In numele Rectorului şi al Senatului aduc ultimul salut al Universitãtii la mormântul studentului Gheorghe Grigor. Universitatea din Cernăuti a pierdut prin moartea acestui tânăr pe unul din cei mai buni studenti. Dacă o întâmplare nenorocită, dacă o boală ni l-ar fi răpit, am trebui să ne închinăm înaintea vointei nepătrunse a Divinitătii, deplângând împreună cu îndurerata familie, împreună cu rudele, prietenii şi camarazii săi disparitia prematură a unni tânăr în floarea vietii.

Dar studentul Gheorghe Grigor a fost asasinat mişeleşte de o mână criminală înarmată de cei ce în întreaga lume caută să surpe temeliile Statelor nationale şi să prăbuşească civilizatia europeană. Tânărul Grigor a fost ucis fiindcă era student român, fiindcã era nationalist român şi făcea parte dintr'o organizatie studentească nationalistă, care luptă cu îndârjire împotriva încercărilor criminate ale comunismului jidovesc international de a distruge şi Statul nostru national.

Lovitura pumnalului înfipt în inima studentului Grigor o simt azi toti cei legati de pământul acestei tări, toti cei ce luptă pentru izbăvirea popoarelor creştine de supt amenintarea anarhiei roşii, toti cei ce cred în Dumnezeu şi în dreptatea divinã. O simte în prîmul rând Universitatea din Cernăuti, căci Grigor făcea parte integrantă din corpul ei.

Universitatea din Cernăuti e Universitate românească şi creştină. In temeiul constitutiei şi al legilor ea si-a deschis portile pentru toti cetătenii României, înlesnindu-le să se adape la izvoarele ştiintei.

Dar mai presus de aceste legi şi înaintea lor stau imperativele nationale. Universitatea are menirea de a creşte o elită românească, de a da Statului nostru conducători însufletiti de idealul national, de acel ideal care, născut la înfiriparea aşezărilor politice româneşti, a condus mintea şi bratele color ce au apărat pământul românesc şi au întemeiat cu nespuse jertfe şi suferinte Statul român de astăzi cuprinzând tot Neamul românesc.

Românii n'au făcut niciodată politică imperialistă, n'au căutat niciodată să robească şi să asuprească neamuri străine. Vecinic în apărare, vecinic atacati de vecini hrăpareti, vecinic expuşi invaziilor tuturor străinilor, toată strădania lor a fost să se vadă odată şi odată stăpâni la ei acasă, să poată trăi şi ei liniştiti ca alte popoare, să poată munci în tihnă şi să-si poată agonisi hrana pentru ei şi generatiile viitoare.

Dar chiar îndată după Unire, şi înăuntrul hotarelor Tării, au început uneltirile duşmanilor noştri. Intâiu subt masca socialismului şi a libertătilor democratice precum şi a scutului minoritătilor porni opera de defăimare şi destrămare a institutiilor noastre de Stat. Iar acuma în urmă, printr'o întorsătură nenorocită a politicei internationale, toate uneltirile împotriva Statului nostru se concentrară în mişcarea comunistă sustinută de francmasonerie şi de Internationala a III-a.

E natural că împotriva acestei primejdii, a cărei realitate e dovedită prin evenimentele din Rusia, Spania şi Franta, conştiinta românească a fost trezită şi, că tineretul universitar a reactionat el cel dintâiu, organizând apãrarea civilizatiei şi culturii româneşti. Tot aşa de natural este însă şi faptul că toată ura duşmanilor noştri se îndreaptă împotriva acestui tineret şi împotriva Universitătilor româneşti. Această ură a ridicat bratul studentului jidan care a lovit nu de mult pe un profesor român, aceeaş ură neîmpăcată a înarmat bratul care l-a răpus pe studentul Grigor, în fata mormântului căruia stăm azi.

Gestul criminal căruia i-a căzut jertfă tânărul Grigor a fost răbufnirea spontană a urii neîmpăcate a celor ce vor să ne pregătească peirea ca Neam şi ca Stat national.

Semnul acesta trebue să-l întelegem. Nu mai avem vreme de pierdut. Nu putem aştepta cu bratele încrucişate să se deslăntuiască măcelul celor mai buni fii ai Neamului nostru, măcelul preotilor şi intelectualilor şi robirea tăranilor şi muncitorilor creştini.

Universitatea nu poate privi nepăsătoare când viata studentilor români, veniti în acest oraş pentru a-si desăvârşi cultura şi a se pregăti pentru posturi de conducere în Statul nostru, e amenintată de cetele comuniste organizate şi plătite de agentii anarhiei internationale.

Acest tânăr student, harnic, modest, iubit de toti colegii săi pentru calitătile sale alese, pentru blândetea caracterului său, a venit din Basarabia pentru a studia teologia şi a se întoarce apoi într'un sat de Moldoveni blajini, aducându-le lumină şi conducându-i pe căile credintei şi ale dragostei de Neam şi Tară.

Visul său nu s'a împlinit. Dar noi cari deplângem moartea acestui tânăr trebue să grijim ca acest oraş să fie curătat de criminali, ca acest oraş să devie demn de a adăposti o Universitate românească, unde tineretul nostru să vie cu încredere şi dragoste pentru a-si face studiile. Universitatea, profesori şi studenti, a fost adânc lovită şi jignită prin această faptă criminală.

Sentimentul de durere ce ne cuprinde în fata acestui mormânt care se va închide deasupra rămăşitelor pământeşti ale tânărului student, nu trebue să ne facă a uita datoria ce o avem de a lupta din rãsputeri pentru apărarea şi înăltarea prestigiului culturii româneşti.

Tu, tinere Gheorghe Grigor, scump fiu al Universitătii, ai căzut jertfă în împlinirea datoriei tale de Român. Universitatea îti va păstra vecinică amintire.

Cuvântul d-lui prof. Dr. Constantin Zoppa.

         Camarazi,

Insotim azi la lăcaşul de veşnică odihnă pe un frate stump, care înainte de câteva zile numai păşea alături de noi luptând pentru idealul ce ne însufleteşte pe toti. El îşi pusese tot sufletul, toată înflăcărarea tinerească în slujba Neamului şi a Bisericii. A muncit zi de zi la ridicarea bisericii din Mănăstirişte renuntând la odihna vacantelor. Se pregătea pentru înalta misiune de preot, de vestitor al cuvântului lui Hristos, se pregătea pentru greaua sarcinã pe care o au preotii în zilele noastre de a apăra biserica şi credinta împotriva fiilor diavolului cari vreau să dărâme şi la noi bisericile şi să înece în sânge multimea credincioşilor. A fost mai întâiu robită de ei Rusia, sfâşiată şi călcată în picioare ; a venit apoi rândul Spaniei, unde azi s'a încins lupta pe viată şi moarte între creştini şi cetele de păgâni conduse de jidani, cari dau foc lăcaşurilor sfinte şi ucid fără milă pe slujitorii lui Hristos. Şi în Franta hidra comunistă a ridicat steagul roşu al lui Iuda, vânzătorul lui Isus. Iar la noi, tot cei ce l-au răstignit pe Hristos, organizati în francmasonerie şi în aşa zisele partide "democratice", se înarmează pentru a distruge Statul nostru şi Biserica strămoşească.

Camaradul Gheorghe Grigor a căzut ca primă jertfă în acest judet bandelor comuniste cari se organizează cu banii Moscovei pentru a da asalt împotriva lumii creştine. In întuneric se urzesc planurile ascunse ale acestor bestii însetate de sânge. Aceşti criminali pun pumnalul în mâinile muncitorilor creştini asmutându-i să-si ucidă fratii de aceeaşi lege. Ei năimesc trădători, cari să ridice bratul împotriva celor mai buni dintre noi.

Din umbră şi întuneric au pândit aceşti banditi, nerăbdători să vadă curgând sânge de legionar, pentru a răpune o viată tânără, pentru a opri o inimă ce bătea pentru mântuirea Neamului nostru din ghiare de jidani.

          Camarazi,

Lovitura de cutit care a străpuns pieptul scumpului nostru frate, ne dovedcşte că ne gãsim ln fata unor duşmani înverşunati şi neiertători ! Intre noi şi ei s'a deschis de mult o prăpastie peste care nu este nici o trecere. Noi legionarii o ştiam şi toată străduinta noastră a fost să strângem rândurile tuturor Romănilor şi a tuturor creştinilor pentru a respinge încercarea duşmanilor lui Hiistos de a ne face robi în tara noastră.

Sângele tâşnit din inima camaradului nostru îi va convinge acuma şi pe acei creştini cari mai credeau în posibilitatea combaterii comunismului cu mijloace legale, că această credintă a lor este deşartă. Legile de azi sunt făcute în atte timpuri şi pentru alti oameni. De când bestiile roşii au început să ucidă creştini şi să calce în picioare orice lege dumnezeiască şi omeneascã, popoarele creştine nu se pot apăra împotriva lor, decât scotându-i în afară de lege şi tratându-i ca pe nişte fiare sălbatece.

          Camarazi,

E sfânta noastrã datorie să ne apărăm Neamul, Biserica, moşia şi Tronul împotriva comunismului jidovesc care ne-a jurat peirea. E sfânta noastrã datorie să apãrãm pãmântul acesta al României Intregite cu jertfa a 800.000 de viteji ; e sfânta noastrã datorie sã apărăm mânãstirile zidite de Voevozii noştri ! Bisericile ridicale de dreptcredincioşii creştini ! E sfânta noastră datorie sã nu lăsăm nerăzbunată moartea scnmpului şi neuitatului nostru camarad.

Va veni ceasul când ne vom ridica toti ca unul pentru a strivi capul hidrei comuniste şi când subt fâlfâitul flamurei Arhanghelului vom porni spre izbândă, spre mântuirea pământului scump, care a fost udat din belşug cu sânge românesc vărsat întru apărarea lui.

Şi Tu, iubite camarade Grigor, ai căzut apărându-ti Tara, Neamul şi Credinta. Vecinic îti vor păstra amintirea camarazii Tãi, cari au muncit alături de Tine la ridicarea sfântului lăcaş din Mănăstirişte. Iar în ceasul biruintei noastre, Iti vom rosti numele cu evlavie, căci ne-ai fost pildă de jertfă pentru sfânta cauză a Legiunii !

In clipele acestea de jale nespusă, când trebue să ne luăm rămas bun dela rãmăsitele neînsufletite ale aceluia care ne-a fost camarad credincios pânã la ultima suflare, jurãm că vom răzbuna pe toti Legionarii cãzuti pentru izbãvirea României, jurãm că nu vom demobiliza pânã ce nu vom crea o lege prin care vom stârpi pe toti trădãtorii tării, pe toti spionii, pe toti comuniştii, pe toti cei ce prin masonerie sapã la temelia Tãrii, şi a Biscricii noastre creştine, si pe toti cari au păcătuit împotriva Legiunii

Dumnezeu să ne ajute ca să ne îndeplinim jurământul !