Romanian
Historical Studies
1997
1. Cuvānt īnainte, Traian Golea.. ...................................
2. Regele si Monarhia, de Horia Sima....................................
3. Memoriu adresat Regelui, de Horia Sima...................
4. Documente diplomatice īn arhivele de stat USA..............
5. La moartea Regelui Carol al II lea, de Horia Sima...........
6. Declaratia Regelui Mihai asupr rasismului Romānilor......
7. Raspuns Regelui Mihai, de Sebastian Mocanu, extras.........
Alegerile din Noembrie 1996 au adus la putere un guvern care nu mai este ostil reinstaurarii monarhiei īn Romānia, īn timp ce Regele Mihai este dispus si chiar nerabdator sa-si reia tronul. El asteapta doar momentul cānd poporul romān va fi chemat sa-si dea verdictul īn aceasta problema.
In brosura de fata redam cāteva texte menite sa lamureasca pozitia Miscarii Legionare fata de Monarhie si pozitia Regelui Mihai fata de Misarea Legionara cāt si atitudinea sa fata de linia neamului, pe care o defineste Corneliu Codreanu īn lucrarea sa de baza Pentru Legionari, linie pe care o desbate īn continuare urmasul sau, Horia Sima, īn urmatoarele:
1. Memoriu adresat Majestatii Sale Regelui Mihai I, la 24 Aprilie 1949.
2. Regele si Monarhia, articol aparut īn revista "Vestitorii", Aprilie 1955,
3. La moartea Regelui Carol al II-lea, articol aparut īn revista "Vestitorii", Aprilie 1953.
In sprijinul tezei sustinute de dl Horia Sima īn articolul "Regele si Monarhia", ca Regele ar fi parasit linia neamului, ca "īn loc de a īndura cu neamul, a face jertfa alaturi de el si izbāndi cu el, cum a facut Regele Ferdinand cel mare si nemuritor, Regele Mihai prefera sa se orienteze dupa celalalt exemplu monarhic, al Regelui Carol al II-lea, devenind exponentul unui grup aservit intereselor streine", aducem articolul dlui Caius Boeru-Vlas, "Documente diplomatice īn arhivele de stat USA", aparut īn revista "New York Spectator", 1980, care reda opinia Departamentului de Stat despre membrii acestui Comitet numiti de Regele Mihai.
Dupa revolutia din 1989 Regele Mihai a mai facut unele declaratii prin care īsi desvaluie consecventa īn slujba intereselor streine neamului. In Declaratia facuta īn 11 Iulie 1991, el se asociaza acuzatiei mincinoase ce-o aduce Rabinul Moses Rosen poporului romān, ca ar fi omorīt 400.000 de evrei īn timpul holocaustului īmpotriva evreilor din Romānia, declaratie pe care o redam din ziarul "Epoca", 11 Iulie 1991. Credem ca obligatia de capetenie a unui monarh este sa apere īn primul rānd onoarea soldatului romān, īn acel moment īnclestat īn razboi cu dusmanul nostru de moarte, Rusia Sovietica, apoi sa apere poporul al carui Suveran este, chiar daca eventual ar fi gresit, ori acuzatiile ce le aduce Regele Mihai poporului romān sunt total neadevarate si cu atāt mai nedrepte, fapt care nu-si poate gasi iertare. Masurile luate atunci de armata romāna īmpotriva evreilor au fost masuri de siguranta si de aparare, justificate prin complicitatea lor cu inamicul si care au fost bazate pe rapoartele organelor subalterne ale armatei si ale administratiei statale. Ce motive a avut Regele Mihai sa nu creada īn veracitatea rapoartelor oficiale romānesti si sa-si īnsuseasca minciunile Rabinului Mose Rosen pentru a arunca gravele acuze asupra poporului romān?
Cāt de binevoitor a fost Maresalul Antonescu fata de evrei o marturiseste public presedintele Comunitatii evreiesti de atunci, Dr. W. Filderman, pe care o redam la urma si care nu lasa loc la īndoieli. De ce nu a semnalat nicairi niciodata Filderman, singurul competent, atrocitatile pe care le-ar fi comis poporul romān īmpotriva evreilor īn Iunie 1941? Cāt priveste atrocitatile comise de evrei īmpotriva romānilor, atrocitati īnspaimāntatoare, dar care totusi nu au retinut atentia Regelui Mihai cu toate ca credem ca le-a cunoscut, pentru a i le reaminti le redam din Jurnalul tatalui sau, Regele Carol al II-lea si dintr'un articol al lui Nicolae Iorga, omul de īncredere al monarhiei romāne pe atunci, "De ce atāta ura", publicat īn Neamul Romānesc īn Iulie 1940, imediat dupa evacuare.
Partial mai aducem si declaratiile facute īntr'un articol aparut sub semnatura Regelui īn "Romānia Libera" din 22 August 1992, īn care īncearca sa justifice domnia dementului Carol al II-lea si actul tradarii de la 23 August 1944. Raspunsul la aceste afirmatii le gasim īn articolele dlui Horia Sima. Redam īn continuare numai atacurile ce le face Regele Mihai la adresa Miscarii Legionare, pe care le luam dintr'o scrisoare deschisa a dlui Sebastian Mocanu īn care raspunde acestor atacuri, scrisoare publicata īn editura Gordian din Timisoara sub titlul "Patru scrisori legionare", aparute ca supliment la " Gazeta de Vest", Decembrie 1994).
Incheiem si noi aceasta introducere cu fraza dlui Horia Sima: "Cāt priveste linia monarhica a Miscarii, ea nu are nevoie de nicio pledoarie, dar linia monarhica e tot atāt de obligatorie si pentru monarh......."
Traian
Golea, Aprilie
1997
Pozitia Miscarii Legionare fata de Monarhie a fost precizata īn lucrarea lui de capetenie "Pentru Legionari": "In fruntea neamurilor, deasupra elitei, se afla Monarhia. Resping republica. In istorie s'au vazut monarhi buni, foarte buni, slabi sau rai. Unii s'au bucurat de onoruri si de dragostea popoarelor pāna la sfārsitul vietii, altora li s'a taiat capul. N'au fost, deci, toti monarhii buni. Monarhia a fost īnsa īntotdeauna buna. Nu trebue sa se confunde omul cu institutia, tragāndu-se concluzii false." (p. 399).
Corneliu Codreanu a meditat si asupra naturii intrinsece a Monarhiei. Ce conditie trebue sa īndeplineasca un monarh ca sa fie socotit de posteritate "foarte bun", sau cel putin "bun"? El descopere o lege nescrisa a Monarhiei, pe care o defineste īn termenii urmatori: "Exista o linie a vietii neamului. Un monarh e mare si bun atunci cānd se mentine pe aceasta linie. E mic sau rau īn masura īn care se īndeparteaza de aceasta linie a vietii neamului sau i se opune. Iata legea monarhiei. Sunt si alte linii care pot ispiti pe monarh: linia intereselor personale, linia intereselor unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor straine (dinauntru si dinafara hotarelor). El trebue sa le īnlature pe toate si sa urmeze linia neamului."(p. 399)
Daca īncercam sa aplicam legea stabilita de Corneliu Codreanu domnitorilor care s'au perindat pe tronul Romāniei, de la Alexandru Ioan Cuza īncoace, iata la ce rezultat ajungem: Domnitorul Cuza merita calificativul de "foarte bun" , pentru ca atāt īn politica interna cāt si īn politica externa s'a identificat total cu linia neamului. S'a īngrijit de ridicarea taranimii si a faurit Unirea Principatelor. Regele Carol I numai cu oarecare bunavointa i se poate acorda mentiunea de "bun". El a coborīt de la linia neamului īn linia intereselor unei clase. Rodnicul īnceput de ridicare a clasei taranesti, inaugurat de Domnitorul Cuza, a fost parasit sub Regele Carol. Regele Carol I a acceptat sa devina patronul clasei care l-a adus pe tron. El si-a cheltuit īn buna parte autoritatea regala ca sa īnabuse legitimele revendicari ale poporului nostru. Prin transactia la care a ajuns cu clasa suprapusa a īntārziat cu o jumatate de veac evolutia politica si sociala a poporului romān. Aceasta clasa nu merita sa se bucure de favoarea Regelui, fiind o "oligarhie de strānsura", cum o numeste Caragiale. "Nu este o oligarhie macar statornica, de traditie istorica, de bravura, de obligatiuni morale, de nobilitate ori de merite" (din studiul lui Caragiale asupra Rascoalei din 1907). Pe plan extern, lunga lui domnie a avut efecte binefacatoare: statul romān si-a recāstigat independeta si si-a consolidat existenta īn raport cu vecinii si marile puteri europene. Totusi, īn momentul decisiv, cānd s'au aruncat sortii unitatii nationale, orientarea Regelui Carol I nu s'a potrivit cu linia neamului. Originea lui etnica s'a dovedit mai tare decāt obligatiile ce le contractase fata de noua lui Patrie.
"Regele Ferdinand, īmpotriva oricaror legaturi si interese, s'a plasat pe linia neamului, a īndurat cu el, a facut jertfa alaturi de el. Prin aceasta el este mare si nemuritor." (Pentru Legionari, p. 399).Tot atāt de mare a fost Regele Ferdinand si īn tratarea problemelor interne: domnia lui coincide cu momentul īn care taranii au fost īnzestrati cu pamānt si cu dreptul de a participa la viata politica a tarii (votul universal). Cu aceste reforme natiunea, descatusata de servitutile sociale si politice ale trecutului, avea calea libera sa-si cladeasca un viitor stralucit. Pentru ce a urmat, "Romānia Mare cu picioarele de lut", faptura deformata a falnicului vis de maretie romāneasca ce si l-au faurit luptatorii din transee, Regele Ferdinand este mai putin vinovat. Politicienii vechiului regat au continuat si sub cerul Romāniei īntregite practicele lor corupte de guvernare, asimilānd geniului lor rau si pe reprezentantii politici ai noilor provincii.
Pentru Regele Carol al II-lea, chiar si calificativul de "foarte rau" nu e destul de aspru ca sa redea toata īntinderea dezastrului ce l-a provocat: partidele sfarāmate, tara sfarāmata si māndria unui neam, tineretul tarii, ucis ca vitele la abator. Regele Carol s'a coborīt pe ultima treapta de degradare a demnitatii de Rege: s'a īnfeudat intereselor straine si a devenit exponentul acestor interese pe tronul Romāniei.
Dupa alungarea Regelui Carol II-lea de pe tron, la 6 Septembrie 1940, noi ne-am conformat īnvataturii lasate de Capitan: "N'au fost deci toti monarhii buni. Monarhia a fost īnsa īntotdeauna buna. Nu trebue sa se confunde omul cu institutia, tragāndu-se concluzii false." Am facut distinctie īntre institutie si om si l-am aclamat pe Regele Mihai cum nu a fost Rege aclamat vreodata īn Romānia. Este drept ca si Regele s'a purtat leal fata de noi īn evenimentele din Ianuarie. A venit de la Sinaia ca sa arbitreze conflictul cu Antonescu, dar Rioseanu, Subsecretarul de Stat de la Interne si omul de īncredere al lui Antonescu, i-a taiat calea la Ploiesti si l-a oprit sa mearga mai departe sub pretextul ca īi este viata īn pericol.
In tot decursul regimului antonescian, sentimentele legionarilor fata de Rege au ramas neschimbate. Regele nu avea nicio putere si deci nici o raspundere īn deslāntuirea prigoanei. De altfel si Regele Mihai se gasea īntr'o situatie precara. Era un surghiunit pe tronul Romāniei. Generalul Antonescu nu numai ca l-a despuiat de prerogative, dar s'a si purtat fata de el si fata de Regina-Mama Elena cu o rara mojicie. Umilintele ce le-a īndurat Regele Mihai de la Conducatorul Statului au constituit substratul psihologic al desnodamāntului de la 23 August.
Justificari istorice sunt greu de gasit pentru gestul Regelui. O pozitie de prim rang pentru soarta Europei rasaritene, cum este acea a Romāniei, nu se abandoneaza fara nicio garantie sau perspectiva. Ea trebuia tinuta pāna s'ar fi ivit un aranjament favorabil, sau cedata numai prin lupta. Se poate invoca īn apararea Regelui doar lipsa lui de experienta politica. Regele era prea tānar ca sa īsi fi dat seama ca amaraciunile lui personale sau adulatiile la care era expus zilnic din partea unui anturaj dubios nu pot intra īn judecata unui Rege cānd soarta tarii sta īn māinile lui. Cu toate ca Regele si-a asumat formal toate responsabilitatile actului de la 23 August, istoria nu īi va concede decāt rolul unui pion īmpins si manevrat de altii. Autorii complotului s'au servit de nestiinta lui si de ura care mocnea īn sufletul sau īmpotriva lui Antonescu, pentru a-si realiza planurile lor.
Dupa ce Regele Mihai a fost izgonit din tara de catre comunisti si s'a aliniat fara sa vrea pozitiei guvernului de la Viena, Miscarea Legionara nu a stat nicio clipa la īndoiala ca sa īsi exprime din nou atasamentul sau fata de Regele pribeag īntr'o forma care nu mai lasa niciun dubiu. Prelungita colaborare dintre Rege si comunisti noi am interpretat-o īntr'un sens cum nu se poate mai favorabil pentru intentiile Majestatii Sale īn Memoriul ce i l-am īnaintat īn 1949: o desperata īncercare de a salva Statul romān de la lichidare totala, institutia monarhica servind īn ultimii ei ani de existenta ca ariergarda a rezistentei romānesti. De alta parte, aparitia Regelui īn exil am socotit-o de bun augur pentru lupta de eliberare. Regele va da un nou impuls acestei lupte, ridicāndu-o la o constiinta maxima. In jurul numelui sau prevedeam ca se va organiza o conducere coherenta si eficienta īn acelas timp, care sa crute exilul de lupte sterile.
Asteptarile nu numai ale noastre, dar ale marei majoritati a Romānilor din exil, s'au soldat cu deceptii continue. Mai īntāi, Regele Mihai s'a lasat ispitit de anturajul sau sa se proclame un mandatar al poporului romān īn exil. Cum celalalt factor constitutional, Natiunea, nu se poate manifesta fiind īncatusata, Regele ar fi singurul īndreptatit sa asigure functiunile politice ale exilului. Consecintele acestei teorii constitutionale, destul de subrede, sunt extrem de grave: Regele face politica exilului. El nu arbitreaza, nu se orienteaza dupa dialogul dintre partide, el decreteaza. Orice drept de opozitie e suprimat. Discutiile dintre partide sunt irelevante pentruca Regele nu ia īn considerare decāt propria sa parere.
Regele Mihai a cazut exact īn culpa Regelui Carol al II-lea: si-a īnsusit conceptia dictatoriala a Monarhiei. Ca atare, īn exilul actual nu-i posibil sa fii de alta parere decāt Regele, sa respingi formula impusa de el ca nevalabila, necorespunzatoare momentului si intereselor romānesti decāt trecānd peste persoana lui. Considerāndu-se īn exil exact ceeace a fost īn tara si abuzānd de prerogativele ce le detinea alta data. Regele a fixat componenta politica a comitetului din exil, numarul de membri ce trebue sa īi aiba, a impus anumite persoane si a respins pe altele - chestiuni care sunt de resortul partidelor si trebue lamurite īn tratativele dintre ele.
Daca cercetam mai departe ce calcule l-au determinat pe Rege sa-si asume raspunderi atāt de īntinse si atāt de nefiresti īn raport cu rolul unui monarh īn exil, rezultatul e si mai dezastruos: exclusiv pentru a impune si īn politica exilului grupul de la 23 August. In vreme ce īnafara de cāteva exceptii, Romānii din exil au facut eforturi ca sa separe responsabilitatile formale ale Regelui īn savārsirea actului de la 23 August de responsabilitatile reale ale adevaratilor lui autori, Regele actioneaza īn sens invers: tot atāt de mari eforturi face pentru a nu se distanta de grupul 23 August. Generalul Radescu, desi se bucura de quasi-unanima īncredere a exilului, a trebuit sa cedeze locul lui Visoianu pentru ca nu era agreat de acest grup. Regele nu l-a numit decāt pentru a-l disloca. Era o pozitie care trebuia consumata īnainte de a face loc lui Visoianu.
Acestea sunt lucruri mai vechi si mai cunoscute. Ele se refera la pozitiile interne ale exilului. Nu le-am fi reamintit daca īn ultimul timp īnsasi pozitiile externe ale luptei de eliberare nu ar fi primejduite de consecventa cu care Regele sustine grupul de la 23 August.
Visoianu e fixat pe o pozitie opusa actiunii de eliberare. El joaca pe cartea coexistentei, care este cartea sovietica si care īnseamna, īntr'un limbaj mai clar, perpetuarea robiei poporului romān. Acest punct de vedere Visoianu īl expune fara rezerve cui vrea sa īi auda parerea despre eliberare. Politica lui Visoianu īn exil este un 23 August prelungit, o continua sacrificare a poporului romān.
Visoianu si tovarasii lui intimi sunt obligati prin trecutul lor sa fie partizanii coexistentei. Eliberarea nu le poate oferi acestora nicio perspectiva. In actuala situatie, cu toata opozitia īnversunata a exilului, mai joaca un rol. Ei sunt puternic sustinuti īn America de unele cercuri care au organizat capitularea Occidentului la Teheran, Yalta si Potsdam. E o retea de complicitati care continua sa ramāna īn vigoare si care nu se va spulbera decāt odata cu desavārsirea procesului de clarificare al opiniei publice americane asupra pericolului comunist.
Regele, angajāndu-se pāna īn pānzele albe cu Visoianu, implicit adera la politica de coexistenta. De aceea, mesagiile Regelui catre Tara sunt lipsite de orice semnificatie morala si nu fac decāt sa induca lumea īn eroare. Prin atitudinea lui īncurajeaza acea directie care tinde sa īnmormānteze īn statu-quo-ul european toate nadejdile de eliberare ale popoarelor din rasarit. Intre Visoianu, tovarasii acestuia si Rege exista o īmpletire de interese care vine īn conflict acut cu interesele poporului romānesc.
In īmprejurarile tragice prin care trece neamul nostru astazi, atitudinea Regelui īn exil consitue o adevarata calamitate. Sentimentele monarhice, atāt de īnradacinate īn poporul nostru, sunt speculate chiar de Rege pentru a da cāstig de cauza oamenilor catastrofei de la 23 August. In loc de a īndura cu neamul, a face jertfa alaturi de el si a izbāndi cu el, cum a facut Regele Ferdinand "cel mare si nemuritor", (CZC), Regele Mihai prefera sa se orienteze dupa celalalt exemplu monarhic, al Regelui Carol al II-lea, devenind exponentul unui grup aservit intereselor streine. In loc de a-si cuceri tronul prin lupta, alaturi de toata suflarea romāneasca, se gāndeste la o revenire - daca coexistenta va lua totusi cāndva sfārsit - prin bruscarea vointei nationale, eventual cu ajutorul unei puteri streine, pentru ca odata cu el sa se strecoare īn tara, la locuri de conducere, figurile catastrofei nationale.
Am, tinut de datoria noastra sa dam acest semnal de alarma, cu riscul de a ne ridica īmpotriva un nou val de dusmanii, pentru ca fiecare romān din exil sa-si poata asuma partea lui de raspundere īn desbaterea destinului romānesc īn lume. Sunt forte care lucreaza si īn exil la perpetuarea sclaviei poporului romān, iar Regele nu e strain de ele sau nu se poate elibera de ele. Cāt priveste linia monarhica a Miscarii, ea nu are nevoie de nicio pledoarie. Dar linia monarhica e tot atāt de obligatorie si pentru monarh. Un neam nu poate fi dus la pieire numai de dragul unui monarh care utilizeaza pozitia ce o are pentru a tine īn loc aspiratiile lui de viata libera. Intre Rege si lupta de eliberare nicio constiinta romāneasca nu poate sovai sa se pronunte pentru eliberarea neamului.
Horia Sima, "Vestitorii", Aprilie 1955
Excelentei Sale Emil Constantinescu, Presedinte al Romāniei, Palatul Cotroceni, Bucuresti, Romania, Europe
Stimate Domnule Presedinte
Cu mare consternare am luat la cunostinta declaratia Excelentei Voastre "trimisa unei sinagogi din Bucuresti", cum reiese din articolul aparut īn ziarul "USA Today", 8 Mai 1997, declaratie īn care pentru prima data, dupa 55 de ani, o īnalta autoritate romā-neasca, Presedintele tarii, "recunoaste " ca īn Romānia ar fi avut loc un holocaust īmpotriva evreilor. Dar formularea īn care Domniia-Voastra īmbraca aceasta "recunoastere" merge chiar mai departe de o simpla recunoastere si face afirmatia ca: "orbiti de o pasiune criminala, (cātiva) romāni s'au angajat īn a aplica infamul proiect nazist al solutiei finale.
Prin aceasta scrisoare īncercam sa raspundem la aceasta acuzatie:
Pe plan international:
1. Catre sfārsitul celui de al doilea razboi mondial, cānd a īnceput sa se raspāndeasca minciuna gazarii evreilor īn lagare, guvernul german a invitat atāt Crucea Rosie Internationala cāt si Vaticanul sa inspecteze aceste lagare. Delegatiile sosite au gasit multi bolnavi, pentru ca lumea īn general era slabita de subnutritie, si cei din lagare cu atāt mai mult, din cauza ca bombardamentele asupra Germaniei au distrus caile de aprovizionare. Apoi si sursele de alimente īn sine erau īmputinate din cauza conditiilor grele de razboi prelungit.
2. In lagarul Buchenwald din Germania, printre detinutii politici, (comunisti, care īn majoritate erau evrei), era si Paul Rassinier, francez, socialist, profesor de istorie. Era deci adversar al Germaniei national-socialiste atāt ca francez cāt si ca orientare politica. A fost arestat pentru ca activase īn Maquis, o organizatie franceza din acel timp care lupta īmpotriva ocupatiei Germane. In paralel Maquis-ul ajuta si pe evrei sa fuga īn Elvetia ca sa nu fie arestati de Gestapo. Dupa terminarea razboiului Paul Rassinier a fost eliberat si a ajuns acasa, unde aude povestea cu gazarea evrei-lor īn lagarul din care scapase. " Cu toate ca sanatatea sa era subrezita din lagar, acest socialist francez, pacifist si cu īnalte decoratii ale rezistentei franceze, nu vroia sa depuna marturie mincinoasa īmpotriva celor care l-au capturat prin a le exagera crima. Nici nu putea īnsa sa pastreze tacere īn fata minciunilor fabricate de fostii sai tovarasi de suferinta despre pretinse camere de gazare si alte atrocitati la care ar fi fost supusi de catre cei care i-au tinut īn captivitate. Devotiunea lui Rassinier pentru adevar, chiar si atunci cānd era avantajos fostilor sai adversari, l-au determinat sa īntreprinda primul studiu sistematic despre pretinsul "holocaiust" nazist. Formatia sa profesionala de istoric si experienta cāstigata īn lagare l-au ajutat sa formuleze o critica ucigatoare a " marturiilor oculare" , si a istoricilor holocaustului (din prezentarea cartii pe coperta din dos). Asa a ajuns Rassinier sa scrie cartea "Povestea holocaustului si Minciuna lui Ulisse" , prin care a devenit parintele revizionismului istoriei, īn care dovedeste cu statistici si documente din arhivele de razboi capturate de Aliati, ca pretinsul holocaust este "Minciuna lui Ulise". In limba engleza cartea a aparut īn 1978 la "Institut for Historical Review", 1822 1/2 Newport Boulevard, Suite 191, Costa Mesa, CA, 92637.
3. Arthur R. Butz, profesor de "Inginerie electrica" si "Stiinta computerilor" la Northwestern University, Evanston , Illinois, este autorul cartii "Excrocheria Secolului al XX-lea" (The Hoax of the Twentieth Century), aparuta īn 1976, la acelas "Institut for Historical Review" ca si cartea lui Rassinier. Nascut si crescut īn America, fiind de origine germana, l-a intrigat povestea Holocaus-tului si a vrut sa afle īn ce masura neamul sau a fost atāt de bestial īncāt sa "omoare sase milioane de oameni nevinovati". A īnceput sa cerceteze arhivele, inclusiv ale armatei germane capturate de Americani, pe baza carora a scris aceasta carte. "Cu toate ca pe aceasta tema au fost deja aparute, si de atunci au mai aparut īnca alte lucrari, aceasta carte de totala respingere a teoriei holocaus-tului, ramāne cartea cu standardul de documentare stiintifica cel mai ridicat. Pāna īn 1992 a atins 9 editii.
Capitol de capitol, bazata pe solide referinte, cu aplicarea unei metode strict stiintifice fata de toate aspectele importante ale problemei holocaustuilui, Profesorul Butz ajunge la concluzia ca "Evreii din Europa nu au fost exterminati si nu a existat o īncercare din partea Germaniei de a-i extermina". (Din prezentarea cartii de pe dosul copertei).
4. Istoricul englez David Irving, si toata pleiada de istorici revizionisti, īn cercetarile lor de peste 50 de ani, nu au gasit nicairi vreun document care sa ateste existenta vreunui "proiect al solutiei finale" īn problema evreiasca. Istoricul David Irving a instituit chiar si un premiu de 1.000 Shillingi englezi pentru acela care poate produce un document al unei institutii oarecare de stat germane prin care sa se poata dovedi ca a existat un astfel de plan.
5. "Institutul de Revizuire a Istoriei" Costa Mesa, Cali-fornia, 92627, a anuntat de multa vreme ca a instituit un premiu de 50.000 dolari pentru acela care poate dovedi ca un evreu (unul, si nu 6.000.000) ar fi fost gazat. De peste 15 ani nimeni nu a obtinut premiul.
6. Lista numelor a 4 milioane de evrei pretins gazati, gravata īn bronz si aplicata pe monumentul de la Auschwitz, a fost stearsa pentruca pāna la urma insasi oficialitatile evreesti au fost obligate sa recunoasca ca nu au fost 4 milioane ci numai vreo 1,2 milioane de evrei care au " murit" de diferite boli sau de batrānete.
Pe plan romānesc:
1. Alexandru Safran, rabinul sef al Romāniei pe timpul raz-boiului, nicairi nu acuza Romānia de holocaust si-si exprima chiar recunostinta fata de atitudinea umana pe care a avut-o poporul romān fata de evrei īn timpul razboiului (Vezi vizita lui Safran la Parlamentul Romāniei īn Martie 1995).
2. Oliver Lustig, evreu din Transilvania de Nord, deportat de administratia Horthy, in articolul de 16 pagini publicat initial īn "Magazin Istoric", la 15 Mai 1987, spune ca ungurii au comis genocid atāt īmpotriva romānilor cāt si a evreilor. Pentru evrei el afirma ca: " In sudul Transilvaniei, sub regimul lui Antonescu, viata niciunui evreu nu a fost periclitata..... Este binecunoscuta tele-grama din Budapesta expediata la Berlin, īn care Veesenmeyer (īmputernicitul lui Hitler la Budapesta), raporteaza: 'Din cercurile consulatului general romān de la Cluj s'a aflat ca evreii din Ungaria fugiti īn Romānia, sunt tratati acolo ca refugiati politici, urmānd a li se īnlesni de catre guvernul romān emigrarea īn Palestina'".... (Vezi "Denaturari si falsificari cari jignesc si profaneaza memoria victimelor terorii horthiste" , de Dr. Oliver Lustig, Romanian Historical Studies, 1996).
3. Presedintele Comunitatii Evreesti din Romānia pe timpul razboiului, Dr. W. Filderman, a facut declaratie publica (vezi anexa) despre strānsa sa colaborare cu Antonescu, īn care preci-zeaza: "E gratie interventiei energice a Maresalului ca deportarea a 20.000 de evrei din Bucovina a fost oprita; el mi-a dat pasa-poarte īn alb pentru a salva de teroarea nazista si evreii din Ungaria, a caror viata era īn pericol.... (Vezi "Declaratia Dr. W. Filderman" la anexe).
Cum pot fi aduse la un acord cele doua declaratii de mai sus, care apartin a doi evrei, unul Dr. Oliver Lustig, care īn studiul de 16 pagini afirma ca īn Romānia nu au fost omorīti evrei, iar cela-lalt Dr. W. Filderman, presedintele Comunitatii Evreilor din Romānia, care recunoaste ca Antonescu a facut totul pentru a-i salva pe evrei, cu declaratia romānului Emil Constantinescu, Presedinte al Romāniei, care le contrazice pe amāndoua si afirma ca: "Orbiti de o pasiune criminala, cātiva romāni s'au angajat sa aplice infamul proiect nazist al solutiei finale." Ati putea, domnule Presedinte, sa ne indicati vreo data, vreun loc, vreun nume a celor "orbiti de pasiune criminala care au sacrificat sute de mii de fiinte nevinovate ,... pe īntreg īntinsul Romāniei", dupa cum afirmati, date care sa sustina aceste afirmatii ale Dvs? Pe ce se bazeaza ele? Pe ce v'ati sprijinit cānd v'ati īncumetat sa aduceti aceasta nedreapta si nespus de grava acuzatie propriului Domniei Voastre popor? Doar aveti o pregatire profesionala care cere rigoare stiintifica īn tot ce se spune si se face, pe lānga faptul ca morala crestina interzice sa aduci acuzatii incorecte.
Apoi mai departe spuneti: " Sacrificul a sute de mii de evrei pe īntreg cuprinsul tarii apasa greu asupra inimilor noastre.... " De unde ati scos, domnule Presedinte, aceste sute de mii de evrei, cānd acelas Dr. W. Filderman citat mai sus, īmpreuna cu directorul Institutului Central de Statistica al Romāniei, Dr. Sabin Manuila, īn brosura pe care au publicat-o īmpreuna īn 1957 (Vezi "Regional Development of the Jewish Population in Romania", aparuta si īn Romanian Historical Studies, 1996), au ajuns la cifra de 15.000 "morti si disparuti " pe teritoriul Vechiului Regat, al Sudului Transilvaniei, pentru Banat si Sudul Bucovinei. Deci 15.000 de morti si disparuti, (death and missing) si nu "omorīti", cum pe nedrept si cu atāta rea credinta o afirmati, pentruca trebue sa stiti ca si evreii au avut dreptul sa moara de moarte naturala sau de diferite boli ca si ceilalti "oameni" (goimi), nu numai "omorīti". In ce priveste "disparitia ", (missing), ea este doar o mare specialitate a evreilor: asa cum au "aparut" la noi īn secolul trecut si īnceputul secolului acestuia cu sutele de mii, au "disparut " din alte parti.
Insistam, stimate domnule Presedinte, ca cifra de mai sus nu este data de niste ignoranti si incompetenti īn aceasta problema, ci de presedintele Comunitatii Evreilor din Romānia pe timpul razbo-iului, Dr. W. Filderman, si de Directorul Institutului Central de Statistica al Romāniei, Dr. Sabin Manuila tot īn acea perioada, care nu pot fi contrazise de nimeni, ei reprezentānd īn aceasta materie autoritatea suprema, pe care nici chiar Domnia Voastra, ca Prese-dinte al Romāniei, nu o puteti face . Si doi dintre cei care martu-risesc adevarul, adevar care pe noi romānii ne apara, sunt evrei, īn timp ce cel care-i contrazice pe acesti doi evrei, prin declaratia sa ne acuza (absolut pe nedrept) pe noi romānii de crima, de omor a sute de mii de vieti nevinovate (evreesti), este ROMĀN, este Romānul devenit Presedintele nostru ales, spre care s'au īndreptat toate nadejdile noastre de salvare din marele dezastru de o jumatate de veac de guvernare comunista si neocomunista.
Cāt priveste pe evreii din Basarabia si Transnistria, cei 160.000 la care se refera īn continuare articolul din "USA Today" (vezi anexe), ca raspuns va dam:
1. Un extras din brosura lui Filderman si Manuila, pag. 7, unde se spune: "Cānd īn vara anului 1941 au avansat armatele germana si romāna si au recucerit teritoriile rapite de Soviete, s'a constatat ca parte din populatia evreiasca a fost evacuata de auto-ritatile sovietice si parte din evreii locali au fugit voluntar la Rusi. Acesti evacuati si refugiati s'au dispersat si nu exista multa evidenta despre ce s'a īntāmplat cu ei (and there is no much evidence of their subsequent wanderings)".
2. Extras din scrisoarea Maresalului Antonescu catre Dr. W. Filderman, īn care gasim: "Dupa cum v'am spus si verbal, am fost nevoit sa evacuez evreii din Basarabia si Bucovina pentru ca din cauza oribilei lor purtari din timpul ocupatiei acestor pamānturi romānesti de catre Rusi, populatia era atāt de īndārjita īmpo-triva lor īncāt fara aceasta masura de siguranta ar fi dat nastere la cele mai odioase pogromuri...."
Ca evreii s'au purtat atāt de odios la retragerea din Basarabia si Bucovina cum o afirma Maresalul, ne-o atesta si extrasele din jurnalul personal al lui Carol al II-lea, articolul lui Nicolae Iorga din "Neamul Romānesc , 6 Iulie 1940, cāt si rapoartele sefilor de unitati militare īn retragere din Basarabia si Bucovina, rapoarte care au fost īnsumate apoi īn Raportul Marelui Stat Major al Armatei Romāne, adica date bazate pe cifre ale unor autoritati competente si nu soptite la ureche de catre cei interesati ca Romānia sa fie obligata sa recunoasca ca a omorīt evrei si īn consecinta sa se oblige la plata ad infinitum a unor despagubiri si pensii pretinsilor supravietuitori ai victimelor pretinsului holocaust din Romānia īmpotriva evreilor, asa cum de 40 de ani plateste Germania Federala.
3. Rapoartele Marelui Stat Major care priveau evacuarea din Basarabia si Bucovina erau trimise si Regelui Carol al II-lea, care īn jurnalul sau personal (Extras din "Asa a īnceput holocaustul īmpotriva Romānilor", de istoricul Gheorghe Buzatu, aparuta īn editura "Majadahonda" , Bucuresti, 1995) a consemnat:
La 29 Iunie 1940: "Excese de orice fel ale populatiei minoritare, mai ales evreii, care ataca si-i insulta pe ai nostri; au fost ofiteri batjocoriti, unitati desorganizate."
La 30 Iunie: " Incidente, mai ales cu populatia evreiasca, au avut loc pretutindeni. Din aceasta cauza evacuarile īn multe locuri au fost imposibile. S'au īmpuscat functionari, s'au atacat chiar unitati militare."
La 1 Iulie: "Tot aceleasi stiri asupra exceselor si agresiunilor din partea evreilor si comunistilor. Ele se fac mai ales asupra ofiterilor care sunt adesea batuti si degradati."
La 3 Iulie: "Stirile din Basarabia sunt foarte triste. Astazi a fost ultima zi a evacuarii si a fost hotarīta zi de doliu national. Evreii si comunistii s'au purtat īntr'un mod oribil. Asasinatele si molestarile ma fac sa ma tem ca se vor produce reactii primejdioase.
La 6 Iulie: "Stirile din tara sunt īngrijoratoare; purtarea evreilor din Basarabia si Bucovina a fost asa de rea cu ocazia evacuarii īncāt a provocat o reactie si o īndignare care se mani-festa prin excese, asasinate, devastari."
4. Cu toata cenzura presei, ziarele au relatat scene din cursul evacuarii, insistānd asupra exceselor evreiesti. A excelat "Universul ", iar neīntrecutul Nicolae Iorga s'a situat din nou īn centrul atentiei opiniei publice nationale si internationale cu nepieritorul sau articol publicat īn "Neamul Romānesc", 8 Iulie 1940, sub titlul:
"Se aduna si cresc vazānd cu ochii documentele si materialele, actele oficiale si declaratiile luate sub juramānt."
"Inalti magistrati si bravi ofiteri, cari si-au riscat viata ca sa apere cu puterile lor retragerea si exodul romānilor, au vazut cu ochii lor nenumarate acte de salbaticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli. Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasa, ale caror valuri de ura s'a deslantuit ca sub o comanda nevazuta."
"De unde atāta ura?"
"Asa ni se rasplateste bunavointa si toleranta noastra?"
"Am acceptat acapararea si stapānirea iudaica multe decenii si evreimea se razbuna īn ceasurile grele pe care le traim. Si de nicairi o dezavuare, o rupere vehementa si publica de ispravile bandelor ucigase de sectanti sangvinari. Nebunia organizata īmpo-triva noastra a cuprins tārguri, orase si sate."
"Fratii nostri īsi paraseau copii bolnavi, parinti batrāni, averi agonisite cu truda. In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvānt bun, macar de o farāma de mila. Sprijin cald si un cuvānt īntelegator, fie si numai sentimental, ar fi fost primit cu recu-nostinta. Li s'au servit gloante, au fost sfārtecati cu topoarele, destui dintre ei si-au dat sufletul."
"Li s'au smuls hainele si li s'a furat ce aveau cu dānsii, ca apoi sa fie supusi tratamentului hain si vandalic. Romānimea aceasta, de o bunatate prosteasca fata de musafiri si jecmanitori, merita un tratament ceva mai omenesc dinpartea evreimii, care se lauda pāna mai ieri ca are sentimente calde si fratesti fata de neamul nostru īn nenorocire", īsi īāncheie profesorul Iorga dureroasa sa rabufnire.
Ca īncheiere, pentru a sti cine va scrie aceste rānduri, va redau mai jos textul citit īn fata Camerei Deputatilor anul trecut, la sedinta din 1 Oct. 1996, de catre Dr. Petre Turlea, deputat de Covasna, cu privire la actiunea dusa de subsemnatul īntru apararea drepturilor noastre īn Transilvania:
"Mai Intāi va prezint munca de o viata a unui romān transilvanean stabilit īn Statele Unite si care este presedintele Asociatiei Romānilor din Sudul Floridei, romān care si-a īnvestit toti banii īn publicarea de carti istorice, carti care atesta drepturile romāni-lor asupra tuturor teritoriilor pe care le locuiesc. Printre altele a publicat lucrari de valoare incontestabila a lui Simion Mehedinti, Zenobiu Pāclisanu, Romulus Seisanu, Gheorghe Bratianu, Alexan-dru Boldur, Nicolae Iorga si altii. Toate aceste carti le-a trimis la mai mult de o mie de biblioteci din aproape toate tarile, inclusiv biblioteci ale forurilor legislative, umplānd un gol īn ceea ce priveste cunoasterea Romāniei īn lume, gol datorat nepasarii Statului romān de ieri si azi. Cea mai raspāndita carte dintre acestea a fost "S.O.S. Transilvania, Impotriva revizionismului unguresc cuibarit īn Congresul American", (Iata aceasta carte voluminoasa). Pentru publicarea si raspāndirea acestor carti autorul a cheltuit pāna īn 1992 suma de 72.855 dolari, deci echivalentul de azi īn lei cam 250 milioane."
"Romānul de care v'am vorbit si care merita toata aprecierea si recunostinta noastra pentru ceea ce a facut pentru cauza nea-mului romānesc se numeste Traian Golea."
Parintele Calciu, īn "Buletinul " sau parohial din Septembrie 1996, īncheie un reportaj asupra unei actiuni a mele īntitulat "Binecuvāntare ", cu cuvintele:
"Dl Traian Golea, cu modestele sale resurse financiare, a facut pentru Romānia ceea ce nimeni nu a facut, chiar daca au fost organizatii sustinute de administratia americana, sau au fost īntemeiate cu banii pe care i-au scos din Romānia. Dumnezeu sa-i rasplateasca devotiunea nelimitata pentru Ortodoxie, pentru popo-rul romān si pentru patria noastra."
Pentru mai multe date despre subsemnatul va atasez brosura "Din activitatile lui Traian Golea".
12 Mai 1997
Cu deosebita stima,
Traian
Golea
Declaratia Presedintelui Emil Constantinescu cu privire la holocaustul evreilor īn Romānia
Pentru prima data Romānia recunoste rolul ce l-a jucat īn Holocaust.
"Orbiti de o pasiune criminala, (cātiva) romāni s'au angajat īn a aplica infamul proiect nazist al "solutiei finale", ", a spus Presedintele Emil Constantinescu intr'un mesaj adresat unei sinagogi din Bucuresti.
Constantinescu, participānd la comemorarea Holocaustului, a remarcat Dumineca ca au fost romāni care au ajutat evrei, dar a remarcat si esecul altor compatrioti (de a le veni īn ajutor).
" Ne simtim responsabili pentru aceasta teribila lipsa de consecventa", a spus el. "Sacrificiul a sute de mii de evrei de peste īntreg īntinsul Romāniei apasa greu asupra inimilor noastre. Omorīrea fiintelor omenesti nevinovate nu poate fi nici iertata, nici īndreptata, nici uitata. Este de datoria noastra sa pastram un loc īn amintirile noastre pentru victimele holocaustului."
In timpul razboiului II mondial Romānia a fost aliata Germaniei si soldatii romāni īn 1941-42 au masacrat 160.000 de evrei civili. Romānia a guvernat deasemneea peste Transnistria, un teritoriu īn care mai mult de 100.000 de evrei au murit de foame, de boli si de frig.
Intr'un dublu reportaj, de Vineri si Luni, USA Today a examinat documentele pentru mult timp ascunse ale Crucii Rosii Internationale, pentru a scoate la lumina noi amanunte de ceeace s'a īntāmplat īn Transnistria. Documentele au aratat īn detaliu cum Crucea Rosie a esuat īn a trage alarma asupra holocaustului.
Recunoasterea lui Constantinescu "este foarte importanta" , spune Nicolae Cajal, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreesti din Romānia.
" Noi trebue sa ne luam responsabilitatea pentru ceea ce am facut", a spus ambasadorul Romāniei la Washington, Mircea Geoana, "ca sa fim īn pace cu trecutul nostru."
INAPOI LA
PAGINA ROMĀNIEI NATIONALISTE