"Libertatea", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul VI, Nr. 51, Noembrie 1986

  Revolutia din Ungaria, fãrã ghilimele, rãmâne, alãturi de cea din Berlin, Iunie 1953, Cehoslovacia, 1968, si din Polonia din 1956, '70 si '80, (care încã nu s'a terminat) ca dovadã si argument absolut în contra tiraniei sistemului de guvernare comunist. Multimea nu-si riscã viata iesind în fata tancurilor cu pieptul gol sau numai cu o pusculitã în mânã decât atunci când i-a ajuns rãbdarea la os.

  Revolutia din Ungaria a devenit foarte populara pentruca s'a bucurat de la inceput de o publicitate excelenta. Radioul si televiziunea in Europa occidentala au acoperit cursul evenimentelor tot timpul duratei, asigurandu-i succesul propagandistic. Tancurile ruse au tras in multimea de demostranti neînarmati, compusa din tineri, femei, copii si adulti si au trecut peste cadavrele lor pentru a asigura in cotinuare domnia unei tiranii, singura cale ce le-a rãmas pentru supravietuirea regimului si prin asta posibilitatea de a continua opera de distrugere a asezãrii crestine a lumii.

  Buna publicitate a fost un noroc pe care l-a avut aceasta revolutie pentru care nu-si merita ghilimelele. Norocul mare constã in imprejurarile favorabile avute la nasterea ei. S'ar putea spune ca aceste imprejurari,, dupa cum vom vedea, au condus obligatoriu la isbucnirea revolutiei.

  Se stie ca punctul critic in existenta unei revolutii este nasterea ei. Undeva, intr'un anumit moment politico-psihologic favorabil trebue sa se poata produce o scanteie care sa aprinda atmosfera incarcata. Adica, ca din pamant sa rasara o multime care fara prea multa agitatie sa atraga valuri dupa valuri de nemultumiti dupa ea. Pana cand autoritatea sa-si dea seama de ce se petrece, aceasta avalansã trebue sa ajunga sa fie de neoprit. Asa s'a intamplat in Berlinul de rasarit in Iunie 1953, cand multimea de manifestanti a surprins guvernul caruia nu i-a ramas alta iesire decat sa solicite interventia tancurilor ruse pentru a pune sfarsit manifestatiei. Pentru acest motiv regimurile totalitare in perioadele de manifestã nemultumire a populatiei declarã starea de asediu, cand se interzice circulatia pe strazi noaptea si intalnirile de mai mult de trei persoane ziua. Sunt masuri preventive menite sa impiedice formarea nucleului care apoi sa se transforme in avalansa.

   Din aceste perspective, sa vedem cum s'a nascut "revolutia" din 1956 care a umplut de mandrie [parte pe buna dreptate] piepturile Ungurilor si de admiratie [pe undeva amestecata cu putina invidie] pentru celelalte popoare din spatele cortinei de fier. Nu sunt deloc de parere cã o revolutie platita cu mult sange, chiar daca rãmâne pentru epoca respectiva fara succese si fara urmari de imbunatatire vizibila a situatiei, ar fi zadarnica. Istoria o scriu faptele de vitejie ale unui popor si nu glasul inteleptului cu capul plecat, oricate vieti ar putea salva. Sangele de eroi, eroi naste, iar intelepciunea lasilor, lasi produce. Mai importanta decat vietile salvate prin plecarea capului rãmâne onoarea unei natiuni care nu trebue sa ajunga niciodata obiect de târguialã.

  In 1953 in Rusia a murit Stalin. Conflictul cu Beria si lipsa unui alt dictator absolut la conducere in Uniunea Sovietica a mijlocit crearea unui climat de tranzitie, in care sovaiala unor regimuri comuniste a devenit evidenta. In acest climat a ajuns Hrusciov la putere, care probabil chiar din convingere a incercat sa îndulceasca dictatura proletara printr'o usoara umanizare a ei. Credea probabil cã, comunismul a devenit suficient de consolidat in sufletul maselor din Uniunea Soieteca incat pe viitor se vor lasa guvernate si fara teroare.

  Bestialitatile regimului lui Salin i-a inspaimantat pana si pe ei, pe cei de la conducere. Ca urmare, au incercat sa ingradeasca puterea politiei secrete si paralel sa imbunatateasca conditiile de viata. Aceste convingeri l-au determinat pe Hrusciov ca la cel de al 20-lea congres al partidului din Februarie 1956 sa critice aspru tirania lui Stalin, denuntand toate excesele savarsite, excese care dupa Hrusciov erau daunatoare partidului.

  In 1953-54 in Ungaria zeci de mii de detinuti din lagarele de concentrare sunt eliberati si toti marturisesc ororile si chinurile suferite din partea politiei secrete, lucruri care pentru majoritatea popultiei erau necunoscute. Insusi János Kadar, actualul secretar al partidului, a depus mãrturie în CC al partidului cum cei doi bãieti ai lui Farkas, ministrul de Interne pe timpul lui Rakosi, l-au schingiuit pânã a lesinat. S'a trezit când Farkas tatãl, ministrul, urina pe fata lui [Tragödie eines Volkes, Euopa Verlag, Wien, 1957, pag. 106].

  Astfel in CC s'au format doua fractiuni: una a lui Rakosi care incerca sa perpetueze stalinismul al carui reprezentant era, iar cealalta fractiune era a lui Imre Nagy, care mergea pe linia lui Hrusciov.

  In Aprilie 1956 Rakosi il indeparteaza pe Imre Nagy din postul de prim-ministru, iar in Decembrie al aceluias an il scoate si din CC. Prin aceste masuri partidul comunist al Ungariei, reprezentat de fractiunea lui Rakosi care era secretarul general, se indeparta mult de linia reprezentata de Moscova. Virtual el era rupt in  doua. Cei mai multi membri erau insa de partea lui Nagy, care se mai numeau si "congresisti", adica adepti ai celui de al 20-lea congres din Moscova cand a fost criticat Stalin. Prin aceste masuri de indepartare a lui Nagy din guvern si din CC s'au asezat bazele viitoarei revolutii unguresti, care in fond a fost o rafuiala, o demonstratie de forta a celor doua fractiui care-si disputau suprematia, si nu o rascoala a poporului maghiar împotriva comunismului, asa cum ne place nouã sã credem cã ar fi fost.

  In climatul politic de destindere din anii 1954-'55 Uniunea scriitorilor din Ungaria s'a profilat tot mai mult ca o stea polara pentru fractiunea congresista a partidului comunist, iar aliatul ei credincios era masa studenteasca inca entuziasta si adepta a unor noi idealuri. Totul se petrecea insa in interiorul partidului comunist. Atat la Uniune cat si la studenti, erau organizatiile de partid care se agitau pentru reînscãunarea lui Nagy si realizarea reformelor preconizate de el. Deci o fractiune a partidului camunist se razboia cu cealalta fractiune. Restul populatiei, ca neutrii si anti-comunistii, priveau acest conflict de la distanta si cu mult scepticism, fara sa schiteze vreo dorinta oarecare de interventie. Era o cearta in familie, in care cei dinafara n'aveau ce se amesteca.

  Conducerea prtidului fiind rupta in doua, nu a mai avut autoritatea necesara ca sa impuna un regim riguros de cenzura. Ziarele si revistele au inceput sa publice fragmente din marturiile celor care au iesit din lagarele de concentrare necenzurate. Tot mai multe reviste noi apareau cu ton mai indraznet în criticã la adresa lui Rakosi si mai isistent in a cere reformele preconizate de Nagy. Un saptamanal nou, Irodalmi Ujsag, care in scurt interval a atins tirajul de 60.000 de exemplare, a fost cea mai bãtãioasã revistã anti-rakosistã. Tirajul ei a ramas plafonat la 60.000 din lipsa de hartie care era alocata de organele partidului. Asa s'au creat niste conditii favorabile cand studentii si cu muncitorii au ajuns la convingerea ca Rakosi trebue indepartat dela conducere si ca aceasta indepartare este si posibila.

  In aceasta situatie, la 18 Iulie 1956, la o sedinta a CC Rakosi prezintã o lista de 400 persoane care trebuesc arestate pentru a se pune cap agitatiilor din sanul partidului. Cap de listã era Imre Nagy. Unii membri ai CC au raportat acest lucru imediat la Moscova, care a trimis pe Mikojan si pe Suslov la Budapesta si-l obligã pe Rakosi sa demisioneze.

  In Poloia, in acest timp s'au format aceleasi fractiuni in sanul partidului, congresistii fiind reprezentati de Gomulka, si lupta se ducea tot atat de deschis. Ziarele poloneze publicau toate discursurile lui Gomulka. La 23 Octombrie oficiosul partidului din Budapesta, Szapad Nep, repoduce in intregime un articol din Tribuna Ludu, in care Gomulka isi expune programul. In acest articol Gomulka recunostea justetea revendicarilor tineretului si muncitorilor, iar Szabad Nep incheie aricolul cu fraza: ceeace este realizabil in Polonia, trebue si poate fi realizabil si'n Ungaria.

  In aceeasi zi organizatia studentilor decide sa faca o manifestatie pentru care îsi cheamã colegii la statuia lui Petoffi, idolul revolutiei din 1848. Toate organizatiile de tineret dela scolile din Budapesta lucreaza febril pentru asigurarea succesului acestei demonstratii. Manifestul lansat cerea:

  1. O Ungarie socialista independenta, cu un guvern reînnoit.

  2. Publicarea tuturor acordurilor secrete economice si comerciale cu Rusia si celelalte tãri comuniste.

  3. Pedepsirea vinovatilor pentru crimele comise.

  4. Reînscãunarea lui Imre Nagy in functiunile din care a fost destituit.

  Si Uniunea scriitorilor lanseaza un manifest care poate fi considerat ca oglinda a starilor de lucruri din Ungaria in acel moment. Dãm în rezumat continutul:

  1. Preconizãm o politica nationala independenta, bazata pe principiile socialiste. Relatiile cu Uniunea Sovietica si celelalte tari socialiste trebue sa fie bazate pe respectarea principiului autodeterminarii.

  2. Politica nevârstnicilor, sau a minorilor fara drept de cuvant, care distruge relatiile de prietenie cu aliatii nostri, care nu pot fi realizate decat respectand principiile de baza leniniste.

  3. Situatia economica. Nu ne putem recupera din criza in care ne aflãm daca nu se asigura o participare activa si corespunzatoare la guvernare a muncitorilor, taranilor si intelectualilor.

  4. Fabricile sa fie conduse de catre muncitori si specialisti. Sindicatele trebue sa devina adevarate reprezentante ale muncitorimii.

  5. Politica agrara trebue sa asigure o benevola participare a taranilor la colhoz.

  6. Pentru a asigura realizarea punctelor de mai sus, in primul rand trebuesc aduse schimbari in structura conducerii statului si partidului.  Clica lui Rakosi trebue indepartata si Imre Nagy, care este un viteaz si adevarat comunist, ca si toti aceia care in ultimul timp au luptat pentru realizarea unei democratii socialiste, trebue sa primeasca posturile de conducere.

  Intâlnirea pentru demonstratia lansata de studenti a fost fixata petnru ora 4:30 dupa masa. La ora 12:35 Gero, noul secretar al partidului, comunica interzicerea demonstratiei.

  Uniunea sciitorilor trimite o delegatie la Gero ca sa-l convinga sa retraga ordinul de interzicere a demostratiei pentru a se evita ca aceasta demonstratie sa degenereze intr'un conflict sangeros. La ora 14:23 interdictia este retrasa. Asa s'a ajuns ca organul reprezentativ al unui regim de teroare sa aprobe o demonstratie cu participarea a mii de persoane impotriva lui însusi. Aceasta aprobare constitue subîntelesul ghilimelelor care încadreazã "revolutia" în titlul acestui articol, pentruca asa cum am spus mai inainte, în Budapesta si Octombrie 1956 nu a avut loc o rascoala a poporului maghiar impotriva comunismului, ci a avut loc o demonstratie de forta intre doua fractiuni ale aceluias partid comunist, care doreau sa se elimine reciproc dela putere. Abia in faza a doua a acestei rascoale, cand au intrat pe scena Securitatea si cu tancurile rusesti si au inceput sa traga in lume, ea capata din ce in ce mai mult din caractristicele unei rascoale a natiunii maghiare imprtriva Securitatii si a puterii straine ocupante, reprezentata de armata sovietica.

 La statuia lui Petoffi la ora 4:30 s'au adunat peste 5.000 de studenti si elevi unde s'au citit mai multe puncte din manifestul lansat. Apoi o voce s'a ridicat la microfon cerand îndreptarea multimii spre Parlament. Pana cand sa se ajunga la Parlament numarul demonstrantilor s'a ridicat la 200.000 si in curand pe strazile Budapestei demonstrau 300.000 persoane. Toata lumea cerea plecarea lui Gero si intoarcerea lui Nagy. O delegatie de scriitori si studenti incercau din rasputeri sa-l eliberezze pe Nagy din cartierul general al partidului si sa-l aduca la Parlament.

  In acest timp, la ora 8 seara, cand strazile Budapestei gemeau de lume, Gero, secretarul de partid, are proasta ispiratie sa tina un discurs difuzat de statiunile de radio. Populatia a plasat aparatele de radio la ferestrele deschise spre strada pentruca demonstrantii sa-l auda. Gero in loc sa calmeze spiritele prin promisiuni mincinoase la care comunistii se pricep atat de bine, a turnat din plin petrol peste flacarile încinse. A inceput sa spuna ca demonstrantii ar fi impotriva regimului comunist, insirand toata gama de acuzatii si reprosuri din repertourul inchizitiilor staliniste, ca fascisti, reactionari, conspiratori, instrumente ale imperialismului american, etc. Numele lui Nagy nu a fost pomenit niciodata, ceeace a constituit punctul culminant al revoltei demonstrantilor. Insemna ca Gero rãmâne la putere si teroarea stalinista continuã.

  Atunci au inceput sa soseasca camioanele cu muncitori de la periferia Budapestei iar multimea cerea si mai furioasa plecarea lui Gero si'ntoarcerea lui Nagy.

  O delegatie de studenti s'a indreptat spre centrala radiofonica pentru a citi o lista de 16 puncte cu revendicarile lor. Ea este lasata sa intre in cladire si un timp indelungat nu s'a intamplat nimic. Multimea de-afara devenea nerabdatoare, nestiind nimic de soarta colegilor lor. Dupa mai bine de o ora de asteptare zadarnica, demonstrantii incep sa forteze usile cladirii. Atunci a inceput Securitatea postata pe acoperis sa traga in ei in plin, incat in curand pavajul ingustei strazi unde se gasea centrala radiofonica [Brody-Sandor-Utca], care nu oferea nici o posibilitate de retragere, a fost acoperit de cadavre. Aceasta veste s'a raspandit ca fulgerul in intreaga Budapesta. Securitatea a tras in plin in multimea de studenti neinarmati. De-acum inainte a inceput adevarata revolutie. Incep luptele.

  Comitetul central si ministerul de Interne cere Politiei si Armatei sa traga in lume, sa-i imprastie pe demonstranti. Atât Politia cat si Armata refuza sa faca cauza comuna cu Securitatea impotriva natiunii. Depozitele de armament ale armatei si politiei incep sa se goleasca si sa ajunga in mainele rasculatilor. Multi soldati si ofiteri trec deshis de partea lor. Luptei studentilor, elevilor si scriitorilor de-acum li s'au alaturat muncitorii, armata si politia. De cealalta parte ramane Securitatea, singura beneficiara a regimului comunist si singura lui aparatoare. In sprijiirea Securitatii vor interveni in curand tancurile rusesti care inabuse rascoala si salveaza un regim aparat doar de calaii ei bine platiti.

  La ora 10:30 seara Uniunea Scriitorilor lanseaza un manifest - apel prin care incearca din nou sa opreasca varsarile de sange. Manifestul salutã cu bucurie demonstratia disciplinata si pasnica a tineretului din ziua aceea si cere CC sa faca o declaratie asemanatoare. Manifestul mai precizeaza ca din cauza atitudinii, noaptea, spiritele demonstrantilor au devenit foate agitate. Multimea in fata Parlamentului asteapta ca Nagy sa-i asigure ca este din nou la carma tarii pentru a le realiza dorintele. Nagy insa nu a fost in stare nici macar sa-i asigure ca este din nou cooptat in CC. Acest lucru cat si discursul lui Gero de la ora 8 au coincis cu impuscaturile Securitatii din fata centralei radiofonice. Uniunea a cerut mereu CC si guvernului sa faca totul cu putinta pentru a evita varsari de sange.  CC trebue sa comunice demonstrantilor ca cererile lor vor fi respectate. CC trebue sa reinvesteasca pe Nagy cu autoritatea necesara pentru a putea formula un program de unificare a natiunii. Numai asa poate conducerea partidului sa recastige increderea poporului,  incheie manifestul scriitorilor.

  Inca in noaptea aceea se intruneste din nou CC si-l numeste pe Nagy prim-ministru, o decizie care luata cu patru ore mai inainte ar fi evitat varsarile de sange si ar fi pacificat situatia. Asa se termina prima zi de "revolutie" in Ungaria, ziua de 23 Octombrie 1956.

  A doua zi intreg orasul a inceput sa se transforme intr'un camp de bataie. Aproape fiecare casa devine o cazemata. Tancurile rusesti patruleaza strazile si ataca casele din care se trage asupra lor. Blocheaza intersectiile. Unele tancuri trag, altele se retrag si altele sunt in flacari abandonate. Ruii trag in oricine le apare in vedere pentru a semãna groaza in lume, obligandu-i astfel sa inceteze lupta. La ora 9 s'a comunicat ca guvernul ar fi cerut ajutorul armatei ruse, cand Rusii trageau in ei din zori de zi. Apelul adresat armatei ruse a fost lansat in numele guvernului al carui prim-ministru la ora aceea era Nagy, si Nagy nu stia nimic de apel, care in realitate a fost lansat de CC in numele guvernului pentru a pacali lumea. Atât de numirea sa ca prim-ministru cat si de apelul lansat in numele guvernului pentru interventia armatei ruse Nagy a aflat prin comunicatele date la radio de catre CC. In acest fel el apare in fata multimii compromis. Manevra a fost intrebuintata pentru a distruge in fase orice sanse ca in Ungaria sa se ajunga la un comunism national à la Tito, sub conducerea lui Imre Nagy.

   In aceasta a doua zi de revolutie, majoritatea cadrelor partidului comunist trec pe baricade alaturi de demonstranti. Centrala radiofonica cade in mainile lor. Totusi multe alte statii de radio raman in mainele guvernului. Depozitele de armament trec in majoritatea cazurilor in mainile rebelilor. Incet-încet rebelilor li se alatura anti-comunistii si neutrii. Luptele se generalizaza incat in cateva zile cuprind intreaga natiune.

  La 25 Oct. luptele sunt mult intetite. Formatiuni proaspete de tancuri ruse apar pe strazile Budapestei. Pe aeroportul militar aterizeaza un avion rus cu Mikojan si Suslov, care dupa o scurta convorbire cu Gero, acesta isi da demisia din postul de secretar al partidului si impreuna cu Hegedüs, fostul prim-ministru, parasesc cladirea CC. Un tanc rus îi scoate din Budapesta. Locul lui Gero il ocupa János Kadar, iar Imre Nagy si cu alti doi aderenti ai sai sunt cooptati in CC. Un comunicat la radio anunta aceasta schimbare in conducerea partidului. Majoritatea demonstrantilor insa nu se mai lasa impresionati de astfel de manevre. Totusi, o mica parte dintre scriitori si studenti se lasa sedusi de perspectiva ca reformele cerute sa fie realizate si formeaza o delegatie in frunte cu cativa profesori universitari care se indreapta spre sediul partidului pentru a reînnoi cererile demonstrantilor. Cand se apropie de sediul partidului neinarmati si cu un steag in frunte, Securitatea de pe acoperisul cladirii trage in ei. Decanul facultatii de istorie prof. J. Toth impreuna cu cativa studenti sunt rapusi de gloante. Cei mai multi dintre ceilalti sunt raniti.

  La 3:25 Nagy vorbeste la radio. Le da demonstrantilor asigurari ca reformele cerute vor fi implinite, dar Nagy nu-i poate asigura ca rusii se vor retrage si ca le vor respecta libertatile. Fara aceasta asigurare, toate celelte promisiuni cad. Lupta continua. Ceeace cere de-acum toata lumea, este plecarea Rusilor.

  Abia la 28 Oct. guvernul anunta ca a ajuns la un acord cu Rusii ca trupele lor sa se retraa imediat din Budapesta, ca guvernul accepta toate revendicarile rasculatilor si ca guvernul ungar va intra imediat in tratative cu guvernul Uniunii Sovietice pentru retragerea trupelor ruse din Ungaria. Guvernul va lua masuri pentru desfiintarea politiei secrete. Primul ministru condamna parerea ca rasccoala ar avea un caracter anti-revoluionar. Nu se poate nega, spune nagy, existenta acestei mari rascoale care a luat nastere la noi in tara si care a fost provocata de gravele greseli comise de conducere in trecutul recent. Dupa acest discurs al lui Nagy au incetat luptele.

  A doua zi, la 29 Oct. guvernul anunta ca dupa linistirea situatiei tancurile ruse se vor retrage din Budapesta in 24 de ore. Asa se incheie cea de a doua faza a acestei revolutii care a tinut timp de o saptamana intreaga lumea cu sufletul la gura si cu iluzia ca vointa poporului va reusi in cele din urma sa iasa invingatoare.

  La 30 Oct. la ora 6 dimineata un comunicat anunta liniste in toata tara. Retragerea tancurilor ruse din Budapesta continua. Unitati ale politiei, armatei si ale garzilor nationale au preluat sarcina pentru a asigura ordinea publica. Lumea are sentimentul ca a invins instrumentul teroarei cu tot sprijinul celor 8 divizii ruse.

  La 1 Noembrie Nagy anunta ca a luat hotarirea de a declara Ungaria stat neutru, bazandu-se pe principiul independentei, al egalitatii si al autodeterminarii care stau la baza Organizatiei Natiunilor Unite.

  In aceeasi zi, la ora 8 seara, János Kadar, noul secretar de partid, se strecoara pe furis din cladirea unde consiliul de ministri sub conducerea lui Nagy era in sedinta permanenta si impreuna cu Ferenc Münnich se duce la cartierul general al armatei ruse. Se banuia deja ca J. Kadar s'a lasat atras in cercul celor care nu doresc o Ungarie independenta, dela care de-acum el isi va primi indicatiile.

  Autorii cartii Tragodie eines Volkes incep insiruirea evenimentelor din ziua de 2 Nov. cu o introducere descriptiva foarte edificatoare, pe care o redam:

  "Pe soselele Ungariei si strazile Budapestei alearga masini, camioane, ambulante ale Crucii Rosii din multe tari cu medici, surori de caritate, medicamente si sange conservat. Toate cele cinci continente ale planetei noastre trimit sange si medicamente spre Budapesta. Uriase avioane de transport trec oceanul spre Budapesta. Satele austriece dealungul frontierei predau peste linia de demarcatie alimente si imracaminte pentru Ungaria. In multe capitale ale lumii vegheaza lumanari aprinse in ferestre in amintirea eroilor cazuti pe strazile Budapestei. Constiinta omenirii este adanc sdruncinata de evenimentele dinUngaria".

  Tot la 2 Noembrie Imre Nagy transmite doua note verbale ambasadei sovietice prin care-si exprima ingrijorarea in fata faptului ca noi trupe sovietice trec fontiera intrand in Ungaria, ceeace contravine declaratiei de neutralitate a guvernului facuta la 1 Nov. La 3 Nov. Rusii anunta ca rostul noilor unitati este de a asigura retragerea trupelor din Ungaria. Tot in aceasta zi Moscova anunta ca recunoaste guvernul lui Imre Nagy. O delegatie militara, din care face parte si Paul Maleter, comandantul militar al fortelor armate rebele, trateaza in cartierul general al fortelor ruse retragerea Rusilor din Ungaria. Atmosfera era destul de amicala pana cand, deodata, la 11 noaptea da buzna peste ei generalul rus Serow insotit de cativa ofiteri si aresteaza delegatia maghiara pe care o ia cu ei.

  In acea noapte in Budapesta toata lumea dormea linistita. Nimeni nu banuia nimic. A doua zi era Duminica si o atmosfera de pace domnea peste oras. Norii ingrijorarilor pareau a se fi spulberat, stiindu-l pe Nagy la carma tarii si cu Rusii dispusi sa se retraga, dupa cum glasuiau comunicatele. Cocorii insa nu dormeau. Cand lumea era in somnul cel mai dulce, la ora 4 dimineata, intreg iadul explodeaza peste Budapesta. Sirenele mortii au umplut cerul deasupra orasului, sculand ingrozita lumea din paturi. Cercul de fier din jurul Budapestei devine baza de atac, al carui salbaticie tradeaza intentia Rusilor de a forta o rapida capitulare a multimii. In timp ce tunuri de mare calibru bombardeaza orasul, aruncatoare de mine, tancuri si alte care de lupta patrund pe strazile orasului. Cerul este acoperit de bombardiere aeriene care faceau un zgomot infernal. Peste douazeci de minute Imre Nagy da primul comunicat cu textul: "Aici vorbeste Imre Nagy, primul ministru al Ungarriei. In orele timpurii ale acestei dimineti trupele ruse au lansat un atac asupra Capitalei cu intentia de a distruge guvernul legal al tarii. Trupele noastre se gasesc angajate in lupta. Guvernul este la postul de comanda. Doresc sa informez natiunea maghiara si intreaga lume de cele ce se intampla la noi".

  La ora 6:45 o stire imbucuratoare. Un vorbitor emotionat la o staie de radio spune ca "Statele Unite au convocat o sedinta extraordinara a Consiliului de Securitate pentru Duminica dimineata. Speranta reinvie. Organizatia Natiunilor Unite va intreprinde ceva. Lumea nu va permite Rusilor sa doboare un guvern legal care se bucura de sprijinul intregii natiuni. Ea nu poate sa stea cu mainile incrucisate si sa priveasca indiferenta cum o putere mondiala ne distruge, dupa ce ne-a atras in cursa sefii militari si i-a arestat".

  Luptele au mai durat o saptamana, in care timp casa de casa, strada de strada tancurile ruse inaintau nimicind totul in calea lor. Si asta in ochii lumii, a opiniei publice mondiale si a Consiliului de Securitate creat ca sa vegheze ca niciun popor sa nu mai dea in cap altuia.

  Duminica 11 Nov. Radio liber Kossuth difuzeaza ultimul apel al Uniunii scriitorilor: "Imploram ajutor de la fiecare scriitor, om de stiinta, asociatie de scriitori, de la fiecare universitate, de la toti intelectualii. Timpul nostru este foarte limitat. Dvs. stiti cum stau lucrurile la noi. Vrem ajutor pentru Ungaria. Ajutati poporul maghiar! Ajutatii pe scriitorii, oamenii de stiinta, mucitorii, taranii si intelectualii unguri. Ajutor! Ajutor! Ajutor!"

*

*        *

  Multe s'ar putea spune despre revolutia din Ungaria si destul de mult s'a scris despre ea. Ca incheiere tinem totusi sa ne exprimam sincera noastra admiratie si devotiune pentru eroii acestei revolutii, a caror jertfa se rasfrange binefacatoare asupra intregului front si a întregii lupte anti-comuniste.

  Revolutia din Ungaria in felul cum s'a nascut si a decurs a fost unica, dar in imprejurari asemanatoare ea s'ar fi putut produce si la noi si in orice alta tara. A fost un experiment in epoca post-stalinista cu scopul de a umaniza regimul, si este posibil ca sugestia vine chiar de la Hrusciov, cu scopul de a-l indeparta de mare tam-tam pe Rakosi dela putere si a-l inscauna pe Nagy cu o larga acceptiune a maselor. Astfel Ungaria ar fi putut servi de exemplu si altor tari. De remarcat este faptul ca in acea epoca Ungaria oferea conditiile favorabile pentru un atare experiment. Partidul era mult mai inradacinat in sufletul poporului decat la noi, si Rakosi cu Nagy intruchipau cum nu se poate mai bine cele doua fractiuni chemate sa se razboiasca. Nagy a cazut victima acestei iluzii, si ceva mai tarziu i-a urmat si Hrusciov, care a fost doborît din aceleasi motive.

Traian GOLEA