"Cu nationalismul începe perioada de interiorizare a neamurilor, de structure a lor în adâncime. "Nationalul exprimã faza de circumscriere geograficã a natiunilor, de fixare a suveranitãtii lor pe o bucatã de pãmânt. Sensul lui de manifestare este extensiv. Posibilitãtile lui de dezvoltare se întind pe orizontalã. "Nationalismul transfigureazã "nationalul", îi descoperã virtualitãtile creatoare si îi întoarce axa de trãire pe verticalã."Nationalul " reprezintã mobilizarea teritorialã a unui popor; "nationalismul" pleacã de la aceastã achizitie pentru a întreprinde mobilizarea lui spiritualã.
   Nationalismul este o revolutie spiritualã. El exprimã momentul în care începe procesul cunoasterii de sine al neamului. Neamul nu e preocupat atât de mult de probleme materiale, cât mai ales sã-si valorifice potentialul de cretie. Cu alte cuvinte, energia lui ofensivã îsi strãmutã câmpul principal de activitate de pe planul istoriei pe planul culturii. Pionierii acestei viziuni luminoase a nationalismului nu pot fi produsul unei educatii uniforme. Pentru realizarea ei trebuie sã se facã apel la spiritul de finete, la varietatea de mijloace si la resursele inepuizabile ale persoanei umane. Numai indivizii obisnuiti sã se orienteze cu usurintã în peisajul lor sufletesc, vor fi capabili sã descopere si vasta panoramã a neamului.
   Nationalismul reclamã o natiune de personalitãti, o organizare în adâncime a maselor populare. Nu tipul de luptãtor unificat poate sã asigure viitorul unui neam, ci individul emancipat sufleteste, acela care, punând la contributie si experienta altora, îsi urmeazã drumul sãu propriu în explorarea adevãrului".

   "...Activitatea politicã a Legiunii nu e altceva decât expresia unei sfortãri continue  de a realiza idealurile ei, de a da întruchiparea conceptiei vii în sufletul legionarilor. Numai cine stãpâneste perspectiva integralã a Miscãrii, poate sã urmãreascã si linia ei politicã, sã evite concluziile false si sã ajungã astfel la o judecatã realistã asupra trecutului ei".

   "In sensul conceptului spenglerian, se poate vorbi de un finalism legionar. In ochii legionarului totul se miscã spre un scop. El nu trãieste decât cu aceastã conditie. Pentru el, a trãi este a lupta, a învinge, a impune, vointa sa puternicã are tendintã verticalã. Directia activitãtii sale este spre îndepãrtat si viitor. A gãsi sufletul care stã închis în materie pentru a-l elibera, dându-i aceastã formã de viatã nepieritoare, aceasta este morala legionarã. Nu o negare a intelectualitãtii, ci o potentare a ei, în sensul virilitãtii sale. O integrare a intelectualismului în lumea româneascã, este vointa legionarului. Scoaterea intelectualului din situatia pe care si-a creat-o, de a se contempla într-o continuã auto-admiratie, si asezarea lui printre valorile permanente si creatoare ale natiei. Nu problema "în sine", ci problemele date de structuralul românesc sã-l preocupe pe acest mandarin stipendiat de oficialitate, steril si surd pânã acum la chemarea natiei sale".