{"id":11422,"date":"2017-01-28T03:05:36","date_gmt":"2017-01-28T09:05:36","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=11422"},"modified":"2017-01-28T04:51:07","modified_gmt":"2017-01-28T10:51:07","slug":"pacat-si-transfigurare-de-emil-cioran","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/?p=11422","title":{"rendered":"P\u0102CAT \u015eI TRANSFIGURARE de Emil Cioran"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n

\"\"<\/a>Exist\u0103 mult\u0103 bucurie \u00een nelini\u015fte \u015fi mult\u0103 voluptate \u00een suferin\u0163\u0103. F\u0103r\u0103 acest com\u00adpromis superior, cine \u015ftie dac\u0103 s’ar mai fi g\u0103sit oameni care s\u0103-\u015fi caute fericirea \u00een ne\u00adfericire \u015fi salvarea pe drumuri de \u00eentunerec, \u015fi dac\u0103 ar mai fi posibil\u0103 o m\u00e2ntuire prin ocolurile r\u0103ului. Iubirea infernalului nu este posibil\u0103 f\u0103r\u0103 reflexele de paradis ale bucuriei \u015fi ale volupt\u0103\u0163ii pure. Dar c\u00e2nd con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103, pe calea m\u00e2ntuirii inverse, r\u0103m\u00e2ne la un moment dat, pur\u0103 de bucurie \u015fi de voluptate, c\u00e2nd nelini\u015ftea \u015fi suferin\u0163a se \u00eenchid \u00een ele \u00een\u015file pentru a-\u015fi medita abisul ? Atunci ne mai putem noi crede pe drumul m\u00e2n\u00adtuirii ? Sau mai vrem<\/em> noi s\u0103 ne m\u00e2ntuim ? Nu se poate \u015fti dac\u0103 omul vrea sau nu s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103, fiindc\u0103 nu se poate \u015fti dac\u0103 momentul ultim al m\u00e2ntuirii \u2014 transfigurarea este altceva dec\u00e2t o \u00eenfund\u0103tur\u0103 sublim\u0103.<\/p>\n

Refuzul m\u00e2ntuirii pleac\u0103 dintr’o iubire secret\u0103 a tragediei. Este ca \u015fi cum odat\u0103 m\u00e2n\u00adtui\u0163i, ni-ar fi fric\u0103 s\u0103 nu fim arunca\u0163i la co\u015f de Divinitate \u015fi am prefera o r\u0103t\u0103cire pentru a ne \u00eemplini un orgoliu absolut. Cu toate acestea nu exist\u0103 nimeni care s\u0103 nu priveasc\u0103 pierderea m\u00e2ntuirii, ca pe cea mai mare ocazie pierdut\u0103, precum nu exist\u0103 nimeni, care s\u0103 nu se \u00eembujoreze \u00een visul alb al transfigur\u0103rii. \u015ei aceast\u0103 situa\u0163ie este at\u00e2t de drama\u00adtic\u0103, \u00eenc\u00e2t te \u00eentrebi dac\u0103 Dumnezeu nu ne-a exilat pe p\u0103m\u00e2nt pe fiecare \u00een parte.
\n<\/p>\n

Dar omul nu poate tr\u0103i numai \u00een nelini\u015fte \u015fi numai \u00een durere. Existen\u0163a exclusiv\u0103 \u00een gama st\u0103rilor negative, f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere la naivitate \u015fi f\u0103r\u0103 \u00eenaintare \u00een transfigurare, \u00eempo\u00adv\u0103reaz\u0103 \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103, \u00eenc\u00e2t presiunea unei vini<\/em>, adaug\u0103 un atribut du\u00adreros acesteia. Na\u015fterea con\u015ftiin\u0163ii vinovate<\/em> indic\u0103 un moment primejdios \u015fi fatal! Ne sim\u0163im treptat ap\u0103sa\u0163i de temeri ascunse \u015fi responsabili f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim fa\u0163\u0103 de cine. N’am comis nici o crim\u0103 \u015fi n’am ofensat nici cea mai ne\u00eensemnat\u0103 fiin\u0163\u0103; dar con\u015ftiin\u0163a este turburat\u0103 ca dup\u0103 o crim\u0103 \u015fi ca dup\u0103 cea mai grozav\u0103 ofens\u0103. Ne-am ascunde \u00een zone de \u00eentunerec de frica luminii. O team\u0103 de claritate ne st\u0103p\u00e2ne\u015fte, o team\u0103 de lucruri transparente, de tot ceiace exist\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 nevoe de justificare. Nelini\u015ftea cre\u015fte cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t noi nu putem g\u0103si un determinant concret \u015fi imediat. O vin\u0103 f\u0103r\u0103 obiect, o nelini\u015fte f\u0103r\u0103 o cauz\u0103 exterioar\u0103. Am vrea atunci mai bine s\u0103 fi f\u0103cut o crim\u0103, s\u0103 fi distrus un prieten, s\u0103 fi ruinat o familie, s\u0103 fi fost murdari, triviali \u015fi bestiali. Mai repede am accepta s\u0103 fim recunosc\u0103tori unei victime, dec\u00e2t s\u0103 ne scufund\u0103m \u00een indefi\u00adnitul nelini\u015ftii noastre. Pierdu\u0163i \u00een obscurit\u0103\u0163ile unei mine \u015fi condamna\u0163i f\u0103r\u0103 sc\u0103pare, ne-am sim\u0163i mai lumino\u015fi dec\u00e2t \u00een mrejile unei vini ce n’o putem \u00een\u0163elege. Con\u015ftiin\u0163a vinovat\u0103 ne ofer\u0103 exemplul celui mai mare naufragiu moral. F\u0103r\u0103 ea n’am \u00een\u0163elege nimic din toat\u0103 drama p\u0103catului, n’am presim\u0163i nimic din procesul prin care f\u0103r\u0103 s\u0103 fim vinova\u0163i fa\u0163\u0103 de ceva<\/em>, putem fi vinova\u0163i fa\u0163\u0103 de tot<\/em>. C\u00e2nd ne sim\u0163im responsabili fa\u0163\u0103 de sursele prime ale\u00a0vie\u0163ii, atunci curajul g\u00e2ndirii noastre a devenit primejdie pentru existen\u0163a noastr\u0103.<\/p>\n

Na\u015fterea con\u015ftiin\u0163ii vinovate nu se poate concepe \u00een afar\u0103 de o existen\u0163\u0103 care sufere. Drumul spre p\u0103cat pleac\u0103 din suferin\u0163\u0103 \u015fi este suferin\u0163\u0103. Dar o suferin\u0163\u0103 infinit\u0103. Presiunea con\u015ftiin\u0163ii vinovate n’o cunosc aceia la cari suferin\u0163a \u00eenceteaz\u0103, pentru cari ea este o simpl\u0103 potec\u0103, \u00eengust\u0103 ca \u015fi dorin\u0163a lor de fericire sau de nefericire. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u00eens\u0103, cu aceia cari n’au de ales dec\u00e2t \u00eentre suferin\u0163\u0103 \u015fi paradis? (Este oare admisibil\u0103 alt\u0103 al\u00adternativ\u0103?) \u015ei ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu aceia cari de fric\u0103 de a pierde suferin\u0163a prin c\u00e2\u015ftigarea paradisului, nu pot renun\u0163a niciodat\u0103 la ea ? In ce lume s\u0103 se a\u015feze acei ce se simt tari numai \u00een contradic\u0163ie, ce sunt victorio\u015fi doar \u00eentre dou\u0103 t\u0103i\u015furi? Nu este existen\u0163a cea mai plin\u0103 aceia \u00een care mugurii sur\u00e2d putregaiului ? Intr’o mare existen\u0163\u0103, contradic\u0163ia este o suprem\u0103 unitate. Reflexul Divinit\u0103\u0163ii \u00een om este sesizabil \u00een rezisten\u0163a \u00een antinomii. Suntem pe calea Dumnezeirii de c\u00e2te ori \u00een noi dialectica nu mai este un proces, de c\u00e2te ori antinomiile se rotunjesc \u00een bolta fiin\u0163ii noastre, imit\u00e2nd curba de azur a cerului, iar pe calea noastr\u0103<\/em> (a celor c\u0103zu\u0163i iremediabil \u00een timp) de c\u00e2te ori tr\u0103im orice proces ca o durere. \u015ei tr\u0103im durerea ca o dialectic\u0103 cu un singur termen. Durerea se afirm\u0103; se neag\u0103 tot \u00een durere \u015fi se \u00eenbin\u0103 \u00een durere. Este ceva monoton \u00een toat\u0103 drama suferin\u0163ii…<\/p>\n

Vr\u00e2nd sau nevr\u00e2nd, fiecare om \u00eenclin\u0103 s\u0103 considere durerea ca un drum spre puri\u00adtate, ca un simplu moment \u00een evolu\u0163ia sa, fiindc\u0103 p\u00e2n\u0103 acum nimeni n’a putut-o accepta ca o stare natural\u0103. Neput\u00e2nd-o \u00eenvinge \u015fi dep\u0103\u015fi, ea se sistematizeaz\u0103 \u00een existen\u0163a noa\u00adstr\u0103, cre\u00e2nd o dispozi\u0163ie exact opus\u0103 purit\u0103\u0163ii. Ce isp\u0103\u015fim prin suferin\u0163a noastr\u0103 ? Este \u00een\u00adt\u00e2ia \u00eentrebare a con\u015ftiin\u0163ii vinovate. Ce isp\u0103\u015fim c\u00e2nd n’am f\u0103cut<\/em> nimic? O vin\u0103 f\u0103r\u0103 obiect ne tiranizeaz\u0103 \u015fi povara pe con\u015ftiin\u0163\u0103 cre\u015fte cu progresul durerii. Un criminal are o scuz\u0103<\/em> pentru nelini\u015ftea lui: victima; un om religios; un gest imoral; un p\u0103c\u0103tos obi\u015f\u00adnuit: o abatere dela lege. Ace\u015fti oameni sunt sco\u015fi din comunitate; at\u00e2t ei c\u00e2t \u015fi comu\u00adnitatea \u015ftiu<\/em> dece sunt blestema\u0163i. Nelini\u015ftea lor are un sprijin \u00een certitudinea motivului exterior. Fiecare din ei poate spune lini\u015ftit: sunt vinovat, fiindc\u0103… Dar acela care nu poate spune nici m\u0103car fiindc\u0103 ?<\/em> Sau, c\u00e2nd mai t\u00e2rziu, \u00een torturile con\u015ftiin\u0163ii vinovate, acest fiindc\u0103<\/em> va fi urmat de o scuz\u0103<\/em> ce acoper\u0103 totul \u015fi acest tot, nu va putea m\u00e2ng\u00e2ia cu imensitatea lui dorin\u0163a noastr\u0103 dureroas\u0103 dup\u0103 un p\u0103cat imediat, concret \u015fi viu? N’am vrea oare s\u0103 fim vinova\u0163i fa\u0163\u0103 de ceva vizibil<\/em> ? S\u0103 \u015ftim c\u0103 suferim din cauza cut\u0103rui \u015fi cut\u0103rui lucru, s\u0103 ne sim\u0163im vinova\u0163i fa\u0163\u0103 de o prezen\u0163\u0103, de o fiin\u0163\u0103 determinat\u0103, s\u0103 putem aduce durerea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 nume \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un nume<\/em>…<\/p>\n

\n
\n
\n

N’am p\u0103c\u0103tuit fa\u0163\u0103 de nimeni \u015fi fa\u0163\u0103 de nimic; dar am p\u0103c\u0103tuit fa\u0163\u0103 de tot, fa\u0163\u0103 de o ultima ra\u0163iune. Aceasta este calea p\u0103catului metafizic. Precum formele multiple ale te\u00admerii, \u00een loc s\u0103 se nasc\u0103 individual \u015fi disparat pentruc\u0103 s\u0103 culmineze \u00een frica de moarte,\u2014 se nasc la unii dintr’o fric\u0103 ini\u0163ial\u0103 \u00een fa\u0163a mor\u0163ii, tot a\u015fa \u00een cazul p\u0103catului metafizic, o vin\u0103 esen\u0163ial\u0103 \u00een fa\u0163a existen\u0163ii, iradiaz\u0103 dela centru toate elementele povarei noastre l\u0103untrice.<\/p>\n

Con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 vinovat\u0103, \u00eencercuit\u0103 de coroana neagr\u0103 a p\u0103catului, \u00ee\u015fi d\u0103 \u00een cele din urm\u0103 seama de un atentat comis de existen\u0163a noastr\u0103 \u00eempotriva surselor vie\u0163ii \u015fi ale existen\u0163ii. \u00cent\u00e2iul \u015fi ultimul p\u0103cat.<\/p>\n

Dintr’o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 suferin\u0163\u0103 se na\u015fte con\u015ftiin\u0163a p\u0103catului; la r\u00e2ndul lui, el este o pedeaps\u0103 a acestei suferin\u0163i. Sau poate mai mult: p\u0103catul este o autopedeaps\u0103 a suferin\u0163ii. Isp\u0103\u015fim prin el vina de a nu fi devenit puri<\/em> prin durere; de a nu fi f\u0103cut saltul, trans\u00adfigurarea, ci continu\u0103m a suferi mai departe f\u0103r\u0103 margine, isp\u0103\u015fim mai cu seam\u0103 de a nu fi voit<\/em> s\u0103 devenim puri. C\u0103ci nu se poate spune c\u0103 n’am avut fiecare la un moment dat cheia paradisului…<\/p>\n

Dintr’o mare reflexie asupra sa \u00eensu\u015fi, con\u015ftiin\u0163a vinovat\u0103 \u00eencepe s\u0103 descopere ra\u0163iu\u00adnile ultime ale nelini\u015ftii sale. Dec\u00e2t, acestea niciodat\u0103 nu vor putea echivala motivul precis \u015fi cauza exterioar\u0103, ci, dimpotriv\u0103, amplific\u0103 problemele existen\u0163ii proprii.<\/p>\n

C\u0103ci toat\u0103 drama p\u0103catului metafizic consist\u0103 \u00een tr\u0103darea ra\u0163iunilor ultime ale existen\u0163ii. Aceasta \u00eenseamn\u0103 a fi vinovat fa\u0163\u0103 de tot, iar nu fa\u0163\u0103 de ceva. \u015etiind<\/em> aceasta, ne-am u\u015furat sarcina \u015fi blestemul ? Nu; fiindc\u0103 nu putem \u00eenl\u0103tura \u201ecauza” nelini\u015ftii noastre f\u0103r\u0103 s\u0103 ne \u00eenl\u0103tur\u0103m \u015fi pe noi. Deja, p\u0103c\u0103tuind<\/em> ne-am \u00eenl\u0103turat din existen\u0163\u0103, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd \u00een schimb, o deconcertant\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103<\/em> a acestei existen\u0163e.<\/p>\n

\n
\n
\n

To\u0163i acei ce au tr\u0103dat geniul pur al vie\u0163ii \u015fi au turburat sursele vitale \u00een elanul demiurgic al con\u015ftiin\u0163ii, au atentat la ra\u0163iunile prime ale existen\u0163ii, la existen\u0163\u0103 ca atare. Ei au violat misterele ultime ale vie\u0163ii \u015fi au ridicat toate v\u0103lurile ce acopereau taine, ad\u00e2ncimii \u015fi iluzii. Con\u015ftiin\u0163a vinovat\u0103 rezult\u0103 din atentatul cu voe sau f\u0103r\u0103 voe \u00eempotriva vie\u0163ii. Toate clipele, cari n’au fost clipe de extaz \u00een fa\u0163a vie\u0163ii, s’au totalizat \u00een vina infinit\u0103 a con\u015ftiin\u0163ii. Via\u0163a ne-a fost dat\u0103 ca s\u0103 murim \u00een extazul ei. Datoria omului era s’o iubeasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la orgasm. Oamenii trebuiau s\u0103 lucreze la construirea celui de al doilea paradis. Dar la aceast\u0103 construc\u0163ie n’a fost depus\u0103 p\u00e2n\u0103 acum nici o piatr\u0103; doar lacrimi. Se poate oare construi un paradis cu lacrimi ?<\/p>\n

P\u0103catul metafizic este devierea dela suprema responsabilitate \u00een fa\u0163a vie\u0163ii. De aceea ne sim\u0163im extrem de responsabili \u00een fa\u0163a ei. Suntem vinova\u0163i de a fi conspirat \u00een ne\u00adsf\u00e2r\u015fita noastr\u0103 durere \u00eempotriva purit\u0103\u0163ii ini\u0163iale a vie\u0163ii. (Dar oare via\u0163a<\/em> n’a conspirat \u015fi ea \u00eempotriva noastr\u0103?)<\/p>\n

Un om care iube\u015fte via\u0163a \u015fi a conspirat \u00eempotriva ei, este asemenea unui cre\u015ftin fa\u00adnatic care a renegat pe Dumnezeu. P\u0103catul teologic este tot a\u015fa de grav ca \u015fi p\u0103catul metafizic. O diferen\u0163\u0103 exist\u0103 totu\u015fi: Dumnezeu poate ierta dac\u0103 vrea via\u0163a, \u00eens\u0103, fiind obosit\u0103 \u015fi oarb\u0103 de fulgerele noastre, ne poate reprimi numai dac\u0103 vrem noi. Ceeace \u00eenseamn\u0103: renun\u0163are la calea diviniz\u0103rii proprii \u015fi pierderea \u00een anonimatul surselor vitale (rec\u00e2\u015ftigarea naivit\u0103\u0163ii paradisiace, c\u00e2nd omul nu cuno\u015ftea durerea \u015fi pasiunea pentru durere). Inc\u0103 odat\u0103, m\u00e2ntuirea este o chestiune de voin\u0163\u0103.<\/em><\/p>\n

A ucide un om \u015fi a ucide via\u0163a! In primul caz te condamn\u0103 semenii, \u00een al doilea destinul t\u0103u devine o condamnare. Tr\u0103e\u015fti ca \u015fi cum ai fi condamnat de ultimul principiu (de natur\u0103, de via\u0163\u0103, de existen\u0163\u0103, de Dumnezeu, etc.) Poate numai atunci \u00eencepi s\u0103 \u015ftii<\/em> ce e via\u0163a \u015fi s\u0103 \u00een\u0163elegi lucruri inaccesibile filosofiei ; s\u0103 dispre\u0163ue\u015fti legile naturii; s\u0103 fii altcum<\/em> trist; s\u0103 iube\u015fti absurdul…<\/p>\n

De aici, un drum prin \u00eentunerec ar putea s\u0103 ne descopere o lumin\u0103 secret\u0103. Dar dac\u0103 aceast\u0103 lumin\u0103 ar fi un moment final ? C\u0103ci din lumin\u0103 nu mai putem c\u0103dea \u00een \u00eentunerec, atunci c\u00e2nd lumina ne prime\u015fte ca sf\u00e2r\u015fitul istoriei noastre. Transfigurarea este o mare tenta\u0163ie dup\u0103 povara p\u0103catului metafizic, care ne-a scos din r\u00e2ndurile oamenilor \u015fi a vie\u0163ii, mai mult dec\u00e2t o crim\u0103 ordinar\u0103. Nimeni, pe c\u0103ile durerii \u015fi ale p\u0103catului, ale nebuniei \u015fi ale mor\u0163ii, nu scap\u0103 din vedere fascinarea \u00eenv\u0103luitoare a unei lumini finale. Dar tot a\u015fa nici unul, din aceia cari au tr\u0103it amarnic dialectica demonic\u0103 a vie\u0163ii, nu poate accepta beatitudinea final\u0103, atunci c\u00e2nd mai are \u00eenc\u0103 de tr\u0103it. Din frica de sf\u00e2r\u015fitul lui<\/em>. C\u0103ci transfigurarea este o \u00eenfr\u00e2ngere a dialecticii, o transcendere esen\u0163ial\u0103 a oric\u0103rui proces. Sfin\u0163enia este o stare de continu\u0103 transfigurare, deoarece sfin\u0163enia este o dep\u0103\u015fire definitiv\u0103 a dialecticii. Un sf\u00e2nt n’are nici un fel de istorie; el merge \u00een linie dreapt\u0103 spre cer.<\/p>\n

Cine a acceptat marile poveri ale vie\u0163ii, iube\u015fte mai mult tragedia, dec\u00e2t transfigurarea. Teama de monotonia clipelor sublime este mai mare dec\u00e2t teama de pr\u0103bu\u015fire. Ce poate fi pentru acela transfigurarea, dec\u00e2t uit\u0103rile<\/em> propriei tragedii, sublimele lui la\u015fit\u0103\u0163i ? Exist\u0103 mult\u0103 bucurie \u00een nelini\u015fte \u015fi mult\u0103 voluptate \u00een suferin\u0163\u0103, din moment ce omului \u00eei poate fi team\u0103 de orice m\u00e2ntuire ca de o m\u00e2ntuire \u00eenainte de vreme<\/em>. Este ca \u015fi cum odat\u0103 efortul transfigurator realizat, ne-ar fi team\u0103 c\u0103 ne-am pierdut pe noi \u00een\u015fine. De c\u00e2te ori p\u00e2n\u0103 acum omul nu s’ar fi putut m\u00e2ntui dac\u0103 ar fi voit? Dar se vede c\u0103 suferin\u0163a descopere lumi ce pot \u00een\u0103bu\u015fi amintirea \u015fi regretul paradisului…
\nEmil CIORAN<\/strong><\/span>
\nRevista “G\u00e2ndirea”, Anul XIV, Nr. 4, Aprilie 1935<\/em><\/span><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exist\u0103 mult\u0103 bucurie \u00een nelini\u015fte \u015fi mult\u0103 voluptate \u00een suferin\u0163\u0103. F\u0103r\u0103 acest com\u00adpromis superior, cine \u015ftie dac\u0103 s’ar mai fi g\u0103sit oameni care s\u0103-\u015fi caute fericirea \u00een ne\u00adfericire \u015fi salvarea pe drumuri de \u00eentunerec, \u015fi dac\u0103 ar mai fi posibil\u0103 o m\u00e2ntuire prin ocolurile r\u0103ului. Iubirea infernalului nu este posibil\u0103 f\u0103r\u0103 reflexele de paradis ale […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,37],"tags":[],"class_list":["post-11422","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-presa-interbelica-din-tara","category-restituiri"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OdDs-2Ye","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11422","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11422"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11422\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11424,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11422\/revisions\/11424"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11422"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11422"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.net\/w\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11422"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}