni proza cotidianului mijea iar\u0103si \u00een zarea existen\u021bii. Colinde, Ajun, Irozi si Vicleim, uratul Anului Nou, Boboteaza – erau “clipele suspendate” ale unui drum de vraj\u0103, de care ne desp\u0103r\u021beam cu at\u00e2t mai greu cu c\u00e2t \u00eel tr\u0103isem mai ad\u00e2nc.<\/p>\n

Suntem de form\u0103 or\u0103seni civiliza\u021bi. Dar sub scoar\u021ba sub\u021bire a “civiliza\u021biei” purt\u0103m \u00een noi \u00eemplantat ad\u00e2nc pe omul patriarhal ferecat de datini si credin\u021be, f\u0103r\u0103 de care traiul nostru pe p\u0103m\u00e2nt nu ar mai avea sens. S\u0103rb\u0103torile sunt prilej de reculegere \u00een ceeace este mai profund si mai bun \u00een noi si prilej de contopire cu sufletul mare si etern al neamului acestuia crestin si rom\u00e2nesc.<\/p>\n

Barbu Slu\u015fanschi<\/span>
\n<\/strong><\/span><\/span>Ziarul \u201cCuv\u00e2ntul<\/strong>\u201c, Serie Nou\u0103, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940\"\"<\/a><\/em><\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“Din v\u0103zduh cumplita iarn\u0103 cerne norii de z\u0103pad\u0103, Lungi troiene c\u0103l\u0103toare adunate’n cer gr\u0103mad\u0103; – “Tot e alb pe c\u00e2mp, pe dealuri, \u00eemprejur, \u00een dep\u0103rtare Ca fantasme albe plopii \u00eensira\u021bi se pierd \u00een zare, Si pe ‘ntinderea pustie, f\u0103r\u0103 urme, f\u0103r\u0103 drum Se v\u0103d satele pierdute sub cl\u0103bucii albi de fum”… Astfel evoca Alecsandri, chincit […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[30,4],"tags":[],"class_list":["post-12287","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-de-craciun","category-din-presa-legionara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-3cb","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12287","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12287"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12287\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12289,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12287\/revisions\/12289"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12287"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12287"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12287"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}