{"id":11868,"date":"2018-04-06T03:15:16","date_gmt":"2018-04-06T09:15:16","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=11868"},"modified":"2023-01-04T12:50:06","modified_gmt":"2023-01-04T18:50:06","slug":"declinul-sarbatorii-de-vasile-bancila","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=11868","title":{"rendered":"DECLINUL S\u0102RB\u0102TORII de Vasile B\u0103ncil\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n

Ideea de s\u0103rb\u0103toare e o idee de organizare total\u0103 a existen\u0163ei. Fiindc\u0103 s\u0103rb\u0103toarea e o hor\u0103 grav\u0103 de comuniuni cu toat\u0103 realitatea, cu toate aspectele ei necesare, posibile, imaginabile sau numai b\u0103nuite. E o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu natura cosmic\u0103; e o comuniune cu societatea; e chiar o comuniune cu lumea animal\u0103 \u015fi vegetal\u0103 \u015fi e, \u00een sf\u00e2r\u015fit, o comuniune cu tine \u00eensu\u0163i prin contenirea sau topirea contradic\u0163iilor, decep\u0163iilor, revendic\u0103rilor. Aceast\u0103 comuniune se \u00eenf\u0103ptue\u015fte \u00een grade diferite, \u00een raport cu autenticitatea tr\u0103irii s\u0103rb\u0103torii, \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna \u00eentr’o direc\u0163ie precis\u0103, care e chiar mersul spre s\u0103rb\u0103toare. S\u0103rb\u0103toarea e \u00eensu\u015fi principiul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015faniei generalizate aplicat\u0103 fastuos \u00een lume. De aici decurg mai multe urm\u0103ri, form\u00e2nd etica sufletului \u00een s\u0103rb\u0103toare. E, mai \u00eent\u00e2iu, un fel de anonimat personal, care e o participare a persoanei la taina existen\u0163ei generale \u015fi totodat\u0103 o poten\u0163are armonioas\u0103 a persoanei prin izvorul de via\u0163\u0103 al generalului. E, apoi, o relativ\u0103 stare de ascez\u0103, care admite chiar bucurii ale sim\u0163urilor, dar le d\u0103 o motivare, o s\u0103n\u0103tate \u015fi un sa\u0163 firesc u\u015for realizabil, \u00eenc\u00e2t devin mai mult momente de pr\u0103znuire a duhului, iar corpul cap\u0103t\u0103 oarecum rangul unui al doilea suflet. E, dup\u0103 aceea, un stil de monumentalitate discret\u0103, plin\u0103 de suple\u0163e \u015fi modestie, de pace profund\u0103 \u015fi vioiciune ingenu\u0103 \u015fi calm\u0103. C\u0103ci participarea la liniile existen\u0163iale ale generalului, la constitu\u0163ia lui august\u0103, nu poate da dec\u00e2t lini\u015fte \u015fi o umil\u0103 prestan\u0163\u0103 larg\u0103. Tradi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 adev\u0103rat\u0103 cunoa\u015fte foarte bine acest soiu de monu\u00admentalitate, fiindc\u0103 el nu e altceva dec\u00e2t acea b\u0103rb\u0103teasc\u0103 \u015fi suav\u0103 cuviin\u0163\u0103 \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, ce se explic\u0103 deci \u00een acest chip, ea fiind nu numai o moral\u0103 \u00een sensul obi\u015fnuit al cu\u00ad v\u00e2ntului, ci \u015fi o ontologie. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, e un anume optimism, a\u015fezat pe funda\u0163ii ce nu se pot clinti \u015fi are con\u015ftiin\u0163a soartei, dramei \u015fi “suferin\u0163ei vie\u0163ii”. Un optimism festiv, o jubilare adoratoare prin \u00eens\u0103\u015fi structura ei, fiindc\u0103 omul care tr\u0103e\u015fte s\u0103rb\u0103toarea e un om vital, \u00een leg\u0103tur\u0103 chiar biologic\u0103 cu puterea de via\u0163\u0103 a naturii, pe care, cu toat\u0103 spiritualizarea \u015fi \u00een ciuda tuturor aparen\u0163elor uneori contrare, n’a p\u0103r\u0103sit-o. Fiindc\u0103 \u00ee\u015fi d\u0103 seama de plin\u0103tatea spiritual\u0103 a realit\u0103\u0163ii, de prezen\u0163a sensului providen\u0163ial \u00een lucruri, lumea \u00een care tr\u0103im nefiind un haos, ci o cas\u0103 cu rost. Fiindc\u0103 asupra omului se apleac\u0103 \u015fi \u00eel \u00eenso\u0163e\u015fte aceast\u0103 providen\u0163\u0103, dar mai ales pentruc\u0103, indiferent de tine, te bucuri de aceast\u0103 putere suprem\u0103 pentru ea \u00eens\u0103\u015fi, pentruc\u0103 ea este, pentru simplul motiv c\u0103 exist\u0103.
\n<\/p>\n

Iat\u0103 de ce \u00een lumea valorilor s\u0103rb\u0103toarea apare \u00een calitate de summum bonum<\/em>, esen\u0163a ei trebuind solemn declarat\u0103 ca \u00eens\u0103\u015fi ra\u0163iunea vie\u0163ii umane, scopul existen\u0163ei noastre fiind crearea \u015fi valorificarea s\u0103rb\u0103torii. Con\u015ftiin\u0163a realit\u0103\u0163ii \u00eensemnificate \u015fi f\u0103cut\u0103 rodnic\u0103 \u00een om, urmeaz\u0103 s\u0103 fie principiul cel mai ad\u00e2nc de conduit\u0103, care s\u0103 permit\u0103 omenirii la sf\u00e2r\u015fitul istoriei sale \u015fi, p\u00e2n\u0103 atunci, individualit\u0103\u0163ilor excep\u0163ionale sub raportul spiritual, poposirea la \u0163\u0103rmul de unde \u00eencepe ve\u015fnicia transcendentului. Pentru aceasta \u00eens\u0103 trebue s\u0103 ni se dea alt\u0103 filozofie, dec\u00e2t aceea care ni se serve\u015fte de obiceiu. Cele dou\u0103 mari pozi\u0163ii filozofice, cari determin\u0103 felul filozofiilor, sunt dup\u0103 cum pornesc de la realitatea ca atare, realitatea obiectiv\u0103, sau de la realitatea eului, realitatea subiectiv\u0103. Filozofiile moderne sunt \u00een cea mai mare parte contaminate de perspectiva subiectivist\u0103. Dar pe aceast\u0103 cale nu se poate ajunge la s\u0103rb\u0103toare, fiindc\u0103 eul nu poate adora ceea ce consider\u0103 c\u0103 e \u00een func\u0163ie de el. Plec\u00e2nd de la realitatea general\u0103, se poate des\u00adcoperi eul, dar plec\u00e2nd de la eu<\/em> nu se poate descoperi niciodat\u0103 realitatea ca atare \u00een forma ei valabil\u0103, realitatea r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eentotdeauna, \u00een acest caz, ceva caduc, orice privi\u00adlegiu sau atribut i se va decerna, secretul existen\u0163ei ei fiind de\u0163inut de eu<\/em>, care, \u00een fond, e considerat ca singura realitate indiscutabil\u0103. Filozofia lui Descartes, ce are totu\u015fi mult obiectivism ca substrat incon\u015ftient, poate servi ca un exemplu plin de \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte, controversele de interpretare, pe cari le produce, fiind tocmai \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u00eentrebuin\u0163area metodei eului pentru dovedirea realit\u0103\u0163ii generale. G\u00e2ndirea filozofic\u0103 modern\u0103 e obsedat\u0103 de \u201elumea e reprezentarea mea”, ceea ce \u00eentr’un sens mai imediat poate fi adev\u0103rat? dar \u00een fond, lumea nu e reprezentarea mea, fiindc\u0103 nici eu nu sunt al meu: o tem\u0103 asupra c\u0103reia filozofia modern\u0103, cele mai adesea, nu a voit s\u0103 mediteze. Fructul e produsul pomului, dar totul se reduce aici? Desigur, se poate obiecta c\u0103 \u00een afirma\u0163ia \u201eeu nu sunt al meu”, se presupune existen\u0163a absolut\u0103 a ceva mai mare, c\u0103ruia \u00eei sunt subordonat, adic\u0103 se presupune existen\u0163a a ceva deocamdat\u0103 nedovedit. Aceasta e adev\u0103rat, dar n’are nici o \u00eensemn\u0103tate c\u0103ci orice metafizic\u0103 e, \u00een cele din urm\u0103, o chestiune de op\u0163i\u00adune. Felul op\u0163iunii e plin de t\u00e2lc \u015fi reveleaz\u0103 spiritul unui om sau al unei epoci. C\u00e2nd Descartes spunea \u201ecogito ergo sum”, opta de fapt pentru eu. Realitatea cea mai imediat\u0103 e \u201ecugetarea”, iar nu \u201ecuget”. Dela cugetarea \u00een sine, dela ideile ca atare, succesive \u015fi mai ales impersonale, nu se poate nici \u00eentr’un caz trece la eu. Filozofia nu \u00eencepe dec\u00e2t c\u00e2nd \u00eencepi s\u0103 te \u00eendoie\u015fti, dar de ce s\u0103 te \u00eendoie\u015fti de realitatea obiectiv\u0103, iar de eu s\u0103 nu te \u00eendoie\u015fti, c\u00e2nd, de fapt, este \u015fi el exterior intui\u0163iei imediate? Ceea ce \u00eenregistr\u0103m noi, in chip nemijlocit, e o succesiune de densit\u0103\u0163i \u015fi st\u0103ri, iar de aici nu putem scoate nici o lume extern\u0103 \u015fi nici o lume a eului. Dac\u0103 \u00eens\u0103 filozofia \u00eencepe prin a se \u00eendoi, ea nu se \u00eempline\u015fte dec\u00e2t c\u00e2nd a ajuns la credin\u0163\u0103. \u015ei avem cel pu\u0163in tot at\u00e2t drept s\u0103 opt\u0103m pentru credin\u0163a \u00een realitatea primordial\u0103 \u015fi suveran\u0103 a realit\u0103\u0163ii generale, care are pe deasupra avantagiul c\u0103 poate duce \u015fi la lumea eului \u015fi la cea mai armonioas\u0103 valorificare a acestuia. Subiectivismul filozofilor e cauza principal\u0103 pentru care oamenii, de c\u00e2nd au ie\u015fit din stadiul societ\u0103\u0163ii patriarhale, din somnul etnografic \u015fi religios, care \u00eens\u0103 \u00eenlesnea visul transcendentului \u015fi \u00eencadrarea \u00een curentul realit\u0103\u0163ii ad\u00e2nci \u2014 n’au mai putut avea o doctrin\u0103 care s\u0103 se impun\u0103 mai mult timp \u015fi unei zone largi. De atunci via\u0163a a c\u00e2\u015f\u00adtigat \u00een ini\u0163iative \u015fi forme, dar a pierdut \u00een vrednicie.<\/p>\n

\n
\n
\n

Procesul subiectiviz\u0103rii \u015fi autonomiz\u0103rii con\u015ftiin\u0163ei trebue pus \u00een leg\u0103tur\u0103 mai ales cu Rena\u015fterea, de\u015fi el a \u00eenceput mai \u00eenainte \u015fi s’a consumat dup\u0103 aceea \u015fi de\u015fi peisagii analoage \u00een semnifica\u0163ii spirituale cu Rena\u015fterea, au mai fost \u00een istoria culturii umane de c\u00e2teva ori. Dar niciodat\u0103 n’au fost at\u00e2t de radicale, de lucide, n’au avut un ecou at\u00e2t de persistent \u015fi niciodat\u0103 nu s’au \u00eentins la un num\u0103r at\u00e2t de mare de oameni. De aceea \u00een istoria omenirii, \u00eentr’un viitor \u00eendep\u0103rtat, s’ar putea ca Rena\u015fterea s\u0103 fie socotit\u0103 ca un moment desp\u0103r\u0163itor a dou\u0103 mari epoci. Semnifica\u0163ia ad\u00e2nc\u0103 a Rena\u015fterii este ten\u00addin\u0163a ie\u015firii din realitate a omului, a degaj\u0103rii de realitatea ontologic\u0103 a\u015fa cum corpurile pierd c\u0103ldur\u0103 atunci c\u00e2nd sunt izolate de focar, este acosmizarea omului \u015fi, ca virtualitate principiar\u0103, drumul spre moarte. Trebue ad\u0103ogat \u00eens\u0103 c\u0103 mizeria n’a fost pentru Rena\u015f\u00adtere, ci pentru noi cei de azi. Oamenii din Rena\u015ftere puteau s\u0103-\u015fi joace caii pe drumurile si imasurile individualismului, c\u0103ci ei aveau \u00eenc\u0103 ad\u00e2ncimea si s\u0103n\u0103tatea omului natural \u015fi a omului fecundat spiritual de Evul mediu. Libertatea de spirit \u015fi ad\u00e2ncimea fondului s’au unit atunci pentru a da condotieri de ras\u0103 tare ai culturii sau acele exemplare de uria\u015fi ai duhului, cari sunt tot at\u00e2tea titluri de m\u00e2ndrie legitim\u0103 a speciei noastre. Noi \u00eens\u0103 suntem departe de posibilit\u0103\u0163ile Rena\u015fterii \u015fi facem experien\u0163a individualismului dus la extrem. In om sunt de la \u00eenceput aceste dou\u0103 tendin\u0163e: tendin\u0163a spre \u00eencadrare \u015fi adorare, \u015fi tendin\u0163a spre emancipare \u015fi individualizare. Chiar \u00een societ\u0103\u0163ile cele mai etnografice \u015fi mai religioase sunt sv\u00e2cniri de revolt\u0103 individualist\u0103, cari reveleaz\u0103 dubla natur\u0103 primordial\u0103 a omului. \u00een aceste societ\u0103\u0163i \u00eens\u0103 manifestarea individualist\u0103 r\u0103m\u00e2ne ceva individual, nu colectiv, ceva sporadic, care produce uimire \u015fi aproape spaim\u0103, de\u015fi ceva secret din om tresalt\u0103 cu acest prilej. Pe c\u00e2nd \u00een societatea noastr\u0103, forma indivi\u00addualist\u0103 are caracter colectiv. Aceast\u0103 caracteristic\u0103 a fost ini\u0163iat\u0103 mai ales \u00een epoca Re\u00adna\u015fterii. Cine vrea s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 psihologia vremii noastre \u015fi chiar propria sa psihologie \u2014 c\u0103ci to\u0163i suntem azi mai individuali\u015fti dec\u00e2t ne \u00eenchipuim \u2014 e obligat s\u0103 studieze Rena\u015f\u00adterea, care ne-a eliberat certificatul de na\u015ftere.<\/p>\n

\n
\n
\n

Individualismul Rena\u015fterii s’a manifestat odat\u0103 cu \u00eenceputurile \u015ftiin\u0163ei moderne.
\nIn domeniul teoretic sau al cunoa\u015fterei, procedarea modern\u0103 a insistat asupra urm\u0103\u00adtoarelor forme:<\/p>\n

1. Explicarea de la imediat la imediat. Este forma cea mai specific\u0103 de \u00een\u0163elegere modern\u0103. Cauzalismul modern, at\u00e2t de desvoltat, rezult\u0103 din aceast\u0103 \u00eenclinare de a raporta orice fenomen la altul c\u00e2t mai apropiat de el \u00een timp sau spa\u0163iu.<\/p>\n

2. Explicarea de la inferior la superior. Poate cea mai mare bucurie a omului modern a fost c\u00e2nd a crezut c\u0103 a explicat complexe superioare prin cauze primitive ! O doctrin\u0103 religioas\u0103 sau filozofic\u0103 e pus\u0103 pe seama unei nemul\u0163umiri de ordin fizic, senzual, de exemplu. Caracterul elenic e pus \u00een leg\u0103tur\u0103 cu culoarea atmosferei \u015fi forma p\u0103m\u00e2ntului, ceea ce, dac\u0103 reprezint\u0103 o parte de adev\u0103r, nu reprezint\u0103 totu\u015fi esen\u0163ialul. Un aspect al acestei proced\u0103ri, e tendin\u0163a de a c\u0103uta corelate sau substituturi de realit\u0103\u0163i, cu caracter simplu sau u\u015for accesibil, pentru a studia realit\u0103\u0163ile substituite. Astfel, nervii \u0163in locul psihicului, craniul \u0163ine locul min\u0163ii, urechea \u0163ine locul… caracterului, scrisul \u0163ine locul temperamentului sau chiar al sufletului, starea sensibilit\u0103\u0163ii cutan\u00e9e \u0163ine locul gradului de oboseal\u0103, forma exterioar\u0103 a moravurilor \u0163ine locul moralei.. Logica pozitiv\u0103 nu dispre\u0163ue\u015fte exerci\u0163iul comod. Aceasta face c\u0103 adesea a explica \u00eenseamn\u0103 a primitiviza.<\/p>\n

3. Explicarea prin descompunerea totului. Dac\u0103 apa e descompus\u0103 \u00een hidrogen \u015fi oxigen, aceasta se socote\u015fte o explicare complect\u0103. \u015ei cu toate acestea e v\u0103dit c\u0103 apa ca existen\u0163\u0103 aparte, \u00een sine, nu are nimic comun cu componentele sale. Dac\u0103, prin absurd, apa s’ar putea produce din carbon \u015fi clor, ar fi acela\u015fi lucru. Mai mult : apa, at\u00e2t timp c\u00e2t r\u0103m\u00e2ne ap\u0103, e un corp tot at\u00e2t de simplu c\u00e2t \u015fi hidrogenul sau oxigenul! Nu e a\u015fa pentru chimie, dar pentru logic\u0103 nu poate fi altfel. Din faptul c\u0103 apa se produce \u00een anume \u00eemprejur\u0103ri constante \u015fi dispare \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri tot at\u00e2t de constante, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103-i cunoa\u015ftem natura. Dar cunoa\u015fterea modern\u0103 se intereseaz\u0103 mai mult de raporturi \u015fi succesiuni. 4. Explicarea \u00een cerc vi\u0163ios. De exemplu se spune, formal sau implicit: sufletul e colec\u0163ia st\u0103rilor suflete\u015fti, iar st\u0103rile suflete\u015fti sunt modific\u0103ri ale sufletului.. Acest fel de a \u00een\u0163elege se \u00eent\u00e2lne\u015fte mai des dec\u00e2t s’ar crede.<\/p>\n

5. Explicarea prin abuz de ipoteze, de teorii. Ipoteza \u00ee\u015fi are rolul ei \u00eensemnat \u015fi indispensabil, dar crearea de ipoteze risc\u0103 s\u0103 devin\u0103 si ea o industrie.<\/p>\n

6. Explicarea cu caracter logic impur ori hibrid. Nu e rar ca un pozitivist s\u0103 se extazieze \u00een fa\u0163a \u201eminunilor” naturii sau s\u0103 exclame satisf\u0103cut! \u201eare natura grij\u0103!”. E aceasta o logic\u0103 pozitiv\u0103 curat\u0103 sau e un apel deghizat la logica mistic\u0103 ?<\/p>\n

7. Explicarea prin interdic\u0163ie. Psihologul interzice preocup\u0103rile despre fiin\u0163a mai ad\u00e2nc\u0103 a sufletului, de\u015fi toat\u0103 direc\u0163ia, pe care o va lua \u00een\u0163elegerea faptelor psihice, e \u00een leg\u0103tur\u0103 cu con\u00ad cep\u0163ia despre suflet ca \u00eentreg. E destul s\u0103 amintim cazul incon\u015ftientului, care nu poate fi l\u0103murit dac\u0103 nu se pune problema resorturilor ultime ale sufletului. Studiezi psihologia, dar ce e mai interesant s\u0103 \u015ftii \u2014 sufletul \u2014 nu e voie c\u0103ci e tabu. Iar logica interdic\u0163ional\u0103 se obi\u015fnue\u015fte at\u00e2t de mult cu acest \u201eveto”, pe care-l pune, \u00eenc\u00e2t ajunge, \u00een practic\u0103, s\u0103 considere ca \u015fi explicat ceea ce a fost interzis.<\/p>\n

8. Explicarea prin interven\u0163ia viitorului. In sf\u00e2r\u015fit, c\u00e2nd g\u00e2ndirea modern\u0103 nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 lichideze o explica\u0163ie nici prin ipoteze \u015fi nici prin logic\u0103 impur\u0103 sau interdic\u0163ional\u0103, recurge la serviciile, \u00eentotdeauna generoase, ale viitorului. E aici un fel de logic\u0103 prin suspensie sau logic\u0103 viitorist\u0103. Se spune: \u201e\u00een stadiul actual al problemei, nu putem s\u0103 ne pronun\u0163\u0103m; viitorul \u00eens\u0103 va aduce lumin\u0103 \u015fi aici”. Ceea ce e cinstit lucru, \u00eens\u0103 \u00eencrederea \u00een viitor cap\u0103t\u0103 uneori un aspect prea idolatru \u015fi, pe de alt\u0103 parte, se uit\u0103 c\u0103 sunt anume cunoa\u015fteri, cari nu pot a\u015ftepta, fiindc\u0103 fac parte din respira\u0163ia vie\u0163ii \u00eens\u0103\u015fi. Con\u015ftiin\u0163a nu poate considera ca oarecum explicat ceea ce e pus \u00een cutia de scrisori a viitorului. Printre oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 sunt oameni tri\u015fti sau oameni resemna\u0163i, cari s’au \u00eenv\u0103\u0163at cu toate renun\u0163\u0103rile, dup\u0103 cum sunt \u015fi oa\u00ad meni foarte optimi\u015fti. Via\u0163a \u00eens\u0103 nu e nici at\u00e2t de trist\u0103 \u015fi nici at\u00e2t de optimist\u0103. De aceea sunt domenii, \u00een cari ea vrea neap\u0103rat o \u00een\u0163elegere, o \u00een\u0163elegere a vremii ei.<\/p>\n

\n
\n
\n

Seria acestor forme se poate continua. Ele arat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103, \u00een felul cum se prezint\u0103, v\/expjicarea tinde s\u0103 devin\u0103 adversara \u00een\u0163elegerii. Oare nu era un caz de clar\u0103 adversitate atunci c\u00e2nd se explica na\u015fterea religiei prin instinctul fricei? Ori prin interesul claselor dominante? Explicarea nu trebue s\u0103 ignoreze aceste dou\u0103 forme, prin cari s\u0103 caute s\u0103 corecteze pe cele de mai sus:<\/p>\n

1) cunoa\u015fterea obiectului \u00een el \u00eensu\u015fi, \u00een propria sa fiin\u0163\u0103 autentic\u0103 ;<\/p>\n

2) eventual, raportarea lui la un principiu esen\u0163ial \u015fi superior, care e la baza tuturor lucrurilor ori la o mare regiune a existen\u0163ei. Ignor\u00e2nd sau nevoind s\u0103 valorifice \u00eendeajuns aceste forme, g\u00e2ndirea modern\u0103 a riscat adesea s\u0103 ofere false explic\u0103ri ori s’a mul\u0163umit s\u0103 pun\u0103 un nume acolo unde se cere un adev\u0103r. Dac\u0103 \u00een psihologie, \u00een loc de \u201efacultate” se spune \u201efunc\u0163iune” \u015fi dac\u0103 s’a introdus termenul \u201eincon\u015ftient”, nu \u00een\u00ad seamn\u0103 c\u0103 \u00een\u0163elegerea a f\u0103cut mari progrese, cum are aerul. In acest mod se ajunge mai degrab\u0103 la un nou nominalism, diferit de cel medieval, dar nu mai justificat. \u00cen domeniul moral, neajunsurile au fost \u015fi mai mari. Obi\u015fnuin\u0163ele de g\u00e2ndire peri\u00ad feric\u0103 altoite pe individualism au dus la o greutate cresc\u00e2nd\u0103 de a \u00een\u0163elege valorile tran\u00ad scendente, colective \u015fi tot ce e \u00een afar\u0103 de persoana proprie. Comunicarea cu divinul a sl\u0103bit ori a disp\u0103rut cu totul, sentimentul religios reduc\u00e2ndu-se cele mai adesea, \u00een cazul c\u00e2nd se p\u0103stra, la ceva foarte alambicat. In schimb \u015fi de nevoie, s’a ajuns la primatul confesionalului \u015fi la suprema\u0163ia bisericii ca organizare istoric\u0103 asupra relugiosului pur.<\/p>\n

Biserica azi face impresia unei armate \u00een timp de pace, care-\u015fi p\u0103streaz\u0103 toate cadrele pentru c\u00e2nd va fi iar\u0103\u015fi nevoie de ele. Comunicarea cu realitatea cosmic\u0103 s’a g\u0103sit \u015fi ea \u00eentr’o situa\u0163ie din ce \u00een ce mai critic\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cei mai mul\u0163i oameni au pierdut ideea de cosmos. Acesta s’a transformat \u00een cazul cel mai bun \u00eentr’o natur\u0103 conceput\u0103 mecanicist, ca sediul legilor \u015ftiin\u0163ifice, sau \u00eentr’un\u00a0 obiectivism cu pre\u0163iozit\u0103\u0163i variate, c\u0103ruia i s’a spus, pompos, \u201esentimentul naturii”. Nici o epoc\u0103 n’a avut mai pu\u0163in\u0103 \u00een\u0163e\u00ad legere pentru natur\u0103 dec\u00e2t epoca noastr\u0103, de\u015fi a speculat asupra ei \u015fi a exploatat-o \u00een literatur\u0103. A rupe o floare \u015fi a o picta, a tunde sau a str\u00e2mba copacii, a face expozi\u0163ie de plante de pre\u0163, a \u0163ine o floare \u00een salon \u015fi a o arunca apoi \u00een hazna, nu \u00eenseamn\u0103 sentiment autentic pentru natur\u0103, pentru sufletui vegetal al lumii. C\u00e2t\u0103 dep\u0103rtare de ia primitivii, cari \u015fi azi tr\u0103esc printre arbori \u015fi uneori \u00eei \u00eenconjoar\u0103 cu adora\u0163ii religioase, sau chiar de la vechii germani, germanii barbari, cari pedepseau cu moartea \u015fi cu chinuri pe cei ce t\u0103iau sau cojeau un arbore ! \u2014 \u00cen ceea ce prive\u015fte comunicarea cu societatea, aceasta s’a g\u0103sit \u00eentr’o situa\u0163ie aproape dezastruoas\u0103. Aritmeticismui social apar\u0163ine, ca idee \u015fi ca practic\u0103, epocii moderne. \u201eVoin\u0163a general\u0103” a lui Rousseau e o voin\u0163\u0103 cantitativ\u0103, democratic\u0103, bazat\u0103 pe realitatea axiomatic\u0103 a indivizilor, iar nu a comunit\u0103\u0163ii de via\u0163\u0103. Mentalitatea monadic\u0103 nu poate duce la confundarea activ\u0103, nemecanic\u0103, \u00een totul social.<\/p>\n

\n
\n
\n

Individul modern tr\u0103e\u015fte adesea \u00een stare de r\u0103zboi cu societatea \u015fi mai ales cu statul. Aceast\u0103 lips\u0103 de comunicare social\u0103 e \u015fi mai evident\u0103 c\u00e2nd e vorba de p\u0103strat leg\u0103tura spiritual\u0103 cu societatea considerat\u0103 \u00een timp. C\u00e2nd a ap\u0103rut romanul lui Vogu\u00e9 \u201eLes morts qui parlent”, a produs \u015fi mirare, iar unii au protestat, spun\u00e2nd c\u0103 mor\u0163ii nu vorbesc dec\u00e2t \u00een roman. Necomunic\u00e2nd ori comunic\u00e2nd mediocru cu spa\u0163iul \u015fi timpul socialului, indi\u00ad vidul de azi se \u00eenclin\u0103 cu greutate \u00een fa\u0163a nevoilor generale. De aceea nu va fi de mirare dac\u0103 forma politic\u0103 de m\u00e2ine nu va fi nici democra\u0163ie corectat\u0103 \u015fi nici dictatur\u0103 \u00een \u00een\u0163e- lesul nobil, ci mai mult o satrapie devenit\u0103 necesar\u0103! Afar\u0103 de aceast\u0103 lips\u0103 de comunicare social\u0103 \u00een dispozi\u0163ia indivizilor, societatea \u00eens\u0103\u015fi s’a schimbat, pierz\u00e2nd mereu din caracterul organic, ce crea ori ad\u0103postea s\u0103rb\u0103toarea. Etnicul se dilueaz\u0103, familia se di\u00adzolv\u0103, moravurile se risipesc, iar, \u00een schimb, cre\u015fte societatea urban\u0103 cu interferen\u0163e interna\u0163ionale \u015fi cu anonimat. Etnicul este intim legat de s\u0103rb\u0103toare, familia este \u00een niare parte creatoarea tr\u0103irii s\u0103rb\u0103tore\u015fti, iar moravurile sunt substratul s\u0103rb\u0103torii sau s\u0103rb\u0103toarea \u00eens\u0103\u015fi. Peirea ori declinul acestora sunt tot at\u00e2tea sc\u0103deri aduse s\u0103rb\u0103torii. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, la toate acestea se adaog\u0103 precizarea claselor sociale \u015fi cre\u015fterea abisului dintre ele. \u00cen vechea societate, oamenii, chiar c\u00e2nd se g\u0103seau pe trepte sociale foarte diferite, aveau o cultur\u0103 asem\u0103n\u0103toare, ceea ce le d\u0103dea o real\u0103 participare comun\u0103. Ast\u0103zi indivizii au pu\u0163ine elemente comune, iar procesul de socializare urm\u00e2nd s\u0103 se fac\u0103 numai pe baza acestora, individul r\u0103m\u00e2ne izolat cu restul complexit\u0103\u0163ii lui suflete\u015fti, deci r\u0103m\u00e2ne singur. \u00cens\u0103 nu exist\u0103 s\u0103rb\u0103toare de unul singur. La fel s’a \u00eent\u00e2mplat cu \u00een\u0163elegerea lumii animale. \u015etiin\u0163a modern\u0103 ne-a obi\u015fnuit cu ideea c\u0103 omul e foarte apropiat de animale, diferen\u0163a fiind mai mult de grad. Logic ar fi fost deci ca noi s\u0103 ne fi sim\u0163it intim cu ele. Dar s’a \u00eent\u00e2mplat invers. Moralmente ne-am dep\u0103rtat de lumea animal\u0103. \u00cen societatea de alt\u0103dat\u0103, omul se considera esen\u0163ial deosebit de animale, dar prin iubire era apropiat de ele. Romanii aveau o zi c\u00e2nd \u00eempodobeau animalele cu coroni\u0163e. Iar poporul rom\u00e2n a realizat at\u00e2t de mult tov\u0103r\u0103\u015fia sufleteasc\u0103 cu animalele, \u00eenc\u00e2t \u00een unele momente le in\u00adtroducea chiar \u00een comunitatea lui religioas\u0103. D\u0103dea aghiasm\u0103 animalelor, dup\u0103 cum, \u00een ultimul timp, le d\u0103dea ap\u0103 de la Smeeni ori de la Maglavit. \u015ei nu e aici at\u00e2t un rest de mentalitate magic\u0103, ci e \u015fi un sentiment de fr\u0103\u0163ie cu tot ce e via\u0163\u0103. De altfel, \u00een folklorul rom\u00e2n se vede cum eroii sunt uneori un fel de fra\u0163i de cruce cu animalele. Caii n\u0103zdr\u0103vani dau ajutor omului. Mai mult, chiar o furnic\u0103, o pas\u0103re, salveaz\u0103 un om. Apoi oamenii iau c\u00e2teodat\u0103 chip de animale, iar acestea devin confidentele omului. Era deci o circula\u0163ie spiritual\u0103 \u00eentre oameni \u015fi animale. \u201eLimba p\u0103s\u0103rilor” e \u015fi azi un concept de aleas\u0103 mistic\u0103 \u00een popor. \u0162\u0103ranii nu s’au \u00eendoit niciodat\u0103 c\u0103 animalele au suflet \u015fi c\u0103 ceva parc\u0103 fermecat le \u00eempiedic\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 aidoma oamenilor. P\u0103storii stau \u00een munte sau pe c\u00e2mpuri singuratece, dar nu se simt singuri, fiindc\u0103 au spectacolul naturii \u015fi pre\u00adzen\u0163a camaradereasc\u0103 a animalelor. Fl\u0103c\u0103ul \u00ee\u015fi \u00eengrije\u015fte calul sau juncanii ca pe o spe\u00adran\u0163\u0103, dar \u015fi ca pe ni\u015fte tovar\u0103\u015fi de tinere\u0163e. Omul modern, de\u015fi uneori decade la in\u00ad stinctele animalelor \u015fi de\u015fi con\u015ftiin\u0163a \u00eei spune c\u0103 n’are motiv s\u0103 se cread\u0103 o existen\u0163\u0103 unic\u0103 \u00een univers, \u00een fapt, se izoleaz\u0103 de lumea animal\u0103, nu o mai \u00een\u0163elege \u015fi se \u00eenconjoar\u0103 cu ma\u015fini. E aici un fapt fundamental plin de consecin\u0163e s omul actual pierde din ce \u00een’ ce societatea animalelor \u015fi intr\u0103 in \u201esocietatea” ma\u015finilor. Dar ma\u015fina nu desvolt\u0103 puterea de simpatie, de comuniune, \u015fi determin\u0103 \u00eenclinarea de a \u00een\u0163elege \u015fi via\u0163a prin natura ma\u015finii. Ma\u015finile izoleaz\u0103 de cosmos ori \u00eel fac pe om s\u0103 se cread\u0103 zeitate. Societatea animalelor, din contr\u0103, pune pe om \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cosmosul \u015fi cu tot misterul \u015fi viul existen\u0163ei. Modernii r\u0103sfa\u0163\u0103 uneori animalele, dar e un r\u0103sf\u0103\u0163 mai mult al ritmicei nervoase. Tot a\u015fa, au societ\u0103\u0163i pentru protec\u0163ia animalelor, dar nu apropiere osmotic\u0103 de via\u0163a lor, dup\u0103 cum au societ\u0103\u0163i de asisten\u0163\u0103, dar nu iubire cre\u015ftin\u0103 de oameni. Monadismul moral e o piedic\u0103 pentru \u00een\u0163elegerea vie\u0163ii sub orice form\u0103 s’ar prezenta. Acest monadism a dus chiar \u015fi la lipsa de comunicare cu sine \u00censu\u015fi. Omul modern e f\u0103cut din at\u00e2tea aluviuni diverse, \u00eenc\u00e2t e plin de contradic\u0163ii \u015fi adesea nu mai \u015ftie ce \u00eel re\u00adprezint\u0103 pe el \u015fi ce nu. Dar \u00een afar\u0103 de aceasta, lipsa de comuniune cu realitatea general\u0103, cu via\u0163a total\u0103, ceea ce i-ar da o armonizare prin supunerea de bun\u0103 voie la sensul universal, \u00eel arunc\u0103 \u00een lumea psihologicului pur, care, \u00een aceast\u0103 calitate, se caracterizeaz\u0103 prin contradic\u0163ii. Astfel, situa\u0163ia omului modern e dureroas\u0103: cu lumea nu poate comu\u00ad nica \u00een ad\u00e2nc, pe el nu se poate g\u0103si. Via\u0163a i se transform\u0103 \u00eentr’o curs\u0103 de c\u0103utare a sa, pentru ca la urm\u0103 s\u0103 vad\u0103 c\u0103 a pierdut \u015fi lumea \u015fi pe sine \u00eensu\u015fi. Principiul s\u0103rb\u0103torii trece astfel prin zile de grea cump\u0103n\u0103.<\/p>\n

\n
\n
\n

Dar via\u0163a, \u00een orice stare s’ar g\u0103si, caut\u0103 echivalen\u0163e. Omul modern le-a c\u0103utat \u015fi el. \u015ei le-a g\u0103sit sau i s’a p\u0103rut c\u0103 le g\u0103se\u015fte \u00een dou\u0103 mari direc\u0163ii, ce sunt \u00een leg\u0103tur\u0103 cu germenii cu cari a ie\u015fit din Rena\u015ftere : epicureismul \u015fi pasiunea puterii. fEpicureismul \u00eens\u0103, oric\u00e2t ar fi de supraveghiat, nu poate fi o ra\u0163iune de via\u0163\u0103, fiindc\u0103 el cuprinde un principiu funebru: pl\u0103cerea se istove\u015fte repede \u015fi aduce un vid vital greu de com\u00ad b\u0103tut, \u015fi fiindc\u0103 \u00eendeamn\u0103 la cerc vi\u0163ios: pl\u0103cerea atrage alt\u0103 pl\u0103cere, p\u00e2n\u0103 duce la sec\u0103tuire \u015fi disperare. Epicureismul mai poate fi, \u00een chip provizoriu, o form\u0103 de via\u0163\u0103 la oamenii puternic barbari, \u00een cari clocote\u015fte via\u0163a \u015fi-\u015fi ajunge ei \u00eens\u0103\u015fi, iar nu la oamenii artificializa\u0163i de ast\u0103zi, pentru cari pl\u0103cerea ca ra\u0163iune de a fi e o mizerie ad\u0103ogat\u0103. Dar epicureismul are \u015fi alt neajuns: detest\u0103 suferin\u0163a. Via\u0163a \u00eens\u0103 e plin\u0103 de prilejuri de sufe\u00ad rin\u0163\u0103. Ceea ce face ca sufletul epicureu s\u0103 vr\u0103\u015fm\u0103\u015feasc\u0103 toat\u0103 existen\u0163a, f\u0103c\u00e2nd-o antipodul s\u0103rb\u0103torii. Cine nu admite ideea suferin\u0163ei \u015fi nu o transfigureaz\u0103, nu intr\u0103 \u00een sfera edenic\u0103 a s\u0103rb\u0103torii. Cea mai mare vin\u0103 a epicureismului e c\u0103 nu e solidar cu existen\u0163a ca atare. Pasiunea puterii, la r\u00e2ndul ei, e o \u00eencercare de rupere a echilibrului general. Ea s’a ma\u00ad nifestat la moderni mai ales prin exagerarea politicului \u015fi prin exagerarea economicului, vorbindu-se, cu intermiten\u0163e, c\u00e2nd de primatul unuia, c\u00e2nd de primatul altuia, dar am\u00e2ndou\u0103 vehicul\u00e2nd be\u0163ia puterii. Astfel s’au produs politicianismul, \u015fovinismul \u015fi capitalismul. Munca, mai ales, in loc s\u0103 fie un factor de mobilare, a devenit adesea unul de abrutizare sau satanizare. Creatorul a dat omului munca pentru a se purifica sau pentru a isp\u0103\u015fi, pentru a ajunge la quasisfin\u0163enie ori pentru a se hr\u0103ni. Iar azi este prea adesea instrument \u00een m\u00e2na celor cari vor s\u0103 c\u00e2\u015ftige putere prin ea. S’a exagerat at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t \u00eens\u0103\u015fi activitatea filozofic\u0103 ia la unii aspectul unei cuceriri a puterii. Ceea ce ar trebui s\u0103 fie prin excelen\u0163\u0103 modestie, fiorul generalului prins \u00een cristalul g\u00e2ndului, se transform\u0103 \u00een exhi\u00adbi\u0163ie de idei, \u00een balistic\u0103 de carier\u0103 ori \u00een inoculare tiranic\u0103 a doctrinei propriii Be\u0163ia puterii distruge \u00een chiar fondul s\u0103u acel raport dintre om \u015fi restul crea\u0163iei, care e necesar perspectivei s\u0103rb\u0103tore\u015fti.<\/p>\n

Ruperea sau sl\u0103birea leg\u0103turii cu esen\u0163ialul \u015fi generalul au dus la un num\u0103r de co\u00adrolare, cari sunt tocmai contrarul eticei s\u0103rb\u0103torii. Acel larg anonimat personal, ce era simfonia generalului reflectat\u0103 \u015fi valorificat\u0103 \u00een om, a f\u0103cut loc personalismului anonim, \u0219i care a dat oamenii de supracon\u015ftien\u0163i de persoana lor, dar s\u0103r\u0103ci\u0163i ca realitate l\u0103untric\u0103. Relativa ascez\u0103 ce era \u00f4 form\u0103 curat\u0103 a bucuriei, a f\u0103cut loc iure\u015fului senzual, care mai ales in vremea din urm\u0103 amenin\u0163\u0103 s\u0103 perverteasc\u0103 \u00eentregi domenii din cultur\u0103. Stilul monumental, procesional, cuviin\u0163a cu sens de continuare \u00een om a armoniei generalului, a f\u0103cut loc nervozit\u0103\u0163ii, capriciului, care imprim\u0103 lips\u0103 de stil, insolen\u0163\u0103 constitu\u0163ional\u0103 \u015fi o permanent\u0103 nelini\u015fte. Cuviin\u0163a poporului de jos, at\u00e2t c\u00e2t\u0103 a mai r\u0103mas, nu e \u00een\u0163eleas\u0103 ori e exploatat\u0103 pentru scopuri inferioare. Capriciul, amorul propriu, ner\u0103bdarea, \u00eei fac pe oamenii actuali s\u0103-\u015fi strice aproape toate momentele de s\u0103rb\u0103toare, s\u0103 strice bucuria lor \u015fi a altora, s\u0103 n’aib\u0103 sim\u0163ul momentului deosebit. Iar optimismul spiritual, crescut din sublimarea suferin\u0163ei, din ridicarea durerii \u00een lumina ve\u015fniciei \u015fi din con\u015ftiin\u0163a plenitudinei ra\u0163ionale a existen\u0163ei generale, \u00een care s\u0103l\u0103\u015flue\u015fte un sens providen\u0163ial, a f\u0103cut loc ofilirii vitale \u015fi intui\u0163iei de gol universal ori de absurditatea lucrurilor, peste tot ad\u0103og\u00e2ndu-se, ca o pecingine a sufletului, sentimentul de plictiseal\u0103 at\u00e2t de specific epocii moderne \u015fi pe care spiritul autentic nu-l cunoa\u015fte dec\u00e2t ca idee.<\/p>\n

\n
\n
\n

\u00cen aceast\u0103 configura\u0163ie sufleteasc\u0103, ce au devenit s\u0103rb\u0103torile? Num\u0103rul lor a sc\u0103zut, iar cele cari au r\u0103mas, s’au denaturat \u00een cea mai mare parte. Sc\u0103derea num\u0103rului, p\u00e2n\u0103 la un punct, e priincioas\u0103 pedagogiei s\u0103rb\u0103torii. Afar\u0103 de aceasta, ele tindeau la un moment dat s\u0103 fie prea multe, cum s’a \u00eent\u00e2mplat la Greci \u015fi la Romani, atunci c\u00e2nd num\u0103rul s\u0103rb\u0103torilor a dep\u0103\u015fit pe cel al zilelor lucr\u0103toare. Dar reducerea num\u0103rului s\u0103r\u00ad b\u0103torilor nu s’a f\u0103cut din spirit de deferent\u0103 fa\u0163\u0103 de ele, ci \u00een primul r\u00e2nd din cauza intereselor muncii \u00een sistemul capitalist. Burghezia a dat cu b\u0103\u0163ul ori unde a \u00eent\u00e2lnit un obstacol adus muncii. Iar protestantismul \u015fi calvinismul au venit \u00een ajutorul acestei concep\u0163ii. Capitalismul vrea materii prime, tehnic\u0103 perfec\u0163ionat\u0103 p\u00e2n\u0103 la maximum, un regim juridico-politic propriu concuren\u0163ei, debu\u015feuri \u015fi ore de lucru. Economismul modern n’a \u00een\u0163eles niciodat\u0103 s\u0103rb\u0103torile. Un fenomen cu mult mai periculos e \u00eens\u0103 denaturarea s\u0103rb\u0103torilor. Epoca noastr\u0103 ne-a dat s\u0103rb\u0103toarea cucaracter strict politic, cum a fost \u00eentreg pachetul de s\u0103rb\u0103tori al revolu\u0163iei franceze sau cum e cel al Rusiei de azi. Ori s\u0103rb\u0103toarea conven\u0163ional\u0103, instituit\u0103 de la o zi la alta, uit\u00e2ndu-se c\u0103 t\u0103ria s\u0103rb\u0103torilor e garantat\u0103 de fondul tradi\u0163ional pe care-l includ: s\u0103rb\u0103torile cre\u015ftine, de exemplu, s’au altoit pe fondul s\u0103rb\u0103torilor asiatice, greco-romane, germanice \u015fi anglo-saxone, c\u00e2teodat\u0103 p\u0103str\u00e2nd chiar acelea\u015fi zile. Conven\u0163ionalismul acesta a mers uneori p\u00e2n\u0103 la a omor\u00ee s\u0103rb\u0103toarea prin ridicol. C\u0103ci ce altceva \u00eenseamn\u0103 instituirea unei zi a mamei, c\u00e2nd se plimb\u0103 copiii pe strad\u0103 \u015fi sunt pu\u015fi s\u0103 spun\u0103 \u201eda\u0163i-ne ta\u0163i legitimi?”. Cei ce se joac\u0103 de-a crearea s\u0103rb\u0103torilor, le dau lovitura de gra\u0163ie. Pe urm\u0103, s\u0103rb\u0103torile moderne au c\u0103p\u0103tat \u00eencet-\u00eencet un \u00een\u0163eles precump\u0103nitor de repaos, sau de higien\u0103, sau de munc\u0103 suplimentar\u0103 (\u00een jurul unor ora\u015fe mari, ca Parisul, sunt case ridicate de m\u00e2na proprie\u00adtarilor lor \u00een zile de s\u0103rb\u0103toare) sau, \u00een cazul cel mai bun, de evadare \u201e\u00een mijlocul naturii” at\u00e2t c\u00e2t\u0103 se mai p\u0103streaz\u0103 \u00een aproprierea \u00eengr\u0103m\u0103dirilor omene\u015fti. Apoi, se \u00eenmul\u00ad\u0163esc s\u0103rb\u0103torile cu caracter strict individual ori \u00een cerc intim. S\u0103rb\u0103torile cele mai dena\u00adturate sunt \u00eens\u0103 s\u0103rb\u0103torile luxurii. \u00eentr’un magazin cu lucruri de art\u0103 din Dijon am cetit, acum c\u00e2\u0163iva ani, aceste cuvinte gravate pe fundul unui talger: \u201eNe faites pas l’amour le Samedi; que vous resterait-il alors \u00e0 faire le Dimanche?”, ceeace e violent de expresiv pentru ce vrem s\u0103 spunem. Haitele populare emancipate m\u00e2njesc s\u0103rb\u0103toarea. Birourile judiciare \u015fi dispensariile medicale au \u00eentotdeauna de lucru dup\u0103 s\u0103rb\u0103tori. Ziua divinit\u0103\u0163ii \u015fi ziua triumfului generalului se transform\u0103 astfel \u00een ziua vi\u0163iului. S\u0103rb\u0103torile au devenit deci sau \u00eenclin\u0103 s\u0103 devin\u0103 ast\u0103zi pseudos\u0103rb\u0103tori. C\u00e2t e de adev\u0103rat\u0103, din nefericire, aceast\u0103 afirma\u0163ie, se vede \u015fi din faptul c\u0103 oamenii tind acum s\u0103 niveleze s\u0103r\u00adb\u0103torile, s\u0103 le serbeze la fel, Pa\u0219tile ca \u015fi Cr\u0103ciunul, f\u0103r\u0103 s\u0103 ad\u00e2nceasc\u0103 \u00eenalta \u015fi specifica, feerie spiritual\u0103 pe care o cuprinde fiecare s\u0103rb\u0103toare; ori din sincretismul cresc\u00e2nd, acum manifest\u00e2ndu-se tendin\u0163a de a amesteca s\u0103rb\u0103torile \u015fi obiceiurile, de a face pom, de Cr\u0103ciun, de a serba de dou\u0103 ori aceia\u015fi s\u0103rb\u0103toare, una ortodox\u0103, alta catolic\u0103; ori din lipsa de halo spiritual a s\u0103rb\u0103torilor actuale: odinioar\u0103 oamenii se preg\u0103teau pentru serb\u0103ri, m\u0103rindu-\u015fi receptivitatea s\u0103rb\u0103toreasc\u0103, pentru ca apoi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 ecourile. Acum s\u0103rb\u0103toarea vine \u015fi dispare ca un tren rapid, din care c\u0103l\u0103torii nici n’au timp s\u0103 coboare. Devine o amintire \u00eenainte de fi venit. Putem deci pronun\u0163a cuvintele; declinul s\u0103rb\u0103torii! At\u00e2t al s\u0103rb\u0103torii concrete, c\u00e2t \u015fi al principiului s\u0103rb\u0103torii, ceea ce e \u00eenc\u0103 \u015fi mai grav. Cine ar privi obiectiv, oarecum din afar\u0103, \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea de azi a omenirii, ar fi izbit de acest fapt c\u0103 oamenii istoriei actuale nu sunt \u00een stare s\u0103 creeze sau s\u0103 valorifice <\/span>s\u0103rb\u0103torile, spre deosebire de alte epoci istorice. Omul de azi sufer\u0103 de impoten\u0163\u0103 festiv\u0103, pe c\u00e2nd omul vechiu se caracteriza prin capacitate festiv\u0103. Excep\u0163ie fac \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 s\u0103rb\u0103torile na\u0163ionale \u015fi c\u00e2teva mari s\u0103rb\u0103tori religioase, dar \u015fi aici trebue mult\u0103 pompare oficial\u0103 sau din partea oamenilor de doctrin\u0103 ori ai bisericii. Culmea acestei ,psihologii nefestive se manifest\u0103 \u00eens\u0103 atunci c\u00e2nd omul actual \u00eencepe s\u0103 capete fric\u0103 de s\u0103rb\u0103toare. C\u0103ci s\u0103rb\u0103toarea, \u00een loc s\u0103 fie pentru el prilejul de a intra \u015fi mai mult \u00een plin\u0103tatea existen\u0163ei, \u00een taina inepuizabil\u0103 a realului, se prezint\u0103 ca un moment, de vid, ca o ie\u015fire din realitate ! S\u0103rb\u0103toarea e ziua c\u00e2nd n’are ziar, c\u00e2nd n’are birou, c\u00e2nd n’are zgomot! De aceea din acest punct de vedere prefer\u0103 zilele de lucru. \u00cencepe s\u0103 conceap\u0103 existen\u0163a ca o imens\u0103 zi de lucru \u015fi s\u0103 anexeze s\u0103rb\u0103torile la celelalte zile. Pentru oamenii de alt\u0103dat\u0103, tocmai zilele de lucru erau anexate la s\u0103rb\u0103toare \u015fi, \u00een acest chip, acestea se spiritualizau prin ideea de s\u0103rb\u0103toare. Azi nivel\u0103m totul. Nu mai \u015ftim c\u0103 existen\u0163a are at\u00e2ta valoare c\u00e2t\u0103 s\u0103rb\u0103toare realizeaz\u0103, c\u00e2t suflu de s\u0103rb\u0103toare pune \u00een lucruri \u015fi gesturi. Nu \u015ftim, \u015fi de aceea ducem o lupt\u0103 surd\u0103 contra s\u0103rb\u0103torilor \u00een ceeace ele reprezint\u0103 <\/span>autentic.<\/span><\/p>\n

\n
\n
\n

Acest r\u0103u \u00ee\u015fi arat\u0103 toat\u0103 semnifica\u0163ia dac\u0103 e raportat la ideea de timp. Am v\u0103zut \u00een ce m\u0103sur\u0103 la popoarele patriarhale timpul era valorificat prin s\u0103rb\u0103toare. La moderni, s\u0103rb\u0103toarea dec\u0103z\u00e2nd, timpul reapare ca z\u0103d\u0103rnicie, ceea ce e cu at\u00e2t mai dramatic, cu c\u00e2t omul de azi, fiind at\u00e2t de frecvent imperialist, nu se resemneaz\u0103 u\u015for s\u0103 i se anuleze absolutul dorin\u0163elor. \u015ei atunci pentru a se elibera de obsesia z\u0103d\u0103rniciei timpului, a recurs la trei solu\u0163ii:<\/p>\n

1. O accelerare \u015fi o mecanizare extraordinar\u0103 a vie\u0163ii, \u00een care omul devine aproape un mobil mecanic printre alte mobile, pierde intimitatea cu timpul, aproape c\u0103 nu mai \u015ftie \u00een ce moment se g\u0103se\u015fte. Ca s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 \u00een ce zi e, face sfor\u0163\u0103ri ori trebue s\u0103 se uite mereu \u00een foaia calendarului.<\/p>\n

2. O accentuare hedonic\u0103 p\u00e2n\u0103 la paro\u00adxism a momentului prezent, desinteresare de trecut \u015fi viitor, tr\u0103irea clipei.<\/p>\n

3. Refugiul \u00een munc\u0103 necurmat\u0103; Modernii exagereaz\u0103 munca din motive economice, dar adeseaori o fac \u015fi ca ap\u0103rare fa\u0163\u0103 de timp. In toate aceste cazuri, metoda e de fapt aceia\u015fi : uitarea. Dar ea e o metod\u0103 mediocr\u0103 sau e metoda marilor disper\u0103ri. S’ar zice c\u0103 prin organizarea acestei uit\u0103ri cultura modern\u0103 dovede\u015fte c\u0103 \u00eei e fric\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi. \u00ce\u015fi d\u0103 seama c\u0103 \u00eenchide \u00een ea un element de disperare, de nihilism, de moarte. Poate fi ceva mai tragic pentru o cultur\u0103 dec\u00e2t s\u0103-\u015fi produc\u0103 spaim\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi, fug\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi? Dac\u0103 \u00een trecut s\u0103r\u00adb\u0103toarea era voin\u0163a de a tr\u0103i a popoarelor prin \u00eenl\u0103turarea z\u0103d\u0103rniciei timpului, lipsa actual\u0103 de s\u0103rb\u0103toare ori diluarea s\u0103rb\u0103torescului dovedesc r\u0103t\u0103cirea voin\u0163ei de a tr\u0103i si c\u0103derea \u00een z\u0103d\u0103rnicie, \u00een care numai stupefiantul uit\u0103rii mai poate aduce o relativ\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere.<\/p>\n

Izolarea cuprinde \u00eentotdeauna pedeapsa \u00een propria sa natur\u0103. Izolarea de factorul divin, de realitatea cosmic\u0103, de comunitatea vie\u0163ii, nu putea duce dec\u00e2t la singur\u0103tate \u015fi insignificare, la intui\u0163ia omului c\u0103 e: p\u0103r\u0103sit \u00een univers, c\u0103 acest univers \u00eensu\u015fi e ceva am\u0103gitor ori f\u0103r\u0103 nici un rost. C\u0103ci f\u0103r\u0103 o participare organic\u0103, nu putem avea certitudinea consisten\u0163ei \u015fi m\u0103re\u0163iei realit\u0103\u0163ii. Acest sentiment de singur\u0103tate \u015fi de p\u0103r\u0103sire al omului \u015fi aceast\u0103 total\u0103 ignorare a ra\u0163iunii de fond a lucrurilor, le-am putea numi orfanismul <\/span>metafizic \u015fi moral atomului modern. Aproape orice om modern ridicat deasupra biologicului, sufer\u0103 de acest orfanism, care \u00een unele cazuri ia forma grav\u0103 a unei quasi-isterii metafizice. De acest sentiment nu poate sc\u0103pa dec\u00e2t \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ias\u0103 din capti\u00ad vitatea eului propriu. Omul modern \u015fi-a fost prea mult timp spectacol \u015fi spectator. Ori unde s’a \u00eentors, s’a v\u0103zut pe sine, \u015fi-a v\u0103zut masca sa. Intr’un film celebru, eroul se g\u0103sea la un moment dat cuprins de jur-\u00eemprejur \u00eentr’un sistem de oglinzi. \u00cencerca s\u0103 ias\u0103, dar se izbea de propria sa imagine. Aproape c\u0103 nu mai \u015ftla care era el, dac\u0103 nu cumva era unul din cei mul\u0163i din lumina oglinzilor. \u00cen aceast\u0103 stare de nesiguran\u0163\u0103 \u015fi irealitate a ajuns adesea \u015fi omul actual. Aceast\u0103 situa\u0163ie nu poate s\u0103 dureze. C\u0103ci via\u0163a nu tole\u00adreaz\u0103 mult\u0103 vreme r\u0103zmeri\u0163e \u015fi artificializ\u0103ri. \u00centr’un chip sau altul, va trebui s\u0103 reintr\u0103m \u00een realitate. Teoretic vorbind, aceasta se va \u00eent\u00e2mpla ori prin moarte propriu zis\u0103, ori printr’o rebarbarizare, instinctele urm\u00e2nd s\u0103 creeze o nou\u0103 cultur\u0103, ori printr’o nou\u0103 orientare a culturii de azi. Desigur, ultima alternativ\u0103 e cea mai probabil\u0103. La baza unei noi epoci culturale, nu sunt ideile precise \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in logica, ci anume nevoi spirituale. Aceste nevoi au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 acum. Iar noua orientare filozofic\u0103 le e fa\u00advorabil\u0103. Chiar \u015ftiin\u0163a poate da contribu\u0163ia sa, cum e de exemplu convingerea unor fi\u00ad zicieni de azi c\u0103 universul trebue conceput ca av\u00e2nd \u201eo structur\u0103 pur matematic\u0103”, o armonie muzical\u0103, ca fiind deci un cosmos. Credin\u0163a \u00een armonia realit\u0103\u0163ii va aduce alt\u0103 armonie \u015fi \u00een suflete \u015fi un \u00eendemn suveran la spiritul de ierarhie. Dac\u0103 vom merge pe aceast\u0103 cale, vom reg\u0103si secretul comunic\u0103rii cu marile regiuni ale existen\u0163ei, vom reg\u0103si sistemul p\u0103rin\u0163ilor no\u015ftri, \u00een care e at\u00e2ta gra\u0163ie sever\u0103, de a organiza via\u0163a. Atunci duhul s\u0103rb\u0103torii va putea fi iar\u0103\u015fi activ \u00een lume.<\/p>\n

Vasile B\u0102NCIL\u0102<\/strong><\/p>\n

“G\u00e2ndirea”, Anul XV, Nr. 5, Mai 1936<\/h5>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ideea de s\u0103rb\u0103toare e o idee de organizare total\u0103 a existen\u0163ei. Fiindc\u0103 s\u0103rb\u0103toarea e o hor\u0103 grav\u0103 de comuniuni cu toat\u0103 realitatea, cu toate aspectele ei necesare, posibile, imaginabile sau numai b\u0103nuite. E o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu natura cosmic\u0103; e o comuniune cu societatea; e chiar o comuniune cu lumea animal\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-11868","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-35q","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11868","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11868"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11868\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15993,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11868\/revisions\/15993"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11868"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11868"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11868"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}